Românul, iunie 1915 (Anul 5, nr. 24-26)
1915-06-14 / nr. 24
Pag. 2. Am reocupat Lembergul Arad, 23 Iunie. S’a întâmplat și această „minune”. Am ajuns să putem serba momentul fericit, pe care de zile, ba chiar de săptămâni îl așteptam să vie. Și, tocmai siguranța acestei așteptări prelungea parcă fiece moment, care despărțea de această oră sufletul nostru însetat de bucurie, armele noastre nebiruite, pe «fflEî BoBsagagisetzwug eroii noștri cari aveau de învins piedeci îngrozitoare. Dar, în sfârșit am ajuns și acest moment. Soldații noștri viteji au reocupat Lembergul, capitala Galiției, care de peste nouă luni de zile se afla in mânile Rușilor. Iată telegramele oficiale ce primim, spre publicare, despre recucerirea Lembergului: Budapesta. — Se comunică de la cartierul pressei: Trupele aliate au continuat ofensiva generală pe teritorul din regiunea Lembergului. Seri ele au luat cu asalt câteva șanțuri rusești din cele dintâi linii de apărare ale Rușilor. Dealungul Nistrului nu s’a întâmplat nimic de însemnat. Copenhaga. — In ziua de 6 Iunie, Rușii au mutat toate oficiile galițiene din Lemberg în Brody, iar în 19 Iunie le-au mutat și de aici la Ostrog, în Rusia. * Budapesta. — Se comunică dela cartierul Bresse. După lupte grele cea de a doua armată a noastră a cucerit Lembergul azi, Marti, la orele 5 și jumătate d. a.* Budapesta. — Oficial. — Se comunică dela cartierul general. După o luptă crâncenă cea de a doua armată a noastră a cucerit azi (Marti) Lembergul, înainte de căderea Lembergului. Budapesta, 22 iunie. — Oficial. — Se comunică dela cartierul general. Luptele în jurul Lembergului sunt încă în curgere. Ieri trupele noastre au rupt, spre apus dela Dörnfeld, Urna de apărare a Rușilor spre miazăzi dela orașul Lemberg și au pus stăpânire pe mai multe trecătoare peste părăul Seertetz. După lupte crâncene, în cari s’au distins mai ales landwehrii vienezi, am cucerit câteva întărituri pe frontul dela apus și miazănoapteapus dela Lemberg. Trupe germane au luat cu asalt înălțimile spre apus dela Kulikow și au respins, cu foarte mari pierderi pentru dușman, toate contraatacurile Rușilor.* Berlin, 22 Iunie.—Of.—Se comunică dela marele cartier general. Spre miazănoapte și apus dela Lemberg lupta e încă în curgere. Spre apus la Zolkiew, azi noapte am silit pe Ruși să-și părăsească pozițiunile. LEMBERG, capitala Galiției. De-asupra: O parte a orașului. Jos: Piața Maria. innnnnnnnnnnnnnnnnnnnnannDnDaaaanDaaaDDDaaDDaDnaDDDnnTil Prutule, Prutuțule, Prutule drăguțule, Voinicul Carpaților, Adăpostul fraților, Fătul scump al brazilor. Din al casei tale prag Să pornești vajnicul steag, Valurile în șireag. Să descaleci din aline, Să pornești ca o vijeliet, Armata cotropitoare, Oastea ta potopitoare, Apele năvălitoare, Undele clocotitoare, Să sumeni prăpăd în cale Ca talazurile tale. Să sdrobească Sodomească Ordin cea păgânească. Unde-i apa mai afundă Acolo tu mi-i cufundă, Unde-i mai cruntă vâltoarea Acolo le fă ’ngroparea. Iar tu, Prutule-avântat, Să te duci neîncetat Cu valul tău sbuciumat Din stăncoasa ta alvie Să faci netedă câmpie, Iar la țărmul Nistrului Sentinelă să te pui, Să întindem largă horă Cu iar regăsita soră. Hora să ți-o tot sătești Pe ogoare strămoșești, Visul să ni-l făptuiești. Bistrița. Emil. A. Chiîfa. „ROMÂNUL” De peste Prut... Prutule, Prututule, Mult mai curgi, drăguțule, Și de tulbure ce ești, Multe inimi veștejești: Veșteji-mi-s’ar dușmanul... Că m-a săturat cu amarul.1) Alt colț de pământ udat cu lacrimi și scăldat în sânge. Cetiam zilnic în ziare despre suferințele îngrozitoare ale Românilor macedoneni în lupta lor pentru existență și cu sufletul frânt de durere priviam spre Balcanul în locări. Se pare că nici un răsboiu nu s’a purtat pe continentul acesta, la care neamul românesc să nu fi contribuit cu jertfe de sânge. Așezat la poarta Orientului ,stavilă năvălirilor asiatice, toate valurile s’au izbit întâi de el și peste el au . Pe când se scriau acestea, era furtună. Mulțumită Domnului și armatelor noastre viteze, după furtună sa arătat vreme bună. Căci dușmanul a luat-o la copcii și din părțile acelea. N. R. Duminecă, 27 iunie 1915, trecut spre apusul european. De la începutul istoriei sale, acest popor încercat este santinela neadormită a Europei. Românii bucovineni de peste Prut sunt de astădată suferinzii acestui răsboi de nimicire. Ca valoare numerică acești Români au fost totdeauna neglijați de ai săi, cu toate că ei duc de lungă vreme o luptă îndărătnică contra extirpării. E un popor de țărani muncitori și dârji, în care conștiința națională și cunoașterea primejdiei cotropitoare sunt treze, e o insulă în largul valurilor ucigătoare ale străinătății, avantpostul neamului românesc spre răsărit și omiază-noapte. Sentinelă neclintită a graiului românesc, ei au păstrat în lupta contra desnaționalizării caracterul românesc, obiceiurile vechi românești și tradițiile noastre strămoșești. Cântecul duios ce răsună vara prin fânețele înflorite de pe întinsul șes al Prutului, e glasul de durere al celui înstrăinat, uitat de ai săi. Oțeliți de munca pământului, acești „grănițeri” ai neamului, la locul cel mai expus, s’au împotrivit cu îndărătnicie puhoiului negru dinspre miază-noapte, dar acum se pare a se fi sosit ceasul perrii din aceeaș parte. Se sting, neplânși de nimeni, frații noștri, pierdem o fortăreață însemnată. Toți rezeșii de peste Prut, pentru cari s’a cheltuit în zădar atâta muncă și avere românească, sunt pentru noi pierduți, iar acești țărani muncitori s’au împotrivit petrii, fiind din toate părțile înconjurați de dușmani hrăpăreți. Acest pământ românesc, pe care se află locuri cunoscute de lupte din istoria neamului, e pustiit de la începutul acestui răsboiu; peste el se părândă schimbiș toate hordele, lăsând în urmă foc și omor. Tradiția își amintește încă de vremurile de bejenie, de năvălirea Tătarilor între Nistru și Prut, cum numai pana măiastră a cronicarului e în stare s’o descrie”). Fii nenorociți ai unui neam încercat, sunteți de astă dată singuri din neamul nostru, cari stați în calea năvălirilor pustiitoare și sunteți meniți petrei! Ne doare, ne doare, că suferiți și nu putem împărți durerea cu voi. Ni se rupe inima de durere, când vedem stingându-se suflete nevinovate. Se apropie anul, de când toată urgia năpraznică a Cerului mâniat, s’a lăsat asupra acestor Români din satele de peste Prut. Au fost pustiite și alte țări, multe localități în Galiția au fost prefăcute în scrum, mintea nu poate cuprinde toate nenorocirile răsboiului și ni se revoltă simțul de umanitate, dar ne doare după ai noștri mai mult, căci nimeni nu plânge în urma lor, nimeni nu-i înțelege și sufletele acestea chinuite n’au tălmaci ai durerilor și suferințelor lor. Craiul lor îl vorbesc pe șoptite. Buzele lor au uitat râsul, durerea și amarul vieții au încremenit în fețele lor și suferințele le-au îndobitocit sufletele lor curate. Copilul din fașe nu învață a zimbi dela mama lui, pe care gânduri negre o bat, când se gândește la ziua de mână și șiroaie de foc îi alunecă pe obraz, scăldând în lacrimi pruncul. Tot scutul ce îl poate oferi, când șrapnelele turbate sfarmă fereștile și pătrund în casă, este o strângere apăsată la piept. Lipsit de tată, lipsit de scut și de sprijin, el crește, nu în leagăn, ci într’o burtă umedă de pământ, adormit de glasul turbat al tunului și de răpăitul puștilor.ași străini batogesc grădinile lor, fețe mai sălbatice în furia lor îngrozesc copiii, cari se tem să treacă pragul casei. Casa lor e casă străină, mâncarea lor le-o mănâncă străinii, alungându-i dela fundul lor. Arme zingănitoare se razimă amenințător de păreții pașnici, arme, cari peste o clipă vor fi înfipte în pieptul părinților și al fiilor acestor găzduitori. Copiii se uită cu ochi mari de groază și-și caută adăpost la pieptul mamei fără ajutor, crezând că gloanțele și șrapnelele, ce explodează în bătătură, aici nu le vor face nici un rău. Grădinile nelucrate sunt fără garduri, câmpurile, cari le aduceau hrana, zac în paragină. Cai sălbateci din stepele largi svârt fără milă pământul pacinic 2) Lupta dela Boian între Cantemir-Vodă și Sobieski, regele leșesc.