Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)

1862-04-22 / nr. 112

■es Epngs Essacn DUMINICĂ, Voiesce și vei puie. ^ Va­eți in loto filele afară de Lunia ți a doua-^fi după Serbătoriă. Abonarea pe unu anu..............................128 leî. ^ese luni....................................................­­54 — Tr­ei luni.................................................... 32 — Pe lună................. 11 — Unu exemplariu .......................................... 24 par tuB diin țările linia................................... 1 leu Hr. 112. Inul VI PIARIU POLITICII, COMERCIALE, LITERARI­ 1. 22 APRILIE 186». Lum­inoda­te și vei 6. Abonarea se face în Bucurescu, la ALaio Stră­­țiunea Românului, Pasagiul Romăn No. 12. In districtele de dinGocn și de dincolo de Oltu și de Milcovă la corespondinții țifiariului și prin poște. La Paris la D.Hallegrain rue de l’ancienne comedie 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiunile poștale și la agințele de abonare. Pentru județe se adauge costulă portului câte 2 parale de fóiS. éri pentru străinătate câte 24 par. de fóiA. (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Direptoriulu 4iariului: C. A. Rosetti. — Gerantă respira d­­atoria: I. Albesa. — Tipografia C. A. Rosetti, (Caimata) calea Fortunei No. 15 Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratorii­­cjiabiului d. C. D. Aricescu, Pos. Roman No. 13. Din causa sirbitoriei de mine, ziariul­ nu va ciui Margi. REVISTA POLITICĂ BUCURESCI,­­ ISS­. Publikimu mai la vale unu artic klu din ziariulü Wanderer în pri­­vinga Prusiei, din care putemu kulege însemnate în vertiminte politice, de vomu voi se­ la chijinü ku luare aminte mi se kugetiimi asupra celoru >ie vomü uiți. Este timpulü se’nuelegemu, se ne petrundemu în sfîruiitu mi noi nu nu­mai la. vomu li perdujji de vomu aș­tepta binele de la guvernü, darn­ ki vomu li perduüi firi sperantii de sta­­pare de nu vomu întțelege la unu ga­ve­r­nü este totu deuna uea-a ve­lu la­ue mi nea-a ue­ lü Iasi natiu­nea sa a fi. Pe kitu timpii darüi nu vomu în­țele­­ge la guvernulü nu merge niuî odati de kitü înkotro ilu împinge naymnea mi­la, dala ea ii lași friulü elü apu­mn Rimpii, kumüt zine Rommulü, se nu spenm­i uelü mai mikü bine de la niuî unu guvern­ü, mi se ’m­etimü uelü puminü d’a mai akusa guvernele de re­lele de kari suferimü, fiindü ki este nedreptü a­vere de la algir uen-a ue­nu fanemü női, este asurdü a pretinde ki epistatulü se aibi inimi, minte, in­­teligiu­i mi devotamentu pentru inte­resele proprietiyii kindü însumi pro­­prietariulu n’are nicî unele din ace­­stea pentru proprietatea sa. D’avlen=a mi ziariulu W andere­r, in artildu ue publikimü mai la vale, nu s’adre­­sezi ki­ta, guvernulü Prusiei ui kitri națiune, nu s’adresezi kitri epistatu ui kitri proprietariu mi zine poporu­lui prusianu, neea ue zisenmü mi vom­i repersi mi nei nekontenitu poporului Rommu, la ,,kumü îmi va așterne se va bulka.“ O korespondinti din Brzegovina publikati in organulu devotatu naijio­nalitiuiloru slave, Ost und West descrie bibilia de la Duga mi sustine si perderile Turuiloru au fostu de 2781 ómeni morgi, m’unu mare mimerü de r­nigi. Muntenegrini au luatu Turui­lorü, dup’avea korespondingi, konvoiu­­rile ku vele de hram, 483 kai, 91 boi, 2 tunuri, 2309 pustii minier o mare lun­gime de munigiunî de resbelu mi 7 kai înstrum­agî ku aură și argintă pentru garnisóna mi lokuitorii de la Wiktisch. Korespondinga Scharf publiki ase­meni suiri din Serbia ne spună k’afan de neî 50,000 de ostatiii a kh­ora or­­ganisare mi armare s’a sevírmita de la tre Servi, se va forma korpuri de volontari pîni la 100,000 óment, mi kare se vorü kompune de Servi, Bul­gari, Romunî mi Bosnianî mi kari vor fi destinatî pentru Bosnia mi Brzego­vina. Feliuitimit pe patriogii mi vi­­tezii nostrii veuinî k’au ingelesui auria de bine ki braska Indianu trebue se stea pe suveranitatea nagionale mi la avea suveranitate nu se póte susgine de kitü ku arme; a feliuitimü k’au in­gelesu au el ii mare adeverit ue­lii zine a Lordulu Ranning d-lui Ion Ghika, „ki „nu este d’ajuns si a ave cineva drep­­­tate ai ki trebue se poti a ave­a dreptate.“ Pe lingi feliuilirile inși­ne le fauemü k’au luatu mi rou tote mesujele pentru a se pune In starb d’a pu­te ave dreptate, adik-b d’a se a­r­m­a, mai avemu a se adresa mi uele mai sinuere mulgum­iri k’au datu mi se pregiteskii a da arme mi Rom­m­niloru din Servia. Riegir Bommí fiindü d’atita lujigü timpu osíndigí ín géra lorü d’a nu pute lua o arm­i­ín unna lora, ka ilegii in Sparta mi ka klasele inferiore din India, suntemú si­­ligi a fi feriun­gí kindü vedemü la uelü pugina uele­lalte nagium ne­ndiki din auesti degradare la kare suntemu osíndigi la nei de ai nostrií, mi ne pune in rindulu ómenitori dindu-ne o armi in mini. Mulgimi m­ü vom, mia o dați, fragilor» șerbi, d’auesti­onóre, mi faki ueriilu ka singelo Ro­­mmilor versată supta drapelul Serviei se contribue la consolidarea ii au­rirea nagiuniĭ serbe, pe riundü aici ne­­loru d’aui din géra loru se inchingi din ne in ne supta lovirea biuiului, mi ’nuetu viueta vine kargrena, ’nainte mergitórea morgii. Depemia nosta di eri ne anun­­gi o nem bitilii m’o nem biruingi a Montenegrenilorü in kontra Turui­loru ; dar, dupi noi, cele mai mari, cele mai de mórte loviuri ce se dau Imperiului Ottoman îi viiü de la ami—­tit­ora nu de la inimiuii sei. Nimine in adeverü nu póte mai bine de kitü Tur­­uií se ziki „ferestie­ iit­oómne de a­­mitii mei, kiuí me voiü féri eu de i­­­em­iuii mei'. Fir’a mai vorbi aui de peirea în care a afunidatü o in trebutu ai­iuia Russiei mi de peirea în care o arunki de kigi­va ani amiuta Austriei, mi mirginindu-ne numai in kadrulu suiriloru zilei, s’adunemü aminte ki Englitera a ajutată pe Taruia a face una împrumută. Era una bună amnika, vorü zine Turuni, kare ne di bani îm­prumută mi kare prin auesta ridiki kreditulu imperiului ottom­anü și prin urmare ridiki însumi imperială. Lu­­crurile insi nu mergu amia. Englitera a kreditatü in adevira Imperiulu Ot­toman insi a numitü unü komisariu ku însiruinarea d’asupra­veghia cheltuirea aceloru bani, mi Lordulu Howart tri­misă intr’adiiisü pentru acesta trebue se fi mi sosita in zilele acestea la Constantinopole. A face daru o îm­prumutare unui guvernă m’a pune apoi unu koíiwstiriú sinínü spre a supra­­veghia administragiunea finanuian a acelui guvernă, nu este are lovirea cea mai de­parte ne putea da uineva acelui guvernu ? Darü kindü are mi kui prottiligiuniie striinilorü au pu­tută fi folositorie! Niminui mi niui odati, mi dala uineva s’ar mai púté indoui d’auestü amarü adevera, numai Rominii n’au dreptü a se mai indoui, kiur au avutu mi au mici de gitü strengulu de mórte ku kare i-a infi­­msuratu proteligiunile striine mi ami­­uigia mirskaliloru. Faki yerulu ka su­­feringele trecutului se ne servésta de lelegium­e mi de lumini pentru vitoria! — Bruxeles, 25 Aprile. Ziariulu „Independance Belge“ de astizi scrie: Eri s’au lipsatu la Paris basele împru­mutului rusesku între domnii Stieglitz și Rothschild. Imprumutulu se va e­­mite in obligatiuni. — Warszawa, 25 Aprile. Loko­­tenintele a plekatü astizí insogitü de sekretariulü de Statü Enoch mi de kon­­silieriulü de statü in aktivitate Szwe­­cow la Petersburg. Domnii Wielopol­­ski mi direktoriulü Vidai vor pleka mi eí akolo. — Corfu, 22 Aprilie. Kapií in­­surgingilorü de la Nauplia, eskluuií din amnistii, s’aü imbirkatü p’o vapóre englese, kare-í va konduue la insulele loniane. — Berlin, 26 Aprile. Ziariulu Ste­lei (Sternzeitung) de astăzi scrie : Fip­­sarea legale a budgetului statului se va publica in viitorii kiarü la incepe­­rea eserfigiului anuale prin buletinulu legilorü spre a servi de normi pen­tru administragiune. Conforma unei in­­nalte ordine, se va infigu­ura dietei viitóre d’o dati cu bugetulu anului 1862 mi auelu­a pentru anulu 1863. Afan d’anésta s’a ordinată o mai ma­re speciifkcare a venituriloru mi celtu­­ieleloru am­beloru budgete, fiin­du ki va fi ku putingi a temina lucririle ne­­­cesalte plus la strîngerea dietei. — Carlsruhe, 26 Aprile. Came­ra deputațiloru a priimitu în unanimi­tate legea pentru deseorimita egalita­te civile a Israeligiloru. (Se spunema ku aiesti okasiune ki üak^ noi amú remasa ín allegra mai ’napoî «le kitü mai tóté cele­lalte na­­giuni, kausa este pentru bi­ne si lim­a in tóté a remmé mai napoi fiindu sa devisa nóstri de la dekadinga Rom­­­niei este „ka noi nimine“ mi se spu­nemü mki la daki uiui n’ama nerutu pm’akum­ü dreptatea mi egalitatea pen­tru Israeligii Romini, kausa este sa nu putema uere pentru dinmii neia ne n’am pututu dobindi mia pentru togi Rominii, kari n’aui pututu dobindi m­­ia nenorouigii, uiu’ dreptulu d’a pu­tea fi alegitori mi eligibili de kitü abia vr’o 5 mii din uiuuí milióne de suflete kremline mi Romme.) — Ragusa. 26 Aprile. Óoktoriulü Kotsetü a fostü trimisü de kitri Omer Pamia la Priuuipele de la Mutenegru k’unü ultimalü. Doktoriglü s’a íntorsü erí; tóté punturile aü fostü aueptate de Principe. Insi Muntenegrini, kari s’au bitutü in contra Turuilorü lingi Duga, se afli totü In Brzegovina.— 0 alti depemii din auea dati konfirmi telegrama nóstri despre negogiagiunile propuse de Omer-Pamia Principelui Muntenegrului pe basca autonomiei Br­­zegovinei. — Hannover, 25 Aprile. Ministe­rium finangeloru a declaratu in Kamera nobililoru, ki guvernulu nu póte mici prevede mi apregui konseuingele tra­tatului de homeruii între Prussia si Franuia. Elü in persani este in indoiali despre veniturile diam­arie ale Hano­­vrului. — Trieste, 25 Aprile. Vaporea „Amerika“ a Kompaniei Floyd, sosiți astăzi a adus­ navele de la Kalkuta din 22, de la Singapore din 21, de la Batavia din 15 mi de la Shanghai din 6 Martie; prin ele afirma­ți ina­rgin­­te ale „Messagerielorü Imperiali“ a sosită la Singapore spre a face pregă­tirile necesarie pentru linia de vapore între Suez și Rina. O companii noui de navigațiune cu vapore engleze este a se constitui. — Batavia 15 Martiü. Desevirmita pauilikare la Barjenmassing se konsi­­dera ka fórte aprópe. — Hong­kong, 14 Martin și Shanghai, 6 Martie. Trupele eglese si francese au întreprinsă, în unire ku­pele imperiali, mai multe atacuri in contra insurgingilor, pini la 20 mile spre Shanghai mi le-au lansata mari perderi. Ambasadoriulü britanicesku la Yeddo, d. Alcock voieste a-mi da demisiunea. —London, 25 Aprile. Darea de kampi septeminale a Rim­ei englese ariiti. Bilete de banki in ukriculagiune in su­­mi de 21,024,360 livre Sterlinge. Pro­­visiunea metaliki de 17,172,204 livre Sterlinge. POPORUL ȘI MiniSTERIUL ÎN PRUSIA. Supt acest titlu publica ziariul vienesc „Wanderer“ de la 25 Aprile un artiklu de unde estragomii uimitoriele pasajie : Autoriulu articlului, vorbindu des­pre demingirea nuvelei atingitórie de retragerea ministeriului Prusiei, zice: „Nu putemu tigidui ki auésti tele­­grami ne a kansatu o mare mulgimi- FÂMILIA DE («EHMWDHE. de CAP1TULU V.1) (Urmare.) Clopotulu celu mare sună în acesta momentu anunțțăndu sosirea persónei care era ăncă așteptată, și Labreche intră îndată ce unu a era grăbitu. Domna barona de Germandre face cunoscuții domnei comitese, zice, că s’a făcută anunțțarea pentru adunarea în sala de audiență. După unii cartă de oră se va da cunoscință de pe testamentă. Dom­­nișoară de Germandre și mica sa nepotă așteptă asemenea pe domnu cavalar­ă spre a lua locă. — Me ducă, respinse cavalarulă for­te agitată ... me voiă duce .. . alergă ! Și, i­icîndă acésta ș”<fu jasă ca căndă ar fi jurată se nu facă nimică la timpă. Hortense, ve^îndă că nu se găndia a-i oferi braciulă și că cerîndu-i-să, lu-ar­e spune la uă crise nouă, luă gelulu sec 1 Yn­­ilor'd»'eri. ^k­îpdu’î. — Vei veni numai de cătă, nu e asia, vere? — Se viin ’ acolo? respunse Sylvain, deșteptăndu-se ca dintr'una visă. Pentru ce? nu știm din acei cari speră, și nu-mi permită a dori.. . — Șeii, tată,­­lise Lucien scuturăn­­du-i braciu, că trebue se fi! acolo pentru ca cei­lalți se nu aștepte. — Da, da! adeverată! respunse ca­­valab­ilă, ne voiă duce negreșită. Du-te Lucien, însoțesce pe veriși ora, eu ne voiă urma... Lucien nu așteptă se­ I­plică de done ori, și oferi braciulă seă Hortencei e’uă gentileță comică. Cavalab­ulă, remasă singură, și ne mai fiindă susținută prin lupta în contra lui însuși, că­lu­p’ună fotoliă și se simpui inun­dată d’uă sudore rece. Fumea, ostenela și emoțiunea îlă rupseseră cu totul, și cu tote acestea nu se mai găndia de­locă a mănca ceva spre a-și repara puterile. Era cu totulă asorbită d’uă dramă interioară tă­cută, care era pe aci se­ să facă a ’nebuni. „Ce este? își­­ lise în monologul ă seă tăcută, care dovedia desordinea facultăților­ sale. Dumne­zeulă meă! Dumnez­eulă meă ! dacă e una ăngeră astă june femeiă, și eu n’am sorut, a găsi ună singură cuvîntă de inim­ă ca se-i mulțămescă!.. Dară a-o da pe fiiă mea! .. . nu, nici uă dată! seraca mititică ar lua gusturi mai presusă de sta­rea sa și ar trebui ca mamă-sa adoptivă se renunție la căsătoră. .. S’ar căi d’acé­­sta într’uă ții, aștă relua copila și copila s’ar găsi nenorocită întorcîndu-se din rusă și opulință în b­isercă. „Nu, nu voiă consim­ți! . . . Daru da­că refusă, tată va fi sfîrșitu? N­u voiu mai revede nici uă dată p’acestă june dortină? Dacă astă avé aerulă a șiovăi astăzi, ea va veni la mine ... se petrecá vă­­li, póte nu­mai uă oră. .. Și apoi la ce te găndesci, nenorocitule ? Ea vede bine are cum e să­răcia ta, n’al ascunsu-o, și ar fi de pri­ sosă a o ascunde. Dară ea n’o vede astă­­felă cumă este. Căndă te ar vede arăndă miserabilele teü cămpă de secară cu vaca ta și cu asinulă teă, ar rîde. Se rî­ lă de mine!... așiă muri de durere!“ Cavalam­ulă băgă de semă că, găn­­dindă la acesta, plăngea ca unu copilă. Rușinată de sine, își șterse facia inundată în lacrime, și, sculăndu-se cu silință, se mustră pe sine: ăncă vă dată, își țlise în sine, la ce te găndesc­, nebune betrănă, te’ntrebă? Te apropii de patru-z­eci de ani și ea ... e uă copilă! Ești arsă de sore, slabă, rea încălțată, reă înveștmîntată, stăn­­gace, temetoriă ... O dată! temetoriă pî­­nă la infirmitate, pînă la nebuniă... mai cu semn cu dînsa, par’că ai face într’adinsă! Și-ți faci ilusiuni, este are cu putință? Ar fi că nebuniă! certă. „Da că resultatulă traiului într’ună de­imaginațiunea nu se uscilă. Ea re­­măne june. Dumnezeulă meu! cătă se sim­te cineva de mirată,­ de uimită înain­tea grației și a frumusețe!! Cu tóte acestea nu sum arătă de nerodă in familia mea, în mi­luloculă sermaniloră mei vecini, cari me consideră ca m­ă oraclu... Aide, aide, trebue se uită acestă visă intrăndă de so­­ră suptă acoperișiură meă, căci d’astă a­­junge tristă, nenorocită, morbosă ... copii mei,... soru-mea... totă ar fi perdută, morbosă! sum... sum slabă caluă trestiă de vre două ore, vodă turbure, aud­ă pe din dosă ... mî-e caldă, mî-e frigă, m­i-e se­te ... A! mî-e fome! Bacă! nu me mai găndiam la fome.“ Cavalam­ulă aruncă ochii răteciți îm­­pregiurură scă, și veșlindu-se singură, se asvîrli asupra unei grămădi de prăjiture, pe care n’o atacase Lucien. Acea măncare îi păru forte mediocră. Ar fi preferită, ca Esau uă fiertură de linte, dară n’avea ale­gerea, și înghiți, strămbăndu-se, uă carafă de lapte de migdale, care-i păru forte pu­­cina gustose, începu a-și potoli lumea căndă La­­bréche intră și­ lă găsi cu gura plină. Era uă mare mortificare pentru cavaleriu a fi suprinsă de acestă servitoaiă în mare deliciu de voracitate indiscretă. Dară Labréche, care cercase de la toți cei­lalți bărbați destule respingeri și pe care duleața ceremoniosă a acestuia îlă consola are cumă, îlă arătă c’uă bunetate particulariă. — Ceru iertăciune domnului că­ lă întrerupe,­­li se, dară veniam se re spulă că după­­ zece minute. . . . — fiece minute, respinse cavalab­ulă, resolută a învinge timiditatea sa cela pu­ci­uri în facia unui lacheă, e mai multă de cătă îmi trebuesce spre a-mi su­mpera lu­mea, cumă voiă pute, cu aceste triste pră­jiture ... — O! Dumnez­eală meă! este cu pu­tință? domnu cavaleră n’a intrată dară a­­stăzii la bufetă? — !)că, nu! au m’ara gândită la acesta. —­ Atunci alergă, se ve aducă . . . — Ba, nu! e pré tărâtă, nu mai mî-e feme acuma, numai dacă ai pute se-mi procuri ceva cidre (vină făcută de mere sau bere).... — Fi, domnulș! cidru nu e buna du-*

Next