Romănulŭ, aprilie 1861 (Anul 5, nr. 103-120)

1861-04-13 / nr. 103

338 se ii­nea lok printre primele nagisti­ ale lumii. „Starea de altns a Italiei meridi­onale, delăsarea în bare sunt ku nedrent Baloromi! mei konfragi de arme, m’a» minikat în adepti de indinare kontra ie­­lor io aS fost ka«sa atttor desordinî mi atttor nedrentigi. Dar mi înkin în­aintea ssntei kause nationale; kalk în niioare ori ie contestare individ«ale snre a mi oku­a d’aieastt kaust numai mi strt înietare. „Ka st ajut ne litt not la realisarea marelui nostru skon, în virtutea m­igia­­tiaei mele parlamentarie. Ei transmit un m­oiekt de lege neutru armarea națiunii mi Bt rog a-1 komunika Kameril damn forma m­eskrist de regulament. „Am sneranga­­t toate fra­giunile Kamerel se vor aborda sare a dentrta ori­ce digresiune nefolositoari­, mi kt Itarlamentul italian Ba da toata greuta­tea autoritigii sale snre a aktiBa mi­­surele iele mal­urgingi mi iele mai ne­­lesarte pentru salutea­gereî. GARIBALDI. Turin, 11 Anrile 1861. ■l'i", "! 1 ' -'..g.f11.1 1 .'„T.'l ! SSgBSSBK', J .1.1-.... lL.lLL.jL- a intiat a-1 mrisi kargînd furt minit. A komm­es toate siringim întele se jarbeaă în nentil se8 mi­ntrea­kt Boia a încer­­ka ast konsilia al Evangeliei: „ A4el­a kare seartE grimidemto kirbsni am­inmi asamra kansisl inenmilor sei.t. Dsnt mi­nei , ofinerii r«mî s’a8 n»t«t mrem­ibla m­in strate firt si fii atakagi niin kiar insaltagî. Un soldat ris, n«s de sentine­ Ii în irigial strateî Trembacke în timp de mai multe ore, mi kare era st­tat de fatiki mi de foame a Bizat an biet la­­kator adakînda-I nine m­i karne, în mo­ment«! kiar în care somonii sei sagra­­maS noate miri sa­ilolonesi, ki4Î nalt dam ofi­ 4erea m­in­inale­le s’a întîmplat no niaga Kastelalar, au fost în straiele denurtate omoruri isolate comise de soldați. IIitina într’o skrisoarit de la War­szawa, 9 Am­ile, kith­e De­bats: „Îgî trimit kiteBa aminunte noue asupra atitudinii nonorului în evenimen­­tele ie s’au netrekut. N’ai uitat kuvin­­tele se contindea adresa trimist, de lubrttorii din Warszawa kind ku întîm­­ulirile de la 27 Februarie. .,Daki sunt Biktime, kausa este ki­ama îi alaie bu­nului D-zeu­ mi noi suntem gata, de por trebui mai multe, a trage la sorgi sine trebue sa meargi la sakrifi­ta, kiar si întinzi gîtul bugitului . . . ,.Aceste ku­­vinte era o programi întreagi. Desi­, Bizind sterilea simnatii cu kare fu nru­­­miti în Europa, în unele nartite, mti­­rea nefericirilor noastre din urmă, un lubitor din Warszawa zise vikt: „Le Bede­kt n’a fost destul singe resntn­­dit, trebuesk noue Biktime... Aieste Bik­time sunt gisite. în dimineața zilei de 8 Aunile, lukrttorii au tras la sorgi ka st uitii kari din el se Bor nine în­a­­inte snne a fi mtieltrigi. Demineaga, au mers de 8 a 8 konfesat mi s’au komuni­­kat în mulgime; d’acolo, s’au dus la lo­cul manifestării, martirii desemnați fiind în frunte; and­ kind omu­rile au înnain­­tat primele rânduri au îngenuniat ka st amtente moartea mi a# Intonat imnul Doamne sinte, Doamne ne­muritor. Asta nonoragiune care oferia ku am­ia generositate sakrificiul singelui seS­­n­tim în n­o­u­a gazeti de TI­r 8­s­i­a. „La Wlocoaweck mi la Ploek, aS fost S4ene do desordine; s’h§ snurtses­­trele la diferigî f«nkgionarl mi anarae nreotalal nrotestante de la Plock, kare refasase d’a 4elebra an serßigis nentra Biktimele de la Warszawa. Ilonoral a onrit ka ameningirl graße ne Bestrarl (geamgii) d’a nene Bestrele snarte mi Bestraril s’a§ sanas ín adeBír ín timn de mal malte zile a4esteí onriri. 0 skrisoarii din Warszawa, 10 Anrile, kitre üres a din Biena, ko­­nrinda armitoariele: „Az­ noante s’aS fikat nimeroase arestari. între altele, redaktoriul zia­ristei Pszczaka, Alesandra Niewiarowski, a fost smuls din natal si8 la dese ore din noante, sn regulament de uoligit ordini ka nemin­ sa ns ese dsns zene pre neantea­ne strate fern folinar. Mai mult saks, este om­it d’a se afla la kíruisms sau la kafenea dsm­ ont ore­ intre irinzatorist, ín kas de kontra Ben­­gisne, îmi pa nerde konnesisnea. „Ilortsrile nagionalí oS disnirst de ne strate. Őri nine se anta ín nort nationale era alsngat de soldagí. ön mare nsmsr de nersoane noartn nnkt kreue mi alte semne de dóiig. „GsBernatoriöl uiBile din Lsblin, kousiliarisl de Stat Machiekswicz, a fost reBokat din fsnknÍBmle sele nen­­trs ks a nlekat de la nostsl sns ftr^ astorisare.“ Koresnondinga Havas-Bu 1- lier transmite »rmitoaria skrisoarit de la Waiszawa 12 Aurile: „Domnia terorii urmează. Se­sne­saluri ale pămîntului aprópe a lăsa se resară tesaurele depuse în sénul său; ar fi trebuitu se închidă ochii loru, se sustragă simplurile loru de la acestu spectaclu minunatu alu deșteptării na­turei dupe iungulu și zece somnu alu iernei; se nu respire aerulu îmbălsă­­matu, se nu stea a aser diu priveghiă­tória ce cănta și 0 H­a Ii i o m­e­sele. Tó­tu astă magiă, din contra îi încongiu­­ra. Nici uă dată primăvera (li se pă­rea celu puținu) nu avusese atâtea gra­ție, nu dedese mai multe flori; liliacii înfloriau,­­Jam­bilele esalau profumulu loru petru­ijétoriu; nopțile erau dulci și senine; natura întrega iubia, căuta și consilia amarea. Aste dóue anime aveau pré multe resunete ce să nu re­­spung ă; aste suflete pré multă tînere­­ță ca se nu se unéscu într’unu avîntu iresistibile. Astu momentu completă fericirea lui Fredericu dăndu-i pentru totu de una bunulu ce totu se temea sĕ nu­ lu véíjá fugindu. Enrietta se desperă; déru, pentru unu amante, e­­ste în lacrimele femeie! ce a cesu unu farmecu iritante ce trnchétá. Ea cre­zuse ce ar muri înainte d’a se da a­­sia, déru cugetase sora amare, și a­­marea își resbuna probându-i puterea sea. De mai multe ori, ea plânse în tăcere în brațele amantelui seu care-i jura fedelitate și respectu. — Scumpă Bnriettă, îi $c ® ei­elu, nu crede ce te ROMANITOJ « APVLffi. rE m­s ® kE ns Ba dsra mslt mi kE n’a fost întrodusE de kit sare a saEl­­mînta spiritele mi a prin renosirea manifestărilor. „^erksl Ressisel, kare are mai mult d’o miie de membri, mi snde se koncentra de kit Ba timn greaga so­­uiale mi intelektuale a folsitorilor din Warszawa a fost închis nînd la no5E ordine. „Sînt tsrbBriri în n­opinjjE, la Ik­otzko BB mi la Kielce. Se trimit a­­colo omtirî. Ziariele Warszawei de la 11 Anrile kom­in o otErîre a komi­­siunil de interioarie care regisează n­opisoris organisarea konsilislsi­ms­­niuinale. Ordine a fost dată negoga­­torilor d’a­lsa de la ferestre obiectele de dosiu. De atunus în­sa toate fe­restrele magasinelor sunt închise. „Ileintea din orame este ssnrest ninE la o nosa ordine.“ Ilemta, 19 Anrile. Kamera dens­­tagilor s’a konstitsit mi a­ginst Entîia sa medingE. Ilremedintele Ghiczy zise într’altele. Imnargialitatea este datoria nremedintelol, dar avea imnarigialitate ns trebie se se îmningă nEnE a­­kolo în kEt se­ns se ab­tsre la a­­cele doringe în care toți memorii Ka­merei se snesk fsrE deosebire, adikă drentsl egale al tstilor vetEgianilor, satisfakijistiea nretensiunilor legitime ale celor­lalte nagionalitajiî, mEnginerea integritegiî și neatîrnarea sferei. El mroninge în numele kamerei aErerea sa de rES kE isbig.il fragi din Transilva­­nia, Kroagia, Slavonia, frontaria mili­­tariE mi de la Fiume, n’ag fost kon- Bokagî. Ilremedintele mi sekretarii Ka­merei nripesk nostsrile lor ka n­opi­­sorie nEnE ne Ba fi kamera komnletatE m­in sss nstnigii. Biuenremedintele Tisza arata difikslrEgile sttsagism­î mi oser­ BE. Ilolitika noastră trebse se Ae ks­­ragioasE, dar ns temerarii; trebse se fim înnelengi, dar firE lamitate, kare, prin temerea d’a ns strika nimik, kom­­mromite adesea siuesele astin­ioase. Banioarea „Stadium“ a komnani­­ei Lloyd, care a sosit la 18 Anrile la Trieste, adsse sim­toar­ele niBele din Oriinte: — Konstantinonole, 13 Anrile. Xaîredin Ilamia a fost nsmii in loksl Isi Etem Ilamia gSBernator generale al Ksrdistanslsî, mi kolonelsl Selim Bei a fost nsmit kan al gendarmerie!. No­­sa xErtiE-monetE (kaimes), ue s’a e­­mis nrin dekret imneriale, Ba aeea ksrs in tot imnerisl otoman ks singsrE es­ stima mai puținu. Nu stim din acei ce promitu cu lașiulu scopu d’a nu-și ține promisiunea. Amu mersu înain­tea timpului, n’amu făcutu decătu amu grăbitu fericirea nóstră. Elu îi vorbia apoi de dorințele sele de însoțire și o asigura de viito­riu; déru ea plângea trecutulu, nere­­parabilele trecutu, cugeta ce elu îi lua dreptulu d’a cere ceva, și acepta ca ne­­sce binefaceri nemeritate promisiunile lui Frederico. — Nu mĕ întorcu la Heidelberg, îi țiise ea; nu voiu ca a­­cei ce m’au cunoscutu sé încetele d’a mé stima. Amicii d-tele aru arunca póte glume vulgarie asupra amorii nóstre și aru vesteai-o. — Ai dreptate, și cugetasem și eu la asta, respunse Fredericu; tim­­pulu șederii mele aici este terminata. Dorința tată-meu este sé visitetlu Italia, vei veni cu mine m­ eașia? Acolo, cerulu este așia de curatu, ariile suntu așia de înalte, încătu amarea nostră va a­­ve marturi demni de dînsa. Bnrietta primi. Remăiendu sin­gură pe căndu Frederica se întorcea la Heidelberg spre a prepara tóte pen­tru plecarea sea, ea scrise medicului spre a-i recomanda din nou pe cele doue deposite scumpe și a-i ruga a-i scrie dese­ori. Și $icea terminăndu: „Plecasem ca se viiu sé te trebue în acestu momentu ee ^enunțu gengisne de Xedigas mi lemen. — D. Cerstti, ambasadorisl sard nentrs Nler­­sia­n leaks noîmEine la Texeran. Lor­­dul Dufferin, komisarist engles în Siria, mi-a dat demisiunea sa. — Texeran, 10 Martis. Ambasa­­dorist fram­es, D. Pichon, se întoarce la Paris. Washington, 6 Anrile. Ani s’a împ­ruintiat skomote de resbel, se cre­­de că forțele Pickens a fost atacat de armia Sidilsi. Anderson a fost înBitat a­e Baksa în timp de 48 ore forțele Sumler, altfel se va bombarda. O fre­­gate și alte korsbii armate mi­esi­­nate au aleriat la Sud. Țara și Adunarea Legiuitoaria. Ou se persuade que si 1’ on était libre on sarait fort, et l’on ne voit pas, an contraire qu’il faudroit étre fort ponr étre libre Q u i n e t. I. Kamera a luat din noi ksrsul sedingelor sale. Fi­gora oare mai fe­­ri4igî, în rândul acesta, a ne suni o­­dalE din lok? Doi ani mi mai bine de Biagi konslitigionale; snem­inga kimtigati ín aceste din srmi isnl; silsagisnea atit de kritikE a gerei ns Bor serpi nimik! E trist a mirtsri ki dsne atita timn ne afirm azi ka la nsatil de plekare; mi ar fi mi mal trist a re’n4ene Biaga din avemii doi ani din srmi. In a­­deser, kare e progresul realisat? kare sunt îmbunău­cirile materiali reclama­te de trebsingile gerei mi realisate? Unde e Blaga morale un­ intelektuale firi de kare e Nagisne ns noate da ’nainte? Starea iei de fagi, din kon­­un, ne fane ks drent a ne înfiora. Indiferinga pentri binele nsblik se asksnde ks aneBoingi ssal maska ua— triotismslsl; Binga morale distris de m­etstindin­ înloksiti de sn materia­lism fin trîs; încrederea în desti­n de Rommier, anea kredingi kare d­e­­ve­nea din srmi din inima snsl no­il or, niOBE civile în mslgi; mi­neea ne e mai trist, resneklsl legilor a ajuns a fi mai mult o Birtste de kit o în­datorire, mi libertatea sn kspínt ns­­mal, skris­ín konstitsgisnea gerei, dar Bariabile ka temneramenlsl nelor la astu proiectu ce-mi plăcea atătu de multu. Déce bucuria d’a vede pe so­­ru-mea mi-ar fi fostu refusată, așiu fi pututu celu pucinu se-mi sărutu copi­­lulu. Vai­ negreșitu elu n’a se mé mai cunoscu!“ începu se plângă și fu coprinsu de­uă mustrare de cugetu. Bietulu copilu, cugeta ea, a se­lu părăsescu. Ce simplia ea pentru dînsulu era unu amestecu nedefinibile de tinereță și de amărăciune care adese ori o spăria. In acestu momentu, nu simpția de cătu bunătatea inimei sele și nu cugeta de cătu la inocința acelei mice ființe, fă­­ră altu­ra^imu de cătu dênsa pe lume; déru Fredericu reveni­ era așia de fe­­ricitu, se grăbise așia de multu ca sé se întorcă ma­ curîndu, o ocupă asia de bine cu a marea sea, ia cătu ea nu mai putu cugeta decătu la dînsulu, și plecăndu pe clina răpede a pasiunii, ea se lăsă conduce de acesta mană iu­bită care era să nu se mai despartă d’a sea. Frederico făcuse în grabă preparativele rele. De la plecarea lui Antonio elu perduse mai de totu din vedere pe studiați. Actiurile sele nu fure deci limge; cu tóte astea nu voi a uita pe mătuși ă-sea Mariana, și luă drumulu spre Manheim. O află mai de totu însănâtoșiată, și, ca totu de una, mai dispusă a vorbi de dînsulu de cătu de «a. Plecarea lui Fredericu m­eninul a o întări în institigism­ie mi moransk­le iei. Interesele materiale ale Nagisnil ne prezint avelanil snektakol; kredh­­tsl a nerit; lekririle nsblice sunt în cea mai nroasti stare; komer4isl, kare înaBsgemte nonoarele mi kon­­trilse ki atila­nstere la întinderea m­osneritigii nsblise, se mistiemle ssnt isbirile de a nr­imit agriksh­sra în klasa arindamilor; în fine, faliții le nenimirate, linsa de ordine mi de stabilitate în afaceri doBedesk o stare nesiksh­ mi Bltimitoare care atinge de a ndlripi interesele ns­­blise mi­nunBate. Negremit freb se a gine kont de anemorigile 4e întîlnuim in nonor în enorile de reorganizare mi de tran­­sigisne; dar sunt nm­inteaska admi­nistrare a ministeriala­ aktual am pro­­gresat în risi. Daki ori­ce legi­­lari konsh­istine ale gerei sânt sli­­bite; daki m­agistralara e amiliti­mi transformați în instrument al îmne­­rebu­rilor nob­limi; daki kamera a fost goniți sânt­an m­etest kare askande ls gres doringa firi sagiS d’a­gs­ Berna, o suntem datori în mare parte acestui minister kare a abuzat de încrederea Nagisnil mi kare a mers ks kstezanga mm­a 4erka s’o faki si legitime arbitrarisi mi si se si­­ns4idi singtri sabskriind tot ce s’a aneltit în contra Iibertigîlor mi mo­­ralitigîi iei. Dar ns Boim a ne ’n- Unde mai malt asanra karaklerala! a­ 4emtel administriri, stigmatizat de kamen în adresa sa kiire Domnilor, rai densngal de m­esi ks atita ka­­ragiă mi sk­raingi. jjeara a resusns la anelsl­­e i s’a fikat, rai­neste usgin reprezentangii sei Bor nsne negremit un termen afemtei orgii de natere, inaugurate de persoane de la care eram în drent a­zere, mai mult de la ori­care altele, resnektal le­­galif legiî mi drental8l fu kiraia. Heea­re ne m­eokani azi e Bistoriil­ e si­ Isagianea în care ne afirm mi ’n kare ar fi nerikalos a stirai mai mult. Sim­agianea noastri însene a da Bise­rele Ia togi a4er kari usa in­teresele generali mal m­esaj de vi­n’o cuprinse­ scia proiectele tatălui seu. Nu făcu doru nici uă cestiune asupra acestei resoluțiuni așia de răpeai, ca­re înainte părea ca­ lu spartă așiă de multu. Entusiasmulu lui Fredericu, foculu cu­­ care vorbia d’acésta caléto­­riă, carej se înfrumuseța pentru dênsulu cu încănțămîntele soței sele, nu-i scă­­paro din vedere, îlu oserva in tăcere și aștepta póte ca elu sĕ se ïncréziu intr’însa, déru nu-lu întrebă. Póte a­­semenea n’ar fi voitu sĕ priméscá uă confidință pe care ar fi combătutu-o, făra a ave puterea d’a impune defen­se salutarie. Numai, căndu plecă Fre­dericu, ea îlu îm­brățișiă cu mai multă iubire de cătu de ordinariu. — Du-te scumpulu meu Fredericu, n­­u Jise ea, și revino bărbatu. Instrueșce-te, ad­miră ariile, cunosce viața și nu perde din vedere nici pámêntulu nici lumea, adause ea sum­eréndu cu bunătate. Fredericu nu strînse în brațele sele fară înduioșiare pe acea femeiă e­­scelente, prima sa amică, prima animă, în care se revărsase a sea. Căndu fu departe de Manheim, nu mai fu de cătu alu Enriettei. Nimicu nu­ lu mai ținea acumu la Heidelberg, îlu lăsă fĕ­rà părere de réu; numai, în momen­­tulu d’a vedé disparendu ruinele ve­chiului castelu, se întorse, îlu véa­u ăn­­co­uă dată, luminatu de uă­ra<tă fru­­m­ósá a demăneței, și aducendu-și a­­minte dulcea aparițiune a Enriettei, salută cu emoțiune acelu poeticu legánu alu amorii sele, se intîmplă totu de una, tocmai în mo­­mentulu căndu se credeau departe d’ori ce periclu trebuiau se veghieze maieu atențiune. Aru fi trebuitu se cugete ce dupe luptă vine adesea fatrea și perirea puteriloru, și ce atunci pasiu­nile unu momentu reținute și devenite mai putinț­ prin reacțiune coprindu totu. Nn cugetare de cătu la fericirea ce se prepara pentru dînșii, intr’uă vidră pe­trecută neîncetatu împreună, nu mai vei are filele trecute de cătu ca unu visu tristu respinsu forte răpede la de­șteptare, pe căndu viitoriulu se desem­­na în ochii loru cu culorile vine ale speranței și totu visăndu la viitoriu uitare presintele, care trebuia sĕ fiă patinute și reservatu. Se dederő unulu altuia, déru se dedere cui­m se dă cineva in estrema sunetă, adicĕ prin escesu de încredere și de simplicitate. Furè unulu alu al­tuia înainte d’a ave unulu acésta cu­getare și celulaltu acésta temere. Lu­mea a cării căutătură i-ar fi opritu póte nu esistea pentru ei. Fredericu abia o cunoscea. Enrietta n’o strávé <j­use de căzu de departe. Ș’apoi ar fi trebuitu ca tótu natura se nu fiă com­­­plice a transporturiloru loru. Ar fi trebuitu a se descrede de farmecele primăverei, de profumulu îmbătătorii, alu sucului celui sau, de călduțele ei (Urmare pe mâne.)

Next