Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-10
362 Art. 3. Voluntarul se datoră: Se serve cătă va avea trebuință guvernală de dănsulă. Se află vârsta minimumui 17 ani și maximum 35. Se fie supusă legilor militare pe timpului serviciului seu. Art. 4. Pentru comanda voluntariloru, ofițerii aflați in neactivitate, se vor chiema în activitate de serviciu. Asemenea comandă se va putea da și personeloru vrednice ce inspiră încrederea guvernului. Legea și regulamentele pentru înaintare, vor fi aplicabile la aceste ofițeri. Art. 5 și ceta din urmă. Ministrul nostru secretară de Stată la departamentul de resbelă, este însărcinată cu esecutarea ordonanței de faclă. Dată în Bucuresci, 1866. CAROL I. Ministru secretară de Stată la departamentul de resbelă. No. 942. Generală 1. Ghica. DECISIUNE MINISTERIALE. Ministrul secretară de Stată la departamentală de resbelă. Avăndă în vedere decretata din 7 Iuniu prin care se hotârasce înființarea unui corpu de zece mii voluntari. Hotărasce: 1) . In fiecare district ca se deschide biurouri de înrolare a voluntarilor. 2) . Aceste biurouri sunt sub direcția unei comisii, compusă de prefectului districtului, primarulă orașului și comandirulö de dorobanți. 3) . Se lasă în disposiția acestei comisii, a lua tote măsurile cele mai nemerite, în districtă, pentru înrolarea voluntarilor. 4) . Comandirulă de dorobanți, este însărcinată a trimite în Bucuresci la Ministeriul de rebelă, îndată ce se adună unu numeru celu puțină de 20 voluntari. 5) . Voluntarii, se vor trimite îndestulați în bani, socotinduli-se căte 2 lei pe fiecare 1 L Min. de resbelă. Generală I. Ghica. Raportului d-lui Maistru secretară de Stată la departamentul finanțeloră către Consiliul Miniștrilor». In interesul« acoperirea împrumutului națională de 30 milione, vă rogă, Domnitoră Miniștri, se bine-voiți a încuviința ca termenul„ sub-scripțiuniloră acestui împrumută, fixată la 31 Mai, se se prelungiască din nou până la finele lunei luni viitoră, era prețuiu emisiunei acestor obligații se fie de 82 la sută, în considerația împuținărei intervalului pentru care se voră face viitórele vărsări in complulă acestui împrumută. Ministru financeloră, /. Brătianu. No. 17,448, Masă 31. Colegiulă electorală ală orașului Bacău, fundă convocată în ziua de 5 Iuniă curentă, a alesă deputată la Adunare pe d. Alexandru Vîlner. (advocată). MINISTERULU INSTRUCȚIUNEI PUBLICE ȘI ALU CULTELORU. In raportata ceamă adresată Locoteninței Domnesci cu ocasiunea numirei personelor din provinciile române Bucovina , Maramureș, Transilvania , Banat, Basarabia și Macedonia, pentru a fi membri în societatea literară romănă, amă disă că: „membri din Ro.,mănia de dincoce și dincolo de Mii — ,,cevă, voră fi recomandați dupe ce o„piniunea publică îmi va desemna pe „bărbații ce trebuiescă chiămați la acesta importantă lucrare.14 Acesta societate fiindă convocată pentru luna viitóre Augustă, subsemnatură își împlinesce uă datoria d’a face d’a dreptulú apelă la presa din Principate Unite, ș’a o ruga a face astfeliú ca opiniunea publică se desemne pe bărbații cari, prin lucrările d-soră literarie, trebuiescă a fi chemați spre a lua parte în societatea instituită pentru cultura Umbei naționale. Ministru, C. A. Rosetti. In urma circularei ceamă adresată institutorilor superiori ai scalelor primare pentru aplicarea Art. 47 din noua lege școlară, amă primită raportul No. 57 ală institutorului superioră din Brăila prin care între altele arată că spre a mă convinge de nepăsarea totală a onor primării locale în ceea ce privesc« disposițiuniie luate în aplicarea citatului art., este destulula sei că institutorii primari își îndeplinescă datoriele loru cu zeta și activitate, dară n’au însă cu cine se se înțelegă, căci numai d. primară singură subscrie ori ce acte ales comitetului școlară și că ori ce disposițiuni luate de Ministeru și comunicate comitetului școlarü (primăriei) de acolo, se pună la dosaru spre soiinț ă. Acesta relatare deja a numitului institutoră, se publică printr’acesta, spre generală cunoscință, sperăndă că pe viitoră vom avea plăcerea a nu^mai primi de la nici unu institutoru asemenea raporturi. Ministru: C. A. Rosetti. Adresa D-lui Ministru are instrucțiunei publice și ale cultelor» către D. Ministru din întru. Domnule Ministru. In vederea Art. 47 din noua lege școlară, mamă adresată către toți institutorii superiori ai sculelor și primare din țară a pune în esecutare obligavitatea instrucțiunei primare. In urma acestei invitări însă, amu primită și primescă necontenită,de la cei mai mulți din institutori somite că nu potă pune în aplicare citatulu Art. din causă că primăriele după tóte stăruințele institutoriloră și chiară ale acestui Ministeru, stau cu totul reci, neinteresănduse câtuși de pucinu pentru îmbunătățirea localeloru de școli, așa încâtă institutorii devină fără voia loru călcătorii legei, precumö veți vedea de exemplu din raportulă institutorului superioră din Brăila sub No. 57, pe care amaonorea vi—să alătura pe lângă acesta în copie, cu rugăciune să bine-voiți a invita pe D. prefectâ de Brăila a face se se curme îndată acestu reă și dacă comuna va refusa, atunci D. prefecte trebue se ceru îndată aplicarea Art. prevădută în legea comunală, relativă la îndatoririle ce au primarii pentru întreținerea materială a scólelor. Primiți, etc. Ministru, C. A. Rosetti. Din adresa No. 6932 a D-lui prefectă de Buze amă vemnit și cu plăcere disposițiunile ce D. j prefectu a luata atătă în privința îmbunătățirea scóleloră de prin comunele rurale câtă și în privința învățăturei de carte și lucru a fetelor, locuitorilor, de prin ori ce comune, de către «cele femei cari vor voi a ține pe la casele lor căte un numer de fete spre învățătură. Subă scrisulu dată în vederea unei asemenea frumóse disposțiuni luate de D. prefectă, și de către care se asigură că în curăndâ se voră și realisa aceste dorințe ale guvernului spre luminarea poporului, vine prin acesta aî esprima unele sale mulțumiri pentru sîrguința ce pune întru propagarea luminei în poporu, sperându totă d’uădata că toți D-nii prefecți nu vom face altă fel și de cată a pune tóte mijjlacele de cari dispune întru acesta. Ministru, C A. Rosetti. Adresa D-lui Ministru ală instrucțiunei publice și ală Cultelor, către D-nu Halepliu, institutore la Giurgiu. Domnule. Prin broșura eșită de curăndă la lumină, lucrată de d. C. Aricescu, întitulată „Capii revoluțiunei din 1848” sunteți calificată de spionă rusescu. -subu Scrisului, în vederea unei aseme ROMANULU 10 IUNIU. nea declarațiuni, ve invită ca, în celu mai scurtă timpu, safi se vé aperați de calificarea ce vă dă autorulă, sau din contra se-mi trimiteți dimisiunea. Primiți, D-le, incredințaree considerații mele. Ministru, C. A. Rosetti. Certele noastre si logica activitatii politice în Ardealu. In mit’jocului certeleră măruntele numite de către unii alții în bătaia de jocă certe de cinci florini, decurgatóre in căte-va foi publice transilvane cam de septe luni încoce atătă Intre români ca maghiari, cată și flăcare între sine, cu mască și fără mască, intre acastă pierdere de timpulu celă mai preciosâ, căte-va cestiuni de viață de la care depinde viitoriulă nostru și ală cătoră-va generațiunî dupe noi, crescu în mărime colosală peste capetele nóstre amenințăndă cu ruina și apunere, daca ne vomă pregeta a le cunosce de timpuriu și a conlucra la fericita loru des legare. Asta noi ne certămu asupra unoră candidați, pe cari avemă caprițiulu de a-i alege la o dietă, asupra căreia protestămă în acel’ași resufletă licendă, că acea dietă n'are nimicâ cu Transilvania. Noi protestămă totă odată în gura mare asupra uniunii, pretindeam în dieta din Clușiu per opinieonem dissentientem între înțelesulu legilor mai vechi, tote lucruri în adeverü bune, apoi însă totă ne unimu formalii prin acea că luămu parte activă la alegeri și că unde numai a statu tn voia nóstru amu și alesă și amu trimisă deputați la dieta unită sau mai bine fusionată din Pesta. Noi vedemă bine că a. 1865—6 este negațiunea anului 1863—4 pentru românii transilvani; acumă însă bată alte vînturi și a începută a ne fi camă rușine de 1863—4. Zitella ritrosa, ară dice italianulu, spredes Mädchen, ar a dange nâmțulă, adică fetiția pe care trebuie se o tragi în danțiu, apoi însă daca se vede în cerce, joca și ea ca tóte celelalte, deși camă dudacată și învolburată, pentru că nu i s’aă făcută complimente și mai multe. EHeu, daru noi alegeam sau în cai ne silirămu se alegeam deputați la Pesta cu mibeunatulü scopu de a protesta acolo dupe tóte formele statorite în Instructionibus în clytae tabulae regine M. Principatus, în contra uniunii, în contra casară limbei și a naționalități nóstre și mai în scurtă în contra tutorn art. de lege din 848, cîțî nu ne placă noe, ci placă numai dietei ungurene în majoritatea sa de părți. In deșertă a declarată Monarhiilă Austriei totăodată rege ală Ungariei și mare principe ală Transilvaniei cu tótu solenitatea prin rescripti prea înaltu, curau că de restaurarea legilor din 1848 nu póte fi nici de cumă vorba până cănd ei nu se va deslega cestiunea afaceriloru comune monarhiei întregi, cumă și pănă căndă legile din 1848 nu se voră lua la o revisiune petrundetoriu :așia în cută toți acei articoli căți Iovescă arătă de-a dreptulu în potestatea regised așia precum aceașî e definita prin legile mai vechi, cătfi și în unitatea și chiară în distința monarhiei și totă odată în unele drepturi ale națiuniloru nemaghiare, asupra cărora nu pótemcape nici o prescripțiune în vécala voculuĭ, se se staiga din cartea legilor, dechiarăndu-se de nule, în deșertă tóte acestea, că noi mergemu ca se protestămă și încă la cine? la dieta Ungariei pentru ca s’o recunoscemö prin acesta și de actorea și de judecătirea nóstră in aceiași persona morala, acesta însă nu face nimica, pentru că de altă parte era vomă asista și noi la actulă încoronării fără ca se ne coste ceva. Intr’acea noi mai avemă și alte argumente tari ca și cele de susa, care ne îndemnase și elegem a, se și mergemă la dieta fusionista din Pesta. An nu vedeți voi că Capii celor două biserici românesc! încă sau, sau încă suntă determinați a lua parte la dieta Ungariei? Adevărații că acei archipăstori suntu totă odată și cap! a! bisericiloră românesc! din Banat fi și Ungaria, adevărații că prea s. sale suntu hoc ipso și magnați ai Ungariei, peste acesta escelintele sele mai suntu și Majestatis suae c. r. et ap. consiliarii actualei intimi, fără ca se fie și deputați aleșî, — prin urmare ace! cap! venerabil! investiți cu acelei trei titule și atribuțiun! au și dreptulu, dică însă și datorința de a merge acolo unde-i chiamă monarhulu, adică în casa magnaților a Ungariei. Ci noi încă voimu se avemu ceva titulă de a merge la Pesta, daă acea este, că daca amă mersă la senaturui imperiale din Viena, se mergemă și la senatură regescă, adecă la dieta din Pesta, pentru că precum și acolo amă cerută bani) și micșiorarea dării capului, și cale ferată , și ce mai sclă că căte tale lucruri prevenute în diploma și patenta, întocmai la dieta din Pesta se cerșimă naționalitate, limba, autonomia și tóte că te promisase Kossuth pe căndfi se apropia muscalii, pentru că cu cele sancționate în 1863 și 4, nu suntem sigur!. Nu așiame, ci noi mergemă la Pesta încă și mai vîrtosă pentru că vede tu bine că țara, prin urmare și noi toți suntem chiămațî acolo prin rescriptă regescă. Ce e dreptă că noi nu suntemă mânați la Pesta cu biciulă, precum și că ungurii și secuii fuseseră chiămațî și căciuliți în anul 1863 și de către guvernul contelui Fr. Nadasdy de patru ori ca se vie la dieta propria transilvană și totă n’aă venită; no, însă suntemă români, se nu uitămăci pănă la 1848 și chiar și pănă în 1860, amă fostă iobagii altora, prin urmare trebue se ne arezămă și se simți în tote lucrurile din lumea acesta totă-deține necondiționații supuși, umiliți, orbi ascultători tocmai atunci căndă nu e porunca, ci este o simplă invitare. Asemenea purtare se aibă națiunea nostra cu arătă mai vîrtosă, că de eci bine a țjnsă în tomna trecută unăilutru corespundinte din districtulă Fâgărașiului în ,,Telegr. Rom.“ că daca nu ar alege națiunea romănăscă la Pesta sdă ori și unde, fiă măcară și la Galicia, apoi, totă ară alege boiernașii vrea să serică ciocoii boieresc din districtul acela și din vre o doue comitate). Adeveratu că astăzi nici unui romănu cu creerî săneteși cu-i vine în minte ca se recunoscă nici mă- 1 cară umbra de representația naționali în o mănă de ciocoi săraci, lipsiți d orice învețiătură, corciți totă odată în sentimintele lor, prin împregiurare că acea clase de ómeni pănă pe la anulă 1700, fusese supusă superintendentului reformată calviniană în trebi 'le bisericesc!, tóte aceste suntu adeverate; noi însă căți-va conducători ai națiunii totă avemu frică de ei, ne se place a rivalisa cu dinșii în cuceringă lealitate către boierii protipendați, cari 1 pre cătă timpă suntă ei la putere, ar 1 în stare a ne lipsi de păne, precum ne și amenințase totă în tomna trecută pre ilustrulă romăno-ungură în cuvintarea sa fulgerată la Glușiă în contr ■ birocrației. Mai adăugimă la tóte acestea, că ,,pai ■sivitatea este uă păne prea nesărată;* i pentru că așa a disü „Korunk“ către români, era românii s’au ințelesă pre ■ bine și ca unii cărora nu le place pânea nesărată, că și ascultată cu toti supunerea de acelu sfatu părintesc i Arăta numai că acela ce lui „K.“ și la mulți alții Ii s’a părută passivitate in anii 1863 și 64 a fostă în adeveri cea mai nepregetătoriâ activitate, însă fireșce activitate neacățtată de funia clopotului, nici publicată cu toca și cu toba. Nici uă dată boierimea fruntastă, acea credinciósa representantă , feudalismului din Ardeală n’a fostă itr activă întru gonirea scopuriloru séle 1) Pentru ceruri, decătu în acei duoă ani. Păcălită în i. 1862, în urma unoru erori politice comise pre atunci de ea însăși, se reculese mai târziu, amestecă cu totul, altmintrea cărțile și și ajunse de-năcamdată scopulu,— pe câtă timpă? se va cunosce mai tarific. Destulă atâta că boiărimea fruntașiă ardelână tocma pe atăta soiu lega cu părută și prefăcuta (Simulată) sa passivitate ochii celoră carii umbla cu capului în pămăntfi, pre cătă că solutu boiării moldavo-romăni ochii lui Alesandru Guza fermecată, cată de fatalismul și câtă de cinismul ă seă, care-lă însoțiseră din tinerețele sale. Era astă dî totă acei protipendați ardeleni striga romăniloră: Mei omeni simpli, carii nu vă mai cunosceți interesulă vostru, deschideți-ve vă dată ochii, feriți-vă ca se nu cădeți în păcatului politică in care amă dată noi la a. 1863/4 cu pasivitatea nóstra de atunci. Noi amă făcută nebunia de n’am fi venită la dieta din Sibiiă, că n’amă voită a sede pe aceleași bance cu iobagii noștri, éra voi se fiți mai înțelepți decătă amă fostă noi atunci: alungați visurile vóstre și veniți pentru vecii vecilor, nemți de nemule vostru necondiționată la Pesta; dați cu piciorul și la totă ce ați câștigată voi în anii 1863 și 64, pentru că vedeți voi bine, că n’ați câștigată dintr’uădată tocma tóté că te ați dorită. 0ră cei carii nu aveți ce mânca în Ardeală, eșiți pe postele Ungariei de alungula Tisai, unde veți ave și pescării de ajuns și, pentru ca se postiți după legea vostră. Intr’aceea noi ne vomă certa cu nemții pentru afacerile comune, vă asiguram și Insă, că acea cartă nu va țină mai multă de zece ani, afară póte de casulă vre-unei resturnături neprevăzute. Eră domniloră, acesta este logica nóstre și a partitei ajunse din noi in capulu mesei în politica ce facemă la anulă mântuirii 1866. Se scotemü cu toții căciula și se ne închinăm și acelei logice și acestei politice, careu ne va întruduce și pe noi Intru împărăția lui Ludovic și I. G. BarițiC. 20 Maiă n. 1866. (Concordia.) DESPRE SALINE. n. (Urmare. Vezî No. de la 8 Iunie). Ajungem și acumă la terminarea ultimelor contracte de arenduire. Prin legea din Iulie 1860, se decide ca venitulú esploatații salinelor si să se caute de către Stată. Guvernulă numesce uă comisiune mixtă de Munteni și Moldoveni ca să studieze cestiunea, transportându-se chiar pe la saline, și să denunfi regulamentă de aplicație — dar din scăpare din vedere D. Curazzoni, adică celu mai competentă întru acesta, nu e chemată a face parte din comisiune. Opiniunile se împart si in două: trei din membri au fostă de părere a se da salinele cu concesii îndelungate în esploatarea companiilor, sau a particularilor si; ceilalțî trei membri afi fostă de părere e se administra in regie de către S tată, și că și dată unu proiectă de regulamentă pentru acesta Acestei regulamentă s’a lăsată d’oparte ca impracticabilă. D. șefă de serviciu respectivă din Ministeru, dinpreună cu comisarii ce avea atunci Ministerulu financeloră pe la saline, pentru transportata sălii de esportație la Dunăre, chemați in Capitală, a lucrată un o altă regulamentă prin ale căruia primă articolă se decidă ca „sabinele să se administreze de la 1 iu „lanuar în 1862 prin regie provisoriă, „pînă ce corpurile legislative voră resolvă definitivă cestiunea.“ — In aceiașu ani, la deschiderea adunării, guvernul dăună proiectă de lege pentru concedarea salinei oră la un singură persona sa și societate anonimă pe 30 ani. Acesta proectu nu se votdză