Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-21

SALA SLATINIANUJ SOCIETATEA AMICILOR CONSTITUTION 11 Joui la 22 Septembre 18­10, ȘEDINȚA PUBLICA. Obiectul­ disensiunii: ALEGERILE ȘI COMITATELE ELECTORALI. DD. Getățianu a simții invitați a se a­­duna la 7 și jumătate ore. tum­uri­ VT 20 RSpciun ® Din­ UI 2 Prunerele Domnulu­i, publică în Ordinea (18 Septembre) suptă tiilu de adevăruri și neadevăruri, unui articlu în care arun­că asupră-ne, totă noroiurii ce­a pu­tută aduna uă mănă, care condusă de cea mai orbă turbare a măniei, nu se mai sfiesce d’a apuca totu ce­ i­ese ’nainte. Fiindă­că țliariulă Ordinea, în în­­naltură seu comitatű și cu iluștrii sei aderinți, caută, necontenită și cu cea mai mare sete, luptă, și luptă cu ori­ce preț­ă, și pînă la mórte, contra ce­­loră de la Românulű, și numai contra soră, suntemă siliți, după ce vomă constata din noă, și numeră cu nu­­meră, că domnia lora aă atacată ne­contenită și numai domnialoră, vomă fi siliți și noi s’o priimimă, și se nu ne mărginimă ca pîn’acumu, nn nisce rare și mice apărări, ci se luptămă cu tóte puterile contra celoră cari ne lo­­vescă cu tóte puterile ce aă și ce potă aduna cu ori­ce preț­ă. Dacă omenii politici de la ordinea caută cu atâta stăruință lupta, trebue negreșită se se fi convinsă că ea este neapărată pentru binele, pentru feri­cirea țerei. Daca domnialoră ne lo­­vescă necontenită, în tote numerele, și cu totă felulă de arme, aă recu­noscută negreșită că nu póte fi bine pentru acesta țară pînă ce nu voră isbuti a ucide moralicesce pe cei de la R­o­m­­ă­n­u­l­ă , singurulă ce­a fă­cută și face tóte relele. Fiă­care ește datoră se facă binele, după cumu ili conduce mintea sea și se lovescă re­­ală și vițială ori unde îi­ aretă o­­chiulă seă. Ordinea dară, își îm­­plinesce datoria dupe cumă simpte ș­i înțelege dănsa , va recunosce însi celă pucinu că onorea ne ordină, se ni întorcemă și facia cea­laltă lovirilori ce ne dă o­r­d­i­n­e­a, că instinctuli de conservare cere se nu ne lăsămi a peri far’a ne apăra. Intr’unulă din no. vistório vomi respunde D-lui X, la tóte acusările cele grave ce ne face. Pentru astă­^ ne mărginimă a-i respunde numai­­ una din acusârile ce face Romănulu și d-lui C. A Rosetti. E că ce tfic țliab­ulă Ordinea. ..In­umilă din numerile precedente, Romanul i^lie că la Ploiesci se vid­ecă legea nepriimindu se jurămentulă Comandantelui legiuni guardei ce tățcuesci, și întrebă ce însemndijă acesta dorîder a leget? Daru nepartinitorulu și dreptului Romă­ nulă nu spune că acea lege nu mai era vergini­că ca fusese mai ăntîiu violată, și greu violați prin numirea d-lui Grigorescu, care n’a fostu nie soldatui măcarii, ca șefă de legiune, pe căndu­ ori 18 din legea guardei proscrie positivu că șefi de legiuni se voră alege din Coloneii­ scii Loco­tenenții-Coloneli în retragere. Căndi­ s’a făcut acesta fără de lege numire, tocmai fiindu D. C . Rosetti ministru constituționalii, de ce n’a a­retatu Romănulu că se vicid­ă legea, de ce a’ strigată că este derîdere a legei? Orc Romanul se fi conservată în religiunea sea, obiceiuri di ceremoniile păgâne ale strămoșilor­ noștri Ro­mani, cari, departe de a numi violare, conside­raă ca celă mai plăcută presență oferită Șeulu căndă marele pontifice însuși sacrific­i feciora p­altarulă lui Priape ?“ X. Căte una singură cuvântă astă­m spre întimpinarea acestoră acusări a­­tâtă de grave și în termeni arată di delicați, arătă de nobili, f-iă D. Grigorescu nu este numită colonelă, ci locotenento Colonelă, astă­­felă precumă a fostă numită și d. Di­mitrie Ghica, și d. C. G. Cantacuzino, și s’a numită numai provisoriă Co­­mandante de legiune. Legea dară nu este călcată prin acele numiri. 2. Chiară d’ară fi uă călcare de lege d. Grigorescu nu s’a numită fiindu d. C. A. Rosetti ministru constituțio­nale, ci după eșirea domnialui din mi­­nisteriă și după ce s’a alăturată pe lângă triar­ulă Ordinea domnulă­­, ca­re se pricepe arătă de bine în cea ce privescă pe Priapi și altarele loră. Priimită din Ploesci să depeștă sub­­scrisă de 7 cetățiani, cari protestă con­tra unui cuvântă ținută de D. Urlă­­țianu, primă procuratore d’acolo, la­să adunare electorale. Credemă că protestarea onorabili­­lor­ cetățiani nu este întemeiată. Ori­care cetățiană are dreptul ă d’a pune în discusiunea publică opiniunile sale, cu condițiune numai se nu ușeze de puterea materiale ce ar ave spre a impune altora voiința sea. A interzice cetățianilor, desbaterile publice, este a lovi libertatea cugetării. In țerele li­bere, chiară miniștrii vină în adună­rile poporane a-și explica politica loră. Se lasă mă dară tutuleră acestă li­­bertate, reservăndu-ne a protesta atunci căndă se violeză legile, căndă se fal­sifică adevărata espresiune a alegeto­­rilor, prin amestecul­ oficiale ală a­­utorităților, în operațiunile electorale, în înscrierile în liste, în colegiile a­dunate, «Io­ prin centituirea nein­oti­vată a primarilor­, și alte asemeni. EPISTOLE PUBLICE cătră D. DUMITRU GHICA. A TREIA EPISTOLĂ. (Vezi No. de cri). Căndă unu omă, bine născută și bine crescută, este silită a vorbi de elű insu­și, dumniata scu­ férte bine, că n’o face împinsă d’uă orbă și ri­­diculă iubire de sine, ci că se ser­­vesce de împregiurarea, totă­deauna neplăcută, ce­a pusă persona sea in jocu, pentru a merge de la particulariă la generale. Ast­fel o căndă s’a ’ntem­­plată se fii silită a vorbi de dumniata ensu­țb nu te ai supusă negreșită la acea siluire de cătă atunci căndă ai putută face ca cestiunea particulariă se fiă pretestată pentru a servi inte­resele generale. Dovadă este însa­ și epistola dumitale d’alaltă­ieri prin care dechiari antei, c’ai vorbită unui amică ală raeă tocmai pentru a me sili a pune cestiunea in desbaterea publici, c’ai vorbită de persona domniei-tale, — reputațiunea dumitale fiindă deja stabilită, — numai pentru a opri, pe câtă stă în putința omului, că „ómenii probi se nu se disguste d’a-și servi cu devotamentu ț era căndă ară vede că servnț­ele loru suntă resplătite la noi cu batjocure și defăimări.“ Vei în­țelege dară și vei permite, celă pu­țină dumniata, se profită și că de a­­cuzarea de corupțiune ce mi-ai făcută, spre a provoca cugetarea publică la cestiuni de interesă politică. Prin nimică nu pate făptui cine­va mai bine uă națiune pentru despotismă de cătă isbutindă a o face a nu mai crede nici chiară în onóre, în probitate. Ca se pótá­uă națiune se lupte con­tra ideieloră ș’adesea a credințeloru ră­tecite, vechi seu noue, contra obice­­iuriloră­rele, a iresurilor­ ș’a nesclinței, soli bine dumniata cătă strădanie și căte sacrificie îi trebuescu pînă ce se pótä eși învingătorie. Scii asemene c’atăta lupta cătă și sacrifîciele trebue se fiă înzecită mai mari pentru na­țiunea care, ca a nostră, va ave­a lupta totă d’uădată și contra cotropirii stră­­niloru. Pe ce dată va pune ea părghia pentru a rădica și resturna acei munți uriași de-i vomă lua puntură de lațlimă, credința în moralitatea publică și privată? Căndă­uă națiune va ajunge a crede că ni pate fi nici ună omă, flă­câtă de ’ncercată, care la unu momentă cri­tică se nu-și vînd­ă, p’unu prețin­ere care, onorea sea, consecința sea, su­­fletulu sufletului seă, vieța sea d’aci și de dincolo de mormêntu, numele seă ș’ală părințiloră, ș’ală copii­loru sei, cine nu ’nțelege c’acea națiune nu mai pote lupta nici contra cotropirii străinului, nici contra despotismului din întru, pentru că nu mai are in ea nici una resortă care s’o împingă spre sacrificie, nici uă putere care susținendu-o nu întru iei se potă nimici lovirile din a­­fară. Rădică unei națiuni credința că iubirea de patriă, virtutea, onórea, probitatea suntă în adevere atribute ale omului, realități, devine învederată, și scii că istoria ne-o arată necontenită, că acea națiune se moleștesce, se des­tramă, și d’aci ori ce ai încerca spre a o regenera servesce din contra spre a o deprava și mai tare, că speraclul­ slăbiciunii ș’ală perversității ăltimei este uciderea morale cea mai­­ lentină.Jlu-i legile cele mai bune, îndată ce lip­­­sesce credința în moralitate ele nu voră servi de cătă spre a mări imo­ralitatea făcându-o mai dibace, și spre a grăbi perderea iei dovedindu-i prin faptă că nici uă lege, nici uă con­­stituțiune, nici uă instituțiune nu póte îndrepta uă societate, nu póte face ca omul­ să nu fiă depravată, se nu fiă lupă pentru oiă, (homo homini lupus). Dă-i cea mai mare libertate, dacă i-ai luată credința în virtute, libertatea dată va servi numai spre a o făptui și mai bine pentru sclaviă, facen­du-o se creista că cee­a ce se numeșce libertate nu este de cătă destrămarea cea mai ne­rușinată ce se face în publică și fără sfială. „O, virtute tu nu esci de cătă ună cuventu!* Acesta fu­cea după urmă strigare, cea după urmă credință în care muri ultima virtute a Romei republicane, d’asupra cării­a despotis­mul apoi își așed­ă îndată domnia care dăinui fără temere pînă ce s’afundă cu națiunea întregă. Nu este omă, destulă se fi citită ceva și se fi cugetată puțină, care se nu cunoscu acestă adeveră, acesta me­todă prin care vițiulu conduce­uă na­țiune la perie. Acestă sistemă s’a ’n­­trebuințat­ în tóte țețele, și ’n tóte epoeele s’am ved­utu-o întrebuințându-se și la noi în tôte epocele în cari na­țiunea s’a ’ncercată a se regenera. Toți cei de vîrsta dumitale, dom­nule Ghica, sciu forte bine cuma, suptă domnia lui Al. Ghica, aginții străinului ș’ai imoralității, reitondă că națiunea intrase într’uă epocă de re­generare, se siliră a ucide prin ca­lomnie, pe celă cari atunci luase în mâni stindariulu naționale și ne chiăma la luptă pentru înlăturarea protectoratului rusă, și pentru dobîndirea unirii Principa­­telor( luptă unu principe ereditarii’) dintr’una din familiele domnitoric în Occidinte. Calomniele de totă felulă, șioptite și scrise, în prosă și’n ver­suri, „vîndarea Cămpinianului,“ căderea draciloră,“ curgeau pe totă zina asu­pra națiunii ca rîurile de flăcări ce ne spune biblia că plouau asupra So­­domei. Cămpinianu s’a dusă se vîmflă țera la Turci, Cămpinianu s’a dusă se lucreze pentru a resturna pe Vodă Ghica ș’a se sui­pra pe tronu; și căndă actele dovediră că Cămpinianu lucrase la Paris și în London pentru unirea Principateloră și domnia unui principe regale; căndă Cămpinianu fu închisă, pentru a opri națiunea d’a se descepta pe deplină ș’a susține dra­­pelulu mântuirii ce puterea materiale­i nu făcuse se ca$ă din manele lui Cămpinianu, îndată gurile plătite și co­rupte începură a șuiera că Cămpinianu s’a vîndută Rusiei. Calomnia prinse, și națiunea per^énda încrederea în vir­tute, îngenuchiă din noă, ș’abia trâm­bița învinării de la 1848 putu s’o rădice în piciore, s’o facă a crede din nou în virtute,, în patriotismă, în li­bertate, în onorea publică și privată. Descepțiunile ce urmară fură multe în adeveră și d’acea­a­și veț jură mu­scă­­(jenda în rusiasmulă naționale, stă^endit treptată credința publică. Ne rădicarămu la 1859; daru vodă Cuza propagă că nu este in­­eră nici una omă pe care nu-lă póte căsciga. Națiunea cred­u și d’acea­ a că<­lurămii din noă cu toții in nomolulă despo­tismului ș’ală corupțiunii de l 2 Maiă 1864, și d. Costa-F­oru putu se scrie­­ că „cuvintele de libertate, dreptate și patriotismă serviră dreptu­mantă spre a a acu­mui n­im­pUunea și trădarea, și putu merge păn’a domn chiar­ sacn­iciele. Piua de 11 Fevruarie, ne rădică din nou din nomală și ne împinse spre calea cea mare a virtuții, a drep­tății, a naționalității și a înfrățirii ome­­nilor­ onești. Și la răndulă scă, străi­­nulă și corupțiunea începură propa­ganda lor, spre a se încerca din nou a face pe națiune se stinge: „virtute, nu ești de cătă ună simplu cuventu,“ și prin perderea credinței se-și de sfirșitulu, se-și de sufletule. In ce me privesce personale, s’a ț­ii­ă necontenită, de la unu capetu la celă­laltă alu țereî, că Vodă Cuza, mi a dată 80,000 galbeni spre a-i da drumulă; că Israeliții mi-aă dată nouă-d­eci, una sută mii galbeni pen­tru ca se se dau drepturi politice; că boiării, adică și dumniata, domnule Ghica, mi-aă dată de la 62 și pîn’­­acum­ă nu­ mai sciu căte mii de galbeni, ca se-î ajută se sfărâme libertățile publi­ce și drepturile națiunii, se-i ajută ca se se ia sătraniloră proprietatea, dreptatea, vo­­tulă universale, armata permaninte ma­re și bună cumă o făcuse Vodă Cuza și nu mai so­ă încă ce bunuri și boiari apoi se repaie din nou regulamentulă, privilegiele, și ori ce altă voră voi. N’am respunsu, cumü scii negre­­șitil, onorate domnă, la nici una din aceste calomnie, și nici n’amă cerută se respundeți domnia­ vóstra pentru mi­ne, precumă vetilă c’ai pretinsă dum­niata so te apără că, chiară contra glumeloră unei foie satirice, și care glume încă nu se să se fi morsă pîn’a ataca, a împunge măcară onorea du­mitale. Și veții, onorate domnu, că că aveam ore care dreptu a cere de la dumniata și de la amicii dumitale a respinge acele calomnie, pentru că ele ziceau că domnia­ vostră chiară mi-ați plătită și tăcerea putea se se cred­ă de mulțime ca confirmare. N’am ce­rută însă și nu ceră nimică de la ni­­mine­ căci nu prin cerșitor să se aperă onerea publică sau privată; și n’am intimpinată calomniele, căci cei cari le făceau aveau două bolduri temeinice pentru a se face. Servitori sinceri ai corupțiunii și ai sorginții corupțiunii, despotismul­, ei sunt­ siliți a lovi cu ori­ce preț­ă virtutea pentru a face ca națiunea se credee că corupțiunea este inerinte omului, că „virtutea, devo­tamentul, abnegarea, sacrificiele, nu suntă de cătă unu simpla cuventu, uă simplă licurire de amăgire.“ Ș’apoi, nu se scie­­re că omulă nu póte crede în­­tr’ună simptimente ce nu l’a simplitu, ce nu-să simple nici vădată în elă ânsu­și/Cum puteam daru­, pe drep­tate, se osândescu pe cei cari judecă pe toți după sinele, pe cei cari se uită în oglindă și făptuescu firesce pe toți dupe chipulă și asemănarea loru ! Amă însă, onorate domnă, și drep­­tură și datoria se intimpina cuvintele dumitale, se esprimă mirarea mea și păre­rea de reă că le-ai putută rosti dumneta, și se ceră cu stăruință de la dumniata se demun­ștri in publică, prin ce acte ala mele ai putută se-ți faci, dumniata, dum­niata, domnule Dimitrie Ghica, convinge­rea morale că eu mi-am vândutö­uă via­­ță întregă, mi-am vândut­ numele și onórea am­icilor­ mei, a părinților­ și a copiiloru mei, și dup’acea vintre, am căzută firesce in tóte vin­ele unui omă degradată, amă plătită și p’alții, ș’acei alții, ai dobindită convingerea morale, că suntă in iarnele Sentinela și Ghimpele ? Dumneza nu ești din cei cari nu sciu ce­va se «fică a se susține și ce insemneză a -----—,. ..x 1 ] Asceptă dară, onorate domnă, esplica— rea dumitale. Pin’atunci este neapărată se­ mî dai voiă se reproducă aci căte- va pasagiu din­­ Iliam­ul și dumitale Or­dinea, scrise, printouă ciudată comer­­dință, tocmai în momentele căndă seri­al și dumniata epistola prin care îmi Miceai că ai convingerea morale, că eu am și bani și simplimintulă omului coruptă d’a subvenționa isharie. E ca, onorate domnă, ce d'c3 ti’8' m­ulă Ordinea, prin urmare totă dumniata și amicii dumitale,în numerală ce a a­­­părutu duminica trecută. (18 — 30 Sept.) „Și cs armă mai teribile și mai mîrșavă de cătri Calomnia, care rănesce adâncii pe celi ce ea lovesce, darii care mînjesce și pe celii ce se servă cx a dansa? Calomnia iubesce în cea ce o­­mxilii are mai sacru, mai scumpii, în onore, în respectulu de care fiă ce omii are trebuința în societate. „CalomniaȘă, calomniată mereu. Șice unii mișelfi personagiii­alfi lui Beaumarchais, totu va mai românea ceva în urmă.“ Intr’adeveru cine póte provedea consecințele unui cuvinte, Șisi­ cxx­xx și anunță, unei umbre de bănuieli asupra cui­va, căte nenorociri, căte uri și resbunărî nu se des­­cateneză do uădată printr’ănsele în sănulă cinei societăți. Ca Proteu, calomnia scre­se ié mii de forme, mii de aparințe spre a se lipi de tote ca­­racterele, a profita de tóte împrejurările, a escita ură intre frați, a rupe tóte legăturile de amici­ție, a semăna discordia între clasele sociale. O! cine vre sĕ cunoscă Calomnia, se citescă admi­rabila descriere ce face de acestui monstru, unii scr­iitorîi de geniu, care adese­a fostu m­ișcatii de dînsulfi, dară car­c, mai bine de cătă ori­ci­ne, a scixitü scii uimicesca. „Am vetjutfi ómenii cei mai onești apropo de „a fi sdrobițî de dînsa. Credeți că un o rentate „mai mîrșavă, nu c horrore, nu este basma mui „absxxrdxi pe care se nu le poți face a se crede „de ómenii fără de nici vă tidbă dintr’unix orașfi, „dacă vei fi putermi îndemânaticii, și noi avemü „omeni care au uă adresă!...... Auteiti vă șioptă „ușioră, care rade păiîntulii ca rîndurica în­ain­­„tca furtunii, pianissimo murmură, și trece rcpe­­„de, și semăna iu fxiga’î cuvîntulă înveninații. „Cutare gură nlu priimesce și, piano, picțno, ț­­lfi „alunica cu dibăcie în urechie. Reuln este făcuții, „din genuină, se tîrasce, umblă, și rinforzando „din gură în gură, merge diavolii; și do­uădată, ,,nu seii cuma, vedî Calomnia ridicându-se știe­­„răudfi, înflăndfi, crescândă, ori cari poți vede­­ ,,cu ochii. Ea își ia aventurü,­­întinde aborului, s „vîrtejeșce, împresură, smulge, răpesce, islexicncsec ! „și tună, și devine, grad­ă cerului, una strigată „generalü, unit crescendo publico, chorus univer­­„sala de ură și de proscripțiune. Cine dracu ar „resista la acedto?“ Etă portretulu Calomnii, de Beaumarchais. 1

Next