Romanulu, mai 1866 (Anul 10)

1866-05-04

ANULUI ALU RECELEA VOIESCR ȘI VEÎ FAT& ——«K*-------­Cap. .Diat. Pc ánü - - lel 128 - 152. Pe șdse lu~ií ,, 64 — TG. Pe treí Inni — „ 82 — 38. IV uâ lună — „ n — — Unu exemplarii 24 par. Pentru Parisű pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria M­aior. 10­ v.a. DEPEȘE TELEGRAFICE. Servietă particularii alți Românului, pie r­ulű La Patrie de la 18. Mai, conține, suptă semnătura lui Ernest Dred­le, un­ articlu forte însemnată, din mai multe punte de vedere, în privința cestiunii Romăne. Mai ăntiî începe prin a afirma că Francia a stăruită în Conferințe, dară că n'a isbutită a dobândi majoritatea ia favorea votului unanimă ală Romănilor”. Dupe ce autorele constată neunirea ce a fostă între ace­stă dorință și otă­­rirea conferinței,­­zice că dreptul ă este acumă ală parlamentului de la București a se pronunța în­tre poporulă română și puterile garanți, și ast­­­fela fiind ă se intrăbă dacă olărirea de la Paris nu esie curații numai consultativa. Patria apoi a­­duce aminte că unirea cu ună principe străină e­­una din busole politice din întru a Franciei, și sfărșașce de chiarăndă că primirea principelui Ca­­rol I este nu numai că garanțiă de ună bu ungur vem­ementă pentru principate clară și dă condiți­­unea neapărată pentru menținerea unirii. ADMIN­IST­RAȚ­IUNEA, PASAGIULU RO­MANU No. 1. Redacțiunea, Strada Academiei No. 20. Artic­ele trimise și Republicate se vor fi arde. —Gerante respiogietoriu LAZAR VLAȘCEANU. DECLARAȚIUNEA ÎMPĂRATULUI. Impăratulă s’a dusă eri la Auxerre ca să asiste la concursulă regionale, și primariulă acestui or­ști ia adresată că alocuțiune la care eră a respunsă printr’una discursă în care insemnămă acestă pasagiu. „Amă se’mi implinescă vă datoriă de recunoscință către departamentul­ l’Yonne. Elü ceră d’intită mi-a dată sufragiele séle în 1848, pentru că scia bine ca și marea majoritate a popo­rului francesu, că interesele sale erau și ale mele, și că uriamu ca și elü ace­ste tratate din 1815, din cari vom­ se facă astă­ gli unica baie a politicei noistre.ii In împrejurările de față, aceste cu­ MERCURI 4 MAI 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI VEÎ FI Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiul­ Română No. 1. — In districte la cores­­pondinții­­ Jiariului și prin poștă, La Paris la I­. Darras-Hallegrain, nie de Pandemie Comedie, Nr. 5. Administrat­o­rele­viariu­u­ I). Gr. P. Scrzurie. AN­U N 01TJ si I UE linia de 30 litere — 3 — leu.. Inscrț­mnTM i reclame* lin. 6 w Bucuresci J Maiu. Amil publicata tnst­alaltă în noua prelungire a termenului supscrientoru împrumutului naționale. Nu se imti și nu înțelegemu ce face Com­isiunea însăr­cinată a lucra pentru efectuarea ace­stui împrumută. N’am­ veijuza nici uă lucrare care se ne spusă că ea dă semnă de viață, că se a lucrulu mai la seriosü. Din nefericire nu vedemă de­­cetű pe ici colo din inițiativă perso­nale, căte ună otuc venindu a da con­cursul­ puterilorü sele guvernului țerei. Avuții de tóte naționalitățile cari au, cari și-au­ focusit stări pe pămîntul­ României, nu găseșsă nu an­ima feră nici uă fibră care se bată la chrămarea patriei. Stările mijlocie și mice arîtă asemene în mare parte să apariă in­­tristotorie. Nici unu avîntu­, nici uă grăbire d’a veni în ajutoríulu Statului. Și, cu tóte acestea trebuințele sun­tű mari, moștenirea lăsată de trecută este grea și datoriele trebuescă plătite. A­­poi viitoriulă reclamă și ele cheltuie­lile trebuinciose pentru asigurarea lui. Și TosouiuIu este golit, și pretutin­­dine vedemă uă indiferință neiertată. Cățî-va ómeni numai, și în genere fără mijjlace mari, au­ fostă dintre cei mai grăbiți a­n­i din ariură­torii în folosulu Statului rom­ăon­. Remarcăm intre acești­a cățî-va profesori și militari, între cari acuma in urmă locotenentele de infan­­teriă Călinescu a oferită lófa sea p’tiâ lună. Astă­felu darii militarii cari au dată și dau brad­ele loru, săngele lord pentru liberarea și de, operătorii din piatra și de cel din afară, totă ei se dea și mira retribuțiune ce primescu de la fóré? Totö eî și mai alesă el se facă tóte sacrificiele, pe căudă ci­vilii, cetățiănii ca stări mari, demni­tarii cei înalți ai Bisericei și ai Sta­tului Cari primescă sute de mii de tei pe ună," nu daă nimicii, nu se simplu nici cumu mișcați de simplimîntulă da­toriei câtră tara lora! — Și cu tóte acestea nici uă dată trebuințele n'aă fostă mai mari, nici uă dată împregiurările n’aă reclamată mai imperiosu concursulă materiale și morale ală tuturor, pentru lucrură publică, pentru causa naționale. Cond arouămă guvernulă, cu dreptu cu­­vîn­tu, pentru că n’a făcută ce trebuia spre a asigura acoperirea împrum­tului, dară pentru a ave dreptul­ d’a acusa, trebue se ne facemu noi dator a. Ne amă făcuta­ o óre? — Bacu ce trebue se ne întrebămă toți. Și se ne adu­­cemă aminte că, în ori­ce casă, toți câți putemu ajuta Statuie în aceste mo­mente grele pentru țară și n’o facemu, vomă purta uă grea răspundere. Ne adresămn ia toți Românii de știi­­nță» Fie ca vocea nostră se afle u­ă resunetă. Ne adresamă apoi și la Adunarea naționale și cea-a ce n'a făcută cea-a ce­ n’a solutii a face guvernulă, ce­­remu se facă Ea, Representantea na­țiunii, Ea puterea cea d’ăntîiu a Sta­tului. Ea pare­alaltă-er­­a arelată cum­ă s d­e a și face datoria, cumu s d­e a se pune la înălțimea împreguurăriloră. In ședințîa de astăzi, Adunarea s’a ocupată cu cercetarea alegerii d-lui Copceki, de la Tecuci. Alegerea a fostă­ anulată pe considerațiunea că d. Co­­peski este nei­pămîntenită. Tot­ în ședințîa de astă­<]i aă mai declarată trei deputați acumă sosiți de peste Milcovă, că aderă la votură de Duminică ală Adunării. Publică nu­mai la vale soliile ce a­­vernă din străinătate. Ele urmără a ne areta imininția resbelului. Chrămarea lui Garibaldi în capul­ unei legiuni de voluntari este unul­ din semnele cele mai positive ale apropierii momentului în care ostilitățile nu se încapă. „Decretulă ce ordină formarea unui corp­ de voluntari, dice­­ e Temps, luptă ordiniie generaliului Garibaldi este de si­­gură amenințarea cea mai directă, cea mai netedă ce­a făcută d noă guvernală ita­liană. Nici uă măsură nu se luase ăncă pe care la trebuință se n’o fi putută retrage sau utilisa, in casă cândă pa­cea s'ar mănține, dară ce se va face cu voluntarii la cari se face a­ cumu apelă? Eroiilü de la Marsa­la, invinsulu de la Aspromonte nu este cină care se primesc o m­ă rolă intr’uă intrigă alu cării ăntilă re­­sultată or fi uă mistificare pentru simp­­liuiîutulă unitariu. Cabinetul­ din Flo­­renza nu pare se fiu uitată cătă de pucină ține sema Garibaldi de desapro­­barile diplomatice, elu nu pate a-șî ascunde că, dacă speranțele patriotice ale soldatului indipendinței ară fi în­șelate ăuc’nă dată prin convențiunile oficiale, aceste­a ar fi capabile a lua asupra-și m­ă atacă cu atăta mai com­­promitetoriu pentru guvernă, căci care pusă seu da armată ar ave un înves­titură oficiale. Ceea ce dă uă sem­­­nificare escepționale mesurei de care vorbimă este c’a fostă luată fără nici uă presiune.4' Acestă mesură clară este dovada cea mai învederată că resbolul c­are se in­­cepS. - MW --------­Reproducemă urmatorele de pește ale agenții Havas-Bullier, din Le Siècle de la 9 Maiti: Florența 7 Maiti. ’ Sch­ite din toate provinciele constată entusiasmu pentru resbelă. Pretutindeni gazdele naționali oferă concursul ă­loru. Soldații claseloru cbcinale se presintă pretutindeni în complectă. Eri la Genova s’a făcută uă mani­festare patriotică in care de mii de ori se repeta strigările: Trăiască Re­gele! Trăiască Garibaldi! Trăiască res­­belulii. In două lui Genova, s’a presu­Uată peste 500 voluntari. Princi­pele Humbert a plecată la Lombardia. Municipalitatea din Cremona a votată pensiuni pentru fii sei cari se vom­ des­­tinge în resbeluri naționale. Generalulu Prim­a plecată la Paris. Fran­kfort 7 Main. ț Mariele din Francfor­­ță primită de la Viena scriea că respunsulu Austrii s'a trămisu la Berlină, și că în acestu respunsu cabinetulă Vienal respinge con­­dițiunile de desarmare propuse de Pru­sia . Armata prusiană s-a pusă pe pi­­cioră de resbelă. Oă telegramă de la Darmstadt a­­nunță că principele Alexandru de Hesse este însărcinată cu comandamentul« ală 8­lui corpă ală armatei federale (Wur­­temberg, Baden și Hesse-Darmstadt.) Mobilizarea acestui corp­ se va face în curindat. Reproduceria din L'avenur National de la 10 Main. Discursul­ de la Auxere a prici­nuită în Anglia multă emoțiune. Times consideră acesta discursă ca un de­­clarațiune de resbelă. Se scrie de la Florenza că unii de­cretă regale ordonă formarea unui corp­ de voluntari italian­, compusă de un­cam­dată de doue­deci bataliene, sub ordinele lui Garibaldi. N’avem­ nevoa de a vorbi multă despre importanța acestei mesuri. In Italia se utim­­entulu naționalității domnesco asupra tuturor­ celora­l­alte sentimente. Italienii surită gata de a se lega cu toți inimicii Austriei, pen­tru ca se putá dobîndi Veneția. Prea puțină se pasă de naționalitatea Da­­nilor, în Scheswig sau de a Germa­­nilor­ în Holstein. Prusia pate, de la voi, se absorba aceste poporațiuni, numai dacă va ajuta la Italia se se întindă de la Alpi până la Adriatica. Cu aceste condițiuni, ori­ce aliată este bună și ori ce resbelă este aceptabilo. Nu trebue se se uite, cu tote aste, că urmările în Italia nu se face nu­mai de est&^i. Suntă șapte ani acuma de căndă ea își impune cele mai mari sacrificie pentru­­ ziua cândă i se va presim­a ocasiunea. Ocasiunea se pre­sintă. Italia trebue se se folosesc și de ea. Pregătirile utilitarie ale Prusiei se facă forțe țe mare. Mai puteră, cinci corpuri de armată puse pe piciură de resbelă prin decretă regală, cuprinde 200.000 de omeni; patru corpuri de armată, din cari cavaleria și artileria nu mai suntă puse pe piciură de resbelă, reprezintă 150,000 de omeni, afară de miliția de 15,000 de omeni. Dacă ostilitățile se vor­ începe, ară mai fi uă augmentare de 50,000 de omeni, ce formază reserva celoră pa­tru d’ăntciu corpuri; 100,000 de omeni din landwer și 60,000 omeni din re­serva landwerei. Adaugândă acești 210,000 omeni la cele 365,000 ce formesu corpuri de armată, armata prusiană se va urca la 575,000 de omeni, proporțiune forte mare în că țdură ce are de a bea 20,000,000 de locuitori. Amenințările făcute Sac­oniei de A­­ustria pară a fi cu atâta mai nepo­trivite cu câtă Saxonia n’are mai multă de 30,000 de soldați. Afară de aste, D. de Beust în prevederea unui atacă din partea Prusiei, a amintită guver­­nelor­ Franciei și Angliei că în 1815 ele aă garantată intergritatea regatului Saxonă. — S­e citesce în Le Temp din 11 Mai fi. Votulă Dietei de la Francfortă o a­­re totu vădată mai multă, cu ocasiunea proposițiunii Saxone, că Prusia are pucini aliați pintre suveranii cei mici și cei mari ai Germaniei. Vomă traduce în cifre însemnarea acestui votă Dieta s’a pronunțată pentru propu­nerea Saxonă, adică contra Prusiei: Austria pate pune pe piciură de res­­belă uă armată de 600,000 de ómeni; Bavaria de 200,000 de ómeni; Saxo­nia 26,000 de omeni; Hanovere, 30,000 de ómeni; Wurtenberg, 29,000 de o­­m­eni; Bade 18,500 ómeni; N­esse-Mare Ducate, 12,000 de ómeni; Saxe-Co­­burg, 2,200 ómeni; Brunswick 5,000 de ómeni; Nasau, 6,000 de ómeni; Soxe-Meiningen, 2,000 de ómeni; Wei­mar, 3,500 omeni; Altenburg, 1,800 ómeni; Lichtenstein, 150 ómeni, am­bele Reuss, 1,800 ómeni; Hesse-Hom­burg, 500 ómeni; Schaumburg-Lippe, 500 ómeni; Lippe-Detmold, 1,500 ó­­meni; Waldeck, 1,000 ómeni. Tóte a­­ste continginte întrunite formesá una totală de 941,150 de ómeni, sau în cifră rotundă, unu milione de soldați. Dacă nu se va uita cine­va de­câtă la cifrele puterilor­ Austriei sau pu­­teriloră ce se grupesc în giurulă ei, ele sunt­ aprope Indouitii mai mari de cătă acele pe cari ar pută se comp­­tese Prusia, dară trebue a se însemna mai infenn că Austria este silită de a ține uă parte din trupele sale în Ita­lia, spre a apăra posesiunile sale Ve­­nețiane. Din altă parte, mai multe din mi­cele State aliate cu Austria sunt­ suptă măna Prusiei, ce póte se paralisese cu totulă acțiunea loră militariă. In L'Avenir national de 1« H găsim­ă­uroialórde: Primimă chiară In acesta minuta două depeșe importante, cea d’auteiü anunță cătă armată prusiană s’a mobilisatâ, cea d’a doua că, asupra raportului Mi­nistrului de Stată, ună decretă regale a pronunței si desalvarea camerei pru­­siane. La Fiorenza, camera depu­taților­ a adoptată, cu 203 voci contra 48, pro­­ed­uri de lege care autoristiră pe gu­vernă se ingrijesca de siguranța pu­blică prin decrete regali. In fine, la Wurtemberg, uă ordonan­ță regale autorisesc recisițiunea sfor­țate pentru remontnlă ca niora armații. Rusia ținoe l’Avenir Național din 9 Masă, face la rândul- seu armării con­siderabili. Se ridică fortificațiile de la Sébastapole, ceea ce este cu totulă contraria tratateloră. In­să depeșă din Le Temps, trimisă de la St. Peterburg cu data 8 Maiă, ci­­uir­u: piuriulu din St. Petersbourg susține ideia unui congresu. .,Dacă,­­jîce elu, nici «ă putere nu voesce se ia inițiativa resbelului, și dacă de altă parte nu se póte dobindi uă înțelegere directă, adunarea unui congresu devine totu atătă de posibile pre câtă este de dorită.“ Totă în Le Temps, din 9 Mai, gă­­sim­ă a­nateria depeșă: Madrid, 7 Mai­, sora. Ducele de Tetouan, președintele con­siliului a citită era în camară pro­iectată de lege prin care guvernulă cere autoritarea de a priimi și a în­trebuința produsulă smipositului daca budgetul« n’ară fi votată pinâ la 30 Iu­­nie ; d’a impune ua reținere graduală totală servitoriloră ai Statului afară de militară; d’a realisa în serviciele publice tóte economiele dorite; d’a face învoieli cu posesorii certificateloră pro­­centeloru datorielor­ necuprinse în le­gea din 1851 d’a mări suma destinată pentru amvortismentulu anuale alu da­torii pasive; d’a emite titluri cu 3 °/6 intr’uă sumă efectivă de 30 milione douros (315 milione franci) ; în fine d’a mari forțele de uscată și de mare dacă va cere trebuința. Presintarea acestui proiectă a cau­­satu­nă mare sensațiune. vinte cari se potii lua drepții respinsă la discursulă d-lui Thiers, suntă sem­nificative, ele vor­ produce de sicursi uă mare im­presiune in Europa. Daca împăratulă urasce tratatele din 1815, și are cuvinte se le urésesi, nu pote nici blama pe d. de Bismark, care voesce se le sfărâme rupânda paclată federale basatu pe aceste tractate, nici se oprescă pe Italiani cari voră se strrigă urmele cari să mai remisa, dândă afară pe Austria din Veneția Ca se scăpâmă pentru totă­deauna de tratatele de la 1815, nu o putemu face de cătă în doue feluri: sau prin­­tr’ună resbelă generale care le va su­prim­i într’ună modă vîolinie, sau prin­­tr’ună congresu care va schimba drep­­turi­ internaționale ală Europii. Ună congresu în acestă minută este impo­sibile, prin urmare credința condușiu­­nii a discursului împeratului este reg­­belule. Ei bine­­ fiindă că resbelulfi este ine­vitabile, se se facă cătă mai curind fi, căci incertitudinile și alternativele în care ne aflămă de șese saptemăni suntă intolerab­le pentru spirite și pegubilare pentru afaceri. Condițiuni­le politice ale tuturoră sta­­turilor­ Europei au luată ni ace­astă­­felă de schimbări de la 1815, în cătă tratatele de la Viena numai că de câtă uă esisten­ță factice și convenționale, in contrazicere cu interesele chiară ale puterilor­ cari le aă făcută. Ne com­sporândă, in generale, de cătu in­justiții politice și enormități teritoriale, nu au produsă de cătă uă nemulțămire generale și revoluțiuni periodice. Pro­­cedândă prin ciontirea popórelorii. Con­­gresală de la Viena o așezatu atătă de reö­tate in Europa, în­cătă cea mai mică mișcare póte produce oă mișcare generale și cee­a ce face se se mai crătă de unii că nu va fi resbelă este, că odată lupta începută este peste pu­tință ce se nu se îneaeze toți. Cu a­­semeni perspective, era de datoria ori­cărui guvernă se încarce tóte câte pu­­tea aduce uă înțelegere pacifică, și a­­ceia sunt­ mari culpabili cari prin in­­căpăținarea lorii și relele lorii planuri, au făcută ca împăcarea se dă impo­ 8­bile. DESBATERILE SI ROMANULU­ Dupa ce arau publicatu eri articlule Desbaterilorii, pentru ca publiculu ci­­tindu-lu se potâ judeca unde este drep­tatea, unde este linistea, unde este consciința ne agitată; f­ă­ ne permisă astă­zi a face oservirile nóstre asu­­pră-i. Le vomă face scurte; vomă fa­ce mai adese ori întrebări, fără se ca­­lificămu faptele, căci nu voimu a ne folosi prea multă de superioritatea ce dau tote de una consecințța în unele și acele­ași ideie și respectul« ade­­verului, înainte însă d’a intra în discusiu­­nea faptelorö, se aducemu aminte că Desbat’erik ne spună in articlule ca­re produse zamii­eri că „iu nepoți, în lipsă de alte merite, gasimü cele pu­­ține mai desa crescere.w Fără a cerceta care póte fi valo­­rea unui brevete ce și-lu ,dă cine­va singură, fără a cita în privința cres­­cerîi nepoțiloru pe d. I. Vaillant, care printr’unu indeíunga traiű cu dînșii a fostö puse în posițiune a-l cunosce pe depline, ne vomö mărgini a spune ce înțelegemu noi prin cuvéntule cre­scere, și publiculö va judeca unde se află ea.

Next