Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-05
690 Credință in viitoriu. Amü aretata cari suntu principiele democrației, principie dătătorie de vieță, cari au fost proclamate de Revoluțiunea de la 1789, cari petrunde și prefăcu tóte societățile moderne și și pe cari le amu dobîndită prin Convențiune. Aceste mari principie cari au regenerată și au făcută mărirea și fericirea națiunilor la cari au fostă cu sinceritate aplicate și desvoltate, ne aă făcută a crede cu tăria că voră scote țera nostră din tristele văgate ale unui trecută de întunerică și d’apăsare, ș’o voră împinge pe calea cea mare a progresului, [prin desvoltarea tutoră elementeloră cari contribuescă a ridica și a mări uă națiune. Aceste principii suntűtóte în Convențiune, dupe cumă amă dovedită de mai multe ori în chipul ă celă mai logică și mai învederată, fără ca nimeni pînă acumă se fi avută curagială a veni se susțiă pe faclă că ele nu există în Convențiune; și chiară dacă n’arăți coprinse în acesta Convențiune, trebuințele societății, ideiele vocului, însușî interesulü lorü propriu, ar trebui se deștepte pe guvernă și pe omenii mari ai $ilii și se-i înduplece a le primi s a le aplica, fiindă datori a înțelege că numai prin aceste principie potă a se întări ș’a face fericirea țerei loră, și că nici uă dată nu voră fi destulă de tari spre a se împrotivi, fără se fiă resturnată, la triumfală loră. Dară uităndu-ne împrejurulă nostru c’uă seriosă luare aminte, judecăndă lucrurile cu uă minte liberă și neîntunecată de interese personale, suntemă cuprinși de uă durerosă îngrijire pentru starea critică, plină de greutăți și de pericle, în care vedemă aruncată și espusă țera. Cinci ani aă trecută de căndă amă dobîndită Convențiunea cu principiele cele mari de la 89: libertatea luptă tate formele, egalitatea tuturoră înaintea legii, controlarea guvernului de națiune, respunderea miniștrilor înaintea țerei, justiția pentru toți fară osebire, și tóte mululecele d’a merge înainte pe calea progresului și a civilisațiunii. Cinci ani au trecută de căndă proclamarea noului regime represintativă aă deștepattă în români cele mai frumóse speranțe în regenerarea și în viitoriul naționalității lor, prin întemeierea libertăților constituționali, prin încuragiarea virtuții și înteliginții, pentru întinderea instrucțiunii publice, prin urmarea țerei, prin înflorirea comerciului, industriei și agriculturei, prin desvoltarea avuțielor țerei. Cinci ani am trecută, și, astăzi, după atăta așteptare, în ce stare ne vedemă? la care din aceste resultate amă ajunsă? Unde este guvernulă represintativa, regimele constituționale, cerută de națiune și dobîndită prin Convențiunea garantată de șapte puteri mari? Unde este controlulă eficace dată în minele Adunării, în minele națiunii pentru a privighia în tote administrațiunea guvernului? Unde este respunderea miniștrilor îndatorați de lege a da socotelă națiunii despre tote faptele lor ș’a se retrage de la putere căndă nu se mai bucură de încrederea țerei ? Unde este întemeiarea și dezașuirea libertățîloru publice spre a nu mai fi nimeni lăsată și espusă la resbunările și prigonirile arbitrariului ministeriale? Unde este organisarea comunei pe bași largi și cu drepturi întinse spre a pune pe toți cetățienii în stare d’a se ocupa și interesa de lucrură publică, singurură mi ulocă d’a se întemeia libertatea pe bași solide? Unde este reforma legii electorale atătui de adîncat simțită spre a se dobindi uă mai întinsă și adeverată răpresintare a intereselor țerei, și spre a sili guvernul, a se supune bună mai aspu controlă? Unde este deslegarea cessiunii rurali prin îmbunătățirea fortei țeranilor, spre a se curma să dată amenințările cari se facă ? Unde este luarea monastirilor închinate, propietăți ale statului, spre a se pune cu totulă luptă administrațiunea directă a guvernului, pentru îndestularea celor mai însemnate trebuințe ale tezei? Unde este inamovibilitatea magistraților, pentru a se da cetățienilor ună garanție sigură că justiția nu va deveni in măna guvernului unu teribile instrumente de prigonire contra coloră care nu voescă a se face servitorii arbitrariului seă? Unde este înștiințarea unei garde naționali atătă de trebuinciosă pentru a face din toți cetățieni cei mai șiguri aperători ai libertății ș’ai ordinii contra celoră cari s’ară încerca se le atace ? Unde este întinderea instrucțiunii publice prin care se răspîndesce într’o țeră adevărata lumină dătătoră de vieți ce produce și pune în mișcare tóte elementele de progresă? Unde este înarmarea țerei pe bași întinse și pucini împovărătorie spre a reda poporului romănă încredere în sine și tăină pentru desvoltarea și aperarea naționalității sale? Unde este juriulă care se asigurase presa contra lovirilor guvernului, făcăndă judecătoria ală delictelor, însuși țera, cu mai multă dreptate și nepârtinire de cătă guvernulă, acusatoriă și judecătoriă totără dată? Unde este înflorirea comerciului industriei și agriculturei, singurile elemente pentru desvoltarea și mărirea avuțieloră țereî, și prin urmare pentru ușurarea impozitelor și pentru îmbunătățirea servicielor publice? Unde este încuragiarea capacității, a talentului, a virtuții, prin care uă națiune se ridică și se onora, și mă guvernă se respectă și se ’ntăresce ? Unde suntă, nu în corde, nu în declamațiuni, dară în fapte, dară în lucruri, unele suntă aceste reforme, aceste resultate, aceste îmbunătățiri, așteptate de cinci ani cu atăta legitimă nerăbdare? De căte ori nu s’aă cerută aceste reforme de Adunare și de țeră, și de căte ori nu s’aă promisă de guvernă și de operatorii sei? Dară ce s’a făcută? Unde suntă? Fapte ceremă, fapte voimă. A trecută timpulă de vorbe gole, de declamațiuni sterpe, de făgăduințe înșelătorie. Oameni de la putere, abținuți, partizani și aperători ai guvernului, nu ve ’ntrebămă ce ați vorbită și pe vorbiți, căci nu se guvernă uă țâră cu vorbe, nu se face fericirea unui poporă cu vorbe. Ve intrebămă ce ați făcută și ce faceți, ve ceremă fapte și voimă a vedea fapte, căci după fapte se judecă mă guvernă, prin fapte se arată capabile sau nemernică, prin fapte se duce ui țeră la fericire sau la peire. Și cari suntă aceste fapte? Ele s’au are tatu și s’au judecată de Adunare, și e că cumă au fostă stigmatisare. Vedemă în tóte filele, în viața privată, ómeni natîngi, nemernici, incapabili, cari daă în gropi, cumă se țice, și care, necunoscîndă nemarnicia loră, acasă pe alții și suntă nemulțămiți de totă lumea, totă lumea este rea, numai ei suntă buni. Acesta se face pe tota dliua în guvernă. In locă d’a vedea roua loră credință, greșelile loră, acasă țera de tendințe la oposițiune sistematică, șidică că Românii nu suntă demni de regimele constituționale. Guvernul care merge după ideile căroră oameni cari aspiră la dictatură sau Ia — A! de ce ? — Pentru c’amă audită vorbinduse d’uă partită de écarte ce se va juca de sora la Blinda, între d. de Forli și vice-comitele d’Ambes. — La Blinda? ce este Blinda? — Tăcere! vorbesce mai încetă, dise băiatulă vorbindă și elă cu vocea jumetate ca cumă i-ar fi fostă tema se nu fiă audită. Blinda, urmălă, este că femeia care ține una elegante salonă de jocă de cărți unde se adună toți bărbați cei mai distinși din Paris. — Pate cineva fi admisă acolo ? — Anevoiă. A fără numai de te va presinta că persona cunoscută... — Cunosci pe cineva care se voiesca a se însărcina cu acesta? — Nu, domnule- Ar fi pute ună întjuleca... daru..« guvernă personale strigă că tote mergă seű> Adunarea merge reă, numai ei suntă buni. Tendințele puterii executive aă făcută din magistratură uină instrumentă de persecuțiuni și de prigoniri cari lovescă atătă de adâncă și cu atăta asprime pe acei cari nu suntă de părerile guvernului, in cătă oricine din noi se întrebă de mai este sigură de ceva. Adevăratulă motivă ală nenorocirilor nóstre provine din sistema guvernului d a împărți țera în tabere inimice escităndă prin orice mi^alace pasiunile între partite, și căutăndă conservarea sa numai în divisiunile nóstre politice. într’ună cuvîntă, reală provine din aceia ce în imbagială politică se fice in alte State sistemă de bascule a guvernului. Incătă privescc administrațiunea guvernamentale, ecă bilanțială. Centralizare absorbitoriă, — menținerea vechiei oră sisteme administrative, — crearea de posturi nefolisitorie din care.; a sporit parasitismulă, —aruncarea în suferință a tuturor intereselor, prin prelungirea soluțiunilor, — creditură lovită de morte prin lenevirea și moliciunea autorității, — dă datoria spăimîntătorii fără legitimarea unui controlă, — ANARCHIA PRETUTINDENI, siguranța publică amenințată prin atacurile de totă ziua contra personelor, și a proprietăților, — schimbări necontenite de miniștri fără altă resultată de cătă lipsa absolută de ideie de priviri generali și de simplirea adeveratelor nevoie ale țerei, — uă putere executivă întrecăndu-se în silințe și ’n intrige pentru a ține și a mări antagonismul între partide, cu scopă d’a scăpa d’atacurile foră comuni ș’a triumfa fără luptă. TACTICA MISERABILE. — A domniloră miniștri, voiți sugrumarea libertăților publice, anularea regimelor constituționale, desființarea oricărui controlă asupra fapteloru guvernului, chiăltuiela banilor publici fără ca nimeni se vede socotelă, voiți, într’ună cuvîntă, guvernulă bunei plăceri, stapînire absolută a unui singură omă și căți-va miniștrii! Dacă tabloulă tristă ală stării de lucruri în care ne aflămăî Dacă undeamă ajunsă suptă ministerială actunale, cu ideiele sale mărginite și cu politica sea reacționam. Eacă urmările deplorabili ale acestoră vinovate încercări d’a desființa libertățile constituționale, d’a nesocoti voința Adunării alese de națiune, d’a întemeia guvernului personale și dictatura, adică guvernulă absolută, despotismulă, tirania, după patruzeci de ani de lupte pen— Și astă miciu tocă? Ar trebui mai ăntîiu a găsi mă protestă... — Hă vomă găsi... Apoi?.. Bată. Noi procurămă cercului ținută de Blinda consumațiunile. Noptea, că mai adesea suntă însărcinată cu servițiulu, și, fiindă că suntă forte bine cu ea, pate că respundîndă de d-ta se . .. Dară trebue mă protestă ... Ți-am spusă că—să voi găsi. Vrei se te însărcinezi cu celelalte ? .. Și fiindă că băiatul eșitâ. Ai vă sută de franci pentru d-ta, adause Henri. ^ — Nu ceră altă de cătă a-ți fi plăcută, dise băiatură. La ce oră credi că me poți introduce? — Nu potu precisa ora, daru se tru a derîma aceste guverne sugrumătorie, după atâtea suferințe și sacrificie pentru a dobîndi ună regime liberale și ună guvernă sinceră, onestă și devotată libertății și progresului, dupe atătea frumose speranție în regenerarea țetei prin mîntuitoarele binefaceri ale libertății. Este tristă și durerosă a ne vede împedicați in mersul nostru către progresă, a ne vede aruncați în deretă spre trecutul ă atătă de condamnată, ș’a privi descurajarea slăbindă multe suflete și corupțiunea nâbușindă multe consciințe și făcîndă mulți apostați, cari se ferescănaintea puterii și devină apărătorii servili ai arbitrariului, ai silei și ai despotismului, refăcindă prin sofisme și minciuni spiritele cele simple, și aruncăndă cele mai nedemne injurie și calomnie asupra ideieloră și ómenilorű prin cari s’aă ridicată ș’aă devenită ceva. Dară s’avemă credință in viitoriă. Asemeni guverne și asemeni omeni voră trece împreuna cu ideiele și cu mitralecele loră, pentru că triumfulă cărei face arătă de îndrasneți este slabă și trecătoriă ca triumful minciunii. Căndă vedemă în Europa tóte guvernele absolute scuturate și prefăcute de puternica suflare a libertății, candă ideiele constituționale petrundă și se întemeiază în tote statele, căndă nici ună guvernă nu are destule baionete spre a se împrotivi voinței poporelor, cari voescă a fi libere, cumă are guvernul actuale, ridicată la putere prin libertățile constituționale, va isbuti se desființeze aceste libertăți, fără a se desființa și el însuși? Tóte guvernele care s’au încercată a se pune mai presusă de legi, cari aă violată drepturile și libertățile unei țeze spre a fugi de controlă și de respundere, cari aă nesocotită trebuințele societății d’a merge nainte pe calea luminei și a progresului, cari aă căutată a domni prin incapacitate, prin corupțiune și abuzuri, prin arbitrariă și apăsare, tóte acele guverne au căzută și n’aă lăsată în urma loră de cătă disprețială și ura pentru reală ce aă făcută. Istoria ne spune de ajunsă ce devine aceste guverne cu ideiele și cu aperătorii loră. S’avemă credință în libertate și se luptămă cu curagiă pentru triumfal ă seă. Dreptul ă este cu noi și dreptul ă ne face tari. Veculă în care trăimă, spiritulă revoluțiunii cei mari, progresulă democrației, lumea civilisantă suntă cu noi, și luptă cu noi și pentru noi. dutu îndată că, în loc d’a citi diamiele, oficiărulu de marină se ocupa a urma cu ochii pe băiăți de cafenea ce mergeau și veninu de la un masa la alta distribuindu consumațiunile ce le erau cerute. Printre acești băiăți era unulu care părea nu numai deprinsu mai bine de cătă ceilalți cu servițiulu, dară a cărui fisionomiă deschisă și privirea francă are tată mai mare dose de inteligințiă. P’acelua mai alesă îl urmăria cu ochii plidărulă de marină. La ună momentă ore care vedîndu-lă neocupată, îi făcu semnă a s’apropia. Băiatală s’apropiă. — Iertă-me, îî disc de Lortigues, îmi pari mai bine cunoscătoriă dacătă colegii voștri de usurile și deprinderile stabilimentului, și așia voi se te rogu se-mî spui dacă între visitatorii ce aveți nu cunosci pe uulű căruia așia dori a-i vorbi? — Cumă se numesce? — D. de Forli. — Unu comite italiană? — Chiară asia. Nă cunosci. — Fórte bine? — Aici este acumă? — Nu, domnule,a eșilă căndă a! intrată d-ta. — Vine în tóte dilele? — In tóte dilele. — La ce oră ? — Dimineța între 10 și 11, séra pe la șése ore după prăndă. — Așia dară, venindă astă séra între 6 și 8 ore, suntű sigură d’alu găsi. — Astăi!.. Nu credu. ROMANU UI <*/ 1 o AUGUST!! ____________ te afli aici între septe și optă ore, pune-te lingă sobă, căndă vie vei voce luăndă acesta tavă mare ce e în capelă comptoriului, sc01ă-te și urmezăme făr’a dice nimică... D’apoi îți voiă face cu semnă. .. — Ne amă învoită ... îți voiă da cei uă sută de franci. — O! nu suntă în mare nevoia, domnule. — Aide, nu me înșelasem, esti ună băiată inteliginte. Pe de sera! — Pe de sera, domnule. Henri de Lortigues plăti ce datoria și eși. (Urmare pe mane.) Cement Renoux, V