Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)

1863-11-25

1048 issmmmni&msi HOMAMULU arfi "pe“bi"­/ 8 Decembre. cusatu d’un asemene crime de les­­națiune și de înaltă trădare, și căndă țâra tótă dacă n’a perdutu simplimîn­­tul demnității sale, dacă s’aduce ăncă a­­minte cu spaimă grozăviele ameste­­cului străinii, și dacă nu voesce a se degrada supre jugulă celui mai ari­­ciosö despotismu, va fi negreșită a­­dînca mișcată ș’aprinsa de cea mai dreptă și sfânta indignare contra unui atatu de criminale guverna, nu este nici de cumă d’ajunsă simpla decla­rare ce v’ați mărginită a face. Nu, căndu acusațiunea este arătă de grava și aruncată atătu de sosü, și căndu tulburarea spiriteloru póte de­­veni prin acesta forte seriosá și ame­­nințâtorii, sunteți datori, domni miniș­trii, pentru onerea guvernului și asigu­­rarea țerei, a face mai multă: sun­teți datori a cerceta de unde a eșiță acelă proiectă; sunteți datori a face unu procesă pariului francesc care a declarată c’acelă proiectă s’a dată străi­­niloră de gmerinlă principelui Guza. Suntă exemple despre acusațiuni mai puținu grave cari au fostă urmărite și descoperite. Domni miniștrii, de nu veți face acestă procesă ca s’aflați p’a­­deveratură trădătoră ală drepturilor­ și libertățiloră țerei, este dovadă că nu vreți saă nu puteți și pentru ce nu pu­teți? Faceți procesă pariului fransesc, și veți afla pe culpabile. Acumă se cli­emă căte­va cuvinte despre prioiectură de constituțiune ca se vedemă și se înțelegemă bine ideiele sau mai bine instinctele despotice cari aă domnită p’autorele acestei consti­­tuțiuni. Cunoscem­ mai multe constitu­­țiuni din vechime și din timpurele nós­­tre, și mărturisimă că n’amu vedută ăncă uă asemene monstruoșitate, n’amă vedută ăncă u­ă Domnitoriă care se facă uâ constituțiune spre a pute fi mai despotă și totă do­uă dată mai lașiă, aducendu-ne aminte cuvintele lui Tacite despre tiranul( mișelă, odio fla­­gillorum oneratum, contemptu inertiae­ încărcată de ură pentru crimele sale, și de desprețiă pentru lașitatea sa. Dupe proiectul­ de constituțiune cerșită de la străini, dom­nitoriul­ este totă, prin elă se face totă, în mănile sale se concentră totă, și nu e­le res­­pund­etoriu de nim­ică și la nimeni; elă este alfa și omega și se zice cu­rată că guvernulă țerei este ală dom­­nitoriului. Tote celelalte, miniștri res­­pungători, Adunare, Senată, consiliu de stată, curte de corupturi, suntă nisce forme înșelătorie luptă cari se ascunde cel mai îngrozitoriă despotismú și pre­­cum­ă ne descrie pe tiranii Humei Ta­cite, care mai alesă ne vine acumă în minte. Speciosa verbis re i­aim a ut subdola, quantoqua ma]ore libertatis imag­ine tagebantur, tanto erruptura ad insensius serv­oium, vorbe frumóse, în faptă deșerte sau perfide, și cu câtă s’acoperia c’ua mai mare imagine a libertății, pe atătă isbucnia mai neîm­păcată servitutea. Senatorii se numescă pe șase ani de domnitoriă și sunt­ revocabili după placul­ domnitoriului. Vice­președinții se numescă de Domnitoriă. Regula­­mentul­ senatului se face de domni­toriă. Ședințele senatului nu sunt­ pu­blice și desbaterile nu se potă repro­duce în țl­arie de cătă precumă voră fi date de președintele Senatului. Adunarea se numește în virtutea unei legi care să ară păre liberale, dară în faptă deputații sunt­ numiți totă de guvernă, adică de domnitori­. Alege­rea este cu două grade. Alegători primari sunt­ toți cari plătescă con­­tribuțiunea generale, și alegători direcți toți cari plătescă­­iece galbeni în dis­tricte sau cinci în orașie. Nu aceștia nu se alegă pe deputați. Ei alegă ună consilii generale în districtă de ziece persone ale cărui președinte este pre­fectură, și ună consiliă municipale in orașie de cinci persone ale cărui pre­ședinte este numită de domnitori­. Acești cinci­spre­zece membri, împreu­nă cu alți fiece alegători direcți, care negreșitu voră fi numiți tată de gu­vernă, adecă de domnitoriă numescă pentru fie­care districtă, trei deputați! Președintele Adunării este numită de domnitoriă. Desbaterile Adunării nu se pot­ reproduce de cătă dupe cumă vor fi date de președinte. Ședințele Adu­nării, după cererea a fiece membri vor­ fi secrete, și atunci desbaterile, luptă nici ua formă, nu se vor­ pu­blica. Ori­ce amandamentă se va tri­­mite fără desbatere la consiliul­ de Stat), și de nu va fi primită, nu se va supune Adunării. Miniștrii nu vor­ fi membri ai Adunării. Interpelările vor­ fi supuse cu trei­­ zile mai înain­te președintelui Adunării, care este numită de Domnitoriă, și, numai cândă vor­ fi aprobate, se vor­ comunica ministrului care va respunde fără se aștepte desvotarea interpelării. Până se va institui ună consiliă de Stată, și oă curte de compturi, se­­ va înființa provisoriă ună comitetă de­­ legislațiune, și ună comitetă de finan­­ț­ere, compusă fie­care de căte șase membri, trei senatori și trei deputați, numiți de domnitoriă și revocabili. Președintele este numită totă de dom­nitoriă și se póte lua și afară din Senată și din Adunare. Despotismul, acesta totă îndes­­tuleză pe domnitoriă. Pînă se va pu­ne în lucrare, epocă lăsată la voința domnitoriului, tóte decretele data de domnitori, pînă atunci voră are pu­tere de lege. Despotismú și hșitate. Nu este d’ajunsu că totă guver­nulă este ală domnitoriului; nu este d’ajunsă că elă numesce pe miniștrii și pe toți funcționarii, nu este de a­junsă că elă numesce pe senatori și chiară pe deputați fiindă că aceștia sunt­ aleși de 25 de persone presi­­date d’ună prefectă, și din care 10 sunt­ numite de domnitori­; nu este de ajunsă că elă numesce vice­pre­ședinții senatului și pe președintele a­­dunării; nu este de ajunsă că el­ fa­ce regulamentul­ senatului și ală adu­nării; nu este de ajunsă că elă ale­ge pe membrii comitetelor­ legislativă și de financie și numesce de or­in­de pe președinții lor­. Tóte aceste mesuje despotice, to­tă asestă putere asolută nu asigureze pe domnitoriă. Lașitatea sa îl­ face încă a se teme că totă nu este des­tulă de năbușită, destulă de sugru­mată libertatea care umple sufletul ă scă de spaimă. Și astafelú, elă se te­me chiară de acelă senată numită de dînsulă, și senatorii sunt­ numiți nu­mai pe șese ani și chiară așa, ei suntă ăncă revocabili, și desbaterile lor­ nu suntă publice. Astăfelă, elă se teme chiară de acea aduunare numită de prefecții sei, și ședințele Adunării pot se fie secrete, cee­a ce se va intem­­­­pla mai totă de una, nu se vom­ re­produce de cătă dupe voința preșe­dintelui, și amandamentele nu i se vor­ supune de cătă dacă vor­ fi pri­mite de consiliul­ de Stată, adecă de domnitoră, și interpelațiunile nu se voră comunica ministrului de cătă ap­probate de președinte, adecă totu de domnitoriă. Astăfelă, elă se teme chiar de comitetele legislativă și de finan­cie, și membrii sei suntă­revocabili, și președintele pate fi luată de dom­nitoriă și afară din Senată, și afară din Adunare. Astăfelă, elu se teme­ancă și chiară după aceste noue me­­sure despotice, și nu are curagiulu de a le pune îndată în lucrare, și le­a­­mănă fără se otărască m­ă termină, și pînă atunci, tóte decretele sale voră ave putere de lege. Bacă lașitate. Despotismă și lașitate, adică til­­harulă care le ucide noptea și pe as­cunsă, adică acelă miserabile care- ți jură în faclă amid­ă spre a te vinde și trăda apoi mai bine tiranului, e că imaginea, éca caracterulă aceluia care a ur­ită acestă constituțiune, éca ce monstru va fi domnitoriul­ produsă de acésta constituțiune. Dară timpulă despotismului a tre­cută, și pe căndă elă se surpă in statele unde a fostă de vécuri înte­meiată, se crede că noi are că va i­s­­buti, ori cari se fie miijlocele ce va întrebuințe, se prindă redecină într’un țeră care a gustată vă dată din fruc­tele de vieță ale libertății? Despoții nu vor­ pute domni multă în România, pentru că vieța unei țere este mai lungă de­cită vieța domni­­torilor­, precumă a­d­ică marele isto­rică care a inferată pe tiranii Romei. Principes mor­tales­ respublica aeterna. Radu Ionescu. Gitimii în diab­ură Les N­ebats. „Minitoriul­ arăta astă­zi unani­mitatea Germaniei în cestiunea Schles­­wig-Holsteinului. Acesta, din partea diuriului oficiale, este uă atitudine care va fi oservată, chiară dacă unu arti­­clu publicată astă dimindță în Constitu­­tionel suptă semnătura d. Boniface, n’ar veni se mai adauge încă ceva și mai insemnătoriă. Articlulu din Constitutio­­nel este scrisă c’artă cu asprime con­­­tra Engliterei, se respinge cu destulă vioiciune invitarea ce ne adresă Times se aperămu contra germaniloru drep­turile Danemarcei, aceste drepturi sunt­ puse în cestiune; se declară că uă pro­blemă „arătă de delicată“ treime se fie cercetată și desbătută luptă tóte fecere sele cu liniște și maturitate, și, conchide mai multă în favorea Germa­niei de cătă a Danemarcei.“ Vechie simpatie, duce Constitutionei, ne lega de Danemarca și de alianța sa. Dară și Germania are dreptă la simpatiele nó­­stre, și respectulă voințeloră popore­­loră ș’a dreptului naționalitățiloru tre­­bue de nă potrivă s’atărne în cumpena otărîrilorn noastre. Acestă limba giă este de însemnată, mai cu sem­ă dacă ne vomă gîndi că Germania face pe fie­care di­m­ă pasă mai multă în ces­­tiune. Primimă astă­zi testulă procla­­mațiunii adresate națiunii germane de comitatur­ permanente Nationalverein. Este ună apelă la arme, și se adresă la principii ca și la poporele Germaniei; mai stăruitor să încă pentru principi , cărora li se zice „că legitimitatea loră este amenințată,“ decătă pentru popare.“ BULETINII FINANCIARII (Credite cerute pentru cumpărarea de arme, pen­tru fonderia de tunuri, pentru înființarea grănice­­rilor), pentru înființarea esportațiunii, pentru dre­sarea de roluri, pentru transportarea de sare. In­­convenientulü procederea prin credite. Creditele ex­­traordinarie deschise de puterea esecutivă în anii 1862 și 1863. Regularea difinitivă a seriilorü pe anulii 1860 în România de dincolo de Milcov.­ Minist «rul­ de la 11 Octombre a începută a aduce în Adunare proiecte de lege în ciua de 22 ale com­utei, a­­dică dupe 42 de zile de la venirea sa la putere. Ministeriulu a începută cu proiectele de legi relative la armarea țerei. Ast­­felu de procedere arătă că sistema financiar­ă ce­a adoptată este tocmai acea care se duce pacea în ar­mată și care apiorbe partea cea mai însemnată din veniturile unei țere. In căte­va secunde numai domnulu ministru de interne a cerută peste doue­spre­­zece m­ilione ! Elă a cerută 7,980,000 lei pentru cumpărarea de arme, 3,240,476 lei pentru înființarea grănicerilor, din­colo de Milcov, 800,000 leî pentru în­ființarea unei fonderie de tunuri. Nu este îndoială că simte necesitatea cea mai urgkte de arme și de tunuri, de ómeni înarmați și de husari, însă pen­tru ca se putemă îndestula acestă im­­periosa trebuință cu m­idulapele cele mai raționabile, are nu este de ne­voie ca se ni se arate și resursele cu care putemă întîmpina și face cheltue­­lile ce ni se ceră? Alaltă­ erî ni s’a spusă că în chel­­tuelile Statului făcute pană la 11 Oc­tombre au intrată și suma de 11,263,835 lei luați din arenda moșiei oră m­ona­­stiresci dise închinate și că, cu tote a­ceste, se află mandate în suferință de 9,772,664 lei, și apoi făcăndă socotela de ceia ce ne ar trebui pănă la sfir­­șitul­ anului ni s’a arelată într’uă per­spectivă fórte apropo, că avemă se ne găsimă la 31 Decembre viitoră cu ună deficită de 15,349,386 lei. Pe căndă dară ni se anunțiă m­ă asemine neplă­cută și ruinătoriă resultată, nu scimă cu ce disposițiuni voră fi priimită re­­presintanții națiunii mesagiele prin care li se cere încă 12 milione. Nu se scie încă care potă fi veniturile realisabili în viitorii, și cea se cere a se dispune de dînsele, se cerii credite pentru chel­­tueli si caordinarie, căndă astăzi tesau­­rului publică nu are destule resurse pentru a întîmpina cheltuelile ordinarie. Este ună obiceiă forte raționabile că în minitură căndă se cere ună cre­dită se se­crete și isvorulă de unde se potă lua fondurile necesarie spre a’lă pute încuviința. Adm­itrele proce­­dândă tóte creditele ce s’ar acorda ar remăne nelucrătorie din lipsa recursu­rilor­ necesarie spre a se acoperi. A­­dunarea este dispusă, credem­u noi, ca se acorde ori ce credite s’ar cere pen­tru sporirea și îmbunătățirea armatei; însă pentru ca se le pute acorda este necesitate asolută ca ministerulă se-i arate și resursele. Ministerulă a venită, se înțelege, pentru a înlesni mijllocele de acordare a creditelor­ cerute, și a adusă și ună proiectă de lege prin care cere a se înființa era și esportațiunea desființată. Aă dura cuvintele cari aă îndemnată pe guvernă și pe Adunare a desființa acestă esportațiune aă încetată de a mai fi valabili mai alesă astăzi căndă ne găsimă cu uă abandință de producte pre care nim­e nu vine ca se le cară? Din punctul­ de vedere ală marelui principiu de libertate comerciale, espor­tațiunea, desființată eri, remăne bună desființată și astăzi. Pasulă ce amă fostă făcută înainte, căndu­amă desființată esportațiunea, trebue se­ să facem­ă a­­cumă înapoi suptă­m­ă ministeriu ală căruia capă a combătută pentru liber­tate și înlesnirea esportării producte­­lor­ nóstre. Adeverulu economică in­trodusă în finandiele nóstre cu ocasiu­­nea desființării esportați, se alungă prin proed­ură de lege presintată, și în locul ă lui, domnulu ministru primar să substitue rutina fiscale, reîntegrasă nesciința în loculă adeverului și a rațiunii. Dacă adevărulu sclinței financiarie, se depărtadă din sistema noistră finan­­ciariă prin proiectur­ de lege adusă pentru a se reînființa darele la espor­­tațiunie, apoi nici variduela ce­a atără de dorită, cea atătu de solemne ce­rută nu s’a aretatu urii departe de noi ca acuma căndă amă vedută pe d. mi­nistru de financie aducăndă proiecte de legi prin care cere 492,500 lei pentru a plăti transportată a 12,700,000 oca­lare la schelele Dunării în contul su­mei alocate în budgetur­ anului viitoră pentru acestă cheltuția ordinariă, și 69,600 pentru plata facerii roluriloră care asemine sunt ă uă lucrare cuno­scută și prin urmare de natură a intra intre cheltuețile ordinarie ale anului viitoră. Nici plata cărăușiloru, nici a­­ceea a facerii rolurilor, nu pot ă se nu intre în budgetu și prin urmare cu ce­rerea crediteloru budgeturie se puteă cere și aceste sum­e. Daca remăne treba a cere totă prin deosebite proiecte de legi feră de feri de credite, nu snimă căndă vomă ajunge ca se mai vedemă răndunia în tesaurulu publică. Creditele seraordinarie și chiară căndă suntă și potă fi ordinarie suntăf­acele care deranjă să și anulasă buge­tele. A devansa bugetele cu cerere de credite de căte 10 și 12 m­ilióne este a face imposibile lucrarea Adunării de a înființa că dată ecilibrulu în finan­­ciele nóstre, de a face ca cheltuelile se nu fie mai mari de cătă veniturile. Și cum ă va putea face acesta căndă mai n­inte de a i se prosvnta una bud­­getă, ministerială vino și cere credite? Adunarea acordîndule se póte lesne găsi în trista posițiune de a fi acor­dată facerea de cheltuelî mai mari de cătă veniturile. Adunarea, urmăndă calea ce i se deschide ministerulă actuale , prin acumă de acordare de credite mai nainte de a se svi re­sursele cu care se potă acoperi, s’ar depărta și însăși ca de scopulă ce nu are în vedere, de mare învățătură câ­știgată prin ispită că nu trebue se se întindă cineva mai multă de cătă ce’i permite puterile sale. Guvernul­ întindînduse peste bud­getele în­cuviințate de Adunare, ci prin credite si caordinarie și suplemen­­tarie ce ș’aă deschisă elă însuși și cu care am anulată voturile Adunării, bu­getele aprobate de Adunare, întindîn­duse cu cheltuelele mai multă de cătă ce-i permite veniturile, că adusă Te­saurulu publică în starea deplorabile de a nu putea plăti la timpul­ cuve­nită creanțele sale. Tóte creditele suplementarie ce s’aă deschisă sieșă guvernală in cursul­ aniloru 1862 și 1863 s’aă adusă Adunării prin inega­­giă Domnescă de către actualul­ mini­stru de finanțe. Vomă aduce la cuno­­scința cetitorilor­ noștri sumele aces­­toră credite suplementarie și estraor­­dinarie îndată ce ni le vomă procura. Drepturile Adunărei sunt­ reduse la cea mai absolută nimicnicire cănd gu­vernul­, în locă se ceră autorisarea iei de a face cheltuiele, și i­a i na­inte de ale face, dupre cum­u prescrie Conven­țiunea vine și cere încuviin­țarea ei dupe ce aă făcută, Cheltu­­elile! Ministerală a adusă Adunării și pro­iectul de lege pentru regularea definitivă a veniturilor­ și cheltueliloră Româ­niei de dincolo de Miicovă pe anulă trecută 1860. Acestă proiectă de le­ge s’a publicată și în Monitorul­ de la 16 noembrie trecută cu m­a­i mul­te tablouri esplicative. Ghelfuelile fă­cute făcute în 1860 se știe la 32,976,626 lei­eră veniturile acordate se ște la 39,372,543, afară de alte 7 m­ilióne ale ministeriului cititoloră care remîne a’șî da elă însușî socotéla, lu­cru ce ne face a dice că nu s’aă adusă nici o cumă Adunării semn­e tóte ale a­­nulu­i 1860. Veniturile Hindu mai mari de cătă cheltuelile cu 6,395,915 se“, 4 urmeza ca se che emu că acestă suma este escodintele anului, escodinte din care 5,488,465 s’aă anulată și 907450 ^ au trecută în sarcina aniloru următori. Dură dtă ca nici aice n’aă urmată lu­crurile dupe firesca lorii marșă, căci în articlu ală 3 ală proiectului de le­ge se ficiază creditele budgetarie la 33,884,076 lei și prin urmare se ifice că avemă uă scădere din venituri de 5,488,465, scăderea este im­aginariă, precumă a fostă im­aginariă și suma to­tale a veniturilor­. Cu tate aceste în articululă 4 ală proiectului de lege se zice că venitu­rile anului 1860 se știe la 38,507,568 vrea se (jiiă nu suntă de 33,884,076 dupe cum ă se arezară în articululă 3. Fie dată și 38,507568 lei. Din a­­cestă reuită s’aă strînsă în cursulă a­­nului 34,029,499 lei și p­rem­asă de împlinită încă 4,478,068 lei. Din su­ma de 34,029,499 lei ce s’aă realișatu scădîndă cheltuelele făcute 32,9­76,628 remîne escedinte, 1,053,271 lei o­ se­­m­bită de rămășițele ne­îmjlț­ițite în su­me de 4,478,068 leî.

Next