Romanulu, martie 1866 (Anul 10)
1866-03-04
62 jură ca sé-lii împovereche. Camera represintanțiloru, formată din creaturile sale, proclamă cu entusiasma că conjurații victorioși au bine meritatu de la patriă. Ca jalnică cădere! Abia scăpați de jugulă principelui Cuza, Moldo-Românii, precum ă s’a vedută, s’au silită a presenta transițiunea și a evita periculii provisoriului. T0tă buna loră voință a venită se cadă înaintea unui refusă și acumă eată-i în mânele diplomației! Care va fi resultatul dificultăților situațiunii? Este greu de prevedute; dară ceea ce se pute afirma, este că soluțiunea va depinde, într’un mare mesura, de buna purtare și de spiritură de patriotismă și de unire ală poporațiunilor române. Ulysse Ladhet. LA 11 FEBRUARUL Pe cândă atâtea voci se înalță pentru ca se proclame faptulü patriotică de la 11 Februarie, inimele femeielor române, nu potu remânea mute! Di, loră li se cuvine, soră, cari sforțate de seciulă loră se ști$u în inacțiune, pe cându bărbații românî lucrau pentru patriă, gata a-și sacrifica repaosulă, póte chiara vieța, pentru binele comună, loră,flică, li se cuvine se viă, nainte de toți, se esprime simțimântele de recunoscințiă ce se animă. Multe cântări, multe discursuri esociate vi se voră adresa, nobili frați români, dară nici uneie nu voră putea agala profunda sinceritate a felicitării soră nóstre, cândă venimă cu fruntea rădicată, cu inimele pline de mândriă și fericire se ne încredințâmă (pe voi ce ve credémű lipsiți de energia, pe voi ce veghiați încă pe sermana țeră pe cândú ve credémű adormiți), că totă deuna femelele române voră avea uă lacremă, vă rugă se vă dea în timpă de încercări, ună strigată de entusiasmu la ure de succes, va cununa în dale de gloriă!... Salutare, dar, vouă cari ați făcută onore numelui de Români! salutare vouă cari ați realisată cea-a ce francesii n’aă putută face la 93, cea-a ce pînă acumă se privea ca utopia: desturnare de stătu, revoluția, regenerare fără versare de sânge! Veți putea fi mândri, cu dreptă cuvântă, dacă lucrările vóstre și de acumă înainte voră fi demne de acesta frumdsă deșceptare... Bucuriă dară nemărginită , căci ne văd urâmă, în fine, la țlipa multă dorită, care n’o credemu încă așta de aprópe, la țlipa gloriosă unde toți românii, fără escepție, uniți printr’uă ideiă mare, printr’ună mare scopă, vină se-șî depue ori ce ură, ori ce rivalitate la picierele junei patriă, din nou regerată! De acumă devisa vóstru se fiă: Speranțiă, veselia... cumă a fostă, voiniță, energia — în țlipa memorabile de 11 Februarie. • Nici unul din voi, români, se nu se întristeze de la reminișcințele trecutului, suvenirul speranțelor formate în ocasii analoge, speranțe asta de desă sdrobite, se nu recescă entusiasmulă vostru de astă gli, se nu vă facă se ve înduciți, nici se desperați de viitoriă! Aducețide aminte că animile nobile au fostă create pentru ca se sufere, se fiă înșelate de multe ori, adesea lovite în plusiunile loră, — dară câte vădată și ca se triumfe! — Și ore, ce potă fi descepțiunile trecute pe lângă cea-a ce amă dobândită? Conscitația datorii împlinite, respectulă Europei întregi, stima: • recunoscinția generațiilor viitore cari, într’uă <fi, putea *se ne întrebe: Pentru ce ați avută azimă, pentru ce inteligințiă? La ce v’aervilă se reduceți în străinătate se studiațî, daca n’ați solută se faceți binele? Pentru voi are istoria în zadară a avută nume mari, exemple gloriase... .,dtă ce era senă... Lacremi!.. rușine!..) Încă uă dată mai declarămu că până acumfl Cornițele de Flandra, alesului nostru, nu a datu unu răspunsu categoricii care se fiă unii refugii. Reci. Tristă moștenire de lăsată de la nișce părinți copiiloră soră! Dară nu! Dacă care a legată asia de aprópe virtutea cu fericirea, care a voită ca ce este datoriă pentru cină, se fiă totă de vădată singurulă isvoră ală adeverateloru mulțumiri, a făcută ăncă vădată se lucescă stepa României! Românii au înțelesă că, martiriul libertății este preferabile unei măriri nemeritate, unei puteri așezate pe base nedrepte (măriri, puteri ce curîndă sau târțiiă trebue se cadă). Ei s’aă arelată bărbați... nă voită... nă putută și succesulü cela mai nesperată a încoronată stăruințele loră. Speranțe bune dară, în viitoriă, căci ne amă convinsă, în fine, că mai avemă dreptă de a spera, că putemu cere, că meritămă orice bine. De acumă înainte, chiară decâ provedinția ne mai reservă $ile de încercări, nu va mai putea zlce nimini. România a murită! căci uă voce resunatóre se va înălța din țerână strămoșiloră, din buzele batrânilor, din gura copiiloră, din inimele femeielor, strigândă ca astăzi: Se trăescă România, se traescu fii sei, ELISA P.OPRAN. LOCOTENENȚA DOMNEASCA. Domni! Scarlat Falcoianu și Ion Brătianu, sunt numiți membrii ai deputețianei, însărcinată cu apărarea votului corpurilor legiuitóre, de la 11 Februarie, înaintea puterilor a garante. Domnule Redactare! Vedenda in diarulu Românulu de erică comitenți mei, printr’uă scrisore adresată onor. Municipalități, cu data din 20 Februarie, au declarată că împrumutulă nu se mai póte efectua, credă a-mi împlini datoria mea, spre a nu lăsa a se induce publicul« în erore, urelăndu că acea scrisare a fostă rea interpretată, fiindă că comitenți mei nu ceru de cătănă prelungire determină, în considerarea evenemintelor petrecute și greutăților financiarie actuali. Priimiți, domnule Redactore, etc Represintantele contractanților si împrumutului municipale. Louis Schondorf. Publicamă liniele de mai susă, nu numai spre a sta cu nestrămutare în principii noștri! d’a da oricui dreptulă d’a vorbi, dară ăncă spre a arata publicului, cum, cei cari au contractată cu guvernele trecute, scria protesta chiară căndă adeverulă este atătă de mare, încăt, nici uă dibăcia nu-la póte ascunde. Asculte publiculă și judece. 1. In acesta scrisore, d. Schondorf zice că comitenții sei nu ceru de câtă uă simpla prelungire, căndă este actă autentică prin care d~soră ceru, totă cu meșteșugii, slărirea scontului. 2. D. Schondorf vorbesce aci de eveneminte, astafelă în cătă publiculă ară putea crede că acele eveneminte ar fi revoluțiunea d la 11-23 Fevruarie. In deșpărturise domnia-sea se va sili a lovi învinarea Romăniloră, căci epistola contractanților» este cu 3 zile scrisă și pornită ’nainte.' învinării. Spre a putea acumă națiunea judeca în cunoscință de lucru, între Romanulü și d. Schondorf, în numerasă viitoră vomă publica în întregimea sea epistola cu pricina. APELU LA TOATE CLASELE DE OAMENI CE LOCUESC PE PĂMÂNTUL ROMÂNIEI ȘI SE HRĂNESC DIN SANUL ACESTEI MUME BLANDE ȘI BINE FACATOARE CĂTRE TOTI ELI SEI PROPRII ȘI ADOPTATIVI PARA OSEBIRE. Prea sânțiți, MiTropoliți, Episcop și Archiereu, prea cuvioșî Archimandriți, Protosingheli și Singheli, prea cucernici Protopopi, Protestoșî, Preoți și diaconi. „Totu darulu celu desăvîrșîtă și totă darea cea bună „de sus” sunt pogorîte. (..St. „loan Chrisostom.“) Eată și cuvântulă proorocului Ieremia : „Preoții n’aă spusă unde este lom„nulă, cei ce țin du legea n’aă voită „se mescie, și păstorii aă făcută fără „de iege asupra mea. — Vai vouă, pă ROUJĂNULUI MARTIU „storiloră, ce ve pasceți numai pre voi; „căci laptele turmei îlă mîncați, cu „sîna ve îmbrăcați, și pe cea grasă o „junghiați, eară oile mele nu le pas„ceți, pe cea slabă nu o ați întărită, „pre cea bolnavă nu uă a ați vindecată, pre cea sdruncinată nu o ați „legată, pre cea rătăcită nu uă ați întorșii, și pre cea perdută nu o ați „căutată,“ pentru acésta așia dice Dom„nulă: „Voiă cere oile mele din mâna „păstorilor“ și’i voiă depărta pre ei „din poporulă meă.“ Cine póte tăgădui că națiunea nóstră Română, care a suferită și sufere maî cu sumă acumă, este turma prea sânțiloră Mitropolițî, Episcopi, Arhierei și celorlalțî dupe sânta rînduială ierarchică a maîceî nóstre biserici? Prea sânțițiloră, cuvioșiloră și cucerniciloră! Națiunea nóstra, turma ce păstoriți, oile ce se hrănescă cu laptele, și se îmbracă cu lîna, sunt sdruncinate, bolnave și slabe, săriți, ca adeverați păstori, a le lega, a le vindeca și a se întări ca se meritați de Domnulă. Cândă averea națiunei, sau a turmei prea sânției vóstre, se află în lipsă, orice avere individuale este atinsă, turma suferă împreună cu păstorii, și păstorii împreună cu turma. Alergați dură, ca adeverați păstori a sprijini turma, contribuind cu midilacele binefacatore ale păstorului, spre îmbunătățirea averei turmei, de la care ve hrăniți; faceți ca, prin concursulă prea sânțieî-vóistre, oboluiu ce veți da dupe averea agonisită totu de la slimma turmă, se’i sarvescă și ei de întremare din sdruncinurile suferite spre a’și depune laptele și luna sea, cu care toți neamă hrănită și ne am îmbrăcată. Prea sânțițiloru, cuvioșii oră și cucernicilor!! Faceți, ca prin exemplulă prea sânției, cuvioșiei și cucerniciei vóstre, se se sânțâscă turma și se ne sânțimu noi toții. Prea sânții vóstru sunteți sonți, sunteți în capulă turmei, de la prea sânții vóstru dar isvorasce darulu celă desevîrșită și darea cea bună, care începă și se pogora de susă, ca de la însuși mântuitorulă Christosă, ală cărui locă țineți, ca păstori ai națiunei Române. Nu pregetați dară a veni, ca păstori, în adjutorulu turmei, cu ală căria lapte ve hrăniți și cu a căria lână ve îmbrăcați, nu pregetați, dice Ieremia, a veni în ajutorul ă și mângîerea turmei ce sufere, căci altfa-felu, sunteți supuși osîndeioră proorocului, care prevestindădice că va cere de la păstori totă respunderea. Fiți dură, prea sânțițiloră, compătimitori cu turma, și căutați îmbunătățirea eĭ, ca se nu se implinescu cuvintele proorocului spre reă pentru păstorii nepăsători la suferințele națiunei nóstre Române. Faceți, în fine, se lumineze lumina vóstra ,înaintea ómeniloră, cari vedende lucrurile vóstre „cele bune se mărâscă pe tatălă nostru celă din ceruri."1 Domniloră Senatori, și domniloră Deputați, cari compuneți înaltele corpuri legislative fio națiunei române pentru fericirea ei! De la domnia vóstrá depinde sórta Româniloră. Nu uitați că Domnia-vóstrá sunteți chemați, dupe cei prea sânțiți, a întinde mâna adjutătoriă coloră ce íuota isbiți de valurile furtunase. Nimeni mai bine decâtă domnia vaslră ne cuno ce causa furtunei ce isbi acesta bine-cuvântată țâră, care remiseseracă și de ceaa ce putea se mai aibă, dacă nu la amegea de ilusiunile perifeice. Tesaurulă, de unde ne priimimă esistința vieții, ca de la peptulă maîcei comune, este deșertă. Faceți prin concursul donliei-vóstre, a se înavuți, aducând« fie care, dupe putere, oboluiu seu, ca veduva Evangeliului, pentru întremarea patriei, ai cărei fii ve numiți și 4.00țî că sunteți. Domniloră legislatori, care compuneți înaltele corpuri de Justiție ! imitați exemplură păstorilor și confrațilorul domniei Vostre. Domniloră înalți funcționari! Nu ve uitați la suferințele generale, provenite din sleirea tesaurului publică, fără a compătimi cu nevoile, în care se află maica comună. Frați funcționari mai mici și scritori ce priimiți micuță salariu, cu care vă țineți familiele și plătiți chirie, veniți cu neaverea vóstru și depuneți în visterie obolulu vostru, căci el va prețui, ca și ală văduvei care a dată mai multă decâtă toți bogații. Frați profesori! Voi sunteți luceferii României, ca păstorii lumina lumea și sarea pământului! de la voi se ascuptă regenerarea și mărirea patriei nóstre. Fiți dură atențioși și esecutori ai vocei ce pare că strigă, ca în justiție: „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui spre mântuire, 14Da-țî voi întâii exemplură, ca și păstorii, de iubire către mama nóstra. Depuneți-ve o bolulă spre împlinirea împrumutului națională. Domniloră neguțători de totă clasa! Visteria este centrulă comerciului domniei-Vostre, cu care vé hrăniți. Daca visteria țârei se află golită, și funcționarii neplătiți, cumă ar putea se prospere negoțulu domniei-Vóstre ? Alergați dară și domnia-Vóstru, ca toți ceîlalți fii ai acestei patrii binefăcătorie, și înșiurați povara ce ea purta pentru toți, contribuindă fie-care cu puterile ce le are supte de la peptură maîcei comune. Frate populă ! tu care ai suferită și ai răbdată multe ! tu care au trecută tate cu vederea, îndată dupé ce furtuna a perită, ertându fiă-căruia, dupe legea Domnului, păcatele cele cu voe și fără de voe! Către tine venimă cu inima deschisă și te deșteptămu îndemnându-te se vii totu tu cu sărăcia ta. Aduți aminte de popularu Franciei, cândă se chemă a contribui pentru liberarea Italiei. Napoleone merse, învinse și se întorse aducândă și înapoi din sporulă obolului dată de poporul ă seă, căci acelă obol« era binecuvântată de Dumnedeă. Numai o bolulă i u dură póte înavuți vistieria nóstru, spre a scăpa de împrumuturile streine. Frați Germani, care ați găsită brațele deschise ale mamei nóstre și care v’ați înavuțită în sînulă el, nu perdeți credința ce ați avută până astăzi în mama vóstrá adoptivă. Fiți și voi ca toți fii ce-șî depună talantul, acolo unde ’să voră afla în sutiță. Frați Israeliți ! Voi care purtați titlu de principi ai aurului și argintului! Voi care goniți din tote părțile, ați intrată și locuiți pe pământul făgăduinței, de unde curge lapte și miere, fiți cei din tană cu puternicile vostre midile de a veni în ajutorul aceluia în uimlă căria v’ați înavuțită. Faceți ca împrumuturi naționale se se esecute fără amânare prin concursulă vostru, spre a dovedi că meritați mai multă decât toți fii mamei nóstre comune. Ear noi sub-scrișii, și umiliții profesori, ca familiști și chiriași, sperăndă numai în Salariulă lunariă, venimă și oforimă din parte-ne aceste salarie pe câte uă lună, restrângându-ne în economiile ce potu aduce ună mică bine patriei care ne hrănesce și ne ține fără murmură, ca uă mamă iubitore de toți fii sei recunoscători. Al. Bonescu, I. Pavelescu, D. A. Steuleanu, Grinnadiu Popescu. iinte de 11 Februarie a câdată, și a făcută locă celora mai fumose speranție pentru viitorulu și prosperarea acelei nume comune, pe care fii eî cei aleși, fii ei cei buni atrasă-o din momântulă în care anemici cî voină s’o culce pentru totă-d’auna. Nu voi mai enumera suferințele acestora ómenii drepți și nu voiă mai spune persecutările ce aă îndurată cu pacienția divină, fără a se obosi d’a lucra neîncetată pentru salvarea patriei loră. De 18 ani luptândă ca giganți înpotriva străinului, câtă și a inamicilor() interiori, o salvară pentru a treia oră, și credă,— credemă toți, sperămă toți că pentru totudeauna— Ei au salvat’o, ei iaă redată viația, ei să dară libertatea, ei au scăpat’o de peire. Trăască dară România, traescu liberatorii ei. . Și acumă se ijihemă ca renumitulă poetă Murasianu. Acuma séa nici uă dată Croesceți altă sortă, La care se se ’nchine Și cruȘi tei dușmani! Și déca vomă lua de devisa aceste cuvinte salutarie, daca ele s’aru infiltra în inima oricărui Română, țara nóstru ară fi salvată pentru totudeauna. Suferințele ei trecute, plaele ei sângerânde se no stea cană imagină vină înainte ochiloru, ca sa ne aducă aminte causeleloră ca să secețiune în timpulă de faciă și în viitoriă! Acumă (deși camă tărâiă) sora mea, se ne clămă în una și se jurămă în unanimitate, pe altarul a patriei nóstre: „Gredina, dreptate și amorií“! «e jurăm, ca una singură cugetă, că singură țintă se averă toți. .,Binele comună ală țerei nostre.""'' Se pară ura personală și ura de partide, se pară interesul» și egoismul, se pară viclenia și totu ce cugetă reă, și se strigămă toți cu uă singură voce: traesca România, traesca libertatea și liberatorii ei, traesca dreptatea și fii eile Și noi, femeie, noi, surorile die dbândă. Amin la apelulă ce ne faci, se lucrămu fiacare din puterile nóstre, ori câtă de slabe amuri, se depunemă fie-care obolulă și se susținemă pre frații, soții și copii noștril la opera cea mare, la idea cea înaltă, prin inimă și faptă. Se arazămă că suntemă demni și demne d’a aprețui și susține uă libertate, la care noi femeile amu lucrată asta de •’ puțină ca s’o câștigăm» ;— uă libertate pentru care alte popore, și de unedi Polonia, varsă rîurî de sânge, și în locă d’a o dobândi, căzură mai reă în sclaviă. Libertatea, adică fericirea— căci cum s’a dist de atâtea ori, numai cu libertate póte fi oă națiune fericită, și numai prin concursur ă ș’am0rea fiilor… ei acea națiune póte fi fericită! Trăască dară totu ce-și iubesce țara, trăască toți ce lucrez á în sinceritate pentru dânsa, toți liberatorii patriei nóstre ! E. S. Craiova.________________ RESPUNSU la apelulu făcută în Românulu dt TRAIE ATEI A. Ai dreptate, sora mea două miâ de ori dreptate! „Inimile bată mai liberă în pepturile nóstre:“ ele saltă «se bucuriă și fericire— durerea ce le apăsa, piatra cea grea ce înăbușia răsuflarea nóstrá inaĭntate Adunările pentru alegeri m’am pronunțat adesea către quel que me cunoscu que nu pot lua parte nici ca alegotor nici ca ales. Grație regimului guvernului actual, prin quare s’a restabilit dreptul întrunirilor, și libertatea Presse, cetățenii începură a se întruni spre a se consultă și prepara pentru alegerea dela 6 Martiu a membriloru consiliului comunal. Alaltă sâra, la 1 spre 2 Martiu, din quei adunați la ospețul Municipalității, unii m’au propus și pe mine între candidați, și alții m’au respins. Eu ense da qua nu sunt solidar de propunerea unora pentru que n’amă rugat pe nimeni, totu asemenea nu potu merita criticele que nu le-am provocat. Nu m’am dus la nimeni spre a solicita candidatura, n’a venit nimeni la mine să mă întrebe de pot priimi o asemenea sarcina, n’am ambiționat nici uă dată locul omenilor que nu pot ocupa locul meă.