Romănulŭ, mai 1862 (Anul 6, nr. 122-151)

1862-05-04 / nr. 124

* deueiue telegrafice. (Serviiisl nartikislar al „Rominaim“ )• Viena, 14 Maia. Omer-Paul­a a depașit comanda su­­periorii a corpului de arm­it­ iu Albania din kausa smitiyiî sale ui’a plekalu la Konstantinopole Atena, 10 Maii­. Ministeriulu­iui-a datu demisiunea. Domnulu Trikupis a retusatii da se­­ însiriina cu formarea unui nou m­iniis­­teriu. Karierele au fostu animate pentru una timpii nefipsată. O mare a­­­rmare în toată poporațiunea Kapitaliî. Berlin, 14 M­­aiti. Adjulai­tele generaliu VVilkisen a fost­ trimisă la Kassel. Ministeriulü­ilessiei a luată den­siunea d’a nu­­iede Doue korpurî de armii se voră kon­­centra spre a susține ui a da mai mul­ti putere generariului Willisen. BUCURESCI, 3/15 Florariu. Depemiele nóstre de asti­zi au, presurau se vede, kite ti de destini insem­netate. Boia lui Omer-Paui­a, du­pe ie s’a anungiată al­tea biruinye a je reskulagilor, uni demoralisarea ar­matei otomane, aiea boli ne este per­misă, nu a o nega, si a o crede m­ai multă morale de kită materiale. Unde sii akumă aiea însemnați festim­e mon­­tenegriani nu putemă sti. țiea­ a se stimă, mi se credemă ki este de tro­­i buingi s’ adusemă aminte cititoriloră nostril, este ki Omer-Pamia dedese Prințipelui vitejiloră Muntenegrinî un termenni de cinci zile, spre a tace cu­­noscută de priimesie sau nu alu sea ultimată. Dup’ aiea-a depemie tele­­grafic au anungi alu pe d’o parte ne­­gogu­rile se ’nie puson între serdarulu­ Ekreniă și Principele, demoralisarea trupelor­ Ottomane, mi Iotă d’o dali intervenirea puterilor u­st­ine spre a opri pe Tunia d’a viola terimulă Mon­­tenegriniloră. Pe la biuitură Junei tre­­buie stimu­lii represintanț­ii puterilor neloră­mari de la Konstantinopole au­ avută o convorbire cu marele vizir și ministrulă luknriloră strine în aces­­ti lestiune lui kl Tunia s’a supusă i­orerii lore d’a „urma p’o linii de mo­derare.44 Tunia dară a ordinată lui Omer-Pamia a nu inierka nim­ikă pon­­tru Monteniegriniloru mai ’nainte d’a k­omunika guvernului seă resultatulă­­ kom­unikiriloră sale ku Principele, mi o korespondingi favorabile Timiéi zne ki se spera ki puterile kari voro ka trupele turcesti se nu intre în Monte­negro voră gisi mi­.le se se ’nduple>ie pe Principele Nikola a priimi o învoire ku guvernulu imperiale. N­e insemne­­zi akum îi boia lui Omer-Pamia, lipe­­darea sa din comanda superiori a ar­matei din Albania mi plecarea sa la Konstantinopole? Spre a nu aluneca pe terîmulu presupunerilor­, se ne oprimă în acesti e spunere a faptelor, mi s’as­­teptimă 7—8 zile prin ie alte S­ iiri se vin­ se ne limurëski, se mai adio­­gim­ă numai ki ziariulü Ost-und-West spune ki „biruingele Montenegrinilor”, din causa konkursului aptivă ală Br­­zegovinenilor”, au avută și mai mare însemnetate de kită >iele kunoscute. Dupe biruinga de la Krujice au mai avută una la Ponari în valea Ze­­tei la care să luată mi 40 de priso­­nieri. La Kuka-Gora insurepgiunea a­­semenea a fikură mari ’naiutiri. Popo­­ragiunile albanese mi Tur­iii de la Kucka aă dată la okă la tote letigile dintre Spuza și Podgorizza. Du­ga este kin­a Brzegovinei m’a kimpiei de la Niksich. Acesta din urmă este u­­ati de multă de insurgingi mi trebue ka­tur­iii se in­­tari spre a-i respinge m’a ajunge la Niksich unde okava de karne a a­­junsă O lei. Ayeinä mici suiri de la Scutari kari spună ki la 0 Mai a mai fostă o bitilii singerosi, lingi lakulă de la Scutari, in barc­a kizută mergi din ambe printre 1,300 ómeni. Mun­­tenegrinii s’aă pusă in mimicare spre fruntaria kikre Niksich. Troklndă akumă la a doua sutre vederni ki ca ne arati ki revolugiu­­nea abia sfirmiti într’o parte a Gre­­uiei, reîncepe din nou, mi pote ku mai multi seriositate, fiindă ki agi­tarea este akumă în Kapitale. Regele nu adeverit a fikută konuesiuni, dară se vede ki, ka noî mai mulgi regi, se a fikută pre­tinziă mi nagiunea numai are încredere. ‘lea-a ue ne pare mai gravă in aiesti depemii este ki ó­­menii nci însemnagî nu mai kutézi a priimi ministeriulă iui ki ministeriulu aptuale am­inindă deschiderea Kamere­­loru alt­i ki nagiunea nu mai este ku dînsulă mi ki speri ki va pute m­erge contra nagiunii. Nu suim­ă ne­­greșită ne va face poporulă Elenă, dară suimă ki ori ne guvernă merge kontra nagiunii este peste putingi a nu se sdrobi eră însumi. A treia suire ne ne o di dope­ A dumniata? Intr’adevera, cu mâna pe con­­sciința, nu crezii că sfingele va fi încărcată cu proiectele fulminătorie?. — Domnă me faci se me cutremurul... cu tóte acestea nu pot­ crede la acesta! — Marchisula nu era omu rea, n’a­­vea în caracteriulă lui ură, perfîdiă? ești sicura d’acésta? — Stm atâta de sicura catu póte fi cineva d’una lucru c'unü omu care vorbe­­sc e totu d’aufia intr’una intr’una echipa mi­­steriosa. Domnulü Marchisti își batea adesea joc­ de moștenitorii sei, daru nu uria pe nici unule și nu lu­am ved­ută nici nă da­tă dorinda rea cuiva. — Și nu era nebunul pe onorea dumitale, domnule Labreche, avea tostă ra­țiunea sa? — Pe onorea mea, response Labre­­che, nu m­i-a părută nici­odată ea este nebuna... era numai căte vă dată cea-a ce se pute numi ciudată, suprinși etoric. A­­vea risco ideie... — Se vedem!! Spune-mi una din ideiele sale! mis Ai nu sciii, avea atâta de mia noștri are mi ea însemnetatea iei. De ius s’a relatată uiești festiune în stirile din afan, tem­îndu-ne ki mulgi din lititorii noștrii că trekută cu ve­derea pe miliuță Principe ală Hessiei, credemă acum de datorii a se adune aminte iele petreluite de kurîndă in a­­lelă miică Prințipată. Ka­togi omenii iei­tunii, mikiuță Prințipe­ sau Elep­­tomiă, kumu se numește, o dată, in contra voingei poporului, la 26 Aprile, o ordinangi prin kare letigenii aptivi (alegitorii) ai prințipatului eraă kon­­vokagi a alege o noui kamen de de­­putați, în virtutea legii electorale pro­mulgat­e la 1860 mi pe care iei mai mulgi nu voră s’o rokunoski ka lege. Totă în acea ordinului se iere ka ni­­mine se nu fii admisă a vota mai ’na­­inte d’a fi deki arată înskrisă ki ade­re la konstitugiunea de la 1860, kon­­stitugiune ie marea majoritate a cor­pului electorale o­biecte lipsiți de ka­­raptorială esențiale ale unui paletă fon­­damentale. Ună m­ire num­eră de ale­­gitorî­lă protestată contra acestei ordinauge la dieta de la Frankfurt, un Nr. nostru de erí, fikunmă a­­asemenea kunoskulă­ri din unspre­ze­­ce premedingi de munitipalitale, kon­­voiragi de direptoriulă poligiei, seple au refusatu rekunosterea konstitugiu­­nii anului 1860. Trimisulă Prusiei a a luatu ku ku­duri apirarea i<­tigio­­«iloră; elă a kalifika‘u de porikulosi ordinanga de la 26 Priaria. A espresu mirarea sa ki guvernulu nu giné sé­mi de represintirile i­­i fikuse de mai nainte Austria mi Prusia íu’a kon­ In­sü lerindü ka petigiunea letigiuni­­loru llessiani se se boricheze de ur— gingle. Negremitü ki Infrinarea mi­­tuluĭ principe de kitri omu­rile fede­rali sau do kiri legalen revolugiue a leligiuni­lorii mi are în­ii o inscrm­­­netate prin ea insi­ mi; inși ori ie miskare a poporului spre apărarea re­­galitagii are insemnetate, kiii anii ki ideiele de libertate mi legalitate se ’nlindă; mi mai are iiki însemnate ki Prusia se nsx.ninezi a sili p’unu dom­­nitoriă a se supune voingei nagiunii, m’aiesta tokm­ai akumă kindă poporală Prusiană se pronungii ku atita tirii kontra guvernului. Alegerile pe kumu slim s’a sfirmitu, iur nu numai ki parti­ta progresiști a dobinditu o luare majo­­ritate, dară le este de lea mai mare însemnitate mi kare nu s’a ’ntimplată nici odati in nici o­geri, nici unulă din miniștri n’a fostă alesă în nici un kolegiu. Rumă dară miniștrii voră bo­­teza a se’nfigimia ’naintea Adunirii ? Această întrebare, din tote sfaturile konstituționale numai Prussia a putută da o pasiune ómenitorai d’a o face; kni in nici un guvernemîntă konsti­­tugionale ună asemenea ministeriă n’a butezată si se infsu­meze ’naintea unei kamerî alesi ku atita manifestare în contra lui. S’a vorbită d'o lovire de stată, ku tóte aiestea este de krezută ki nu se va face, mi Monitorială Pru­siană a fi publikată de krezulă prin care kamerele sunt­ convocate pentru 19 Masă. Stirile din Italia urmezi a fi fa­vorabili. Intusiasmulă poporului Na­politană se nimgin­e mi manifestările se fakă pe tóte zilele în favorea regelui, fii ka guvernulu si tragi ku purika în poporă lui si ziki ki se taie revolugiune. Se susține aseme­nea ki Marchiziilă J­avalette va pleka la Roma mi Patria anungii k’area plekare era si se faki la 13 Mai­. Se susține asemene plekarea la Neapole a principelui Napoleone, mi iei mai mode­ram kiaru krodă ka imperatură Napo­leone va propune Papei, pentru ultima a­­n, a reforma guvernulu scă m’a rc­­kunoste regatulă Italiei. Este de si­luiru­ ki Papa va refusa, m’atuuii im­­­peratură ne mai puțin du—să susține Pa­pa va fi silită so kaute în Austria pe se s’amere bruska gestasi a indiații­­loru, saă se ’ntrebe despre aiesta gu­vernulu nostru li este singurulă kare a deskoperitu ki ea nu trebua se stea pe suveranitatea nagionale, ideii io convine fórte multă mi delronagilor. Regi mi Dini ai Italiei mi Insu-uii Papei, kare se crede in ajunulu d’a perde, din aceasti kausi, mi mikulă­to­ri m­­ă li-í-a mai remasit. Și pentru iei kari se mai îndoieskă se le taiemü kunoskulu­­i partea liberale a kleru­­lui, care in proviniiele meridionali faie marea majoritate, a adresată re­gelui Italiei urmitoria adress: „Asou­agiunea progresului kleru­­l­ui italiană Intri V­i­k­t­o­r­i­o­ E in­a unel­e, Bine­cuvîntarea lui lesus Christă! Asou­agiunea are lea mai viui doringi a-lu vedea kurîndă dimpreu­­nă cu Garibaldi la Capitolă, a vedea Venegia liberi mi tóti Italia uniti­ u lifa jiMKIüLBI FAMILIA DE GERMANDRE. de GEORGES SAMID. (Urmare.) CAPITULU VII.1) — Domiftule Labréche, îi șlise, ba­tons, am Uu imputare gravă a-țî face, nu m­'ar prevenim­ de periciulu despre care ț­-a vorbit­ abatele. — Eram s’o face, domnu baronul cram p’aei se-­I vorbescu de lucrula ace­sta, când ț ne a întreruptă abatele. Darii cuinii n’ai vorbitö niminui pîn’u­­cmnű? Ații dimindță, căndă am insistată asupra cuvintelor d­ecivoce ale testamentului... — iM'am gândită la acesta, domină barona, m’am gândita! darü cavalariulu a data nisce csplicări, cari au purutü a sa­­tisface pe tată lumea.... — Și cari t’ au satisfăcută și pe IWPF multe! Nu-i plăcea vinulu buna, mai in­­u­ia, și pivnița lui era plină de vinurile ce­le mai alese, nu invita nici oă dată pe ni­­mene la masă, și elă însuși nu be de câtu vina ordinariu. Apoi avea gustu pentru șiopîrlele verșii, și ’n timpu de doue lune trebuia se-i aducemü in tote șlilele; in a­­cestu timpu se’mbrăca totu d’a una în ve­de din capu pînă ’n picioire; pretindea că șiopîrlele, venindu-le de­colorea lori, se voru obicinui și domestici cu dinsula. Dara a trebuită se renunție la acesta mam­ă, șio­pîrlele nu se domesticeaă de locă. In da­tă ce deschise colevia lora, ele a fugită și a impluti totă casa, era unu lucru forte ne­plăcută. După acesta Marchisulü a avută ideia d’a domestici locustele, pe urma pa­pagalii, cari erau domesticiți de mai ’nain­te și cari mâncau totu atâta de bine din măna mea catü și din a lui. Acesta era desgustă de papagalii, și atunci puse­se-i omorc pe toți spre a studia ghitlejulu­lora; voia se facă ună papagalü vorbitoriu, cum făcuse domnu de Vaucanson, a cărui abi­litate o lauda multu, uă rață care mănca, isbuti in­cercările sale, ț­ reveni arătî la eofretele sale; dar­, în șlilele sale dupe urmă, în locu d’a fi abătută și spărțatu e­­ra forte veselă și glumețu; făcea­uă mul­țime de întrebări, la cari nu era cu putin­ță a respunde, fiindă că nimini nu înțele­gea nimică din ele. — Tote aceste nu-mi pară fapte de omu rea, țlise baróna, dar­ nimica din tó­te acestea nu arată una omü raționabile, și nu sum de ioen asigurată, domnule Labréche, lutru adeverit, me vomu gândi de doue ori înainte da permite fiiei mele s’atingă acea macină diavolică. Te asigură că’n casteluiu acestu­a este ceva demoniacă. Aceste sculpture de lemne, cari suntu nis­­ce satire sangerose, aceste picture, unde vede cineva niste monștri oribili ce mă­nâncă omeni, aceste disticuri ariciose cari, supt o formă de glume, suntü nisce blăsteme și nisce amenințări... Nu, nu, nu voiu pu­­te dormi i­­iscită aici și sum sigură că voiu face visură rele! Barona recompensă cu generositate conversațiunea lui Labréche și se retrase ja apartimentulu scă spre a visa despre obiectul­ ambițiunii sale materne, dară fâ­ £­ O» Libertatea Presei In senatulu francese și în Adunarea Principatelor­-Unite. 1. De mi legea Presei nu este ni­­cic in vigore, de un­de regulamen­tele de procestin nu suntu niici pu­­blikate, totului, intr’ui situatjiune a­­normale în tóte kuma este a nósta, este bine a luă cineva mesuje kontra ori kirii suprinderi. Din acestü puntu de vedere, avindu a trata în aieste article despre gestiunea Presei in se­­natulu franuese un­’n Adunarea nostri, fanemü dinainte kunoskuto ki ne vomă feri din parte-ne d’a emite opiniuni kari se poti dă foki de umurire. Art. 54 ală legii de press zine: *M­imine nu póte fi trasă (a răspunde­­re pentru cuvintele rostite în sînulă cor­­puriloră legiuitor­ie seă pentru documen­te reproduse seă alte documente tipări­te din ordinea loră.* Vomă kiuta dară a reproduce cuvintele rostite în sînulă Adunirii din delulă Mitropoliei mi uele din sena­­tul ă franuese, mirginindu-ne despre noi a kompara zisele d’aiut lui d’a­­kolo mi a areta kumă akusirile, ce se flueaă în Franuța guvernului imperia­le de kritri adeveragii nobilii francosi, s’aă repezită aicii, mai in auei­ aini termeni, de kitri pretinmii noștri boieri. Imuopindă inși, ne kredemă da­tori, ka ui salutare kitri d. proku­­ratoriă, ki­mată a aplika legea Presei din 15 Aprile, a declara kumă pri­­vimă noi anești lege mi kumă kre­demă ki o priveste națiunea întregi. Spre a ne preservă însi kiar d’aplikarea in glumi a artiklului 49, kare ne o­­prestie d’a ataka legile in fiingii, — de mi noi nu voirr­ă de­bită a kri­tika, mi este suiutu k’a ataca s’a cri­tică este cu totulă altă ueva, — ne vomă pune suptă skutulu art. 54 ne­ la uitarimu mai susți­ni vomă da cu­­vintură onorabililor o de pdtagi­ne av­a­ră a vierii de ușia, care era în facia alei bibliotecei, căci în mișliloculă temeriloru de totă felulu, cea mai mare era acea a unei trădări, care ar pute descoperi se­­cretulă unui concurente ală fiicei sale. Ea bănui forte pe Abate și de două sau trei ori merse în virtula pictorelor, a se asi­­gura că nu a revenită se vorbescă cu Labréche. Din partea sa, Abatele, care bănuia pe totă lumea și care veghia cu neodină e și pipäinda din camera lui, nuțlindă­f sau închipuindu-și că auțica umblândă prin co­­ridorü. Aceste două neodine, care se re­­ghină una pe alta, erau de mai multe ori pe aci a se întîlni,­ dar­ ele se feriau atâta de bine, în­cäta se observată cu recipro­citate, fără a se vede. Gânda orologiulu sună sése ore de di­­mineță, barana era ruptă de ostenela, asta­fela în­cătă s’aruncă îmbrăcată pe patulu seu. In acesta moment, Hortence se scu­lă și intră la mama sa ca se-i propună să preumblare de dim­inață. Baróna nu-I spu­se agita­ți­unile sale de noptea, protestă că ar fi scrisă mai totă noptea nisco sci’H ’ soaric.

Next