Românul, octombrie 1915 (Anul 5, nr. 39-42)

1915-10-04 / nr. 39

Pag. 2. în împrejurările grele de astăzi, ches­ti­unnei alegerilor bisericești din partea consistoa­­relor eparhiale încredințate cu conducerea plină de răspundere a destinelor bisericii ro­mânești. Ne voim provoca deci,la consistorul mitropolitan, care este organul executiv al congresului național-bisericesc. In ședința sa plenară ținută la 2 Septemvrie a. a. c. el a votat următoarea hotărâre: „Având în ve­dere că stările excepționale care au provocat și justificat acel concluz (Nr. 394/914 citat și de noi) persistă și acum, presidiul este in­vitat ca la timpul oportun să convoace șe­dința plenară a conzistorului mitropolitan în scopul luării dispozițiilor necesare pentru pu­blicarea alegerilor deputaților la congresul național-bisericesc și convocarea acelui con­gres. Până la constituirea noului conzistor mitropiltan prin viitorul congres național-bi­sericesc funcționează în deplină vigoare de drept consistorul mitropolitan actual în ca­drele bugetului din periodul expirat. Tot­odată până la convocarea și constituirea noului congres național-bisericesc rămân în vigoare mandatele deputaților din periodul expirat și la caz de congresului necesitate consilorul mitropolitan va face pașii de lipsă pentru a convoca la ședință pe deputații ac­tuali ai congresului național-bisericesc”. Așa a înțeles cel mai înalt for al bisericii noastre, să rezolve marea problemă de ordin constituțional scoasă la suprafață de răsboiul european. Ea este rezultatul unei mature și serioase deliberări asupra situației oneroase ce i s’a creiat bisericii, dar și o dovadă de prevederea și înțelepciunea cu care trebue să se împodobească conducătorii supremi de câte ori se găsesc în fața unei hotărâri ce trebue să o fia pentru ocrotirea intereselor de viață ale bisericii strămoșești. Hotărârea con­­sistorului mitropolitan nu numai că nu des­ființează Statutul organic și mersul normal al vieții noastre bisericești, ci prin cuprinsul ei, provocat de presiunea unei forțe majore străine, umple o însemnată falom­ă din mul­tele pe cari le are legea fundamentală a bi­sericii noastre. Au avut prin urmare deplină dreptate acei bărbați conducători, cari călăuziți de interesele superioare ale instituțiilor bisericești, n’au admis alegeri nouă, ci au propus și au și înfăptuit prelungirea mandatelor. Ei pot fi satisfăcuți căci gândurile lor i­svorîte din studiul temei­nic al ființei și organizației noastre bisericești, au fost ratificate și concretizate de condu­cerea supremă a bisericii noastre. „ROMÂNUL” Pressa turcească și atitudinea României România va trebui să intre în răsabiu. Oficiosul otoman „Hilal” ocupându-se în­­tr’un articol de fond de atitudinea României, spune că declarațiile dlui Brătianu — privi­toare la nouă situație creiată în Balcani, în urma mobilizării Bulgariei și Greciei și la ati­tudinea României de a persista în neutrali­tatea nearmată — nu luminează în destul atitudinea enigmatică adoptată de România încă de la începutul răsboiului. Zisul ziar spune: Cari sunt adevăratele ei intenții? Nu cumva se speră la București că se va dobândi Transilvania sau Basarabia fără nici un foc de pușcă, cum a fost cazul cu Dobrogea? Sau oamenii de stat români au găsit ca e mai pru­dent să­­ conserve neutralitatea până la sfâr­șitul răspbiului, renunțând definitiv la orice nouă achizițiune? Aceasta a doua ipoteză, care n’ar displace desigur unui mare număr de politicieni din Bucur­eti, ne pare absolut exclusă. România prin pozițiunea ei n’ar putea să se glorifice cu o geografică, „splendidă izolare”, asemenea aceleia a Marei Britanii, pentru a putea determina linia ei de conduită după dorințele și sentimentele sale. Dânsa este înconjurată de puteri cari nu au nici un motiv pentru neutralitatea ei, și cari, din con­tră, nu pot să aibă față de dânsa decât senti­mente de neîncredere. In primul rând vine Bulgaria, România nu poate spera niciodată că Bulgarii îi vor ierta invaziunea din Dobrogea. Bulgaria a anunțat deja rezoluția ei de realiza odată pentru totdeauna idealul Bul­­­gariei mari. Ce vor face Românii cu Dobrrgea bulgă­rească luată acuma doi ani? Se vor resemna oare ei să vază pe ve­cinii lor deveniți mai tari constituind pentru ei o amenințare constantă, în cazul când Românii, din parte­a, n’ar primi compensații suficiente pentru a stabili echilibrul? România are un al doilea vecin care, și el, n’are nici un motiv să manifesteze multe semne de simpatie și bunăvoință acestei țări. Sub pretext de neutralitate, România a stân­jenit co­municațiunile între puterile centrale și aliata lor Turcia, și, pe de altă parte, a per­mis transportul mamitumnilor din Rusia în Ser­bia, pe Dunăre. A oprit fără nici un motiv exportul cerealelor pentru puterile centrale, după ce contra­ valoarea care se ridică la mai multe milioane fusese vărsată de către cum­părătorii austro-germani , dânsa a recurs la aceste măsuri intr-un moment când înțelege­rea avea încă speranța de a înfometa Ger­mania și Austro-Ungaria. Puterile centrale ieșind victorioase în răsboiul general, nu vor avea nici un motiv pentru a favoriza intere­sele și viitorul acestei țări. In această ordine de idei, credem că-i va fi imposibil României să rămână neutră până la sfârșitul răsboiului. Mai curând sau mai târziu — dacă eve­nimentele continuă desfășurarea actuală — dânsa va fi silită să-și recunoască greșeala și să se grăbească să pună greutatea spadei sale în balanță. Trebue să se aibă însă în vedere că ezi­tările României de a face mai curând ceea ce va fi nevoită să facă mai târziu, diminuează șansele sale de succes. Fiecare zi care trece micșorează impor­tanța concursului ei. Acum, după eșecul ofensivei anglo-fran­­ceze, care era, se pare, ultima carte a înțele­gerii, Românii vor fi idificați, și vor putea determina mai bine și mai lesne atitudinea pe care trebue să o ia în sfârșit. Când e ști mic, — Ultimatul Rusiei către Bulgaria. — Sub titlul de mai sus ziarul „Steagul”, organ al par­tidului conservator, publică în anul său dela 24 Sept. V. (7 Oct. n.) articolul de mai jos: Răsboiul actual a fost provocat, ca formă, de ultimatul pe care Austro-Ungaria l-a trimis Serbiei. Alaltăieri telegraful ne-a pus în cuno­ștință a ultimatului pe care Rusia l-a trimis Bul­gariei:.. ...Bulgaria face astăzi o politică contrarie intereselor rusești. Pentru acest motiv, marea Rusie cea de 170 milioane locuitori, trimite re­gatului bulgar cel cu 5 milioane locuitori, o no­­ ­uminecă, 17 Octomvrie 1915. tă....Și acum așteptăm să vedem ce va face re­gatul de peste Dunăre, dacă va urma pilda Serbiei și se va pune în gardă de luptă, sau dacă va capitula. Ceea ce va urma are pentru noi Românii un foarte mare interes, dar, din punct de vedere moral, ce învățământ putem trage și din.... atari atitudini. Deși Popoarele Europei au ajuns în al XX- lea secol după fir­ist­os, deși se vorbește atât de mult despre progresele civilizațiunei totuș, popoarele mici au rămas tot prada sau ființele inferioare pentru statele mari. Când, oare, gu­vernul unui stat mare și-a permis să țină față de un alt stat mare, limbajul pe care l-a ținut... pe care Rusia îl ține Bulgariei? Când, oare, un stat mare și-a permis, ca mai nainte de a în­crucișa spada cu un alt stat de aceeaș putere, și-a permis ca să-l insulte și să-l înjosească?! Relațiile dintre statele mari au fost întot­deauna politicoase chiar în culmea dușmăniei, un stat mare tratează întotdeauna cu deferență de un alt stat mare, bogat, bine înarmat și cu o respectabilă întindere teritorială. De îndată, însă, ce un asemenea puternic se împiedecă de un stat mic a cărui putere militară nu prea e de temut, îl măsoară cu privirea, îl sfidează și se găsește cu cale să umilească mai întâi pe cel care gândește să-l suprime. Drepturile morale ale unui popor mic nu mai sunt drepturile morale ale celor mari. Și cu toate aceste de câte ori cei mici nu sunt cu mult mai respectabili decât cei mari? Iată cum, sub ochii noștri, exemplul Belgiei și exemplul Serbiei. Belgia, cu Prețul celor­­ mai mari jertfe, cu prețul civilizației sale distinse, cu prețul bunei sale stări materiale, risipite, cu prețul chiar al independenței și al existenței, a ridicat capul în fața celui care îi călca dușmănos teritorul și unde a căzut, a căzut tot cu arma în mână. Serbia, atacată la rândul ei, de către o mare împărăție, a dat sumei minunate pilde de eroism. Ș i cu toate acestea mulți dintre cei mari, dintre cei cu milioane de soldați n’au știut face la fel, învățătura acestor pilde, a somațiunilor o­­fensătoare, a poruncilor insultătoare, este că, pe lumea aceasta nu e niciodată bine să fii mic și slab, întotdeauna e bine să fii mare și tare, întotdeauna trebuie să lupti pentru a rămâne independent și temut. Acei cari au cinstea de a cârmui popoarele mici, au mari îndatoriri față de patrie, dânșii trebuie să aibă totdeauna în vedere zilele urî­te ce pot veni așa după cum au venit pentru cele două regate din dreapta Dunării. D. Tache Ionescu la situație. In trecerea sa prin Sofia, d. Tache Ionescu a făcut următoarele declarații ziarului bulgar „Duma”: — îmi solicitați părerea asupra situației bal­canice. Mă văd din nou silit să repetez pentru a suta oară ceea ce am spus de treisprezece luni. Situația este atât de clară și totuș unii cu abstinațiune nu vreau să o înțeleagă, încât mă întreb dacă popoarele balcanice nu sunt con­damnate de fatalitate scurta lor vieață indepen­dentă să o supuse unei noul servilități. Poate că această obscuritate se explică din cauza că na­țiunile balcanice au fost emancipate de jug tur­cesc nu prin ele însele, ci prin eforturile Rusiei în întâiul rând, apoi ale Franței și Angliei. Mi-e imposibil să mă încred în Austria și Prusia, pentru că ele n’au făcut nimic pentru libertatea popoarelor subjugate. Ar însemna să-și renege întreaga lor istorie. Numai in 1912 națiunile Balcanice au câștigat ceva prin ele în­sele. Vitejia lor a fost admirabilă. Nu-i un sezon acesta ca să se uite trecutul. Abia a fost înlătu­rat jugul turcesc și jugul german amenință. Cu victoria germană independența Bulgariei este imposibilă, asemeni și a Serbiei și Greciei. Deja Bismarck în Memoriile sale, considera ca foarte naturală dorința Austriei de a anexa România și Serbia. Astăzi anexarea Bulgariei este cu mult mai

Next