Romanulu, mai 1866 (Anul 10)
1866-05-04
ANULUI ALU RECELEA VOIESCR ȘI VEÎ FAT& ——«K*-------Cap. .Diat. Pc ánü - - lel 128 - 152. Pe șdse lu~ií ,, 64 — TG. Pe treí Inni — „ 82 — 38. IV uâ lună — „ n — — Unu exemplarii 24 par. Pentru Parisű pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria Maior. 10 v.a. DEPEȘE TELEGRAFICE. Servietă particularii alți Românului, pie rulű La Patrie de la 18. Mai, conține, suptă semnătura lui Ernest Dredle, un articlu forte însemnată, din mai multe punte de vedere, în privința cestiunii Romăne. Mai ăntiî începe prin a afirma că Francia a stăruită în Conferințe, dară că n'a isbutită a dobândi majoritatea ia favorea votului unanimă ală Romănilor”. Dupe ce autorele constată neunirea ce a fostă între acestă dorință și otărirea conferinței,zice că dreptul ă este acumă ală parlamentului de la București a se pronunța între poporulă română și puterile garanți, și astfela fiind ă se intrăbă dacă olărirea de la Paris nu esie curații numai consultativa. Patria apoi aduce aminte că unirea cu ună principe străină euna din busole politice din întru a Franciei, și sfărșașce de chiarăndă că primirea principelui Carol I este nu numai că garanțiă de ună bu ungur vemementă pentru principate clară și dă condițiunea neapărată pentru menținerea unirii. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANU No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. Articele trimise și Republicate se vor fi arde. —Gerante respiogietoriu LAZAR VLAȘCEANU. DECLARAȚIUNEA ÎMPĂRATULUI. Impăratulă s’a dusă eri la Auxerre ca să asiste la concursulă regionale, și primariulă acestui orști ia adresată că alocuțiune la care eră a respunsă printr’una discursă în care insemnămă acestă pasagiu. „Amă se’mi implinescă vă datoriă de recunoscință către departamentul l’Yonne. Elü ceră d’intită mi-a dată sufragiele séle în 1848, pentru că scia bine ca și marea majoritate a poporului francesu, că interesele sale erau și ale mele, și că uriamu ca și elü aceste tratate din 1815, din cari vom se facă astă gli unica baie a politicei noistre.ii In împrejurările de față, aceste cu MERCURI 4 MAI 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI VEÎ FI Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiul Română No. 1. — In districte la corespondinții Jiariului și prin poștă, La Paris la I. Darras-Hallegrain, nie de Pandemie Comedie, Nr. 5. Administratoreleviariuu I). Gr. P. Scrzurie. ANU N 01TJ si I UE linia de 30 litere — 3 — leu.. InscrțmnTM i reclame* lin. 6 w Bucuresci J Maiu. Amil publicata tnstalaltă în noua prelungire a termenului supscrientoru împrumutului naționale. Nu se imti și nu înțelegemu ce face Comisiunea însărcinată a lucra pentru efectuarea acestui împrumută. N’am veijuza nici uă lucrare care se ne spusă că ea dă semnă de viață, că se a lucrulu mai la seriosü. Din nefericire nu vedemă decetű pe ici colo din inițiativă personale, căte ună otuc venindu a da concursul puterilorü sele guvernului țerei. Avuții de tóte naționalitățile cari au, cari și-au focusit stări pe pămîntul României, nu găseșsă nu anima feră nici uă fibră care se bată la chrămarea patriei. Stările mijlocie și mice arîtă asemene în mare parte să apariă intristotorie. Nici unu avîntu, nici uă grăbire d’a veni în ajutoríulu Statului. Și, cu tóte acestea trebuințele suntű mari, moștenirea lăsată de trecută este grea și datoriele trebuescă plătite. Apoi viitoriulă reclamă și ele cheltuielile trebuinciose pentru asigurarea lui. Și TosouiuIu este golit, și pretutindine vedemă uă indiferință neiertată. Cățî-va ómeni numai, și în genere fără mijjlace mari, au fostă dintre cei mai grăbiți ani din ariurătorii în folosulu Statului romăon. Remarcăm intre aceștia cățî-va profesori și militari, între cari acuma in urmă locotenentele de infanteriă Călinescu a oferită lófa sea p’tiâ lună. Astăfelu darii militarii cari au dată și dau bradele loru, săngele lord pentru liberarea și de, operătorii din piatra și de cel din afară, totă ei se dea și mira retribuțiune ce primescu de la fóré? Totö eî și mai alesă el se facă tóte sacrificiele, pe căudă civilii, cetățiănii ca stări mari, demnitarii cei înalți ai Bisericei și ai Statului Cari primescă sute de mii de tei pe ună," nu daă nimicii, nu se simplu nici cumu mișcați de simplimîntulă datoriei câtră tara lora! — Și cu tóte acestea nici uă dată trebuințele n'aă fostă mai mari, nici uă dată împregiurările n’aă reclamată mai imperiosu concursulă materiale și morale ală tuturor, pentru lucrură publică, pentru causa naționale. Cond arouămă guvernulă, cu dreptu cuvîntu, pentru că n’a făcută ce trebuia spre a asigura acoperirea împrumtului, dară pentru a ave dreptul d’a acusa, trebue se ne facemu noi dator a. Ne amă făcuta o óre? — Bacu ce trebue se ne întrebămă toți. Și se ne aducemă aminte că, în orice casă, toți câți putemu ajuta Statuie în aceste momente grele pentru țară și n’o facemu, vomă purta uă grea răspundere. Ne adresămn ia toți Românii de știință» Fie ca vocea nostră se afle uă resunetă. Ne adresamă apoi și la Adunarea naționale și cea-a ce n'a făcută cea-a ce n’a solutii a face guvernulă, ceremu se facă Ea, Representantea națiunii, Ea puterea cea d’ăntîiu a Statului. Ea parealaltă-era arelată cumă s de a și face datoria, cumu s de a se pune la înălțimea împreguurăriloră. In ședințîa de astăzi, Adunarea s’a ocupată cu cercetarea alegerii d-lui Copceki, de la Tecuci. Alegerea a fostă anulată pe considerațiunea că d. Copeski este neipămîntenită. Tot în ședințîa de astă<]i aă mai declarată trei deputați acumă sosiți de peste Milcovă, că aderă la votură de Duminică ală Adunării. Publică numai la vale soliile ce avernă din străinătate. Ele urmără a ne areta imininția resbelului. Chrămarea lui Garibaldi în capul unei legiuni de voluntari este unul din semnele cele mai positive ale apropierii momentului în care ostilitățile nu se încapă. „Decretulă ce ordină formarea unui corp de voluntari, dice e Temps, luptă ordiniie generaliului Garibaldi este de sigură amenințarea cea mai directă, cea mai netedă cea făcută d noă guvernală italiană. Nici uă măsură nu se luase ăncă pe care la trebuință se n’o fi putută retrage sau utilisa, in casă cândă pacea s'ar mănține, dară ce se va face cu voluntarii la cari se face a cumu apelă? Eroiilü de la Marsala, invinsulu de la Aspromonte nu este cină care se primesc o mă rolă intr’uă intrigă alu cării ăntilă resultată or fi uă mistificare pentru simpliuiîutulă unitariu. Cabinetul din Florenza nu pare se fiu uitată cătă de pucină ține sema Garibaldi de desaprobarile diplomatice, elu nu pate a-șî ascunde că, dacă speranțele patriotice ale soldatului indipendinței ară fi înșelate ăuc’nă dată prin convențiunile oficiale, acestea ar fi capabile a lua asupra-și mă atacă cu atăta mai compromitetoriu pentru guvernă, căci care pusă seu da armată ar ave un învestitură oficiale. Ceea ce dă uă semnificare escepționale mesurei de care vorbimă este c’a fostă luată fără nici uă presiune.4' Acestă mesură clară este dovada cea mai învederată că resbolul care se incepS. - MW --------Reproducemă urmatorele de pește ale agenții Havas-Bullier, din Le Siècle de la 9 Maiti: Florența 7 Maiti. ’ Schite din toate provinciele constată entusiasmu pentru resbelă. Pretutindeni gazdele naționali oferă concursul ăloru. Soldații claseloru cbcinale se presintă pretutindeni în complectă. Eri la Genova s’a făcută uă manifestare patriotică in care de mii de ori se repeta strigările: Trăiască Regele! Trăiască Garibaldi! Trăiască resbelulii. In două lui Genova, s’a presuUată peste 500 voluntari. Principele Humbert a plecată la Lombardia. Municipalitatea din Cremona a votată pensiuni pentru fii sei cari se vom destinge în resbeluri naționale. Generalulu Prima plecată la Paris. Frankfort 7 Main. ț Mariele din Francforță primită de la Viena scriea că respunsulu Austrii s'a trămisu la Berlină, și că în acestu respunsu cabinetulă Vienal respinge condițiunile de desarmare propuse de Prusia . Armata prusiană s-a pusă pe picioră de resbelă. Oă telegramă de la Darmstadt anunță că principele Alexandru de Hesse este însărcinată cu comandamentul« ală 8lui corpă ală armatei federale (Wurtemberg, Baden și Hesse-Darmstadt.) Mobilizarea acestui corp se va face în curindat. Reproduceria din L'avenur National de la 10 Main. Discursul de la Auxere a pricinuită în Anglia multă emoțiune. Times consideră acesta discursă ca un declarațiune de resbelă. Se scrie de la Florenza că unii decretă regale ordonă formarea unui corp de voluntari italian, compusă de uncamdată de douedeci bataliene, sub ordinele lui Garibaldi. N’avem nevoa de a vorbi multă despre importanța acestei mesuri. In Italia se utimentulu naționalității domnesco asupra tuturor celoralalte sentimente. Italienii surită gata de a se lega cu toți inimicii Austriei, pentru ca se putá dobîndi Veneția. Prea puțină se pasă de naționalitatea Danilor, în Scheswig sau de a Germanilor în Holstein. Prusia pate, de la voi, se absorba aceste poporațiuni, numai dacă va ajuta la Italia se se întindă de la Alpi până la Adriatica. Cu aceste condițiuni, orice aliată este bună și ori ce resbelă este aceptabilo. Nu trebue se se uite, cu tote aste, că urmările în Italia nu se face numai de est&^i. Suntă șapte ani acuma de căndă ea își impune cele mai mari sacrificie pentru ziua cândă i se va presima ocasiunea. Ocasiunea se presintă. Italia trebue se se folosesc și de ea. Pregătirile utilitarie ale Prusiei se facă forțe țe mare. Mai puteră, cinci corpuri de armată puse pe piciură de resbelă prin decretă regală, cuprinde 200.000 de omeni; patru corpuri de armată, din cari cavaleria și artileria nu mai suntă puse pe piciură de resbelă, reprezintă 150,000 de omeni, afară de miliția de 15,000 de omeni. Dacă ostilitățile se vor începe, ară mai fi uă augmentare de 50,000 de omeni, ce formază reserva celoră patru d’ăntciu corpuri; 100,000 de omeni din landwer și 60,000 omeni din reserva landwerei. Adaugândă acești 210,000 omeni la cele 365,000 ce formesu corpuri de armată, armata prusiană se va urca la 575,000 de omeni, proporțiune forte mare în că țdură ce are de a bea 20,000,000 de locuitori. Amenințările făcute Saconiei de Austria pară a fi cu atâta mai nepotrivite cu câtă Saxonia n’are mai multă de 30,000 de soldați. Afară de aste, D. de Beust în prevederea unui atacă din partea Prusiei, a amintită guvernelor Franciei și Angliei că în 1815 ele aă garantată intergritatea regatului Saxonă. — Se citesce în Le Temp din 11 Mai fi. Votulă Dietei de la Francfortă o are totu vădată mai multă, cu ocasiunea proposițiunii Saxone, că Prusia are pucini aliați pintre suveranii cei mici și cei mari ai Germaniei. Vomă traduce în cifre însemnarea acestui votă Dieta s’a pronunțată pentru propunerea Saxonă, adică contra Prusiei: Austria pate pune pe piciură de resbelă uă armată de 600,000 de ómeni; Bavaria de 200,000 de ómeni; Saxonia 26,000 de omeni; Hanovere, 30,000 de ómeni; Wurtenberg, 29,000 de omeni; Bade 18,500 ómeni; Nesse-Mare Ducate, 12,000 de ómeni; Saxe-Coburg, 2,200 ómeni; Brunswick 5,000 de ómeni; Nasau, 6,000 de ómeni; Soxe-Meiningen, 2,000 de ómeni; Weimar, 3,500 omeni; Altenburg, 1,800 ómeni; Lichtenstein, 150 ómeni, ambele Reuss, 1,800 ómeni; Hesse-Homburg, 500 ómeni; Schaumburg-Lippe, 500 ómeni; Lippe-Detmold, 1,500 ómeni; Waldeck, 1,000 ómeni. Tóte aste continginte întrunite formesá una totală de 941,150 de ómeni, sau în cifră rotundă, unu milione de soldați. Dacă nu se va uita cineva decâtă la cifrele puterilor Austriei sau puteriloră ce se grupesc în giurulă ei, ele sunt aprope Indouitii mai mari de cătă acele pe cari ar pută se comptese Prusia, dară trebue a se însemna mai infenn că Austria este silită de a ține uă parte din trupele sale în Italia, spre a apăra posesiunile sale Venețiane. Din altă parte, mai multe din micele State aliate cu Austria sunt suptă măna Prusiei, ce póte se paralisese cu totulă acțiunea loră militariă. In L'Avenir national de 1« H găsimăuroialórde: Primimă chiară In acesta minuta două depeșe importante, cea d’auteiü anunță cătă armată prusiană s’a mobilisatâ, cea d’a doua că, asupra raportului Ministrului de Stată, ună decretă regale a pronunței si desalvarea camerei prusiane. La Fiorenza, camera deputaților a adoptată, cu 203 voci contra 48, proeduri de lege care autoristiră pe guvernă se ingrijesca de siguranța publică prin decrete regali. In fine, la Wurtemberg, uă ordonanță regale autorisesc recisițiunea sforțate pentru remontnlă ca niora armații. Rusia ținoe l’Avenir Național din 9 Masă, face la rândul- seu armării considerabili. Se ridică fortificațiile de la Sébastapole, ceea ce este cu totulă contraria tratateloră. Insă depeșă din Le Temps, trimisă de la St. Peterburg cu data 8 Maiă, ciuiru: piuriulu din St. Petersbourg susține ideia unui congresu. .,Dacă,jîce elu, nici «ă putere nu voesce se ia inițiativa resbelului, și dacă de altă parte nu se póte dobindi uă înțelegere directă, adunarea unui congresu devine totu atătă de posibile pre câtă este de dorită.“ Totă în Le Temps, din 9 Mai, găsimă anateria depeșă: Madrid, 7 Mai, sora. Ducele de Tetouan, președintele consiliului a citită era în camară proiectată de lege prin care guvernulă cere autoritarea de a priimi și a întrebuința produsulă smipositului daca budgetul« n’ară fi votată pinâ la 30 Iunie ; d’a impune ua reținere graduală totală servitoriloră ai Statului afară de militară; d’a realisa în serviciele publice tóte economiele dorite; d’a face învoieli cu posesorii certificateloră procenteloru datorielor necuprinse în legea din 1851 d’a mări suma destinată pentru amvortismentulu anuale alu datorii pasive; d’a emite titluri cu 3 °/6 intr’uă sumă efectivă de 30 milione douros (315 milione franci) ; în fine d’a mari forțele de uscată și de mare dacă va cere trebuința. Presintarea acestui proiectă a causatună mare sensațiune. vinte cari se potii lua drepții respinsă la discursulă d-lui Thiers, suntă semnificative, ele vor produce de sicursi uă mare impresiune in Europa. Daca împăratulă urasce tratatele din 1815, și are cuvinte se le urésesi, nu pote nici blama pe d. de Bismark, care voesce se le sfărâme rupânda paclată federale basatu pe aceste tractate, nici se oprescă pe Italiani cari voră se strrigă urmele cari să mai remisa, dândă afară pe Austria din Veneția Ca se scăpâmă pentru totădeauna de tratatele de la 1815, nu o putemu face de cătă în doue feluri: sau printr’ună resbelă generale care le va suprimi într’ună modă vîolinie, sau printr’ună congresu care va schimba drepturi internaționale ală Europii. Ună congresu în acestă minută este imposibile, prin urmare credința condușiunii a discursului împeratului este regbelule. Ei bine fiindă că resbelulfi este inevitabile, se se facă cătă mai curind fi, căci incertitudinile și alternativele în care ne aflămă de șese saptemăni suntă intolerable pentru spirite și pegubilare pentru afaceri. Condițiunile politice ale tuturoră staturilor Europei au luată ni aceastăfelă de schimbări de la 1815, în cătă tratatele de la Viena numai că de câtă uă esistență factice și convenționale, in contrazicere cu interesele chiară ale puterilor cari le aă făcută. Ne comsporândă, in generale, de cătu injustiții politice și enormități teritoriale, nu au produsă de cătă uă nemulțămire generale și revoluțiuni periodice. Procedândă prin ciontirea popórelorii. Congresală de la Viena o așezatu atătă de reötate in Europa, încătă cea mai mică mișcare póte produce oă mișcare generale și ceea ce face se se mai crătă de unii că nu va fi resbelă este, că odată lupta începută este peste putință ce se nu se îneaeze toți. Cu asemeni perspective, era de datoria oricărui guvernă se încarce tóte câte putea aduce uă înțelegere pacifică, și aceia sunt mari culpabili cari prin incăpăținarea lorii și relele lorii planuri, au făcută ca împăcarea se dă impo 8bile. DESBATERILE SI ROMANULU Dupa ce arau publicatu eri articlule Desbaterilorii, pentru ca publiculu citindu-lu se potâ judeca unde este dreptatea, unde este linistea, unde este consciința ne agitată; fă ne permisă astăzi a face oservirile nóstre asupră-i. Le vomă face scurte; vomă face mai adese ori întrebări, fără se calificămu faptele, căci nu voimu a ne folosi prea multă de superioritatea ce dau tote de una consecințța în unele și aceleași ideie și respectul« adeverului, înainte însă d’a intra în discusiunea faptelorö, se aducemu aminte că Desbat’erik ne spună in articlule care produse zamiieri că „iu nepoți, în lipsă de alte merite, gasimü cele puține mai desa crescere.w Fără a cerceta care póte fi valorea unui brevete ce și-lu ,dă cineva singură, fără a cita în privința crescerîi nepoțiloru pe d. I. Vaillant, care printr’unu indeíunga traiű cu dînșii a fostö puse în posițiune a-l cunosce pe depline, ne vomö mărgini a spune ce înțelegemu noi prin cuvéntule crescere, și publiculö va judeca unde se află ea.