Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)
1866-06-25
DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Servițiulă particulariă aiti Românului). Viena, 4 Iuliu. Aflămix din sorginte sigure că generării Clam- Gallas, Hennigsteing și Chcmanic, s'a fi trasă înnaintea consiliului de resbelă pentru tratația cu Francia despre predarea Veneției. Mensdorf a pornit astăzi la cartierul generale papa de Stată Majoră morți. Peste 14,000 Austriaci nerăniți prispui ărî, 116 tunuri luate. Gablenza sosită ca parlamentariă. Viena 5 Iulie. Imperatură Austriei, după ce a scăpată onirea armeloră în Italia, cede Venezia lui Napoleone, care primesc c a se face mijlocitorii pentru a ajunge la pace, Napoleone s’a grăbită a respunde la acestă apelă îndată, adresându-se la Regii Prusiei ș’a Italiei pentru ca se capete armisteță. Flota Italiană. Bucurescu S5S Adunarea naționale a ținuțit astăzi ședință secretă pentru a primi orecari comunicări din partea guvernului. Amii spus v eri că D-mi Costaforu și Boierescu au fostu primiți de Maiestatea Sea Imperatulu Franciosilorű. Ambii comisari au fost introduși și presintați de agintele României la Paris. Maiestatea Lea le-a dat asecutările cele mai bune în ce privesceptiia nostra. Scirile din mai multe părți ne spunu apoi că puterile europiane sunt farte bine dispuse în privința nostră și că suntemîi în ajunulö d’a vede oficiale recunoscute guvernule alese de națiune, și proclamată de Adunarea naționale în Zhua 1 Mai! Pe căndu aceste sciri fericite ne vină din afară, pe căndu străinii ne salută cu respectu ca p’uă națiune vină, demnă d’a trăi și d’a figura între poporele europiane, aginții acelora ce nu vede, ce nu potö vede cu plăcere România întărindu-se, luândűuă podițiune, unii rob însemnatu în Europa, se silescu a agîța in întru totu felule de desordinî. Percjéada speranța d’a pute pune pe puterile europiane in contra nostră, ei cercară a impinge pe Turcia la uă invasiune, apoi recurseră la intrige în întru. Ei se adresară la omenii cari, suptn guvernulö trecutu, înghițiau, suptn tote felule de numiri, sudorile națiunii Române, cari contribuiră la tóte nenorocirile iei, la secarea tesaurilui iei, la degradarea și umilirea iei, și cari astăzi lipsiți de acele isvóre de bogăția cari le procurau desfătările fusului și desfrânării, suntu firesce contra stării actuale de lucruri. Tóte armele sunt bune pentru aceștia spre a provoca scandaluri și turburări, cari se ne lipsescă de simpatiele Europei și se rădice noule anevoințe în afară. Pină eri ei splutara cestiunea Evreiloru, își făcură dintr’ănsa uă armă pe care voiră a o întorce contra guvernului, și contra însăși naționalității nóstre. Desperându d’a pute ajunge la scopulu lor, ei provocază trista și ruși— nosa afacere de Sâmbătă, derămarea unei Biserice, actu care este să desenóre pentru une popore și pe care cercară a—la arunca asupra Comerciului și Industriei Capitalii. Atitudinea gardei naționale, energia și liniștea cu care armata cetățiană procese la restabilirea ordinii, fu pentru dinșii, pentru scopurile ce urmăriau uă lovitură teribile. Daru ei vorü cerca negreșitu a se servi cu noue arme, a agita în tóte felurile pasiunile și resimptimîntele. Trebue daru ca națiunea se veghieze cu mare luare aminte. Comercianți, meseriani, cetățiani de tóte clasile trebue se dămu cu toți măna la întărirea și consolidarea operei din 11 Fevruarie. In acea zi s’a făcuți vă rer<re revoluțiune, une actu care ne-a pusu, intr’unu momaentu, p’unu pedestale înaintea lumii. Se ne mănținemu pe dînsul! Se cugetămu că, înainte de tóte, trebue se ne neturu în afară uă națiune unită seriósu, gata la ori ce sacrificie pentru a ne asigura esislația nóstra. Cele mai mari, cele mai frumóse destinări, așteptă pe România, de voina sei, în împregiurările grele și forte importanți pentru noi ce se petrecu în Europa, a ne areta ceea ce trebue so uimü, ceea dorime ce amu spusu totu de una că se sime. Se veghiama darű ănc’uă dată, cetâți ani Români. In mânele nóstre ale tutulor este încredințiată vieți României, onorea iei, viitoriului ei, se le pestrămu neatinse, curate. A mai cădea în cursele inemiciloru ce vorü a ne împinge pe cilea peirii, pe marginea prăpastie!, ara ti a ne sinucide, a ne da singuri în gura feteloru ce voru se înghiță patria nóstra. A mai cadé în asemeni curse, a mai da măna la desordinile și scandalurile ce străinii voru a provoca în România, spre a opri recunoscerea lui Carol I, a Revoluțiunii din 11 Fevruarie, n’am mai fi astăzi uă orbire, ar fi uă trădare. Și istoria va infera pentru totodeauna pacei ce se voru face culpabili de dînsu; și urmașii noștri, copii noștri, pe cari din omeni liberi îi voru face asta-felu sclavi, ne vor săstema. La noi dari cetățiani, gar^i naționali, o >trăni, la noi stă a ne pregăti unit viitoriu mărețO fórte apropiatu, sau a ne sinucide mișelesce, a ne face noi înșine se simți sugrumați de măna pâlăiioru noștri ca nedemni d’a trăi. Mântuirea, Romani, stă in mănele nóstre; asupra nóstru va apela și respunderea, și rușinea, de ne vomu lăsa răteciți, de ne vomu perde. Publicăm«' maijila vale unu apelu alü Ü-lui Generaliu Magheru cătră D nii Prefecți, în privința stríngerii voluntarilorü. Apelulu vechiului luptatoriu va fi, sperama, ascultată, și patriotismului D-lorü Prefecți le va inspira cuvintele, miljlócele de cari trebue ce se servescá spre a aduna în aceste momente solemni, cătu mai mulți aperătări supte stindanele patriei. Fiinducă vorbirärii de Prefecți, s’atragemu atențiunea asupra unei scrisoriă ce ne adresază unuia dintr’inșii, care și-a datu demisiunea în facia unei cercetări ce numai lui, i s’a trămisu pentru alegerile de la 17 și 19 Aprile trecutu. Cititorii au înțeles că vorbirau de onorabilele D. Boicia Radianu. Facemu și noi apelu la Ministru ca se facă dreptatea ce se cuvine. Scu se dé în judecată pe célu acusatu, dacă cercetarea a doveditö ceva contra i, sau de nu se—I de satisfacerea ce cu dreptu cuvíntu reclamă. Publicam mai la vale delușirile ce ne aducum^tarnele străine asupra diferitelor lupte despre cari corespondința nóstru telegrafică ne a înșciințatu de mai multe ore. Nu avem alte scrii noue de căt acea ce publicarăm mai sus din Viena, despre darea supra judecăcală militariă a trei generăli austriaci, supta aculare c’au voitu a preda Venezia Franciei. Din partea Prussiei, nu scimti nimica, în urma depeșiei de ert, decâtu că Boemia întregă este în minele Prusianilor. In momentulu d’a pune supta presă primimü urmatórea depeșia particulariă: Berlin 5 Iuliu. (Oficiale din cartieriulü generale de la Horvitz) Mare bătălia. Trei archiducî răniți. Windischgratz, Lichtenstein prisoniări. Festeticî grea rănită. Două Ordinea de a flr a generaliului Garibaldi. „Voluntari! ,,Viteza nostra armată a respinsă cu demnitate încrederei regelui, speranțeloră Italiei. Ea urmărește în acestă momentă pe inemicul nostru seculariu. Ea este pe pământulu Veneziei recunoscătoaiă. Deja gloriosulă soldată ală libertăței strânge mâna fratelui seu liberată. .,Și voi, tineri veterani ai unei sânte cause, și voi. In presința cotropitoriloră pămîntului nostru, veți fi chiămați în curăndă spre ai combate, s’sî veți învinge. ..Națiunea va fi înc’uă dată mândră de voi. „Așa dară se nu mai fiă strigăte, se nu mai fiă vorbe, ce fapte; și, după faptele strălucite pe cari fortuna se încredințăză baioneteloră vóstre, după ce veți curăță frumósele vóstre pămînturi de celă mai depă urmă soldată străină cu fruntea rădicată și reîntăriți de dulcele scrutări ale femeieloru vorstre escortați de veselele aplaudări ale poporațiunilor, veți reintra in câminile vóstre regenerate cu cantulu imnului victoriei. „G. GARIBALDI.“ Solo, 24 Iuniu 1866. L’avenir Național, din 1 Iuliü. Unu mare numeru de soldați s’au trimisă spre armata italiană pentru a împle deserturile făcute în rânduri de bătălia de la 24. Uă de peștă din Francforl, cu data din 29 Iuniu direcă, flota italiană apărută dinaintea Veneziei. Se scrie de la Ancona în 27 lunia, Provinciei din Turin. ,,L’Esploratore, avisoulu nostru cu vapore, zerise căte-va corăbii la marginea prișonului. S’a credutu că flota austriacă voiesco se atace, și flota italiană s’a pusu fndală in masură de a primi desfiderea. L'Esploralre s’a înaintată în direcțiunea scadrei austriace, și cu tóte că elu n’are decălă luuri mici, totuși a rădicații drapelulă tricolorea uă mică distanță de scadre austriacă, care îndată, respinse cu uă descărcare furio3ă a cărei resultatu fură mică stricăciune la pupa Esploratorelui. In aceste limpe, amiralele Porsano lua suse disposțiunile necesari pentru a eși și a oferi lupta inemnicului. O divisiune de patru corăbii ferate fusese puse în vedetă cu ordinul« de se înainta îndată ce inamiculii se va apropia. Amiralele Persano, cu comandantele Amic«», capă de Statămaior, mersese pe coverta Esploretorelui. Trei fregate ferate In Maria Pia, la Terribile și la Formidabile, precum și celelalte corăbii forate orail înainte. Pavilionul, amiralelui fâlfată pe L'Esploratre. Inemiculă vaitendu că tóte disposițiunile erau luate spre n’lu primi, s’a grăbită de n’și schimba frondulă și de a se retrage cu tótă repeziciunea posibile; elu era depărtată de noi de sapte sau opt mile. Flota nóstra urmă inemiculă cătăva timpii, dar și la o tu ore, scadra austriacă nu se mai vedea.1'’ RESBELUL DIN GERMANIA. Uă bătaiă înverșiunată s’a dată, la 28 iuniu, între corpulă gardei prusiane și alți Zeceto corpă de armata austriacă sub ordinile lui Gablonz. Austriacii au fostă bătuți cu desăvîrșire; li saă făcută mai multe mii de prisonări și li s’au luată multe tunuri și materiali de resbelă. Armata principelui Frederic Carol, întrunită cu armata generaliului Herwarth, au cucerită eri Munchengraetz, după o luptă fericită. Ea a făcută 800 prisonieri. Inamicului s’a retrasă la Frurstenbruch după ce a perdută 2,000 de omenii. Noi amă perdută multă mai puțină. Alu 5 lea corp de armată prusiana, sub ordiuirile generaliulă Steinmetz, a respinsă, în 27, corpulă lui Ramming spre Josefstadt. Eri încă, după că vină în cățărare elaa silită pe inamici să se retragă, ferită mari pierderi. Austriacii nă suți să aă luată mai multe drapele. E anunțiatu oficiale, ca, de la Nachod se trimită la Posen 5,000, și de la Trautenau, 3,000 de prisonieri austriaci. Se zice că regele și principele regescă de Hanovra aă dală parola soră de onore că nu voră combate contra Prusiei în acestă resbelă. Oficiării hanovresi ce au păstrată spata loră au făcută aceași promisiune. Soldații au fost desarmați și trimiși pe la căminile loră. Materialul de resbelă a fost dată Prusiei. „După unii vitetu forte respîndită la Toulon și care de cincispre Zece Z^° se menține cu unu felu de persistență principele Napoleone uru fi chiamată. Ln case de resbelă la comendarea primăria a armatei, navale, avându pe D. vice aminde Julione de la Graviere ca majore generariü. „Armata ar fi împărțită în două mari comandamente. Scădra ferată sub ordinile D-lui vice-amirale Gueydon, și scadra de asediu sub ordinile D-lui vice amirale comite Couet-Willaumez. Nu prea seimă dacă trebue se credemă seriosă în astă combinare, pe care, pînă acumă, nimică oficiale n’o adeveresce. Ce se scie este că, D lă vice amirale senatore comite de Bouot- Willaumez era așteptată joai în 5 iulie la Toulon. „Care este scopulă misiunii sale ? Era ce nu prescimă. „Misiunea amiralelui pare învelită de una adîncă^misteriu. Și cu tóte că nici uă ordine de armare n’a fostă dată, înșciințarea sosirei forte apropiate a amiralului la Toulon a produsă efectulă unui evenimente importante. In 25 iunie la amiazî, s’au făcută în Madridu, douăzeci și una de esecuțiunî deuă dată, in facia unei mulțimi de spectatori mai îndemnați, dacă se pare, decătă atristați de acestu măcelă. Măcelu este adevăratulă nume cu care se póte numi acestă fată odiosă, căci guvernulu nu a’a mulțămilă de a ucide acei nefericiți sub-oficiări, elita făcută se se strivescu cu glonte corpurile lor ‘ morte, iu așa chipă în casă cioclii au trebuiti se adune creierii și sfărămăturile de diodo împrăștiate pe cămpul morții. Se aștepta în 26 la unu măcelă de oreo cincizeci de alte victime, insă acesta nu s’a făcută. Se Zce că ambasadorele Franciei, Angliei și ale StaturilorUnite ară fi făcută represintări în numele umanității; corespondințele nostru nu câtdva se ne afirme asta, Gazeta de Madrid fiindă mută în astă privință, și mărginindu-se numai a anunția că Maiestatea Sea regina, suverana nostră,jpe care Dumnezeu s'o pâsdscă și augusta sea regale familia continuă de a fi sănătosă. L’avenir National din 30 Iuniu.) Adresa circulară către tot Dnii prea feci din Romănia. Domnule Prefectu ! Domnulu Ministru de Interne va comunica cu prin Telegramă ordonanța Măriei Séle Domnitorului, pentru numirea sub-semnatului de comandante alu voluntariloru din Romania. Socolo și eü de datorie, d-nule Frefeclu, a venise vă rogu ca se desfășurați in acesta privință totu zclule, patriotismulő, inteligința și activitatea ce vă caracterisâță. —Momentele suntu supreme, d-nule Prefecții Este timpulu se procluma neamiciloru noștri că sub Măria Sea Carola I. Guvernulu la păsurile patrii găsesce răsucită în cuimile tuturor Românilor! D-vóstră, mai alesü, este dată uă misiune nobilă și frumosă, căci cine altulți, în districtulu ce administrați póte fi ascultate mai bine vie cătu d - vóstru ? Se unima dar puterile nóstre, d-le Prefactu se grabima întrunirea voluntarilor sl. Amu convicțiunea, d-nule Prefeclu că d-vóstru, precumu și d - nii cari suntu chiămați a compune comitelulu, veți soi a susține și mări infusiasmulu ce s’o desceptatu în tóte unghiurile țerei la vocea iubitului nostru Domnitori’), și că fără întârziere districtulu ce administrați va da numerulü trebuitori’ de luptători ai patriei. Vă roge toto de uă dată, d-uule Prefectu, se binevoiți a mă insclinja prin telegramă despre numerulü voluntariloru ce ați pornitö pană acum si despre căți saru mai înscri până în momentulu de facio și despre numerulü aprocsimativü alü celora ce se mai potu înscrie. Avêndu aceste notițni, vomü putea cunosce căți voluntari arü mai trebui spre complectarea numerului necesari! Priviți, ve roga, d-nule Prefecte, încredințarea pre osebitei mele considerațiuni. Generalü, G. Magheru. 1866, luniü 17. Domnule Redactore. Amu cititu ín Monitorulu cu No. 130, ua interpelațiune făcută de onor. d. Petru Cernătescu, deputatul de la Severinu, onor. d. Ministru de Interne relativă la ancheta ce d. Ministru a trimisă a se face supta scrisului ca prefectu de Mehedinți, amu vegulu și respunsulü datü de d. Ministru prin care declară că acea anchetă este provocată de reclamațiunile comice că ar fi primită în contra supra-scrisului, prin care afară de ilegalitățile ce se pretindă că s’afi urmată cu ocasiunea alegerilor, ar mai fi și alte acusațiuni forte grave. D-le Redactore, ancheta mi s’a trimisă la 9 corinte, cândă amu și datu îndată demisiunea și la 12 am părăsită districtul«); totu într’acea ZG de nume înșelu, și persona însărcinată cu facerea anchetei au pornită d’acolo căteva ore în urma mea cu lucrarea terminată. Fiindăcă pîn’acuma nu v«Ză nici uă urmare din partea d-lui Ministru la actulu ce trebue se fi primită, fiindă că eu, prin respunsură d lui Ministru, mă vede isbita în onorea și demnitatea mea, me găsescu datoră pentru respectul« ce datorezu opiniunii publice a da esplicațiunile urmatóre. Dupe cuma mi s’a spusú de onor. d. C. Haralambie, cela ce a fostu autorisa la a face ancheta, ea se mărgi-