Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-25

DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Servițiulă particulariă aiti Românului). Viena, 4 Iuliu. Aflămix din sorginte sigure că generării Clam- Gallas, Hennigstein­g și Ch­cmanic, s'a fi trasă în­­naintea consiliului de resbelă pentru tratația cu Francia despre predarea Veneției. Mensdorf a pornit astăzi la cartierul generale­ papa de Stată Majoră morți. Peste 14,000 A­­ustriaci nerăniți prispui ărî, 116 tunuri­ luate. Ga­­blenz­a sosită ca parlamentariă. Viena 5 Iulie. Imperatură Austriei, după ce a scăpată onirea armeloră în Italia, cede Ve­nezia lui Napoleone, care primesc c a se face mijlocitorii pentru a ajunge la pace, Napoleone s’a grăbită a respunde la acestă apelă îndată, a­­dresându-se la Regii Prusiei ș’a Italiei pentru ca se capete armisteță. Flota Italiană. Bucurescu S5S Adunarea naționale a ținuțit astăzi ședință secretă pentru a primi ore­cari comunicări din partea guvernului. Amii spus v eri că D-mi Costaforu și Boierescu au fostu primiți de Maies­tatea Sea Imperatulu Franciosilorű. Ambii comisari au fost­ introduși și presintați de agintele României la Pa­ris. Maiestatea Lea le-a dat­ ase­­cutările cele mai bune în ce privesce­ptiia nostra. Scirile din mai multe părți ne spunu apoi că puterile europiane­ sunt­ farte bine dispuse în privința nostră și că suntemîi în ajunulö d’a vede oficiale recunoscute guvernule alese de na­țiune, și proclamată de Adunarea na­ționale în­­ Zhua 1 Mai! Pe căndu­ aceste sciri fericite ne vină din afară, pe căndu străinii ne salută cu respectu ca p’uă națiune vină, demnă d’a trăi și d’a figura între poporele europiane, aginții acelora ce nu vede, ce nu potö vede cu plă­cere România întărindu-se, luândű­uă podițiune, unii rob­ însemnatu în Eu­ropa, se silescu a agîța in întru totu felule de desordinî. Percjéada speran­ța d’a pute pune pe puterile euro­­piane in contra nostră, ei cercară a impinge pe Turcia la uă invasiune, apoi recurseră la intrige în întru. Ei se adresară la omenii cari, suptn gu­vernulö trecutu, înghițiau, suptn tote felule de numiri, sudorile națiunii Ro­mâne, cari contribuiră la tóte neno­rocirile iei, la secarea tesaurilui iei, la degradarea și umilirea iei, și cari astăzi lipsiți de acele isvóre de bogă­ția cari le procurau desfătările fusu­­lui și desfrânării, suntu firesce contra stării actuale de lucruri. Tóte armele sunt­ bune pentru acești­a spre a pro­voca scandaluri și turburări, cari se ne lipsescă de simpatiele Europei și se rădice noule anevoințe în afară. Pină eri ei splutara cestiunea Evreiloru, își făcură dintr’ănsa uă armă pe care voiră a o întorce contra guvernului, și contra însăși naționalității nóstre. Desperându d’a pute ajunge la sco­­pulu lor­, ei provocază trista și ruși— nosa afacere de Sâmbătă, derămarea unei Biserice, actu care este să de­­senóre pentru une popore și pe care cercară a—la arunca asupra Comer­­ciului și Industriei Capitalii. Atitu­dinea gardei naționale, energia și li­­niștea cu care armata cetățiană pro­cese la restabilirea ordinii, fu pen­tru dinșii, pentru scopurile ce urmă­­riau uă lovitură teribile. Daru ei vorü cerca negreșitu a se servi cu noue arme, a agita în tóte felurile pa­siunile și resimptimîntele. Trebue daru ca națiunea se veghieze cu mare lua­­re aminte. Comercianți, meseriani, ce­­tățiani de tóte clasile trebue se dămu cu toți măna la întărirea și consoli­darea operei din 11 Fevruarie. In acea zi s’a făcuți­ vă rer<re revoluțiune, une actu care ne-a pusu, intr’unu momaentu, p’unu pedestale înaintea lumii. Se ne mănținemu pe dînsul! Se cugetămu că, înainte de tóte, trebue se ne n­­eturu în afară uă națiune unită se­riósu, gata la ori ce sacrificie pentru a ne asigura esisl­ația nóstra. Cele mai mari, cele mai frumóse destinări, aș­teptă pe România, de voina sei, în împregiurările grele și forte importanți pentru noi ce se petrecu în Europa, a ne areta ceea ce trebue so uimü, ceea dorime ce amu spusu totu de una că se sime. Se veghiama darű ănc’uă dată, cetâți ani Români. In mâ­­nele nóstre ale tutulor­ este încre­dințiată vieți României, onorea iei, viitoriulu­i ei, se le pestrămu neatinse, curate. A mai cădea în cursele ine­­miciloru ce vorü a ne împinge pe ci­­lea peirii, pe marginea prăpastie!, ara ti a ne sinucide, a ne da singuri în gura feteloru ce voru se înghiță pa­tria nóstra. A mai cadé în asemeni curse, a mai da măna la desordinile și scandalurile ce străinii voru a pro­voca în România, spre a opri recu­­noscerea lui Carol­ I, a Revoluțiunii din 11 Fevruarie, n’am­ mai fi astăzi uă orbire, ar fi uă trădare. Și isto­ria va infera pentru toto­deauna pa­cei ce se voru face culpabili de dîn­­su; și urmașii noștri, copii noștri, pe cari din omeni liberi îi vor­u face asta-felu sclavi, ne vor­ săstema. La noi dari cetățiani, gar^i n­aționali, o >­­trăni, la noi stă a ne pregăti unit vii­­toriu mărețO fórte apropiatu, sau a ne sinucide mișelesce, a ne face noi în­șine se simți sugrumați de măna pâ­­lăiioru noștri ca nedemni d’a trăi. Mântuirea, Romani, stă in mănele nóstre; asupra nóstru va apela și res­­punderea, și rușinea, de ne vomu lăsa răteciți, de ne vomu perde. Publicăm«'­ maijila vale unu apelu alü Ü-lui Generaliu Magheru cătră D nii Prefecți, în privința stríngerii volun­­tarilorü. Apelulu vechiului luptatoriu va fi, sperama, ascultată, și patri­otismului D-lorü Prefecți le va inspira cuvintele, mi­ljlócele de cari trebue ce se servescá spre a aduna în aceste momente solemni, cătu mai mulți a­­perătări supte stindanele patriei. Fiindu­că vorbirärii de Prefecți, s’atragemu atențiunea asupra unei scri­­soriă ce ne adresază unuia dintr’inșii, care și-a datu demisiunea în facia u­­nei cercetări ce numai lui, i s’a tră­­misu pentru alegerile de la 17 și 19 Aprile trecutu. Cititorii au înțeles­ că vorbirau de onorabilele D. Boicia Ra­­dianu. Facemu și noi apelu la Minis­tru ca se facă dreptatea ce se cuvine. Scu se dé în judecată pe célu acu­­satu, dacă cercetarea a doveditö ceva contra­ i, sau de nu se—I de satisfa­cerea ce cu dreptu cuvíntu reclamă. Publicam­ mai la vale delușirile ce ne aducu­m^tarnele străine asupra dife­­ritelor­ lupte despre cari corespon­­dința nóstru telegrafică ne a înșciințatu de mai multe o­re. Nu avem alte scrii noue de căt acea ce publicarăm m­ai sus din Viena, despre darea supra judecăcală militariă a trei generăli austriaci, supta aculare c’au voitu a preda Venezia Franciei. Din partea Prussiei, nu scimti ni­­mica, în urma depeșiei de ert, de­câtu că Boemia întregă este în minele Pru­sianilor­. In momentulu d’a pune supta presă primimü urmatórea depeșia particulariă: Berlin 5 Iuliu. (Oficiale din cartieriulü generale de la Horvitz) Mare bătălia. Trei archiducî răniți. Windischgratz, Lichtenstein prisoniări. Festeticî grea­ rănită. Două Ordinea de a flr a generaliului Garibaldi. „Voluntari! ,,Viteza nostra armată a respinsă cu demnitate încrederei regelui, speran­­țeloră Italiei. Ea urmărește în acestă momentă pe inemicul­ nostru seculariu. Ea este pe pământulu Veneziei recu­­noscătoaiă. Deja gloriosulă soldată ală libertăței strânge mâna fratelui seu li­berată. .,Și voi, tineri veterani ai unei sânte cause, și voi. In presința cotropitori­­loră pămîntului nostru, veți fi chiămați în curăndă spre ai combate, s’sî veți învinge. ..Națiunea va fi înc’uă dată mândră de voi. „Așa dară se nu mai fiă strigăte, se nu mai fiă vorbe, ce fapte; și, după faptele strălucite pe cari fortuna se în­­credințăză baioneteloră vóstre, după ce veți curăță frumósele vóstre pămînturi de celă mai depă urmă soldată străină cu fruntea rădicată și reîntăriți de dul­cele scrutări ale femeieloru vorstre es­cortați de veselele aplaudări ale po­­porațiunilor­, veți reintra in câminile vóstre regenerate cu cantulu imnului victoriei. „G. GARIBALDI.“ Solo, 24 Iuniu 1866. L’avenir Național, din 1 Iuliü. Unu mare numeru de soldați s’au tri­misă spre armata italiană pentru a îm­ple deserturile făcute în rânduri de bă­­tălia de la 24. Uă de peștă din Francforl, cu data din 29 Iuniu dire­că, flota italiană a­părută dinaintea Veneziei. Se scrie de la Ancona în 27 lunia­, Provinciei din Turin. ,,L’Esploratore, avisoulu nostru cu vapore, zerise căte-va corăbii la mar­­ginea prișonului. S’a credutu că flota austriacă voiesco se atace, și flota ita­liană s’a pusu fndală in masură de a primi desfiderea. L'Esploral­re s’a înain­tată în direcțiunea scadrei austriace, și cu tóte că elu n’are decălă lu­uri mici, totuși a rădicații drapelulă tricolore­­a uă mică distanț­ă de scadre austriacă, care îndată, respinse cu uă descărcare furio3ă a cărei resultatu fu­ră mică stricăciune la pupa Esploratorelui. In a­­ceste limpe, amiralele Porsano lua suse dispos­țiunile necesari pentru a eși și a oferi lupta in­emnicului. O­ divisiune de patru corăbii ferate fusese puse în vedetă cu ordinul« de se înainta în­dată ce inamiculii se va apropia. Ami­ralele Persano, cu comandantele Amic«», capă de Stată­maior, mersese pe co­verta Esploretorelui. Trei fregate ferate In Maria Pia, la Terribile și la Formida­bile, precum­ și cele­l­alte corăbii fo­rate orail înainte. Pavilionu­l, amira­­lelui fâlfată pe L'Esplorat­re. In­emiculă vaitendu că tóte disposițiunile erau luate spre n’lu primi, s’a grăbită de n’și schimba frondulă și de a se retrage cu tótă repeziciunea posibile; elu era depărtată de noi de sapte sau opt­ mile. Flota nóstra urmă inemiculă cătă­­va timpii, dar și la o tu ore, scadra aus­triacă nu se mai vedea.1'’ RESBELUL DIN GERMANIA. Uă bătaiă înverșiunată s’a dată, la 28 iuniu, între corpulă gardei prusiane și alți Zeceto corpă de armata austriacă sub ordinile lui Gablonz. Austriacii au fostă bătuți cu desăvîrșire; li saă fă­cută mai multe mii de prison­ări și li s’au luată multe tunuri și materiali de resbelă. Armata principelui Frederic­ Carol, întrunită cu armata generaliului Her­­warth, au cucerită eri Munchengraetz, după o­ luptă fericită. Ea a făcută 800 prisonieri. Inamicului s’a retrasă la Frurstenbruch după ce a perdută 2,000 de omenii. Noi amă perdută multă mai puțină. Alu 5 le­a corp de armată prusiana, sub ordiuirile generaliulă Steinmetz, a respinsă, în 27, corpulă lui Ram­ming spre Josefstadt. Eri încă, după că vină în cățărare ela­a silită pe ina­­mici să se retragă, ferită mari pierderi. Austriacii nă su­ți să aă luată mai multe drapele. E anunțiatu oficiale, ca, de la Na­­chod se trimită la Posen 5,000, și de la Trautenau, 3,000 de prisonieri aus­triaci. Se zice că regele și principele re­­gescă de Hanovra aă dală parola soră de onore că nu voră combate contra Prusiei în acestă resbelă. Oficiării ha­­novresi ce au păstrată spata loră au făcută ace­ași promisiune. Soldații au fost­ desarm­ați și trimiși pe la cămi­­nile loră. Materialul­ de resbelă a fost­ dată Prusiei. „După unii vitetu fort­e respîndită la Toulon și care de cinci­spre­ Zece Z^° se menține cu unu felu de persistenț­ă principele Napoleone uru fi chiamată. Ln case de resbelă la comendarea pri­măria a armatei, navale, avându pe D. vice aminde Julione de la Graviere ca majore generariü. „Armata ar­ fi împărțită în două mari comandamente. Scădra ferată sub ordinile D-lui vice-amirale Gueydon, și scadra de asediu sub ordinile D-lui vice amirale comite Couet-Willaumez. Nu prea seimă dacă trebue se cre­­demă seriosă în astă combinare, pe care, pînă acumă, nimică oficiale n’o adeveresce. Ce se scie este că, D lă vice amirale senatore comite de Bouot- Willaumez era așteptată joai în 5 iulie la Toulon. „Care este scopulă misiunii sale ? Era ce nu pre­scimă. „Misiunea amiralelui pare învelită de una adîncă^misteriu. Și cu tóte că nici uă ordine de armare n’a fostă da­tă, înșciințarea sosirei forte apropiate a amiralului la Toulon a produsă e­­fectulă unui evenimente importante. In 25 iunie la amiazî, s’au făcută în Madridu­, două­zeci și una de esecu­­țiunî de­uă dată, in facia unei mulțimi de spectatori mai îndemnați, dacă se pare, decătă atristați de acestu măcelă. Măcelu este adevăratulă nume cu care se póte numi acestă fată odiosă, căci guvernulu nu a’a mulțămilă de a ucide acei nefericiți sub-oficiări, elit­a fă­cută se se strivescu cu glonte corpu­rile lor ‘ morte, iu așa chipă în casă cioclii au trebuiti­ se adune creierii și sfărămăturile de diodo împrăștiate pe cămpul­ morții. Se aștepta în 26 la unu măcelă de ore­o cinci­zeci de alte victime, insă acesta nu s’a făcută. Se Z­ce că ambasadorele Franciei, Angliei și ale Staturilor­­­Unite ară fi făcută represintări în nu­mele umanității; corespondințele nos­tru nu câtdva se ne afirme asta, Ga­zeta de Madrid fiindă mută în astă pri­vință, și mărginindu-se numai a anun­­ția că Maiestatea Sea regina, suverana nostră,­­jpe care Dumnezeu s'o pâsdscă­ și augusta sea regale familia continuă de a fi sănătosă. L’avenir National din 30 Iuniu.) Adresa circulară către to­t D­nii prea feci din R­omănia. Domnule Prefectu ! Domnulu Ministru de Interne va co­­m­unica cu prin Telegramă ordonanța Măriei Séle Domnitorului, pentru nu­mirea sub-semnatului de comandante alu voluntariloru din Romania. Socolo și eü de datorie, d-nule Fre­­feclu, a veni­se vă rogu ca se des­fășurați in acesta privință totu zclule, patriotismulő, inteligința și activitatea ce vă caracterisâț­ă. —­Momentele suntu supreme, d-nule Prefecții Este tim­­pulu se procluma neamiciloru noștri că sub Măria Sea Carola I. Guvernulu la păsurile patrii găsesce răsucită în cuimile tuturor­ Românilor! D-vóstră, mai alesü, este dată uă misiune nobilă și frumosă, căci cine altulți, în districtulu ce administrați póte fi ascultate mai bine vie cătu d - vóstru ? Se unima dar puterile nóstre, d-le Prefactu se grabima întrunirea volun­­tarilor sl. Amu convicțiunea, d-nule Prefeclu că d-vóstru, precumu și d - nii cari suntu chiămați a compune comitelulu, veți soi a susține și mări infus­iasmulu ce s’o desceptatu în tóte unghiurile țerei la vocea iubitului nostru Domni­tori’), și că fără întârziere districtulu ce administrați va da numerulü tre­buitori’­ de luptători ai patriei. Vă roge toto de uă dată, d-uule Prefectu, se bine­voiți a mă insclinja prin telegramă despre numerulü vo­­luntariloru ce ați pornitö pană acum si despre căți saru mai înscri până în momentulu de facio și despre nume­rulü aprocsimativü alü celora ce se mai potu înscrie. Avêndu aceste notițni, vomü putea cunosce căți voluntari arü mai trebui spre complectarea numerului necesari! Priviți, ve roga, d-nule Prefecte, încredințarea pre osebitei mele consi­­derațiuni. Generalü, G. Magheru. 1866, luniü 17. Domnule Redactore. Amu cititu ín Monitorulu cu No. 130, ua interpelațiune făcută de onor. d. Petru Cernătescu, deputatul­ de la Se­­verinu, onor. d. Ministru de Interne relativă la ancheta ce d. Ministru a trimisă a se face supta­ scrisului ca pre­­fectu de Mehedinți, amu vegulu și res­­punsulü datü de d. Ministru prin care declară că acea anchetă este provo­cată de reclam­ațiunile co­mice că ar fi primită în contra supra-scrisului, prin care afară de ilegalitățile ce se pre­tindă că s’af­i urmată cu ocasiunea ale­gerilor­, ar­ mai fi și alte acusațiuni forte grave. D-le Redactore, ancheta mi s’a tri­misă la 9 corinte, cândă amu și datu îndată demisiunea și la 12 am părăsită districtul«); totu într’acea ZG de nume înșelu, și persona însărcinată cu fa­cerea anchetei au pornită d’acolo căte­­va ore în urma mea cu lucrarea ter­minată. Fiindă­că pîn’acuma nu v«Ză nici uă urmare din partea d-lui Minis­tru la actulu ce trebue se fi primită, fiindă că eu, prin respunsură d lui Mi­nistru, mă vede isbita în onorea și dem­nitatea mea, me găsescu datoră pentru respectul« ce datorezu opiniunii publice a da esplicațiunile urmatóre. Dupe cum­a mi s’a spusú de onor. d. C. Haralambie, cela ce a fostu au­­torisa la a face ancheta, ea se mărgi-

Next