Romanulu, martie 1867 (Anul 11)
1867-03-01
AHOTÎJ' ALjU UN-8PRE-PECELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ----4**-—--Cap. Bist. Pe aoü..............................lei 128 — 152 Pe sése luni.................... » 64 — 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Pe uă lună.................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. . Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria................ fior. 10 v. a. id' ADMINISTRAȚIU’IBA, PASAGIULU ROMANU No. 1- - REDACȚIONEA STRADA ACADEMIEI No. »0. DEPEȘSE TELEGRAFICE. (Serviciulu privată ală Monitorului). Londra.— Lord Argyll pronuncia una lunga discursu în favórea Candioțiliii, și Ze ce datoria Englitezei este de a lua în considerațiune suferințele Candioțilorii. Derby condamnă discursulu lui Argyll ca periculos« omenii de Statu englesi nu trebue se acelereze căderea imperiului otoman, prin astfelit de simpatii pronunciate; adaogă că plângerile Candioțilorii sunt în mare parte nefundata, tele exagerate, insurecțiunea își are origina în Atena, e continuată prin voluntari cu complicitatea guvernului grec, care speră insurecțiunea și în celaalte părți ale Turciei. Acesta a împedicatu pe Pertă a avea un politică de conciliare. Engliteza a făcută representările care Turcia este gata a esecuta. intervențiunea în afacerile Turciei ar fi funestă pentru independința ei. Regretă atrocitățile comise de amândouă părțile. MIERCURI 1 MARTIE 1807. LUMINEZA-TE ȘI VEZE I Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Romanu No. 1. —In districte la corespondirnțiie siariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de d’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.C. Ciocârlan. ANUNCIURILE Linia de 30 litere.....*............ lieü. Inserțiuni și reclame, linia....... 5 Bucurescî I ® „£ £ £*. Ama aretatu în două rânduri, deși cu mari precauțiuni și menagramente, căușele cari au făcuții că oculii ministeriu, deși regulatű îndată de d. Stefan Golescu, nu s’a pututu forma în timpu de șase jutie. In urmă, Măria-sea Domnitoriulu a ’ncârcinată pe onorabilele d. Constantin Cretzulescu cu formarea noului Cabinetu. Se spune că domnia-sea a luptatu cu cea mai mare inteligință și bună voință spre a compune unu nou cabinetu care se represinte d’uăpotrivă întregă Adunarea, se mai zice că s’a făcută părții drepte totu felule de concesiuni, și că dînsa a refusatu. Constatămă daru ș’acestu refusa ș’acestă nouă greșelă politică a acestei părți a Adunării și facemu cunoscută că noulu Cabinetu s’a formatu în următoriulu modu. Președinte alu Cabinetului și Ministru al Justiției d. Costantin Cretzulescu. Ministru din întru d. Ion Brătianu. Afacerile străine d. Ștefan Golescu. Finance d. Văsescu. Culte și Instrucțiune d. Dumitru Rossetti. Lucrările publice, Agricultură și Comercia, d. Dumitru Brătianu. Resbelu d. Generaliu Gherghelű. Măne, Mercuri Ministerulu se va anunța oficiale la Senatu și la Cameră. Damü și vomü da necontenită unu Iocü mare în fața nóstru scriitorui de peste Carpațî, căci este datoria nóstră a pus pe cititorii noștri în cunoscință despre totu ce se petrece în țerele unde esiste că poporațiune romănescă, pentru că, precumü neilirea mai dema^i unu corespondinto alu nostru din Transilvania, scrindu ea se face ce se fice p’acolo, se înțelegemu ce se astepta de la noi, se strapumu mai bine și roiulu și respunderea nóstru. Nu este vorba aici de cuceriri cu măna armată, este Gestiunea de influinția morale ce România liberă trebue se aibă asupra tutorii Romănilor si, de suflarea de viață naționale ce trebue se respăndescă asupra loru. Cumu vomü esercita acésta influință, cumu vomu respandi acésta suflare, dacă nu vomu înțelege misiunea nóstrá, dacă, prin organisațiunea nóstro interióre, nu ne vomu pune în posițiune d’a o îndeplini? Se ne petrundemu daru d’acesta ad< vere, și se ne facemu datoria, căci astrăminte de greșelele nóstre, de rătăcirile nóstre voru suferi zece milióne de frați. El suferà îndestulă astă—4”, daru ei speră încă. „Schimbarea politicei în timpuri du facă, țilice unü (iliariu romănesc) de peste Carpațî, aduse pe poporulu românü în una dintre cele mai critice situațiuni; — elfi însă scie, că alfii nu mai pute deveni ignorată, elü are dreptu rescumperata cu multe sacrificie. Poporulu română nu se teme; elu ține tare, că are vieța, are virtute, sufere cându ei dictezá cumpetulâ cu răbdare, darü scie, că misiunea lui e forte mare și ca patriotă transilvană și ca Română.“ Elu nu desperă daru, căci scie că De n’a pentu Roraăuulu căndu ardele barbare Veniau ca și locuste pe agriî semenatî. Aeu cându brațiu-țî tare în lumea cunoscută, Tu, bravuile Române, mai cred Jl a fi perdutuf Acestua este simptimiutalu care respiră și’ntr’ună articlu alu d-luî Bjriiță ce-lu reproducamu mai la vale. Fia ca elu se stă în cugetarea, înotărîrea tutorii Românilor, din ori ce parte, și ca toți se-și facă cu mîndriă și bărbăția acea întrebare ce-i adresa poetulu. Atunci Romănimea va fi rîntuită. De la Românii de peste Carpațî se trecemü ia Austria și se reproducem* aci, în privința situațiunii sale, căteva cuvinte din «marul» V Avenir national. „Pe când Prussia se urcă din apoteose în apoteose, $ice faia parisiană, spre omni potiță in Germania, Austria se descompune și se despr»aniseza din ce în ce. Guvernulij de la Viena e în luptă cu dietele particularie ala imperiului. Tóté séu mai tóté reclamă autonomia.—Decretele de disoluțiune ploua. Eri loviau pe Dieta din Boemia; astăzi lovescu pe cele din Moravia și din Carnioli. Póte că guvernulü va trage vreuna folosit din aste lupte, însă, în ori ce casă, crisea va fi lungă. Austria, pentru câtava timpucelü puține, este condemnată la uă slăbire ce nu-i va permite a lua de cătți una rolü fórte neînsemnată în afacerile europiane.“ Discursulu Marelui Duce Nicolae, într’una banchetă la Sebastopole, este comentată de ^umele străine în aceluași modu cumü l’amü esplicatü și noi cându telegrafulu ni l’a anunțată. Dându-i ca corolariu și comentariulu cele mai elociate, unu articlu alü Gazettei de Moskwa, a căruia substanță amu datü-o ori, ^Kariulü des Debats declară că nu „trebue a ne ascunde că uă ori se amenință în acestű momentu și că situațiunea actualei Europei lasă unü joen frun osü smbițiunilor fi Russiei.“ Pe lingă aceste soiri de prin gliariele străine, corespondințele nóstre particulare ne anunțaă mișcări de oștiri în Russia. Gravitate i hiara a acelora sciri ne-a oprită însă d’a le publica îndată. Astăzi unu (jiariü germane, de obicinuită bine informată, Gazetta de Augsburg, vine a le confirma. Elyi ne spune că „autoritățile militarie, din regatulu Poloniei și din provinciele baltice, ar fi primită ordinea d’a fi gata a intra în campaniă cam spre primavéra, prin luna lui Aprile și că vom vedé în curundu pe Ruși pornindu din nou spre Prutu.“ Spirea acesta este fórte gravă; a o reproduce este totu ce voimü a face d’uă camă dată, și ne vomu mărgini a flice astății Românilor, ceea ce țice Europei le Journal des Debats. „Nu soimți ce valore se póte da acestora informări. Dară documentele diplomatice publicate de guvernul francese nu lasă nici uă speranția Turciei d’a vede pe Francia și pe Anglia trăgându și d’astă dată spata pentru aperarea sea.“ Sa cugetăm fi, Români, asupra acestora seid și, curau amü $isü éri, cei cari își înțelegu situațiunea și ^o iubire de patriă se-și facă datoria, ca țara apoi, se scă a da fiacăruia ce este alü senl Lupta electorale urmeza a se pregăti în Italia cu mare ardere. Partita clericale care, pân’acuma se apsținuse de la alegeri, de la unirea Italiei, se astă-di parte pe faciă în luptă. Dia— rulü l'Opinione se felicită d’acesta. „Intervențiunea clerului, țilice elü, nu trebue se ne íngrijescá delocu, ci nu mai se ne facă mai activi, mai descepți. Dacă alegerile trebue se fiă espresiunea sinceră a stării spiritelor în țară, se cade ca tóte opiniunile se ia parte în alegeri. Apținerea nu dovedesce decât neîncrederea și descuragiarea. A combate apsținerea, în ori ce scop, ar fi, este. în realitate a servi causa liberale și desvoltarea vieței naționale.“ Reproducerămă aceste cuvinte mai alesü ca învățămînt pentru Romăni. Ei pot vede că, în țerele unde libertatea este înțelesă și prețuită, cei ce luptă pentru că ideiă nu se descuragiazâ în facia agresiunilorü și intimidarilorű adversariloru lor. Din contra, acestea îi facă, trebue se-i facă mai activi, mai neadormiți, mai stăruitori întru aperarea drapelului lor. A se apsține, adică a areta nepăsare și apatia, cându este în jocu isbînda onoră principie, este a lipsi la datoria ce are fiecare orau, fiecare cetâțiană d’a servi causa libertății, desvoltarea vieței naționale. Publicăndă mai de ună ții depeșta, care ne anunță uă schimbare în cabinetuli englese, diserămă că nu înțelegemă acestă modificare parțiale și c’așteptamă scrii cari se ne-o esplice. Piarulü Independința belgicâ ne aduce ăstă-di óre cari lămuriri. „Părea naturale, țlice piarîulO din Bruxelles, ca retragerea celor trei membri s’atragă cină naive. Penetrațiunea sa, ascuțită prin lunge suferințe, lămuria forte clară simptimantele contrarie ce mișcau pe Maurice; însă, dacă mândria nu era rănită, ea nu ținea nici uă semă de acela și și suferia cu filosofie durerea făr’a demna măcară a o privi d’aprópe. iubirea iei pentru Marta, esaltată d’uă remușcare nesfirșita, o făcea nesimplitdre pentru tota aceaa ce n’o atingea decătă pe dînsa îieși. Ea n’avea decătă una singură seapă : a resbura pe Marta de nedreptele desprețuiri ce suferise din causa iei, asigurăndu’î uă viață ferice și onorată. Departe d’a se speria de desele visile ale d-luî de Tresserves, din contra le încuragia. Căndă Maurice sosia găsia totüdeuna pe Marta lîngă mama sea, îmbrăcată în albă, fără uă cordea să chiarüuă flore pe rochia iei de stofă comune, și de tăiătura cea mai simplă , singurul ăiei luciú âră fresceța strălucită a acestei modeste toalete. D. de Tresser ves îi vorbia cea mai mare parte de timpă pe acelă tonă de glumă inocinte ce se ie lesne cu copii, și Marta nu părea a fi nici suprinsă nici ofensată de acesta Ea nu era pre invețată, căci n’avusese nici vădată altă profesore decătă pe mama sea. Ea cănta c’un voce slabă acompaniânduse pe ună claviră stricată, căte-va arie vechie cu ună gustă naivă ce’i plăcea d-lui de prescăderea întregului ministenător și înlocuirea sea prin capii partitei liberale.“ Dară se pare că nu va fi astăferă. Uă omogeneitate de ideie s’a stabilită în guvernă prin recompunerea mea. Partida liberale, spre a nu se amâna reforma electorale și alte mesuje sociale importanți, voiesce a înlăturată crise ministeriale și pentru acesta ar fi dispusă a stabili unü felu de înțelegere cu centru dreptu, precumü s’a făcută în 1844 căndu, mulțumită unei asemeni înțelegeri, Robert Peel, a putută realise suprimarea tebră asupra grăneloru, cu tótu oposițiunea ce-i făcea atunci partita conservatóriu. Astar^i lord Derby și D. Disraeli, imităndu exemplulu acelui mare maistru în înțelegere cu D. Gladstone și partisani sei, ar compensa perderea voturilor, amicilor lor tory, prin voturile liberalilor, moderați și progresisti ce s’au întrunită asupra unei programe. Basca înțelegerii ar fi că va fi alegetoriu oricine locuiesce uă casă, sau ca proprietariü séu ca chiriașiu de doții ani de zile. Acesta base este aprope voturi universale. Dacă informările Independinței vor fi exacte, ele ne arată că d-ni Derby, Disraeli și cei alți membri inteligințî ai dreptei din Englitera au uitată multe și au învețată multe. Scăpându-se de membri pre retrograzi din ministeriu și’nlocuindurĭ printr’una elementa negreșită mai nou și mai înaintată, ei potü a-și reconcilia opiniunea astfeli și, prin uă politică liberale, ca aceea ce nu vede din basca ce se Zie c’au de scopu a fa reformei electorale, a-i asigura recunoscința viitoriului. Astefelii procedă bărbații inteligințî. Astefelina făcută Robert Peel, care fusese totü conservatoriu și care prin înțelegerea cerințelor timpului seu și-a facutu numele nemuritoriu. , Vă depeștă telegrafica ne anunță mai alaltă ori că „starea de asediu este rădicată în tóta Spania.“ Era uă greșală pe care o netifică astăz jilabă depeștă. Starea de asedm nu s’a rădicata, ci din contra s’a așezată, s’a pusă asupra întregei Spaniei. Țera tóta in ferbere, căci mesura acésta nu se póte explica altă felu. FOITA ROMANULUI, TRISTETA.U !V. — Asia dara ai vedutu-o la ea acasă ? Zicea d-na de Sommereuil preumblăndu-se într’un sera, cu Maurice. — Am vedutu-o. — Ce impresiune a produso Marta asupra dumitale fliuă mare și’nlocuia iei obicinuita. — In adevera impresiunea mea e încă încurcată. Inchipuiesceu ceva antica și tînerii tot d’uădată, mobile vechie și flori abia culese, uă Englesă betrănă și vînâță, uscată ca uă călugăriță, ce deschide ușia făr’a flice nici una cuvânta, și păserî ce cănta ca cumă ara fi înfrunzări,— d-na Daubert în doliu c’uă faciă ardinte și acră totu d’uădată, pe urmă Marta, luna și frescă ca zorile, cărpinda cu gravitate nescerufe vechie! A o vede astă felă, cu ochii plecați, cu rochia iei îngustă de lînă albă, așezată dreptu pe înaltul a iei scauna de lemne sculptata, ar dice cine-va că e uă mică feciora de alabastru în nișia séa gotică. — Și ai depusa omagiele dumnitale la piciorele ficiorei. 1) A vedea No. «lin 21 23 24 25 26 27 și 28 Fevruarie. — Da domna, cu punga iei. — Și ce-a $isi ea ? — Ceva forte simplu. In sera căndă am întâlnitu-o pentru ântâia oră pe drumul de la Saint-Paulien, ea se suise pe podiștu cu mama mea, ca mai în tóte serele de multă timpii, făr’a întâlni nici uădată pe nimeni, căci străinii ce visitază țara nu se espunu a veni prin acelQ locu decătă Ziua mare. D-ma Daubert, obosită d’a fi mersă atătă de multă, se așezase într’una locă adăpostită de veniű la colțiulă tufărișiului și Marta se preumbla prin prejurulu iei făr’a se depărta multă. Ea se’naintase pînă la loculă înaltă supții care șe cheamă; din întâmplare uăpatră plecă de suptă piciorele iei și veni de me atinse în locul ă unde eramă ascunsă. Spaima iei fu forte mare căndă mă vețu d’uădată eșindi înaintea iei, și astă spaimă crescu căndă vețu c’o urmărescă,— și’n nedomirirea iei crestându-mă unu tîlhară, ea’mi dete punga iei, singurulă obiectă ce’a păru demnă d’ami satisface dorințele ? — Te vei întorce la ea ? — Pentru ce ? — Tocmai la asta ne găndeamă și că. Dară întrebatu-o ai pentru ce acelă cuvânta tristeță și ce însemnezi vă devisă arătă de posomorită ? — Acesta nu e uă devisă, e numele iei,— ună mică nume intimă și fragedă ce i l-a dată mama sea, și Ci.;re țlice multe asupra nelinistei și mâhnirea sermanei femeie. Ore acestă copda nu e în adevere cruda și scumpa iei tristeță de tóte țiilele ? — Așia dară romanulă dumitale s’a sfîrșită deja ? — Tóte romanurile se sfirșescu, domnă, și cele scurte suntu cele bune: acestaa nu’mi va lăsa nici remușcări, nici regrete.... D. de Tresserves se duse era la Marta, și chiară forte adese. Elă luă deprinderea a o vedea la intervale mai regulate. Cu tote aste resiripția unu fest» de depărtare pentru d na Daubert; prestația acestei femei, a cărei tristă istoriă o cunoscea, descepta într’însu amintirea unei ferbinte durere la care în deșertă se’ncerca a nu se raaî găndi. Elă suferia lîngă dînsa, și cu tóte aste revenia necontenită, supunându-se astă-felula uă atragere pe care se feria a o defini. Interesule forte naturale ce trebuia se-i inspire singurătatea și părăsirea Martel ile justifica îndestulă, departe d’a se căi, ele își făceauă laudă din desele lui visite. D-na Daubert, ce tolera aceste visite, urma întru acesta unoră ilusiuni mai puserveselă întreprinse ai dă consiliu, imprudință a cărei gravitate n’o Înțelese de cătă mai tîrijiă. O circumstanță, forțe ușure în aparință , îmn lumină d’uădată, Maria căutase luptă direcțiunea lui uă sonată nouă, și séu ca Maurice era reă dispusă, seă că tonurile ascuțite ale clavirului îi iritaseră nervele, elă se arîtase asupra, ș’arătă de multu încătă Marta redicase de mai multe ori spre dînsulă privire mirătoriă rugătorră totă d’nădată. Maurice se întorse ■ spre d -na Daubert și’l Z'se: ~ Suntă un“surof ,spre forte aspru, mie asta ?"nu merită doromeu a lăsa în urma mea regresări .. . » Și d’acea a voi fi curânda uitată. . . . — Plecați curăndă ? — După căte va Zi^Nu fu nici mă strigată nici uă suspină nici chiară unii fremetă ce o să înșciință în acelă momentă a ridica ochii spre Marta, ci fură intuițiunea neașceptată una din acele loviture mute ce lovesce d’uă dată două inimi și le face se simplă sanțiulă nevezută ce le unesce Manele Martei îi alunecaseră pe genuchie privirea iei lipsi s’ațintea pe Maurice o uăspresiune de nelinișce atătă de sinceră, încătă fără voia Maurice îi respunsă. — Voiă reveni adesea’ună surîsă . — Ai uitată că d. de Tresserves trebue