Românul, octombrie 1915 (Anul 5, nr. 39-42)
1915-10-04 / nr. 39
Pag. 2. în împrejurările grele de astăzi, chestiunnei alegerilor bisericești din partea consistoarelor eparhiale încredințate cu conducerea plină de răspundere a destinelor bisericii românești. Ne voim provoca deci,la consistorul mitropolitan, care este organul executiv al congresului național-bisericesc. In ședința sa plenară ținută la 2 Septemvrie a. a. c. el a votat următoarea hotărâre: „Având în vedere că stările excepționale care au provocat și justificat acel concluz (Nr. 394/914 citat și de noi) persistă și acum, presidiul este invitat ca la timpul oportun să convoace ședința plenară a conzistorului mitropolitan în scopul luării dispozițiilor necesare pentru publicarea alegerilor deputaților la congresul național-bisericesc și convocarea acelui congres. Până la constituirea noului conzistor mitropiltan prin viitorul congres național-bisericesc funcționează în deplină vigoare de drept consistorul mitropolitan actual în cadrele bugetului din periodul expirat. Totodată până la convocarea și constituirea noului congres național-bisericesc rămân în vigoare mandatele deputaților din periodul expirat și la caz de congresului necesitate consilorul mitropolitan va face pașii de lipsă pentru a convoca la ședință pe deputații actuali ai congresului național-bisericesc”. Așa a înțeles cel mai înalt for al bisericii noastre, să rezolve marea problemă de ordin constituțional scoasă la suprafață de răsboiul european. Ea este rezultatul unei mature și serioase deliberări asupra situației oneroase ce i s’a creiat bisericii, dar și o dovadă de prevederea și înțelepciunea cu care trebue să se împodobească conducătorii supremi de câte ori se găsesc în fața unei hotărâri ce trebue să o fia pentru ocrotirea intereselor de viață ale bisericii strămoșești. Hotărârea consistorului mitropolitan nu numai că nu desființează Statutul organic și mersul normal al vieții noastre bisericești, ci prin cuprinsul ei, provocat de presiunea unei forțe majore străine, umple o însemnată falomă din multele pe cari le are legea fundamentală a bisericii noastre. Au avut prin urmare deplină dreptate acei bărbați conducători, cari călăuziți de interesele superioare ale instituțiilor bisericești, n’au admis alegeri nouă, ci au propus și au și înfăptuit prelungirea mandatelor. Ei pot fi satisfăcuți căci gândurile lor isvorîte din studiul temeinic al ființei și organizației noastre bisericești, au fost ratificate și concretizate de conducerea supremă a bisericii noastre. „ROMÂNUL” Pressa turcească și atitudinea României România va trebui să intre în răsabiu. Oficiosul otoman „Hilal” ocupându-se într’un articol de fond de atitudinea României, spune că declarațiile dlui Brătianu — privitoare la nouă situație creiată în Balcani, în urma mobilizării Bulgariei și Greciei și la atitudinea României de a persista în neutralitatea nearmată — nu luminează în destul atitudinea enigmatică adoptată de România încă de la începutul răsboiului. Zisul ziar spune: Cari sunt adevăratele ei intenții? Nu cumva se speră la București că se va dobândi Transilvania sau Basarabia fără nici un foc de pușcă, cum a fost cazul cu Dobrogea? Sau oamenii de stat români au găsit ca e mai prudent să conserve neutralitatea până la sfârșitul răspbiului, renunțând definitiv la orice nouă achizițiune? Aceasta a doua ipoteză, care n’ar displace desigur unui mare număr de politicieni din Bucureti, ne pare absolut exclusă. România prin pozițiunea ei n’ar putea să se glorifice cu o geografică, „splendidă izolare”, asemenea aceleia a Marei Britanii, pentru a putea determina linia ei de conduită după dorințele și sentimentele sale. Dânsa este înconjurată de puteri cari nu au nici un motiv pentru neutralitatea ei, și cari, din contră, nu pot să aibă față de dânsa decât sentimente de neîncredere. In primul rând vine Bulgaria, România nu poate spera niciodată că Bulgarii îi vor ierta invaziunea din Dobrogea. Bulgaria a anunțat deja rezoluția ei de realiza odată pentru totdeauna idealul Bulgariei mari. Ce vor face Românii cu Dobrrgea bulgărească luată acuma doi ani? Se vor resemna oare ei să vază pe vecinii lor deveniți mai tari constituind pentru ei o amenințare constantă, în cazul când Românii, din partea, n’ar primi compensații suficiente pentru a stabili echilibrul? România are un al doilea vecin care, și el, n’are nici un motiv să manifesteze multe semne de simpatie și bunăvoință acestei țări. Sub pretext de neutralitate, România a stânjenit comunicațiunile între puterile centrale și aliata lor Turcia, și, pe de altă parte, a permis transportul mamitumnilor din Rusia în Serbia, pe Dunăre. A oprit fără nici un motiv exportul cerealelor pentru puterile centrale, după ce contra valoarea care se ridică la mai multe milioane fusese vărsată de către cumpărătorii austro-germani , dânsa a recurs la aceste măsuri intr-un moment când înțelegerea avea încă speranța de a înfometa Germania și Austro-Ungaria. Puterile centrale ieșind victorioase în răsboiul general, nu vor avea nici un motiv pentru a favoriza interesele și viitorul acestei țări. In această ordine de idei, credem că-i va fi imposibil României să rămână neutră până la sfârșitul răsboiului. Mai curând sau mai târziu — dacă evenimentele continuă desfășurarea actuală — dânsa va fi silită să-și recunoască greșeala și să se grăbească să pună greutatea spadei sale în balanță. Trebue să se aibă însă în vedere că ezitările României de a face mai curând ceea ce va fi nevoită să facă mai târziu, diminuează șansele sale de succes. Fiecare zi care trece micșorează importanța concursului ei. Acum, după eșecul ofensivei anglo-franceze, care era, se pare, ultima carte a înțelegerii, Românii vor fi idificați, și vor putea determina mai bine și mai lesne atitudinea pe care trebue să o ia în sfârșit. Când e ști mic, — Ultimatul Rusiei către Bulgaria. — Sub titlul de mai sus ziarul „Steagul”, organ al partidului conservator, publică în anul său dela 24 Sept. V. (7 Oct. n.) articolul de mai jos: Răsboiul actual a fost provocat, ca formă, de ultimatul pe care Austro-Ungaria l-a trimis Serbiei. Alaltăieri telegraful ne-a pus în cunoștință a ultimatului pe care Rusia l-a trimis Bulgariei:.. ...Bulgaria face astăzi o politică contrarie intereselor rusești. Pentru acest motiv, marea Rusie cea de 170 milioane locuitori, trimite regatului bulgar cel cu 5 milioane locuitori, o no uminecă, 17 Octomvrie 1915. tă....Și acum așteptăm să vedem ce va face regatul de peste Dunăre, dacă va urma pilda Serbiei și se va pune în gardă de luptă, sau dacă va capitula. Ceea ce va urma are pentru noi Românii un foarte mare interes, dar, din punct de vedere moral, ce învățământ putem trage și din.... atari atitudini. Deși Popoarele Europei au ajuns în al XX- lea secol după firistos, deși se vorbește atât de mult despre progresele civilizațiunei totuș, popoarele mici au rămas tot prada sau ființele inferioare pentru statele mari. Când, oare, guvernul unui stat mare și-a permis să țină față de un alt stat mare, limbajul pe care l-a ținut... pe care Rusia îl ține Bulgariei? Când, oare, un stat mare și-a permis, ca mai nainte de a încrucișa spada cu un alt stat de aceeaș putere, și-a permis ca să-l insulte și să-l înjosească?! Relațiile dintre statele mari au fost întotdeauna politicoase chiar în culmea dușmăniei, un stat mare tratează întotdeauna cu deferență de un alt stat mare, bogat, bine înarmat și cu o respectabilă întindere teritorială. De îndată, însă, ce un asemenea puternic se împiedecă de un stat mic a cărui putere militară nu prea e de temut, îl măsoară cu privirea, îl sfidează și se găsește cu cale să umilească mai întâi pe cel care gândește să-l suprime. Drepturile morale ale unui popor mic nu mai sunt drepturile morale ale celor mari. Și cu toate aceste de câte ori cei mici nu sunt cu mult mai respectabili decât cei mari? Iată cum, sub ochii noștri, exemplul Belgiei și exemplul Serbiei. Belgia, cu Prețul celor mai mari jertfe, cu prețul civilizației sale distinse, cu prețul bunei sale stări materiale, risipite, cu prețul chiar al independenței și al existenței, a ridicat capul în fața celui care îi călca dușmănos teritorul și unde a căzut, a căzut tot cu arma în mână. Serbia, atacată la rândul ei, de către o mare împărăție, a dat sumei minunate pilde de eroism. Ș i cu toate acestea mulți dintre cei mari, dintre cei cu milioane de soldați n’au știut face la fel, învățătura acestor pilde, a somațiunilor ofensătoare, a poruncilor insultătoare, este că, pe lumea aceasta nu e niciodată bine să fii mic și slab, întotdeauna e bine să fii mare și tare, întotdeauna trebuie să lupti pentru a rămâne independent și temut. Acei cari au cinstea de a cârmui popoarele mici, au mari îndatoriri față de patrie, dânșii trebuie să aibă totdeauna în vedere zilele urîte ce pot veni așa după cum au venit pentru cele două regate din dreapta Dunării. D. Tache Ionescu la situație. In trecerea sa prin Sofia, d. Tache Ionescu a făcut următoarele declarații ziarului bulgar „Duma”: — îmi solicitați părerea asupra situației balcanice. Mă văd din nou silit să repetez pentru a suta oară ceea ce am spus de treisprezece luni. Situația este atât de clară și totuș unii cu abstinațiune nu vreau să o înțeleagă, încât mă întreb dacă popoarele balcanice nu sunt condamnate de fatalitate scurta lor vieață independentă să o supuse unei noul servilități. Poate că această obscuritate se explică din cauza că națiunile balcanice au fost emancipate de jug turcesc nu prin ele însele, ci prin eforturile Rusiei în întâiul rând, apoi ale Franței și Angliei. Mi-e imposibil să mă încred în Austria și Prusia, pentru că ele n’au făcut nimic pentru libertatea popoarelor subjugate. Ar însemna să-și renege întreaga lor istorie. Numai in 1912 națiunile Balcanice au câștigat ceva prin ele însele. Vitejia lor a fost admirabilă. Nu-i un sezon acesta ca să se uite trecutul. Abia a fost înlăturat jugul turcesc și jugul german amenință. Cu victoria germană independența Bulgariei este imposibilă, asemeni și a Serbiei și Greciei. Deja Bismarck în Memoriile sale, considera ca foarte naturală dorința Austriei de a anexa România și Serbia. Astăzi anexarea Bulgariei este cu mult mai