Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-10

362 Art. 3. Voluntarul s­e datoră: Se serve cătă va avea trebuință gu­­­vernală de dănsulă. Se a­flă vârsta minimumui 17 ani și maximum­­ 35. Se fie supusă legilor­ militare pe timpului serviciului seu. Art. 4. Pentru comanda voluntari­­loru, ofițerii aflați in neactivitate, se vor­ chiema în activitate de serviciu. Asemenea comandă se va putea da și personeloru vrednice ce inspiră încre­derea guvernului. Legea și regulamentele pentru îna­­intare, vor­ fi aplicabile la aceste o­­fițeri. Art. 5 și ceta din urmă. Ministrul­ nostru secretară de Stată la departa­mentul de resbelă, este însărcinată cu esecutarea ordonanței de faclă. Dată în Bucuresci, 1866. CAROL I. Ministru secretară de Stată la depar­tamentul de resbelă. No. 942. Generală 1. Ghica. DECISIUNE MINISTERIALE. Ministrul­ secretară de Stată la de­partamentală de resbelă. Avăndă în vedere decretata din 7 Iuniu prin care se hotârasce înființarea unui corpu de­­ zece mii voluntari. Hotărasce: 1) . In fie­care district ca se deschi­de biurouri de înrolare a voluntarilor­. 2) . Aceste biurouri sunt­ sub direc­ția unei comisii, compusă de prefec­­tului districtului, primarulă orașului și comandirulö de dorobanți. 3) . Se lasă în disposiția acestei co­misii, a lua tote măsurile cele mai ne­­merite, în districtă, pentru înrolarea voluntarilor­. 4) . Comandirulă de dorobanți, este însărcinată a trimite în Bucuresci la Ministeriul­ de re­belă, îndată ce se a­­dună unu numeru celu puțină de 20 voluntari. 5) . Voluntarii, se vor­ trimite în­destulați în bani, socotinduli-se căte 2 lei pe fie­care 1­ L Min. de resbelă. Generală I. Ghica. Raportului d-lui Maistru secretară de Stată la departamentul­ finanțeloră către Consiliul­ Mi­niștrilor». In interesul« acoperirea împrumutu­lui națională de 30 milione, vă rogă, Domnitoră Miniștri, se bine-voiți a în­cuviința ca termenul„ sub-scripțiuniloră acestui împrumută, fixată la 31 Mai­, se se prelungiască din nou până la fi­nele lunei luni­ viitoră, era prețuiu e­­misiunei acestor­ obligații se fie de 82 la sută, în considerația împuținărei intervalului pentru care se voră face viitórele vărsări in complulă acestui împrumută. Ministru financeloră, /. Brătianu. No. 17,448, Masă 31. Colegiulă electorală ală orașului Ba­cău, fundă convocată în ziua de 5 Iu­niă curentă, a alesă deputată la A­­dunare pe d. Alexandru Vîlner. (ad­vocată). MINISTERULU INSTRUCȚIUNEI PUBLICE ȘI ALU CULTELORU. In raportata ce­amă adresată Loco­­teninței Domnesci cu ocasiunea numi­­rei personelor­ din provinciile române Bucovina , Maramureș, Transilvania , Banat­, Basarabia și Macedonia, pen­tru a fi membri în societatea literară romănă, amă disă că: „membri din Ro­­.,mănia de dincoce și dincolo de Mii — ,,cevă, voră fi recomandați dupe ce o­­„piniunea publică îmi va desemna pe „bărbații ce trebuiescă chiămați la a­­­cesta importantă lucrare.14 Acesta societate fiindă convocată pen­tru luna viitóre Augustă, sub­semna­­tură își îm­plinesce uă datoria d’a face d’a dreptulú apelă la presa din Prin­­cipate­ Unite, ș’a o ruga a face ast­­­­feliú ca opiniunea publică se desemne pe bărbații cari, prin lucrările d-soră literarie, trebuiescă a fi chemați spre a lua parte în societatea instituită pen­tru cultura Umbei naționale.­ Ministru, C. A. Rosetti. In urma circularei ce­amă adresată institutorilor­ superiori ai scalelor­ pri­mare pentru aplicarea Art. 47 din noua lege școlară, amă primită raportul­ No. 57 ală institutorului superioră din Bră­ila prin care între altele arată că spre a mă convinge de nepăsarea totală a onor­ primării locale în ceea ce pri­vesc« disposițiuniie luate în aplicarea citatului art., este destulula sei că in­stitutorii primari își­ îndeplinescă da­­toriele loru cu zeta și activitate, dară n’au însă cu cine se se înțelegă, căci numai d. primară singură subscrie ori ce acte ales comitetului școlară și că ori ce disposițiuni luate de Ministeru și comunicate comitetului școlarü (pri­măriei) de acolo, se pună la dosaru spre soiinț ă. Acesta relatare deja a numi­tului institutoră, se publică printr’a­­cesta, spre generală cunoscință, spe­­răndă că pe viitoră vom avea plăce­rea a nu^mai primi de la nici­ unu in­stitutoru asemenea raporturi. Ministru: C. A. Rosetti. Adresa D-lui Ministru are instrucțiunei publice și ale cultelor» către D. Ministru din întru. Domnule Ministru. In vederea Art. 47 din noua lege școlară, m­amă adresată­ către toți in­stitutorii superiori ai­ sculelor și primare din țară a pune în esecutare obligavi­­tatea instrucțiunei primare. In urma acestei invitări însă, amu primită și primescă necontenită,de la cei mai mulți din institutori som­ite că nu potă pune în aplicare citatulu Art. din causă că primăriele după tóte stăruințele insti­­tutoriloră și chiară ale acestui Mini­steru, stau cu totul­ reci, neintere­­sănduse câtuși de pucinu pentru îmbu­nătățirea localeloru de școli, așa în­câtă institutorii devină fără voia loru călcătorii legei, precumö veți vedea de exemplu din raportulă institutorului superioră din Brăila sub­ No. 57, pe care ama­onore­a vi—să alătura pe lân­gă acesta în copie, cu rugăciune să bine-voiți a invita pe D. prefectâ de Brăila a face se se curme îndată a­­cestu reă și dacă comuna va refusa, atunci D. prefecte trebue se ceru în­dată aplicarea Art. prevăd­ută în legea comunală, relativă la îndatoririle ce au primarii pentru întreținerea mate­rială a scólelor­. Primiți, etc. Ministru, C. A. Rosetti. Din adresa No. 6932 a D-lui pre­­fectă de Buze­ amă vemnit și cu plăcere disposițiunile ce D. j prefectu a luata atătă în privința îmbunătățirea scóle­­loră de prin comunele rurale câtă și în privința învățăturei de carte și lu­cru a fetelor, locuitorilor, de prin ori ce comune, de către «cele femei cari vor voi a ține pe la casele lor căte un numer de fete spre învățătură. Subă­ scrisulu da­tă în vederea unei asemenea frumóse dispos­țiuni luate de D. prefectă, și de către care se asigură că în curăndâ se voră și realisa aceste dorințe ale guvernului spre luminarea poporului, vine prin acesta a­î esprima unele sale mulțumiri pentru sîrguința ce pune în­tru propagarea luminei în poporu, spe­­rându totă­ d’uădata că toți D-nii pre­fecți nu vom­ face altă­ fel și de cată a pune tóte mijjlacele de cari dispune întru acesta. Ministru, C A. Rosetti. Adresa D-lui Ministru ală instrucțiunei publi­ce și ală Cultelor, către D-nu Halepliu, institu­­tore la Giurgiu. Domnule. Prin broșura eșită de curăndă la lu­­mină, lucrată de d. C. Aricescu, înti­tulată „Capii revoluțiunei din 1848” sunteți calificată de spionă rusescu. -subu Scrisului, în vederea unei aseme­ ROMANULU 10 IUNIU. nea declarațiuni, ve invită ca, în celu mai scurtă timpu, safi se vé aperați de calificarea ce vă dă autorulă, sau din contra se-mi trimiteți dimisiunea. Primiți, D-le, incredințaree conside­rații mele. Ministru, C. A. Rosetti. Certele noastre si logica activi­­tatii politice în Ard­ealu. In mit’jocului certeleră măruntele nu­mite de către unii alții în bătaia de jocă certe de cinci florini, decurgatóre in căte-va foi publice transilvane cam de septe luni încoce atătă Intre români ca maghiari, cată și flă­care între sine, cu mască și fără mască, intre acastă pierdere de timpulu celă mai preciosâ, căte-va cestiuni de viaț­ă de la care depinde viitoriulă nostru și ală că­­toră-va generațiunî dupe noi, crescu în mărime colosală peste capetele nóstre amenințăndă cu ruina și apunere, daca ne vomă pregeta a le cunosce de tim­puriu și a conlucra la fericita loru des legare. Asta noi ne certămu asupra u­­noră candidați, pe cari avemă capri­­țiulu de a-i alege la o dietă, asupra cărei­a protestămă în acel’a­și resufletă­­ licendă, că acea dietă n'are nimicâ cu Transilvania. Noi protestămă totă odată în gura mare asupra uniunii, pretindeam în dieta din Clușiu per opinieonem dis­­sentientem între înțelesulu legilor­ mai vechi, tote lucruri în adeverü bune, apoi însă totă ne unim­u formalii prin acea că luăm­u parte activă la alegeri și că unde numai a statu tn voia nóstru amu și alesă și amu trimisă deputați la dieta unită sau mai bine fusionată din Pesta. Noi vedemă bine că a. 1865—6 este negațiunea anului 1863—4 pentru românii transilvani; acumă însă bată alte vînturi și a începută a ne fi camă ru­șine de 1863—4. Zitella ritrosa, ară dice italianulu, spredes Mädchen, ar a dange nâmțulă, adică fetiția pe care trebuie se o tragi în danțiu, apoi însă daca se vede în cerce, joca și ea ca tóte cele­l­alte, deși camă dudacată și învolburată, pentru că nu i s’aă făcută complimente și mai multe. EH­­­eu, daru noi alegeam sau în cai ne silirămu se alegeam deputați la Pesta cu mibeunatulü scopu de a pro­testa acolo dupe tóte formele statorite în Instructionibus în clytae tabulae regine M. Principatus, în contra uniunii, în contra casară limbei și a naționali­tăți nóstre și mai în scurtă în contra tu­torn art. de lege din 848, cîțî nu ne placă noe, ci placă numai dietei ungurene în majoritatea sa de­­ părți. In deșertă a declarată Monarhiilă Austriei totă­­odată rege ală Ungariei și mare prin­cipe ală Transilvaniei cu tótu soleni­­tatea prin rescripti prea înaltu, curau că de restaurarea legilor­ din 1848 nu póte fi nici de cumă vorba până cănd ei nu se va deslega cestiunea aface­riloru comune monarhiei întregi, cumă și pănă căndă legile din 1848 nu se voră lua la o revisiune petrundetoriu :așia în cută toți acei articoli căți Iovescă arătă de-a dreptulu în potestatea regised așia precum­ aceașî e definita prin le­gile mai vechi, cătfi și în unitatea și chiară în d­istința monarhiei și totă o­­dată în unele drepturi ale națiuniloru nemaghiare, asupra cărora nu póte­m­­cape nici o prescripțiune în vécala vo­culuĭ, se se staiga din cartea legilor, dechiarăndu-se de nule, în deșertă tóte acestea, că noi mergemu ca se pro­testămă și încă la cine? la dieta Un­gariei pentru ca s’o recunoscemö prin acesta și de actorea și de judecătirea nóstră in aceiași persona morala, a­­cesta însă nu face nimica, pentru că de altă parte era vomă asista și noi la actulă încoronării fără ca se ne coste ceva. Intr’acea noi mai avemă și alte ar­gumente tari ca și cele de susa, care ne îndemna­se și elegem a, se și mer­gemă la dieta fusionista din Pesta. An nu vedeți voi că Capii celor două biserici românesc! încă sau, sau încă suntă de­terminați a lua parte la dieta Unga­riei? Adevărații că acei archipăstori suntu totă odată și cap! a! bisericiloră românesc! din Banat fi și Ungaria, ade­­vărații că prea s. sale suntu hoc ipso și magnați ai Ungariei, peste acesta escelintele sele mai suntu și Majesta­­tis suae c. r. et ap. consiliarii actua­­lei intimi, fără ca se fie și deputați a­­leșî, — prin urmare ace! cap! vene­rabil! investiți cu acelei trei titule și atribuțiun! au­ și dreptulu, dică însă și datorința de a merge acolo unde-i chiamă monarhulu, adică în casa m­ag­­naților a Ungariei. Ci noi încă voimu se avemu ceva titulă de a merge la Pesta, daă acea este, că daca amă mersă la senaturui imperiale din Viena, se mergemă și la senatură regescă, adecă la dieta din Pesta, pentru că precum și acolo amă cerută ban­­i) și micșiorarea dării capului, și cale fe­rată , și ce mai sclă că căte tale lucruri preven­ute în diploma și patenta, întocmai la dieta din Pesta se cerșimă naționalitate, limba, autonomia și tóte că te promisase Kossuth pe căndfi se apropia muscalii, pentru că cu cele sanc­ționate în 1863 și 4, nu suntem­ sigur!. Nu așia­me, ci noi mergemă la Pesta încă și mai vîrtosă pentru că vede tu bine că țara, prin urmare și noi toți suntem­ chiămațî acolo prin rescriptă regescă. Ce e dreptă că noi nu sun­­temă mânați la Pesta cu biciulă, pre­­cum­ și că ungurii și secuii fuseseră chiămațî și căciuliți în anul­ 1863 și­­ de către guvernul­ contelui Fr. Nadas­­dy de patru ori ca se vie la dieta pro­pria transilvană și totă n’aă venită; no, însă suntemă români, se nu uitămă­ci pănă la 1848 și chiar și pănă în 1860, amă fostă iobagii altora, prin urmare trebue se ne arezămă și se simți în tote lucrurile din lumea acesta totă-deține necondiționații supuși, umiliți, orbi as­cultători tocma­­i atunci căndă nu e porunca, ci este o simplă invitare. A­semenea purtare se aibă națiunea nos­­tra cu arătă mai vîrtosă, că de eci bine a țjnsă în tomna trecută ună­ilu­­tru corespundinte din districtulă Fâgă­rașiului în ,,Telegr. Rom.“ că daca nu ar alege națiunea romănăscă la Pesta sdă ori și unde, fiă măcară și la Ga­licia, apoi, totă ară alege boiernașii vrea să se­rică ciocoii boieresc­ din districtul­ acela­­ și din vre o doue co­mitate). Adeveratu că astă­zi nici u­nui romănu cu creerî săneteși cu-i vi­ne în minte ca se recunoscă nici mă- 1 cară umbra de representația naționali în o mănă de ciocoi săraci, lipsiți d ori­ce învețiătură, corciți totă odată în sentimintele lor, prin împregiurare că acea clase de ómeni pănă pe la a­­­nulă 1700, fusese supusă superinten­­­­dentului reformată calviniană în trebi '­le bisericesc!, tóte aceste suntu ade­­­­verate; noi însă căți-va conducători a­i națiunii totă avemu frică de ei, ne s­e place a rivalisa cu dinșii în cucerin­g­ă lealitate către boierii protipendați, cari 1 pre cătă timpă suntă ei la putere, ar 1 în stare a ne lipsi de păne, precum ne și amenințase totă în tomna trecut­ă pre ilustrulă romăno-ungură în cuvin­tarea sa fulgerată la Glușiă în contr ■ birocrației. Mai adăugimă la tóte acestea, că ,,pai ■­sivitatea este uă păne prea nesărată;* i pentru că așa a disü „Korunk“ cătr­e români, era românii s’au ințelesă pre ■ bine și ca unii cărora nu le place pâ­­­nea nesărată, că și ascultată cu tot­i supunerea de acelu sfatu părintesc­ i Arăta numai că acela ce lui „K.“ ș­i la mulți alții Ii s’a părută passivitat­e in anii 1863 și 64 a fostă în adever­i cea mai nepregetătoriâ activitate, însă fi­­­reșce activitate neacățtată de funia clo­potului, nici publicată cu toca și c­u toba. Nici uă dată boierimea frunta­­­stă, acea credinciósa representantă , feudalismului din Ardeală n’a fostă it­r activă întru gonirea scopuriloru sél­e 1) Pentru c­eruri, decătu în acei duoă ani. Păcălită în i. 1862, în urma unoru erori poli­tice comise pre atunci de ea însă­și, se reculese mai târziu, amestecă cu totul, altmintrea cărțile și și­ ajunse de-năcamdată scopulu,— pe câtă timpă? se va cunosce mai tarific. Destulă a­­tâta că boiărimea fruntașiă ardelână tocma pe atăta soiu lega cu părută și pre­făcuta (Simulată) sa passivitate ochii ce­­loră carii umbla cu capului în pămăntfi, pre cătă că solutu boiării moldavo-ro­­măni ochii lui Alesandru Guza ferme­cată, cată de fatalismul și câtă de cinis­­mul ă seă, care-lă însoțiseră din tine­­rețele sale. Era astă dî totă acei protipendați ar­deleni striga romăniloră: Mei omeni simpli, carii nu vă mai cunosceți inte­­resulă vostru, deschideți-ve vă dată ochii, feriți-vă ca se nu cădeți în pă­­catului politică in care amă dată noi la a. 1863/4 cu pasivitatea nóstra de a­­tunci. Noi amă făcută nebunia de n’am fi venită la dieta din Sibiiă, că n’amă voită a sede pe aceleași bance cu io­bagii noștri, éra voi se fiți mai înțe­lepți decătă amă fostă noi atunci: a­­lungați visurile vóstre și veniți pen­tru vecii vecilor­, nemți de nemule vostru necondiționată la Pesta; dați cu piciorul și la totă ce ați câștigată voi în anii 1863 și 64, pentru­ că vedeți voi bine, că n’ați câștigată dintr’uădată tocma tóté că te ați dorită. 0ră cei ca­rii nu aveți ce mânca în Ardeală, e­­șiți pe postele Ungariei de alungula Tisai, un­de veți ave și pescării de a­­juns și, pentru ca se postiți după legea vostră. Intr’aceea noi ne vomă certa cu nemții pentru afacerile comune, vă asiguram și Insă, că acea cartă nu va țină mai multă de zece ani, afară póte de casulă vre-unei resturnături nepre­văzute. Eră domniloră, acesta este logica nóstre și a partitei ajunse din noi in capulu mesei în politica ce facemă la anulă mântuirii 1866. Se scotemü cu toții căciula și se ne închinăm și acelei logice și acestei politice, careu ne va întruduce și pe noi Intru împărăția lui Ludovic și I. G. BarițiC. 20 Maiă n. 1866. (Concordia.) DESPRE SALINE. n. (Urmare. Vezî No. de la 8 Iunie). Ajungem și acumă la terminarea ulti­­melor­ contracte de arenduire. Prin legea din Iulie 1860, se decide ca ve­­nitulú esploatații salinelor si să se ca­ute de către Stată. Guvernulă numesce uă comisiune mixtă de Munteni și Mol­doveni ca să studieze cestiunea, tran­­sportându-se chiar pe la saline, și să den­unfi regulamentă de aplicație — dar din scăpare din vedere D. Cura­­zzoni, adică celu mai competentă întru acesta, nu e chemată a face parte din comisiune. Opiniunile se împart si in două: trei din membri au fostă de pă­rere a se da salinele cu concesii în­delungate în esploatarea companiilor, sau a particularilor si; cei­lalțî trei mem­bri afi fostă de părere e se admini­stra in regie de către S tată, și că și dată unu proiectă de regulamentă pen­tru acesta Acestei regulamentă s’a lăsată d’o­­parte ca impracticabilă. D. șefă de ser­­viciu respectivă din Ministeru, din­­preună cu comisarii ce avea atunci Ministerulu financeloră pe la saline, pentru transportata sălii de esporta­­ție la Dunăre, chemați in Capitală, a lucrată un o altă regulamentă prin ale căruia primă articolă se decidă ca „sa­binele să se administreze de la 1­ iu „lanuar în 1862 prin regie provisoriă, „pînă ce corpurile legislative voră re­­­­solvă definitivă cestiunea.“ — In a­­ceiașu ani, la deschiderea adunării, guvernul­ dă­ună proiectă de lege pen­tru concedarea salinei oră la un singu­ră persona sa și societate anonimă pe 30 ani. Acesta proectu nu se votdză

Next