Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)
1863-05-01
m J—LI .—LJ UIH HDH H I HH H Îl BILBH B H HH HB ROMANULUi3 MARJ. B—găsesc ca arbitrariulü, voi sunteți slabi, cu legea, noi suntem tari. Puterea voastră este violența, și ea se va sdrobi în contra puterii nóstre care este legea.“ Cercetați desbaterile urmate în Adunare în privința Adresei, și veți vede că toți apărătorii Adresei, în tóte cuvintele lorü, și în mai multe rânduri, au stăruitu a face se se ’nțelegu bine care a fostu scopulu loru, adeveratulu loru scopu. Acestű scopu este astăzi cunoscută, înțelesă, aprobată și susținută de totă țara. Acestű scopu este deplina și sincera aplicare a regimelui constituționale cuprinse în Convențiune, este întemeiarea guvernului represintativ, cu tote elementele prin cari póte se funcționeze într’una chipa regulată, și se producă tóte resultatele folositorie cea produsă în alte țere regimele salutariu alű libertății. Cestiunea este forte simplă. Două forme de guverne sunt astăzi în Europa: guvernulű asolutu, sau vechiulü regime, unde domnesce voința unui singură om, care nu dă la nimeni socotelă despre faptele sa le, și régiméié celű noű, guvernulű represintativű, unde domnesce națiunea prin represintanții sei cari con troleza de aprope puterea însărcinată cu administrațiunea intereselor publice despre totă ce face. Speranța a dovedită, arătă în țara nóstrá, cât și în alte țere, că guvernul a asolutű, prin natura și consecințele sale, este contrariu libertății cu care Dumnedeu a înzestrată pe omu, și, mai totul de una, ajunge la împilare, la arbitrariu, la silă, la despotismă; și tóte acestea ducă neaparatű la Revoluțiune, înaintea speranței ce noi înșineamă făcută, tristă speranță care ne-a ținută atâta timpu în locu, ș’înaintea esempielor, de cari istoria este plină și cari s’aă putută vede chiar în datele nóstre în Europa, puterile cele mari, spre a ne feri în viitorul de consecințțele vetemotorie ale guvernului asolutit, (fără controlul și fără răspundere) și’n urma dorințelor, manifestate de români în divanurile adhoc, d’a vedé întemeiindu-se în Ro mănia régiméié constituționale, aü lu crat o o Convențiune în care se co prinde acestű regime cu tóté pnncipiele cele mari de la 89. Națiunea română a primitu, cu recunoscințâ, a făcută-o aiei acestă Chartă prin care dobîndia unii guverna supre care Englitera, Belgia, Italia, ne ajunsă la una gradă atăt de mare de progresă și de libertate. Prin desbaterile urmate în Adunare și în diari^i în acești patru ani de căndă avemă Convențiune», s’a aruncatű uă mare lumină asupra avantagielor însemnate ale regimelui constituționale cuprinse în Convențiune. Dară aceste avantagie, cari au ajunsă se fie bine înțelese, și pe cari le vedeme lufluritorie în alte tere ca ună guvernă constituționale, aă remasă la noi cu totul ascunse și necunoscute Ună guvernă întemeiată pe aceleași principie, pentru unele teze a fostă și este celei mai sigură și puterică midilocă de progresă și de civilisațiune, și pentru noi, în timpă de patru ani, s’a demonstrată în Adunare, că în locă d’a ne împinge înainte p’uă cale regulată, ne-a făcută se ne învertimű necontenită într’ună cercă viiosă, ne-a încongiurată din tóte părțile cu pedice pe cari abia le învingeamă și ne aflamă în fagță cu altele nouă, a adusă la putere pe toți capii de partite și pe bărbații inteliginți cari s’aă găsită în neputință d’a înlătura tóte greutățile, și astă-felă, țera s’a vădută aruncată într’uă situațiune plină de încurcăture și de pericle, desorganisată, fără nici uă garanția pentru drepturile sale, cu creditură compromisă, cu financiere într’uă desordine spăimentătoaiă, coprinsă de temere și nesiguranțiă pentru viitoriul seu, și espusâ la cele mai mari nefericiri. Pentru cari împregiurărî cea-a ce în alte țere a produsă arăta bine, la noi se producă arăta rea? Care a putută se fiă adevărata causă a acestei ciudate și neînțelese deosebiri ? Reală arătă de mare, învederată și periclosă, a făcută pe mai mulți omeni, ca ună adevărată devotamentă pentru țeza lor, a se îngriji de starea critică în care se află amenințate cele mai de vieță interese ale sale, a se rădica mai presusă de orice neînțelegeri personali, a se esplica , a cerceta causa zeului, și a căuta miciilacele, prin cari, înlăturăndu-se acestă causă, se ne punemă p’uă cale regulată spre a pute merge înainte. Toți aă vădută, cehi pucină asia sperămă, căci aă vedută, prin mai multe fapte positive, că daca regimele constituționale n’a putută produce in țara nóstra resultatele folositorie cea produsă în alte tere, adevărata causă este că acestă regiune n’a fostă și nu este la noi pe deplină și cu sinceritate aplicată. Dacă scopulű, singurulű scopu liberale, patriotică și demnă de tóta lauda ală Adresei celor 63 de deputați, uniți în facia unei stări de lucruri spăimentatorie și pentru interesul- generale ală țerei. Reulă esiste, reală este simplută, aretată, dovedită, de toți, de oposițiune, de apținuți, de ministerul. Reulă acesta se măresce pe fiecare di, și trebuie, este că datoriă imperială , de a-lă face să înceteze. Singurulű mijiitică, practică, dreptă , legale, este sincera aplicare a regimelui constituționale cuprinsă in Convențiune, care este Statutulă nostru, pactul nostru fundamentale, Constituția nea nóstra , Charta nóstra, primită de Națiune și garantată de șapte mari puteri ale Europei. Eacă dară unu faptă positivă, dovedită pentru totǎ țara și pentru Europa, prin Adresă și prin desbaterile însemnate din Adunare, că oposițiunea, majoritatea parlamentariâ, întemeiată pe Convențiune, pe legea fundamentale, cere deplina aplicare a regimului constituționale cu tote libertățile sale, reforma legii electorale, îmbunătățirea legii rurale, luarea monastirilor pămăriteane kjehtate , armarea țerei, și tóte reformele trebuinciose pentru întemeiarea regimelui constituționale și pentru adevărata prosperitate publică a țerei. Înaintea acestor aretări adevărate, înaintea acestor dorințe legale, drepte și liberale ale oposițiunii, ce face ministerile actuale? Vino elfi a dovedi că oposițiunea este înșelată, și câ plângerile sale nu sunt întemeiate? Vine elă a dovedi că reformele cerute sunt îndeplinite saă nu suntă folositorie națiunii? Vine elă a dovedi că regimele constituționale este cu ceritate aplicată, precumă a fostă sinși este înțelesă în alte țere unde esistență asemine regime? Ce a făcută și ce face ministerială actuale ? Amă arătată de ajunsă purtarea ministeriului, cunoscută și osîndită de toți. Acestă purtare arată uă dreptate învederată temeriloră aretate de Adunare în Adresa sa cătră Tronă. Ministeriul, ne prindă în lucrare voturile Adunării, ne trecăndă în Bugetă veniturile monastirilor pămîntiane dise închinate,otărîre naționale votată de Adunare întregă, declarăndă că nu va suferi nici Uă dată controlulă Adunării, voindă a merge înainte fără se aibă în Adunare concursul majorității, priimindă uă Adresă în care i se făcea cele mai grave imputări, fără a se retrage sau a disolve Adunarea, stăruindă a remâne la putere chiară în urma unui votă categorică de neîncredere prin care i se refusă și budgetele, și mai presusű de tote, punându în lucrare prin ordinanțiă budgetele pe cari Adunarea i le-a refusată, ministerială a dovedită, pentru toți cari am citită Convențiunea, pentru toți cari au cea mai mică noțiune despre régiméié con stituționale, că nu voesce guvernul cuprinsă în Convențiune, că nu voesce aplicarea regimelui constituționale. Fiecare din aceste fapte este oă călcare positivă și învederată a guvernului represintativ și prin urmare a Convențiunii; dară tate aceste fapte împreună, nu nuntă are desființarea acestui guvernă represintativa, desființarea Convențiunii, desființarea legii nostre fundamentale? Și puindu-se astăferă afară din Convențiune, ce mai însemnază acestă ministeriă? ce autoritate mai păstrază ? ce putere mai are ? Arbitrariu și slăbiciune, acă ministerială actuale. Astăferă marele anatomă Chatham zicea: „afară din Constituțiune, ori ce putere este arbitrariă, autoritatea sa devine tiranică, și amenință Statulă cu ruina. Puterea fără dreptă este celă mai detestabile lucru ce ne putemă închipui; este veternatoriu nu numai acelora pe cari-i apasă, dară sapă ea însăși mormîntulă seăres detestabilis et caduca. Unde se sfirșesce legea începe tirania.“ Și n altă parte: „Magna Charta, Petițiunea dreptului, biblu drepturilor, formeză biblia constituțiunii englese. Dacă unii nefericiți predecesori ai regelui s’ară fi încredută mai puțină în cuvintele consilierilor ălor, și ar fi citită mai bine însuși testulă, ei n’ar fi redută cele doue mari revoluțiuni ale istoriei nóstre, și sartea loru n’ară fi fostă însemnată în istoria nóstră ca ună îngrozitoriă exemplu pentru toți domnitorii viitori.“ E că, domni miniștri, nu ce posițiune v’ați pusă, posițiune critică, încurcată, periclasă, care, după logica faptelor, după speriința istoriei, după învîățiăturele seriose ce pășimă ii atăția ómeni însemnăți, nu ve póte duce de cătă închisă; și singuri a-ți voită, a-ți stăruită a ve pune în acastă posițiune; consiliere bune, sincere, salutarie nu v’aă lipsită; vi s’a aretată tótu respunderea ce ve aștaptă pentru nefericirile la care e spuneți țara, dură n’ați ascultată de cătă vocea zeului, și e că unde va dusă acésta voce. Ațî desprețuită Adunarea și națiunea, nevoindă a ve supune la voturile legale ale majorității, a ți violată Convențiunea prindă în lucrare budgetele refulate, și sfășiănduiși-ve chiară bugetulă de la 1860, a-ți introdusă guvernulu personale în loculă guvernului represintativa coprinsă în Convențiunea garantată de puteri și primită de națiune, a-ți eșită din lege, și afară din lege, este arbitrariă, este tiraniă. Daca nu v’ați convinsă ăncă, mai ascultați ce ducea Chateaubriand, numai pentru că ministeriul propuneauă masură arbitrariă în contra presei Ascultați, domni miniștri: „Domniloră, nu trebue se ne inșelămă, guvernul represintativa este isbită în basca sa. Ura manifestată în contra Chartei este dovedită prin acâstă mesură d’a ne afunda în tăcere, și apoi a se încerca se desființeze cea ce declară că nu iubesce. Nu voră isbuti, o soră bine, dară voră arunca Francia în mari dureri. „Tirania, domniloră, are ună miciălocă d’a se introduce în guvernul represintativű; e că în ce după cele trei puteri s’ar pute înțelege spre a desființa libertățile nóstre, ună ministeriă conspiratorie in contra acestoră libertăți, doue Camere venale și corupte, votăndă iotă ce ar voi acestă ministeriă, ar cufunda fără îndoaiela națiunea în sclaviă. Atunci guvernulű represintativa ar deveni cea mai ingroditoriu macină de servitute ce a fostă vr’uă dată inventată de ómeni. Dară acastă stare de lucruri nu póte țină multă: ce isbucnire in afară, ce reacțiune chiară în Camere, în momentul deșteptării! „Eca, domniloră, reteriiile in cari cadă aceia cari au presintată acestă proiectă de lege: ei viseză monarhia asolutâ fără ilusiunile sale, despotismul militariă fără gloria sa, monarhhia represintativă, fără libertățile sale. Dară acesta nu se va face, guvernul reprepresintativă este aperată în contra isbirilor, date libertăților publice, Camerile respingă legea financieloră ; și, dacă, nevotăndu-se acestă lege, guvernul ar voi într’ună după arbitrarul se strîngă imposibilă, poporului refusă de a lă plăti. Dacă ună asemine guvernă nesocotită s’ar încerca numai se stringă imposibilă, celă d’ăntîiă Hampden care s’ar crede în dreptă d’a refusă acestă imposită, ar pune foculă în cele patru părți ale Franciei.“ Insă, ce ar fi disă acestă scriitoriă și ilustru aperătoriă alătare libertățiloră constituționali, căndă ar fi avută durerea se vede că s’a găsită ună ministeriă care a mersă mai departe de cătă a presents uă măsură în contra libertăței presei, care a desprețuită voința majorității Adunării ș’a națiunii, care a desființată guvernulă represintativă, decretăndă prin ordinanță bugete refulate de Adunare? Dară nu veți isbuti, domni miniștri, în acestă culpabile încercare d’a întemeia guvernuri personale; astă- di nu mai isbutescă asemeni încercări; astă-di nu se mai potă răpi libertățile unei națiuni; astă-di nu se mai desființeză uă Chartă, vă Convențiune, ună regime constituționale, fără sigura cădere și pedepsire a acelorö cari că nebunia și orbirea d’a face asemeni încercări. N’ați ascultată și nu ascultați adeverulă, istoria, logica, învățiăturele alătură ómeni însemnați, mergeți dară înainte pe calea arbitrariului, dacă nimică nu póte se vedeschidă ochii spre a vede unde veți ajunge negreșită. Nu este faptă rea fără pedepsire. Noi vomă merge pe calea legale, vomă remăne în Convențiune și ne vomă interna pe Convențiune. Convențiunea este legea nostrá, și în lege, numai în lege, este puterea, adeverită putere care ne face tari și prin care vomă triumfa. Guvernați cu arbitrariură, întrebuințați sila, iubiți, persecutați, închideți; noi vomă pune totă de una înainte legea, ne vomă apera cu Convențiunea în mănă, vomă resiste cu puterea legale ce ne dă Convențiunea. Prin acestă Convențiune, avemă cu noi dreptură, avemă cu noi teza care a votată, a cerută și a primită acestă Convențiune, avemă cu noi șapte puteri ale Europei cari aă garantată acestă Convențiune. Bacă pentru ce suntemă și vomă fi tari, pentru că suntemă și vomă fi în Convențiune, și în Convențiune este puterea. Dacă nu credeți nici acestă adeveră, ascultați și ve folosiți Charta a străbătută cu putere și onore cele mai aspre încercări. Cu tote pedicele și iubirile , cari a fostă supusă, ea tată a putută, șese sprezece ani, se apere drepturile, libertățile, interesele țerei. Regele, spre a scăpa de suptă domnia sa, a fostă împinsă s’o violeze, dară Charta n’a peritű suptă acesta violența. Pe strate ca și ’n Camere, Charta a fostă drapelulă resistenței ș’ală biruinței.“ [Guizot) „Căndă ar fi ună ministeriă care ar conspira în contra guvernului representativă, căndă ar fi una domnitoriă înșelată care ar consimpți la tóte, nu remănă are camerele? nu remăneșre Charta? Amă d'su și repetă: Charta este mai tare de cătă noi; cine va voi s’o desființeze va fi desființată de dînsa. Ce autoritate ară are cățiva conspiratori spre a resturna lucrarea timpului și a voinței națiunii? Desființați Charta, și mâne nu nu veți ave ună francă in tesaură.“ [Chateaubriand) Prin constituțiunea englese, casa fiecarui cetățiană devine uă cetate; nu este înungiurată de fortificațiuni sau aperată de turnuri, póte se fiă acoperită numai cu pae; venturile cerului potă mugi împregiurură scă, și elementele potă intra din tóte părțile într’însa; dară regele nu póte, regele nu cuteza se intre.“ (Chatham.) Nu veți pute scudui drepturile poporului garantate prin Chartă, fără se slăbiți puterea vóstră. Nu ne închipuiți nebunesce că poporul, măndru de libertatea și de drepturile dobândite, va lăsa nepedepsită violarea acestor drepturi, nu, se nu credeț» \