Romănulŭ, iulie 1861 (Anul 5, nr. 181-208)

1861-07-01 / nr. 181

574 înlesnire nonslare. între vorbirile k» jjerani mi internelxrile lor dovedirx ki aeram noștri m­iceni foarte bine adepiratele mi marele interese ale sfe­­rei. Adesisnea aceasta solemni mi nonetarx se Ba k­xmete ín ksrínd ko­­mitetsisT central înființ[at ne himn»l» libertißei. N. Ionescu, V. Alecsandrescu, N. Bossie. Domnul­e Redaktor. Bxzind ín No. 179 al jurnalil»­ d-Boastri­ki ceream ín Adunare de la dooms ministr« a ne infigima sokoteli­­le doveditoare de b»tia­rul rebBim­are a banilor Statilsi, kiind­anele sokoteli, zicejii se afla deja în cercetarea sek­­ijiei komnetente. Am Herst dan, la sekgia financiarx necesarele destiuiiri mi mi a dat alx­­tsratsl resnsns, kare, cel n»gin astx da­­tx, bx an donedi kx cererea mea fi­­kistx in Adsnare era legitiaii mi m­in «rmare ns­ex ci d­opaslrx sintejil retxcit. Sner domnsle kx Berst bine—boi a însera în jurnalul d-voastră, acest res­igns al meu, spre rectifikarea celor zise în menuiunatsl nimic. Am onoarea fi al d-voastri semitor. Dimitrie Gika. Bekuisnea financiari a ulu­mit ns­­m­al sokotelele ne anul 1857. Sokote­­lele ne anul 1859 ns sînt înkx cerce­tate de kontrol, iari acele ne an si 1860 ns sânt nici chiar trimise la acel mi­nister. I. Si­x­t­i­n­e­a­n «, A Ilrerbean», A. G. G­o­r­es­k 8, N. N. Io­va­n». ROMAN IILÜ ILI­LIU. Ilsblikarim enistola d-lst Dimi­trie Gika mi ks mirtsria de kare dsmnealsi a krezst de trebsiujjl a o îosojii m’aksm si resnsadem la rin­­dal nostrs. Ilentrs ne d. Dimitrie Gika s’a­­dreseazx kitre redakgistiea Romi­­nilsî mi zice k’a Birst nele desine kare este Borba hi No. 179 al R­o­­minilsî mi ns d’a drentsl kitre No. 137 al Monitorislsî (22 IsniS) de unde Rominsl­ariti ksrat ki ns face de kit a kon­ia, aremrodsce, mi­­nki ks semnele de reprodscere mi kare sunt m­eksm si­mite semnele citiri: „—u Ilentrs ce Monitorisl kare a vorbit la 22 IsniS, îl trece ks Bedetea mi Bine tokmaî alaltl­eri la 28 Isnis se resnsnzr, la ceea ce noi tot în acea zi ns fiksserim de kit a reprodsce dsne Monitorisl oficiale de la 22 Is­­niS? Me a firist marea ascentibili­­tate a d-ls. D. Gika de la 22 IsniS kind a vorbit Monitorist oficiale mi­nuni la 28 Isnig. kind ziarist acesta n’a firist de kit al renrodsce testsale? konstatim dar ki d. Gika n’avea dren­tsl a s’adresa la noî la 28 ci la 22 Isnis la Monitor, kieî daki este ci­­neva riticit în aceasti îmmregisrare anoî este Monitorisl sau Ministri de Finance ear ns noî, si ne încerkim aksm si n­snem iskisk­le în uu­rul lor. Din ziua de kind majoritatea A­­dsuikiî a fikist m’a notat acea rens­­ratii m­onsnere, kare se noate fiii ki ka dînsa n’a mai fost rai­ns Ba fi nici sna ne nimmt, acea m­onsnere care a aritat celor mai fanatici mi mtii­ija mi iskssiujja narlementarii a­lerilor nomtrii regulamentari n­olitici, noi am zis ki mi’isi kon­si­deran­te al m­on­s­­ueriî, min kare akssi n­’acest kabinet ki n’a iufijsimiat sokodelele anilor tre­­kstji, este ridicol, fiind ki este neste u­ltin si a omeneaski ka într’o luni de zile sn ministeris si inkin­e sokotelile guBernelor trekiste, mi inki a snor guBerne kare de kare mai rele mi maî distrimate în sokotelile lor. Sunt, sine esemuls in Ministeris­ kik­elor sokotelî de maî milttî ami ne înkin­­­ate iiki mi d. Gika ultic ki nsmaî noî am densurat aceasti mare aba­tere ui’am m­otestat In contra iei, ki nsmaî noi kind am fost la Ministerial Kiltelor am mi nsmit o komissisne de birdag,î speciali­smre a cerceta mi regila acele sokotelî mi k’acea komi­­sisne n’a maî­nsist fsnki n­oua în simi. Sunt sokotelî a mai multor Ministerie de la 47 mi kare n’a» trekst luki n­ip nici o kamen mi snde nici kiar nrin ministerisl de kontrol. iur kind ískrimile stau astfel, ksm ustea acest Ministeris si reguleze intr’o lsmi toate sokotelele acelor guverne destrimate mi din bare abia snsi, ks mila 1st Dumnezeu, s’a dat nin’aksm in jsde­­kati? Aceasta a fost basea nostri, ka ziarist, ne kare am kritikat mi kri­­tikim artist konsiderante al m­onste­­rii Adsuiriî, ce am deklarat-o m’o deklarim cea mai neaszid­, cea mai assidi m­onsnere ce s’a nsist face bi o dali în Isme. Kiar în No. nostri de la 28 Isnis, renessim, ka iutii a basa, aceasti akssaie ce facem noi renumiteî m­onsnere. Benim anoî mi snsnem ki gisim în Monitori­l de la 22 Isnis, sn rapsort al Ministrilsî de tinange kitre Miria-Sn, ris data 16 Isnis, prin kare zice Miriei-Sale ki „îuku­mdsse sokotelele Bisteriei ne ansi 1860“ le ssnsne la ksnomiinga Miriei-Sale, în trei tabele, m’ada­­ogi ki konsideriudssi sr giuga acelor sokotele „le a mi dat, îmi tresui ks desl8mirile ksBenite, seligism­î financi­­arie a Adsuiriî“. Domnul Ministri a­­daogi­snki în ranoris­ ses kitre Dom­nitor, k’a dat asemenea sokotelî, Im­nresni­ks deslsmi­rile ksBe­­­ni­te, seligism­î financiarie a Adsuik­î „în konsideragisnea srgiuciî ks kare i „s’a cerst de kitre Iiremedintele ieî“ în ce dar, nici odati, ssntem noî ritxcinî kind ns facem de klt a re­­prodice la 28 Isnis kspintele Minis­trilsî de la 16 Isnis mi kontra khrora nici sekipisnea Financiare nici d. Gika n’a fost zis sn singur kSBent de denegare? In ce ssntem noi ru­k­ijji kxnd Bedem kx d. ministri zice kx ni emedintele sek­­ljisnif „i­a cer«t ks »rvingx asemenea sokotelî ? sas trebsia noi sx uressasnem kx seksgenea a corst de h­r­i.i i­n jix m­in­­te sokotelî kari­n« s«nt mai do nici «n folos, dane k»m se nare k’ar boî sx zi­­kx d. Dimitrie Gika? Sx mai adxoglin x nkx kx noi, a txt în No. 179 , kxt un­ ’n No. 180, dsne ce am relatat zisele ministr»!»?, am împins delikatega nxn’a nsmi acele sokotelî, « n­ic­i 1­a­m­u. Ul’a­­ceasta a fost un adever o delikateg», o mare striktitate ce soim sx nxsl­xm în aceasti fomii; kx cî n» nsmaî kx d. mi­nistr« zice ksr I ki „înkixind sokoteli­le aisterîeî ne an»l 1860“ ui.c. I.; ns nsmaî ki sekii­snoa mi d. D. Gika în issis de 12 zile ce aă trekst, de la 16 do kxnd aș pli­mit acele sokotelî de kare Borbemto d. minist îs mi uiix la 28 I«nis kxnd renrods serxm mi noî zi­sele d. minîstr» dane Monitori«! de la 22 I«nis, n’a« zis «u singer k«Exnt de denegare, n» nimaî kx ’n rauort»! d-l­î ministr«, se maî Borbemite do trei tabele ce au dat sekuisnil mi deslimirile k«­­Beuile , ci xnkx este kiar în cele n«­­blikate în Monilor, o carte kare ns maî este sn bilonu ci k«rat sokotele. Astfel sure esemula d’akolo de «ude s» zice :,Sil«agi«nea onorurilor lexuemîi în ksi­­s«l an­slsl 1860“ mi­n­xux la sfîrmit n» mai este, di«ue reg«lele financiarie «n bilang ci ksrat sokotele. Noî însx, xnkx odatx, îmninserxm delikalega d’a vorbi în am­be numerele noastre trekste de «n bilanu al ar.ab­! 1860. Al’acele sokotele îmnresnx ks bi­­lanjisl n« sunt oare d'ajuns sure a do Ad«nxr­­­o ksnouitinux destil de kom­­m­ell desire s­orea tesasisk­il ? Ns s«nl d'assus spre a dovedi d. D. Gika kx Stalsl a« este in faliment lui d.l»i Kn­­tartí'is kl. o« este în li a­n li k­ul x ? a lui dam­. bxnsesk k? n« ssnt cifrele o­­deverato n» este ad­ Komissiunea linnn— clarix a Kamerii sure a merue m’a le repisit mi konstata ? mi d. Dimitrie Gi­­ka, k« togi koufragil d«mueal«i kari ak Botat nem»m­ioaria iiro­ isnere de la 22 luni», kxnd cerea» de la «n minîsteri» ce era­u«mai de bi’o 40 de zile la as­­tero se dea ho denlin sokotelele an«l«î 1860 rtsi mira» d-lor, kx ne Ixngx alte marî uiedice, (mi kare le en»merx d. ministre în sokotelile mi bilangfil dat sekuÍHii mi financiarie la 16 I«in­») maî are xnkx a Isnta mi k» dose Eforii orga­­nisate de sl­xkolt»] regulament? N» miia» mi n» suti» kx Eforiile sintolsri­­lor mi skolilor n’aă dat xnkx a­le lor sokotele mi kx ministrsl n» arc ce fa­ce în contra acelor Eforii, nentr» a kx­­rora reformare, filo­zis în narentese, e­­ste d’aliBm sn an în seligiunea lisltelor »ni ard­ent de leue, cel nagin nentr» a­­ceea a snitalsrilor, dar care n’a nsist­enkx emi d’akolo. Toate acestea le mfias onorabili­ astori im­ Bolitorî ai rensmite­ m­ons­­neri, însx s’a» fxkst kl n» le mt­i ns maî ka sx noatx Bota o m­onsnere kare se rem­ix de model în analele istoriei p­arlamentarie ale omenirii. Ultiak a­­semene, kx sokotelile mi bilingsl infi yimint de d. ministrs de finange ssnt foarte d’assus sure a doBodi kl minis— trsl în nminga dxr­î sokotelilor a fikst tot ce era m­in nslinga omeneaskx a se face mi kx s«nt asemenea d’ajsus snne a dopedi d-lsî Katargis kx ns este Ban­­k xrsix mi d. Ü. Gika kl n» este nici faliment. D-lor însx, s’a» l­kst kx n» Bxd mi­n» ’ngeleg ka sx noatx trece la un fel de nemurire prin tronsnerea d.lor de la 22 Isnik, a dori nemurirea este o lege i­ nigralo nlintati în inima om»l»î, mi dd. din dreapta kind ak fok«l mi bo­­tu­t acea mronsnere un­ ak ad«s aminte kx »n­om a trekut la nemurire kiar ah­­ind fok temut«!«! celsî frumos de la6 Efes. C. A. Rosetti. Cuvintele pronunțate de­­ Ministru instruc­țiunii publice la distribu­țiunea premiilor seminariului. Prea venerabili părinți, fi Domnilor, Klern! Rom­ixb are nevoie de a fi ardikat rai de a fi n»s la lok»! ce i se kade a oksua în societate. El a fost prea îndelung lăsat în axrx­­stre mi în ast ținut de dese nrefa­­ceri n» s’a nsist realisa în bsnxlxui­­rile ce rekiamx slarea isi. en nas totsuit s’a fxk»l înainte: Klaso mai m»b­e nentr» în BXn­x tsra kliricilor s’a kreal; nsinerel elevilor s’a decis a se înmsliji; o mxs»rx esen­­cialx este de neanxrat a se Isa­ no­­siyisnea iireoUl»! kali sx lie asig»­­ratx, în lisnxlxin­tx. G»Born»l M. S. Alesandri loan 1. n» Ba­riegeta a în­trelisinua­­ oale mijloacele de care noate disnsne nentru îirosnenitatea klersisî. K­. S. S. i­xrialele Milropolitsi, kansi d.'enlTM kredincoasei noastre biserici române, ssnt fericit a o­raxilsm­­aice, ne a promis tot konssissi ses la înlesnx­­truirile mnoielilate, viabile, și d’așiă fi totu profesorială me­serii (săracii) de altă dată, i-ași u­ni datoriu o recunoscință cu totulă particulariă. Schim­barea mea de posițiune nu este unii cu­­ventu pentru ca se nu mai fii simplibile la bună­voința ómenilorü. Thornton tăcu. — Uite, Paolo, urmă esti dup’uă pa­­usa scurtă, ești unu băiatu cum ț se cade; de sicură prețueșci mai mulții decătîi mi­ne. Déce n’aștii șei cătii eștî do strava­­gante în tóte. .... — Stravaganță englesescá, murmură Paolo cu reutăcioșii. — Da, afară de organulci prudinței. Eî bine, jicii, déce n’aștii șei cătii ești de stravagante, nu te-aștii cicăli cumü te ci­­călescii. — Aide, aide, zise Paolo, arun­­cându asupra lui Thornton uă căutătură plină de afecțiune, nu are temă pentru mine. Am două­zeci și patru de ani, și nu sum una copilă ca se fiu amețită d’unü meteorii strălucinte, nici chibrita chemica ca se m’aprinju la vederea tutorii feme­­ieloru frumóse ce se potu afla în drumulu mea. Ș’apoi trebue sé faci și partea en­tusiasmului artistului, în fața unui tipic de frumuseță așta de perfectă, ca și mine căndă vei vede-a. O vei admira Nieșce ochi albaștri, dulci și mari, ună peri negru ca ebenulă, uă peliță de crinii cu acele ad­mirabili nuanțe de injurii, așia de scumpe pictorileră, pe la tîmple și pe la gătit, uă frunze de Junone, neșce large pleope măr­ginite cu gene lunge .... A­ crede-me, pentru m­ă adoratorii­ ală frumosului, este uă bună furtună iu­tulii puterea cuvântu­­­­lui uă asemene întrunire de grația și de maiestate. Nu știu ce astă da­ca se-mî fiă permisă a face imaginea mea! Așia fa­ce m­ă capă d’opere, sub­ sicură! — Ocupă-te de Eremiiă și lasă’n­colo imaginile. zise Thornton. A căuta în de­șertul periclulü este un faptă de nebună. Ai déce ți-așiă pute da pucină din spe­­ri­nța mea! — Tristă dară! respunse italianulă. După cumü véni, speri­nița și descrederea suntă totîi una. Forte adevărații, zise Thornton c’unu suspină, derit dé ce salutea este nu­mai cu prețulă acesta? — Amorea este őre una abisa? = Pen­tr’ună omă ca tine este un sor­ginte de decepțiuni. Acelu­ași frumosă i­­deale pe care­ lu cauți in arte îlă vei cău­ta în femeia și nu­ lu veî găsi. Amorea esclusivă, amorea asorbinte pe care o vi­sed! este flare străină pentru astă lume. in momentulu in care erejî ce domnesc! asupra anime! unei femeie, în momentulu în care îți imagini că ești pentru dînsa uni­­versală întrega cumă este ea pentru tine, trece între voi amîndou! unu fluture cu aripe strălucinți, musica unei polce sau ochiata unui sem­i-seu cu peptula acope­rită de vr’uă decorațiune schinteiătoriă, ce sciu, celu mai mică lucru ce pute agita capriciulă seu séu place vanității sele, și tu ești aruncatu în umbră, și căndă eși dintr’însa ca se reapari la lumină, deși ești totă asta de bine priimită ca și înainte de delăsarea ta timpurariă, afli ce, departe d’a fi viéța iei, ești numai unu acidinte în esi­­stința sea, și ce domnirea tea este îm­părtășită de cățelulă și de modista sea. — Nu pretinsa se sicü ca nu suntă femeie ca acelea pe cari le descrii, déru, ele formeja escepțiunea eru t­u regula. — Erore! Acelea pe cari le nu­meșei escepțiuni din contra regula, primescu­ ínse ce la acesta regulă pot­ fi căte­va rare escepțiuni. Noutatea și lucrurile ce bată la ochi aă pentru sesulă frumosă uă atracțiune iresistibile. Elă nu șcie resiste la atragerea mișcării și sconiutului; asta n’o ficu­ră, ci Addison. Este uă cestiune de organismu. Ună elementă predomină în femeia: numeșce-lă cuma cu voi, mobilita­te, mlödietate de spirită, impresionabilitate; despre mine, îlă numescu frivolitate, — una elementă cu totulă necompatibile, în­­tr’unu cuventu, cu ori ce lucru regulatu, durabile. —­ Déru óre, întrebă Paolo, noi ó­­menii suntemm așia de scutiți de frivolita­te și de inconstanta în câtu se avem­u dreptul ă a arunca petre în grădina vecinului? Sciu unu puntu în care femeiele ne în­trecu fórte multu­­celu pupinü au uă cali­tate suptă raportulă căriia ne lassă cu multu înapoi, voiu se vorbescu d’acelu eroismu care nu se trage înapoi înaintea nici unei fatice, nici unui sacrificiu, ca se viiă în a­­jutoriul a­celoră ce suferă, acelu eroismu pe care lu-ai admiratu arătă la femeiele nó­stre ajutăndu pe cei vulnerați în 1849, J»nî seminariști! în așii zi solemni, aceia din­tre BoÎ kari! s’as destins în ksrssl­an­elör uikolar, Bin a nriimi de la îiarx, m­in mina g8vern»l»î rekom­­nensa sMingilor lor. Îndoiuî, înze­­ciH.T ks lojjif silinuile Boaste, kid, kiimarea Boastn este mare: sínley! kiiinajjí de a renrisinla kiéről ks demnitate, ue a kon.rib»i la înflori­rea l»T, de a face ka sxnta morale kreuilim. sx axl­inzi adînk în inima întregu l»i noitor român. Cuvintele pronunțate de U. Ministru Instruc­țiunii publice la distribuțiunea premiilor scoalelor. J » n i I­o­r­a leuil, Beniul­ak«m sx nicimijjî rekom­­i­ensa ost­enelelor ce n’aui dat nen­tr» a dobîndi ksnouitinjjî folositoare Bose uii iterei care face atilea sa­­krificiî smre aiul forma fii demni de destinele el. f­»n»nele, dar srile ce Beui l»a sx BX fie de aii»r»rea într» aducere aminte, kx talentil, an­tils dinoa, me­­ritil, BirlBtea s«ni kalilauile kare lix not face demni de la»da lui stima koncelxuenilor Romtri. J»nî rommî! N» krigaui nici o osteneali, ni slîmin­­ jl sn min»l din nobila noastrx emulare, zi mi noanle sßkraul k» rom­! ka sx meritan­î într» tot­deau na de bine­facerile n­atinei noastre. A Boastrx esto asix frs­­rooasx­Qearx a Rominiei; al Bosir» este Biilor»! el! Bol Beyl face sx dom­neaskx în ea Birlsgile stribsne. Beyl are la-o în fața­­«mea «Imite, iarxuiî strxlscind ka o­dinioară, u»r­­lînd sas în fruntea n­onoarelor ce o înconjor, mireussl slindar al m­onx­­m­ireî, al civilisauisnei omeriireî! Despre protecționism și liber­tatea comerciale. In artikolul precedinte „Despre Konksrinui 14 am zis kx oamenii din kassa de Bersiliuis saksiliuilor lor as fost mi s»nt siliul a se ok»na lix­­kare mi mai k» aceea ce faksticuile sele ’s nermit, mi kx m­in »rmare a trebni sx se intro!’»kx divisi»noa !»­­kr»l»i mi skimbal m­in kare om»! k» m­isos»! lekrsrilor industrie! sele sx’mi noatx mok»ra tot ceea ce dores­­te, mi m­o kare n’a nsist m­odsce. — — Astă é, jlse Thornton, din nefe­ricire lumea, cumu este, nu ofereșce libe­rului exercițiu ală elementului cavalerescu de cătă unu cămpă forte strîmptu, în com­parare cu imensitatea aceluia ce­ să presin­­tă desvoltării elementului frivolă. Esisten­­ța loră este ună sacrificii­ perpetuu jeiței celei­ mai pretensióse, moda. Pentru dînsa ele stau în ger­ ierna și so cocu véra; pentru dînsa se încarcă, cu uă grăutate de vestimente pe cari m­ă căratoriu (hamal) le-aru găsi pre grele pentru usulu seu, și se strîngă și se martiri­ser­ă în ori­ce tim­pă. — Sunt multe adevărate din cătejici, respunse Paolo, déru a cui e culpa? a nó­­stră, scumpulu mea. Déce în locă d’a aplaude aste espunerî stravaganți le amă fluiera și ne amă întorce ochii de la dîn­­sele, nu creji ce în curéndu s’ară curăți? — Se póte jise Thornton, și mora­­lea din tote astea e că cele doue fese nu prețuescu mai multu mnulă de cătă avulű. După acestă conclusiune consolitariá cei doui amici se separare. (Urmarea pe m­ine.)

Next