Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-19

Domnulu Grigorie Serrurie, fiindfi membru al­ Comunii Bucuresci și fi­nal ü din ajutorele Primăriului, și ne mai arendu timpii spre a purta și sar­cina administrațiunii Românului, a rugații, împreună cu toți amicii sei, pe I­. C. Ciocârlanu­ a priimi acesta din urmă sarcină. După atâția ani de felurite lupte și dureri, c)iariulii Românuiți ajunsese a se identifica, putemi­­dice, cu V. Ser­­rurie, asta­felu In cătți Redacțiunea nu póte amintia acesta despărțire fără du­rere și făr’a esprime în publică amicu­lui seu și agerului luptătoriu, I­. Gr. Ser­rurie, recunoștință și iubire. SEHVITIA TELEGRAFICU­L 1,1 HOM­A­S­U­LUI • Constantinopole, 80 Sept. Mithad, guvernatorele Bulgariei, s’a destituit a ți s’a înlocuită de Medjid- Ef­endi.— S'a uäacutü unü Principe Imperiale. — Sa?fet-Pașia a sosiții din Paris. • Bucuresci 29 Răpciune Corespondința rusescă publică unui articlu a cărui insemnetate, pentru ges­tiunea privitelui, este f­órte mare și de natură a îngriji spiritele, m­iariulu rus se declară mai intim­ că „nouriî se grămădescu spre resuritu ; semnele pre­cursorie ale furtunei devină din ce în ce mai învederate, și vocea publică a Europei anunță că un curiode pate cestiunea orientale se va rădica îna­intea nóstru cu tóte consecințele sale teribili.“ După ce pune apoi în in­­douință desînteresarea puterilor­ apu­­siane în cestiunea printelui, după ce însinuțesce că ele ară­tinde a lua lo­cuiți Turciei și a deveni prin anexări parțiali, stăpâne, mai civilisate pute ii­­forme, dară stăpâne ale poporațiuni­­lor­ creștine, cu scopu d’a le face se servescá la interesele lorii, corespon­­­dința rusescu declară că numai Rusia nu țintesce la asemeni resultate, că ea nu voiesce nici uă mărire de terito­riu. Ea iubesce poporațiunile creștine pentru că suntö de aceeași religiune cu dinsa, și doresce a le vede libere. Mi­siunea sea este d’a veghia ca în de­­pendința acelor­ poporațiuni se ftă reali și se nu servescă numai de instru­mente ale ambițiunii unei puteri. Ea este gata a ajuta aspirările lerii legi­time din tóte puterile sale , și ele vor­ găsi tote de una in Russia unu ra­­rmă tare și sinceră. E că unu limbagiO demni­ d'uă pu­tere ce nare supte jugulu seu nici uă națiune cucerită. Credemu cu tote aceste de datoriă, în facia impregu­­­ririlorű ce se desfișiară in priinte, 3 semnala și guvernului și națiunii gravele declarations ale orgoliului rusescă. Ele ne aducu in adeverii, aminte de limba­­giule istorielor, muscălesci in ajunulu resbelului din Crimei». Și alunei Ru­ssia era gata a ajuta aspirările legi­time ale poporațiuniloru creștine din Turcia, a le da unu rasi­mă tare și, sinceră. Și prima dovadă ce crede des­pre acesta, fu invasiunea in Romania, pe care o lua dreptu emaneta. Guver­­nulű romănescă de atunci nu făcu ni­micii spre a areta că nu se cutro-1 peace, nu se ucide unii poporu, Iară ca celu pucine uă strigare de protes­tare s’anunțe violarea, ș’uriu șiroiO de sânge s’arete calea pe unde au­ tre­cuțu­ violatorii, tiă atătil tatu a fi are­­tatu pompiărîî in 1848. Ceea ce s’a întimplatu, in 1853, nu póte, nu tre­­bue se se mai întimple cu România, fără ca prin acesta noi înșine, guver­­ne și națiune, se decretâmO peirea vostra. De aceea are tâmp­nourulß ce ne anunță Corespondinția rusescă și strigămu Caveant Consoles! Cine e a­­colo ? Trebue se m­ărturimă insă c’acésta strigire nu suntem­ noi cei d’ăntîiă a o arunca. Vă putere mare euro­­pianâ, mai puțină și mai indirepte in­teresata de câte noi în cestiune, a dato, înainte de noi, țipelul­ d’alarmă. pi­anele austriace au semnalată periclulö, și guvernului Austriei se preocupă se­rios’­ de atitudinea ce are se ți­a fa­­c­ă cu complicările pnuntelui. in mic* locuri dificultățiloru­ ca i-au lăsată res bolulă trecută, guvernulă Austriacă gă­­sesce încă simpulu d’a cugeta la­uă reorganizare a privitelui c­­e ar scăpa Europa de grave îngrijiri și „ar des­­­chide Austriei perspectiva asiguratóiia „d’a pute însoci cu simpatiele sale „mersulö lucrurilor d in peninsula ili­­yrica (Țerele Turciei).“ Unu (siarie ministeriale din Wiena. Debut, făcind si­are­cari indiscrețiuni asupra acestora preocupări ale cabi­netului austriacă, anunță și basile re­­organisării ce ar fi bine vestită de a­cestu cabinetu. Acele basi ară­ti in­­trunirea, într’un mare Confederațiune, „îndestulă de independinte,“ a provin­­cieloru peninsulei ilirice, adică Tesalia, Epiculd, Bosnia, Bulgaria chiaru, și ga­­rantarea teritoriului acestei Confede­­rațiuni faciă cu tote puterile mari. Ideia acestui proiectă, țrice ună d'~ altă francese, nu este póte pre chi­­mericâ, și Austria ar găsi, ni­uă a­­semene combinare, ună avantagie ne­­contestabile, una puntü de rad'mă spre a resisti pretențiunilor­ Rusiei și pe­­ricoelor și panslavismului muscă­lesen. Dacă cestiunea interesezi atâta pa­nă putere mare ca Austria, dacă um­bra panslavismului este uă amenințare, unu periclu pentru dînsa chiarö, ce tre­bue se fiă pentru noi și câtă trebue se ne ingrijesc, ori de câte ori apare pe orizonte ? Lâsămu ca omenii noștri de Stată, și de la guvernă și de la Ordinea, se cugete asupra acestui punctă cu ma­turitate și cu consciința respunderii ce au și, opiniunile nostre limba deja cu­noscute, ne oprimă aci. Nuvelele din Germania 110 anunță abdicarea ducelui de Saxa-Meiningen in favorea titului său. Se scie că acestă abdicare este uă necesitate impusă de noua situațiune a Germaniei, și de ro­­lul­ ce resbelulă din urmă o dată Prusiei. Noul­ duce, care este ginere ala principelui Albert de Prussia, este mai in posițiune d’a concilia cerințele nouei stări de lucruri. Insurecțiunea din Palermo s’a ter­­minații. Astăzii nu mai este ’o dorință că ea a fostă ast cercare a partitei clericale, care perde, prin secularisarea aaoriloru conventuali, mid’tóeele d’a plăti brigandagiul­ și conspirurile con­tra libertății și unității italiane. Lo­cuitorii din Palermo aă primită pe sol­dați italiani ca pe nesce libertaori. Bandele s’au risipită pretutindine, cu concursul­ gardei naționale, care a a­­lertată cu grăbire, pentru restabilirea Imison­. Instrucțiunea judecâtorescă s’a începută, și suntemă și cum­ că ea va descoperi tóte urnirile acestei intrige a reacțiunii și a contra-revoluțiunii. Unulű din publiciștii Români de peste Carpați ne-a făcută ouerea a ne tra­­­­tație unu studiu asupra mișcării par­­titeiară în țerele supuse Austriei. Re­­ vyilWWIIIWWilIWHWIHWIIBMIIIMiliI grefemă cf impregrurărî noalizăbile de voiuiția nóstrá ne a făcută a intăriilia pină acumă publicarea acelui studiu. Incependu-o dar in No. de astă­ ijii, ne facemă datoria a atrage atențiunea ci­­titorilor­ asupra lui și a mu­tării o­­norabilelui și invețatului publicistă de preferința ce dă­m.bariului nostru. ------— — EPISTOLE PUBLICE cătră D. DUMITRU GHICA. ANTÎIA EPISTOLĂ. Domnule meu­! Ai disn, erî, în presu­nța a trei onorabili băr­bați «că­­ Jianieie Sculliielln și l•llilllițele sunt­ subvenționate de mine.« Un d­omn politicii, unii bărbații onorabile și gentlemant), ca dumneta, căndii aruncă asemene grave acusări simple că este datorii se se explice lămurită. Asceptă in publică, și o ceră de la le­alitatea dumitale, acesta esplicare. Ală domniei-tale supusă, 16—28 Sept. 1866.­­.. A. Hon­etti. Respunsură d­lui Dumitru Ghica. DOMNULUI V. A. ROSETTE Romaulu meu! Iu adeveru am tfisii că susțineți tjiariile Sem­­­ineta și Ghimpele. Acésta am spus'o, după obi­­ceiulu meu­, uu către străini, ei către unu amicii alți d-vostră, cu intensiune ca lucrulö se vi ce ra­­portese. Vf.dat aȘÎ cu s­ă vie plăcere că am do­­bînditu prin acesta declarațiunea d-vóstre că de­clinațî solidaritatea cu­ n­eoțicoatele Șlarie. Totu insă eramuü iu dreptu a crede că dacă Iu adevăru împărtășiți bunii opiniune care în ma­i multe ocasi­i ați bine-voite a’mi areta că aveți despre mine, neputftDdű eu iusului respunde la unu tiru de atacuri sistematice ce fitia Ghimpele 'mi a a­­dresatu, eramîî țjiciî in dreptă a crede că d voștrii care v’ați dati­ misiunea de a nu lăsa opinia pu­blică in rătăcire și care sunteți amîculu politicii alți dd. Redactori ai acelora foi, trebuia prin Șîa r­ulű d-v. RomănuM se relevați acele atacuri. A­cesta erarnu in drepții a o spera, nu pentru că persona mea era in cestiune, căci in virsta fu care am ajunsă reputațiunea mea in bine sau în rău este deja stabilită, ci pentru ca omenii probi se nu se dezguste a­ și servi cu devotament« Iara căndu ar vedea că serviciele lorii sântă resplătite la noi cu batjocuri și defăimări. Cătu insă pentru cestiunea de subvenționare, arătă stomănulu cătii și Ordinea trebue se scie că Șiariele cele mai onorabile la noî nu potă sub­sist« tot« din nenorocire mimai prin abonații loru; totuși la desfiderea ce’mî dați a demonstra cine susține pe cutare sau cutare jurnalu, vă declaru că nu am avută de cătți convicțiuni morale, iară nici un dată nu am fi putută avea pretențiunea de a produce despre acesta c hi ani probe materiali. Aici d­ecetre supusă, 17 Septemvrie 1866. Dimitrie Ghica. EPISTOLE PUBLICE cătră D. DUMITRU GHICA. A DOUA EPISTOLĂ. Ai­clisfi­că „Iiarieie Scntinella și Ghim­pele sun­tu subvenționate de mine.11 Căndu unu bărbați, ca domnia-sa ajunge a dobendi­tă convingere, arătă de durerósS pentru dênsulu și potă filce nenorocită pentru țara sea, ca ceea ce ai dobeodită în privința mea și a doué <^iarie din Bucurescî, cari ani întregi au combătutu cu felurite sacri­­ficie imoralitatea și despotismul­, crede c’acea credință a sea ele trebuia s’o comunice nu unui amică ală meu ci s’o arate in fagia națiunii. Interesulu publică cere împeriosă ca cestiune d’uă asemene gravitate se se desbată și se se lamuresca in fagia națiunii. Con­formă acestei credințe ce este, ce tre­bue se fii șa dumitale, te-am rugatu a spune în publică cea a ce ai țesii în par­ticularii'­, și publiculu are acumă suplă ochii sei respunsură dumitale. Respiinsă-ai, domnule, cu totă a­­cora­ți», cu tota chiaritatea și preci­­siunea ce tort­eram­ă in­dreptă s’as­­ceptame de la m­ă bărbații politică ca domnia­ta și fată d’nădală de la unu omă care, în privința onorii publice și private, trebue se aibă cele mai înaltă, celă mai delicată simptimantă, trebue se mergă, mai cu sem­ă la noi, pînă la susceptibilitatea cea mai m­are, cea mai exagerată cinară ? Epistola dumitale este suplă ochii publicului și fiă­care va judeca și va oțărî intre dumniata și noi, între a­­cusatore și acusați. Speră insă, dom­nulu meu, că vei recunosce că am și datoria și dreptulü se 'ntimpină gra­vele dumitale acusărî, și <ă, ori care va fi în viitoriă resultatulă acestei du­­reróse acusărî și ’nlimpinări, ro­pun­­derea, in bine scâ­rn reă a dumitale osie și va fi. Sprii a pute face desfiderea câtă se póte mai lămurită, și iotă d’uă dată ca deferințâ pentru dumniata, voi­ ur­ma-o pe terămură ce fai alesă, adică in șiruiu epistolei domniei sale. Începi epistola dumilale cu urmă­­toriele cuvinte: „In adevĕrü, am țlisu că suspinez diariele Sentinella și Ghingiele.“ N’a fostă vorba, domnulă meu, de susținere ci de subvenționare. Acesta a t­an­troi din nou domnia ta la sfirșitulu epistolei. Pentru ce dată, la ’nceputu consfunței susținerea morale, care nici degrada, nici desonoreză pe nim­i­ne și care nu face obiectulă desbaterii ,re­fugiu, cu subvensionarea materiale, care iste uă degradare și uă desonore și pentru indivizi și pentru națiunea ce o va suferi, și care este obiectulă princi­pale ală disensiunii? pentru ce înlături cestiunea generale pentru c ea parti­­culariă și individuală, cestiunea mo­­ralitâții publice pentru cestiunii de drep­tate sau nedreptate personale? Gumă unu bărbată ca dom­nia­ sa, mai póte ține la opiniunea bună sco rea, că ar avè de persona sea, nisce foie ce sunt­ subvenționate pentru a lăuda sec defaima, și cari încă sunt­ sub­venționate b­ună individă? Gumă în sfârșitu mar­ții la opiniunea, bună sco rea, ce ar avé pentru dom­nia ta, m­ă omnă ce scii fórte bine, cum­ă scie tóta lumea, că n’are uă sin­gură lescară, una singură măcară ve­nită, și care cu tóte aceste, ai con­vingerea morale, că are acumă atâția bani in câtă subvenționezi elă dusa-și, din avera mea, clone­­ Hurie? In cele două părți ale epistolei du­mitale tratezi cestiunea cu totulu per­sonale și care este: „faia Ghimpele, ți-a adresată m­ă șiră de atacuri personali, și ^iar­ule Romănuță n’a relevată a­­cele atacuri.“ Constatăndă din noă că tóte aceste cestiuni suntă cu loiulă afară din cea mare, subvenționarea isiam­elor, Sen­tinella și Ghimpele, de cătră mine,“ te ’ntrebu în trecutu, pe insu ți dumniata, pentru ce, căndu de chiari insu­ ți că numai Ghimpele te a atacato, amesteci și pe Sentinella, care recunosci că nu tă-a atacată? Te ’ntrebă, pe ănsu­ ți dumniata, cumu, dacă fisele sole sunt­ libere, adică nesubvenționate de mine, așîu fi pututQ ee se le dieteza pe cine se laude seu se defaime, pe cine se susțiiă seu se combată? acésta cerere fiindu peste patin­ ă a o face de cătu pentru foie ce nu sunte libere, respunderea neputendu-o ave eö de cătu pentru foie ce sunte subvenționate, prin însa­ și imputarea ce-mi faci, afirmi din noă subvenționarea de cătră mine a ți se­­lera țliarie. De n’ai fi cugetate asta, apoi mi ai fi date și mie drepte a mĕ plânge „c’ai ros­te opiniunea publică în ră­­lucire mi d­e văudă atacurile ce mî­nă făcută, tone întregi, și pe tóia ții1».), dbariele­­ trompeta Refoma și Legalitatea. Dumniata, ești ca și mine, în capulă unui­­.furie ș’ai tăcută. Acésta tăcere do­­vedesce, dupe dumniata, că, pr’ecum,1 cu sunte solidarie de atacurile ce ți se vor­ fi făcută de cătră Sentinella și Ghimpele, totu as­tfelu ești și dumniata solidarie de cele făcute nouă de cătră trompeta, Reforma și Legalitatea. Nimine nu [ are cere nim­eö de la lumine, (Ară reciprocitate, »ce, cum­ă d!ce Evangelia : „ale taie dintr’ale tale.“ le 'ntrebe in sfărșitO, pe Rusu-ți dumniata, cum­e Romănulă ar fi pu­tută se incepa cu foia mnoristica Ghimpele, uă luptă seriosă, drepta și sistematică ca se le apere pe dumnia­ta, de atacurile ne­drepte și sistematică, ce ți-a facutö glumeța fóie? Căndu și pentru cine anume Romănilă a com­bătută cu foiele glumețe? Și apoi, pentru ce ceri de la Romănulă cea­ a ce ți’ai cerută de is diar­ulű dumi­tale Ordinea? Pe ce drepte, pe ce privilegiu ceri ca Romănu să se sec­u spada și se combată, chiar­ contra fotelor, glumețe, pentru a te apuca pe domnia ta, făr’a fi cerute mai ău­­tei, de la Ordinea, d» supte a dom­niei­ [UNK]laie direpțiune, a te apăra și prin acéști a apăra , pe óme­nii probi atacați“ pentru ca se nu fa­ci cume, ijhcl dumnia­ta, pe cei­lalți omeni probi „se se desguste d’a și servi cu devotamente­­ era când ț­ară vede că serviniele lor­ sunt­ răsplăti­te la noi cu batjocura și defăimări?“ Susțin­ere că numai Atenano M Óra nu și Ordinea suntö datoră se spere pro­bitatea? sért susținea numai in dumnia­ta trebuiesce apărate în România ser­­vițiele publice și până și însă­și pro­bitatea ? Acu­m­ se reven­ime la partea ce mai mică prin spațială ce i-al dată in epistola dumitale, daru care este cea mai mare și încă singura s­eriesa din tóte pupturile de privire. „Cătu pentru cestiunea de mbriu­ politi­e, atătil Romănulă cătu și Ordinea trebue se sciă că <j­in­­ viele cele mai onorabili nu potü superste tóte, din ne­norocire, numai prin abonații lor. TO­­TU­ȘÎ la desfiderea ce-mî dațî a demonstra ci:ne susține pe cutare jurnalu, vi declară că nani a­­vutn de cătă CONVICȚIUNI MORALI, era nici uădată n’am pututu ave pre Uniuima d’a produce despre acesta chib­ră probe materiali.“ Trecu, onorate dorani, peste opi­­niunea ce emiți despre cunoscințe ce­­ nici că trebue se aibă țliariulu Crâi­nea, ca nu póte subsiste fără SUB­VENȚIONARE; acésta p­rivesce pe ono­rații membrii ai acelui d'ar*ö, și că tu despre Romani//« mă mărginescă a de­­c­iara, cea­ a ce so­ă fórte mulți, c'a fostă SUSȚINUȚII de publică și d’ui pârlită intréga, ce se numia in Came­ră partea stăngâ, c’a f'oste sora unei asociațiunî, daru nici vădată SUBVEN­ȚIONATE. In cee­ a ce mĕ privesce, onorate domnu, convingerea dumitale morale mi-este d’ajunso; nu eu îți vom cere probe materiali, acte de vnolare a ono­rii și a consciinței, adeverite de mar­tori oculari și onorabili. Amă însă și

Next