Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)
1863-09-21
ROMANIT,li **/ Ort P. ]);•«• de cătră comercianți în capitale, precumi bijuterii, argintării, haine gata de barbați sau de dame, cisme, pălării și altele, trăsuri gata de poruncelu lă și de către particulari, vor fi supuse la tacsa de 5 procente din valorea Ioni după tarife. Art. VI. Vor fi supuse la uă facsă de a fi sau de lună ori ce represintațiune, preempt. a. Trupele de represantațiu niecesare sau acrobatice. h. Esposițiunile de animali. c. Panoramele sau dioramele. d. Teatrele streine nesubvenționate. c. Holurile publice mascate sau demascate. nă la lipsarea tacseloru va fi de 3 pî- 14 sfanți de representațiune pentr’uă țji, și de la 5 pînă la 30 galbeni pentr’uă ună, care se va otărî de către Municipalitate după importanța și întinderea represintațiunilor ă safi balurilorfi. Mai ’nainte de a intra în corectarea cu d’amenuntarö a acestui proiectă de venituri municipali, ne permitemű a face domnitorii membrii ai Municipalității cateva observațiuni generale. Tote aceste venituri suntii imposite indirecte, pe cari părinții orașiului, in contradicțiune cu cei d’ăntîiu economiști ai epocei nóstre, le crede mai avankieiose, mai nemerite și le califică de idbiă predominante. Pe cănd în totă lumea civilisată progresii su sciințeloru economice a condamnații impositele indirecte ca vetemătorie desvoltării prosperităței publice, ca enerese, ca o moritorie de industria, membrii consiliului municipale voiescu a purta in vigóre și a introduce la noi aceste stavile și bariere, aceste lanțuri ce împiedică orice litieră mișcarea cetâțănii oră. In multe cazuri, la cari vomă reveni in esamenuli speciale alu proiectului, percepțiunea acestor i imposite va asorbi, va covirșî chiar productul» b*rű. Unui imposit, a cărui percepțiune pricinui osce uă cheltuieli mai egale cu venituril ce produce, este prin sine condamnații, este unui impositü ce pe d’uă parte apesă pe contribuibile și pe d’altă parte nu produce nimicii; perceptoriulil singurii se folosesce. Impositele indirecte simtă cu atătu mai condamnabili, cu cătfi se esercită asupra obiectelorr de consumațiune. Ințelegeril a se [nine să tasă asupra vinurilor străine, d.re a se preleva că fac să asupra vinului de țară ni se pare că îndoailă nedreptate, atătu pentru cultivatoriu cu producătorii! cătți și pentru Lucrătoriului are trebuință consumatorii! spre repararea puterilorr sale ale unu pahant de vinil și ar fi de dönte ca vinulu se flă mai eftinu, și rachiulu! multu mai scumpu. Ar fi de doriți! ca costsumațiunea asemenea de bere se crescă in interesul igienei publice. Negreșită se pott abusa și de băutură de bere și de vini! ; abusulu nu se [laie stîrpi, fără a mărgini însă libertatea individului, și ori curmi, abusulu ia băutura vinului ;și berei nu pote fi nici uălata atătu devotămătoru sănetăței cătfi abusuiui rachiului, care în locu d’a repara puterile lucrătoriulu), ii prici ou ie see numai vă tscitațiune monmentană aui cărțîi vesyitale este slăbirea totale a puterilor. Negreșiti! că tacla de 10 parale pentru vadra de vinil de țeră nu este pre multa, daru cuma von justifica membrii consiliului tacsa de 4 parale pentr’uă oca de bere fabricată în țeră, în capitale chiar! ? Oare voiescő părinții orașiului a omori acea industriă născîntă? Credu că este justă și ecitabile a tacsa berea d’uă potrivă cu rochiurű de bucate pînă la 20 grade și cu spirturi de prime de la 20 grade in susă? Sciința medicale a recunoscută salubritatea berii și a condamnați! alcoolută, fiă fabricați! din prune sau din bucate, nu înțelegemu daru care póteti causa ca berea se fiă laesate de patru ori mai mulți! de cătri vinuru de țeră. Industria nostră are mai multa trebuință de ajutoru! de căt de restricțiuni, de stăviliri, ar trebui se incuragiuma tote ramurile de industriă, orice producțiune a țerei și este un sistemă forte greșită a lovi consumațiunea, mai cu sema a obiectelor de alimentare. Membrii consiliului municipale au comisu, după părerea nostră, uă greșelă și mai mare, puindu vă tacsa? peste cea diamartă obicinuită, de 2l/2 sau 10 la îotu felulu de mărfuri de manufactare și de consumațiune, chiaru și cele fabricate în țeva ce se vor vinde, consuma safi întrebuința în capitale și uă tacsa de 3 °/C pentru article de lucsfu importate din străinătate. Bucuresci suntu uni centru de comercial. din Bucuresci se aprovisioneză mai tote orașele mici ale Romăniei de ditcóci, de Milcovu. Inființănduse acele tacse de 2 l și de 5 °/C comercialu Bucuresciloru va scădea neaperat , orașele cari pînă acumu s’au aprovisionatu din Bucucuresci, voru preferi a e aprovisiona d’a dreptulu din strainetate de cătă a plați mărfurile cu 2 *, și 3 °/0 mai scumpe, și prin urmare comercialu Bucuresciloru va fi mărginiți numai pe consumațiunea capitalii; chiar și locuitorii capitalii voru găsi mai avantagiosu a cumpera trebuințele loră la vr’una alta orașiu. Resultatul!! dan! nu va pute fi alta de cătri a ruina comerciali! Bucurescilorú, căci municipalitățile ce forălalte orașic se voru feri d’a adopta uă asemene mesură, voru vedé cu plăcere că orașiulu lor fi respectivă dobîndesce din ană în ană uă mai mare însemnetate prin întinderea comerciului seu, pe căndă Bucurescu, ca orașifi comerciale, va scade în acea proporțiune. Comercianții voru descria orașiului, se vor stabili în alte locuri, și consecința naturale va fi sărăcirea capitalii și prin urmare împuținarea veniturilor municipali. Afară í’acesta va fi forte anevoiă a trege uă limită între tacsa de 3 și de 2 l/n °/ noi celu puciuú nu scima unde începe lucsul fi și unde se sfîrșeste necesitatea ; ună obiectă, care pentr’unu omf, este că trebuința neaperată, uă necesitate a vieței, este pentr’unu alte omu mituesc. Oare se vorű lua aceste facșe după individualitatea consumătoriloru ? Cel! ce cumperă uă îmbrăcăminte confecționată, va avea plăti 3ry0, și cela ce cumperă stofă și să confecționeză in capitale numai 21/2 la °/0, deși îmbrăcămintea confecționată în străinătate e multi! mai puțim! lucsosă de eâte cea croită in capitale, și deși este cunos ula că nici tțin ormi luciosă nu cumperă haine făcute gata. Croitorii numai vor profita, urcăndu prețurile lori!. Luciulfi pute fi veternătoriă pentru individă, dare pentru societate în comune este avantagiosa. Fără lucsilisațiunea ar retrograda și ariile civifrumuse ază peri din lume. Winterhalder. Năpăstile Unirii, ii. Sunt n idei, suntă principii care triumfă uneori cu una eroismă, așa dicăndu, ne priceputa de mintea omenescă, sunt idei și principii care lupta in contra dintelui celui mai rozetoriu alfi timpului. Monumente morale ce represintă aspirațiunile, și fadele unoră generațiuni gigantici, principiile și ideiele adevărată mari ibucnescă din inimile națiunilor!» ca lava din crateriele munților ei, trecu secuii și spațurile; vechimea se face mai tari decăt oțelul» și marmura, era majestatea și dreptatea de care suntu colorate le sereformă în patrimoniulă celă mai scumpă ale generațiunilor posteriore, în idealul« celă mai sublimă, către care se îndreptă canturile barzilor» naționali în momentele de inspirațiune, speranțile poporului în epocile de apăsare. Innaintea săntitețea unui atare principsi naționale, úmenii nu cuteza a murmura. Din contra, giganticele vărste încrestate pe rebușulă vieței universale, îlă acoperă cu aripile loru asemene acvilei pe puii sei; îlă conserveză intactă, îlă lustruescă prin vechime și dau apoteosuluor,»bitățeî, care în ochii națiunilor» impresionabile devine uă a doua religiune, religiunea politică demnă de uă adeverată închinare. Astăfeliă este și la noi cu principiul« unire», insulă de aură a o sută de generațiunî trecute și răsplătirea cea mai dorită a luptelor» susținute de generațiunile moderne. Dogmă mai sacră decâtă tote Dogmele, clementă singură în teritoriu a întregei sistemi naturale, unirea indiviziloră și a societăților»! au fostă tema de rugăciune a însuși bisericei lui cristosă căndă audit ă , și pentru unirea tutuloră Domnului se ne rugămă. Dogmă mai sacră decâtă multe alte Dogme, idea unire» ca idee politică și profundă națională, au avută în totădeuna călduroși apărători între Români. Vilgulă au susținutu-o cu sîngele seu, și omenii cei mari au apăratu-o cu mintea loru. Petru, Asan și Mircea, Ștefan, Mihai și Mateiu Basarabă, Vasilie Lupulă și alți alătea corifei ai gintei latine de la Dunăre i s’a devorată, și i’aă aprinsă aromate precióse pe altare de aură. Totuși se găsescu încă omenii de acei ce pretindă că dorința unirei este o dorință de eris’aă de alaltăierî, o dorință născută cu regulamentulu din 1832, cu revoluțiunea din 1848, cu evenimentele din 1856. Săntemă departe de a contesta meritulu tuturor» aperătoriloră căci au avuți acesta ideă măntuitore, de la 1832 încace, pentru că gloria și onórea națiune» Române va fi cu atătu mai mare cu cătă apărătorii unirea sau ideilor» naționale voră fi mai numeroși. Unére deci și mărire tuturora coloră ce von fi pusă din sinceritate o pietricica câtă de mică la înălțarea acestui monumentală monumentelor romane! Cine ne va scote însă din convicțiunea ace întemeiată pe istorie că dacă astăzi ar trăi generațiunile trecute, începăndă de la Traianu, ele ară ține cu dreptu cuvînt și același limbagiu cu care se măndrescă generațiunile de astăzi? Și ele ară zice :, de la noi aă începută idea unire» vouă vă este dată a o realisa. Și ele ami» are totă cuvăntuli!, și nimene nu l’aru pute contradice căci testimoniulă celă mai puternică va fi în parte lorii prin resonaminte de istoriă și prin sângele ce fumegă încă pe o sută cămpii de bătaie. Ne vom încerca a urmări cursulă seculară ale acestui principiu, adecă nașterea, creșterea și desvoltarea lui; vomă apela la istorie, căci cine va vorbi mai drepți de cătă ea, care astăzi mi mai póte fi înmurită de patimile partidilor; cine altulu este în posițiune a justifica ci Ie ce vomă dice de căli istoria. S’apelămu dată cu credință la dănsa, căci numai ea nu ne va înșela! Ea va fi reflectulă fidelă alu adevărului, lăsăndă se transpară faptele ce lupta pentru unirea e imprimată pe paginile sale cu caractere neperitóre. Generațiunile trecute, generațiunile care astăzi numai săntă, par a ne spune printr’unu glasă gemetorsă, ce strebate negura seculiloră, că numai, de vomă șli a ne purta, sfărșitulă dureriloru s’aă apropiată și în capătulă loră vomă afla unirea deplină și mărăță ca pe o dulce mângâiere dupe lungi suferințî.. Vomă afla libertatea, dreptatea, frăția, întorcând romănulu privirile preste trecută, găsește concepțiunea, creșterea și desvoltarea principiului unireî, asemănănduse de minune cu închipuirea ce o aflămă în două bucăți, este din pana a duci însemnați poeți romani. Bucățile în care aflămă acestă tablou, deși tratăză niște sujete în latulă streine de idea unirea, totuși fragmentele de mai gipsă ne o desemnă de minune, prin o alegorie forte osadă : iată ce <zice d-nu Vasilie Alessandri în „Mariera floriara:“ „Umbra nopții se ’»»tindea, „Peste munți se respăndea „Și prin văi se adâncea. „Căndă de-odată se ivia, „Susu pe munte strălucea „Țintă mică de lumină, „Ce creștea mereă și lină „Păr»’ se făcea lună plină „Lună plină și voiosa „Ca o frunte de miresa etc. etc.“ Și apoi d. Grigorie Alecsandrescu de la Munteni, adauge aiurea, ,,Și întăiă, ca o steluță, ca făclia depărtată, ,,Ce drumețulă o aprinde in pustiuri rotocindă ,,In a brazilom desime, în pădurea ’ntunecată, „Pintre frunzele clătite, amu zezit’o licărindă. .,Apoi tainicile-i ra^e dăndă pezișii pe o zidire, „Ce pe muche se rădică, făcașă Irisi ne locuită, „Măn âea ei ruină cu o palidă zimbire „Ca mă rîsu ce se strecura vii’’un suflet pustiit. „Apoi globă rubinosă, nopții dăndă mișcare și viață „Se înalță și din jiuruî dese umbre depărtăndă, „P’ale stejarilor, vârfuri, piramide de verdiiță „Se opri, apoi privirea peste lume aruncându, „Lumina adânci prăpăstii etc, etc. Ce alegoria mai măreță și mai espresivă ne ară fi putută da limba cea dulce a poesiei, dacă ar fi tratată înadinsu subiectulu Unire»? Dară se ne íntorceau la proză și se lăsămă istoria ași face datoria ei. După ce marile imperatore Traian aă bătută pe Daci, es terminăndă popularu loră și silindă la morte pe acelă rege carele isbutise a împune tribută însuși stăpănilor’iloru lume» popula din nou întragă Dacie cu colonii aduse din Italia. Planuri ce avu că nu au fost de cătă a înlocui unitatea barbară prin unitatea civilisatorie, prin omogenitatea Romană, parcaru viiu și neperitoriă, sub îmfieratori Dacia înflorește repede și se face una din cele mai prospere țeiă ale imperiului; ea este guvernată de unulă și același Pretoru; se bucură de dreptură italică, și nu plătește nici unii tribută. Imperatorulă Constantină considerând»! folosele ce am pute resulta din împreunarea Daciei Traiane cu acea a lui Aurelianu, constituită din legionele și principalele familii ce acestfa din urmă le trecuse în Misiea, reunește ambele Dacii, și formeză una din cele doue diocesii ale - ■** y ' » A Tii, și prefecture de orientă. In secliile alu Xii-le Romănii și Bulgarii fundează vestita imperie Romano-Bulgară. Acest stată au fostă mare și puterică în timpiil ei; preponderința lui era una și singură în Orientă. Renumita casă a Azanilorii, de origină romană au ținut în florc unitatea Romănă sub o coronă în curgerea a mai mult de 2 secuii. Bărbatul, carele au ilustrată astă dinastia este loan Azană. Titlu lui era de imperatoră și în corespondințile ținute cu pontifile Romei își dicea : „Imperator Blacorum ex nobile Romanorum prosapia. “ După uă esistență lungă în care valorea bravurei romănesci s’aă rădicată la celă mai înaltă gradă, astă imperie, și cu dînsa unitatea romănescă, cade subă îminuitele loviri ale musulmanilor. De atuncea și pană la înființarea principateloru, vedi pe Români parte retrași in crăpăturele »nunților»! trăindă uniți ei in de ei suptă Duc», iară parte remași în șesurî constituați în republice ca Bărladulă, Tigeciulă, Cămpulă-Lungă, Vrancea și altele, care totuși după dovedi autentice se știe că erau subordinate la una și aceaași constituțiune. Inființăndu-se principalele Moldova și Valahia, din mulțimea Sfaturilor, în care era împărțită era, deși fiecare ave suveranulă seu deosebită, amăndoue însă ascultaă de aceleași legi, se închinau lauă religie, posedă aceleași instituțiuni, avea uă limbă, uă origină, aceleași rădicări, aceleași căderi, ană destină, uă speranță, in sine cresceau ca doue ramure ale unei tulpini; căndă se bucura una se veselea și ceilaltă căndă suspina ima plănge și ceilaltă. Trecuse acuma sute de ani de căndă principatele figurau în răndulă Sfaturilor suverane. Romăn ii dăduse acuma mii de probe despre bărbăția clironomisită de la stremoșî. Ungurii pretindaă asupră-le supremația lori». Polonii Cazacii, Tătarii, încercase ascuțitul ă săbiei lorii. Turcii, spai mă creștinătății, tăbărîndu peste Români, cu întreite puteri din Europa, Asia și Africa, nu’í aă putută sfărâma, și aflase la Dunăre unu înfricoșiată .Rdu de pepturi espuse fără cea mămică temere. Nava li temele armii otomane, una după alta își găsea mormântul, dincele de Dunăre, pe căndă Grecia dăcea nu câtuși, țerile meridionale ale Slavilor, picase în robie, în capitala Sf. Ștefan alu Ungariei, rezida mă pașă turcii; și Polonia tremura la resunetulă armelori păgâne, așteptăndu-șî din momentu în momentul robia, daru totuși Romănii resistă cu curagiă tuturoru isbiritori și afirmă, că inspirați de vechia Valére a stremoșiloru, prologiați de fortu’ nă, pană în cele după urmă, nu voră căde suplu povara fatalitățiloră. Li să nu! . . . invidia și intriga streină, se pun»! In mișcare, dușmani» și neunirea se vîră între Românii, fratele se scria asupra fratelui, armele se încrucișădă, sângele curge gărgăridă, streinulă se folosesce de ocazie, și-și împlinesce scopul»!. Dară în cele mai critice momente, tocmai căndă periclulă luase cea mai seriosa faciă, se ar’ată pe scenă marele și nemuritoriulu nostru eroă Ștefană, lucdfărulu gloriei naționale. Prevăisătoriulu lui ochiă cunosce ce se pregătesce națiunii romănesci din discordia frățască, și face încercări de reunirea a căloră trele principatele, mu» ăntăie prin calea politică, și apoi cu armele în mană. Elă se și inrudesce sichisu cu suveranuiă Valahiei în scopă numai ca doară din aliarea ambeloră familii domnitor ce se va nasce feniciu lu unirea arabei orățeri. Providința nu bine-cuvinteză planul lui. După mortea lui Stefan, lucrurile se mărginescu numai la încercări sterile din partea a cățiva Domnitori 1 > A A