Romanulu, mai 1867 (Anul 11)
1867-05-01
358 iä8 ................... masmsm—iqjiiaajaiain« ■iw i »i'ihsbm ROMANÜLU 3 MAIU. Unu se le combată. Colegule dumnialui sagă, învițata lu d. Brăiloiu, mai nu l<nesce unul, impositulu de 4 °/0 pen jroprietatea fon^iară. Acesta impositul la combate d. Brăiloiu pe urmatoriele 1 ligamente. " „Poporațiunea Bucurescilor” a fost Íântuită de două inundațiuni; mulți din proprietari au perdutu pe jumătate din ialarea averii lor, deca nu și trei părți; și’n asemene momente vine Municipalitatea și ne propune se imposeze proprietatea fondată cu 4%, se țune Municipalitatea până picioră etale au tesaurulü publică, lucru ce nu’i aște ertate, lucru ce nu s’a mai ve* JatQ, pentru că Municipalitatea nu pate aici cădată impune ca și Statul Q, căci iacă ar ave acesta dreptu îl va împinge pînă va veni în egalitate de proporțiune cu StatulQ chiarű................. „DarQ Municipalitatea uu s’a ’ngrijitu d'acésta, îmi pare réű s’oricQ, și vetiu că ea n’a mersu într’unu spiritu economicQ, ci politică. Municipalitate voiescei se se rădice la posițiunea unui Minii steriă chiară.i Prin aceste din urmă cuvinte d-in Brăiloiu, a datu i>e fațsă ce are pe animă, a spusu pentru ce domnialorű combătu și respingă bugetulu comunei Bucuresci, a mărturit că este aci pentru domnialoru uă cestiune politică. Se i ’nsemnămQ acesta de chiarare, se luărau chiara ce ne-a datu-o ânsuși d-nu Brăiloiu, dar s’o reservăraQ pentru conclusiunî, pentru închiriarea acestoru desbateri, cari vor fi, trebue se fiă conformă cu începutul lor, cu istoria Comunelor, despre care amu vorbite în antetul nostru articlu (27 Aprile). Lăsând însă cestiunea politică pentru conciasiuni, se vedemu ce valore are ș’acastă acusare. Mai ântâi pentru ce aă comună n’ar pute se-și putea ânsa și unu imp positu asupra unui obiect, anume într’u proporțiune egală, și chiar și mai mare decâtQ cumű acelu obiectQ ar fi impusu de Statu? Pentru [ce se impunu cetățianii? Pentru a ’ndestula unu serviciu, a face uă lucrare ce ei o găsesc, bună, neapărată, folositorie sau producătóre. Pe ce cuvântu daru cere învățatulu Senatore ca impositele comunale se se calcule după impositele generale, era nu după interesele și trebuințele locale? Domnia mea va respunde că impo sitele comunei trebue se fiă mai mici fiindu că StatulQ are cheltuiele mai mari. Asta este: GândQ însă StatulQ scade uă mare parte din cheltuielile generale — și le-a scät futü și le va rade treptata — și se trecu asupra strannei, nu este dreptű, logic Q, neperatu se se scailă bugetulu generale se se mărâscă cele comunale? GândQ tatul] n’ar mai plăti gendarmeria penru paza orașuului, poliția cu agenții săi, pompierii, sculele, ș. c. t. și tóte aceste s’aru face de cătră comună și prin comună, nu trebue se scădemui in impositulu ce dămu tesaurului pui lice și se trecem la bigetulu ce- i luuale banii ce-i cheltuimu pentru cele servicie? Încă ceva. ' StatulQ, puterea centrale, regulezá inpositele sele printr’uă cumpănire geerale. Ele nu póte se pue unu imositu fondare care se se scat^ă și se curce după județie și după comune, su póte spre pildă se câră 2 la sută proprietaților din Muscelu și 4 la sută lebru de la Baltă. NegreșitQ că sciința I regulatu ș’acâsta, și ’n curendu vomu edé și la noi impositele împărțite mai drepte. Vorbindŭ însă acumu după uniu suntQ, nu ’nțelegemQ pentru celă comune, găsind că casele la densa sută valore mare se nu pue impostul o fondare mai mare și se scapă alte imposite cari în acea comună aru sute fi mai grele? Astafelu spre templu Comuna Bucurescii ar putea pune un impositu fondare de 4 la sută și Comuna Iașiloru se la reducă a unu la sută. Argumentarea daru a avoțatului d. Brăiloiu este greșită după îoi, chiarű din puntulű de vedere maeriale. Venindŭ acuzați la faptulu în cesiune, ce vedemu? Mai nainte para»iulu se făcea de către proprietari; ei fu plătiaQ; acumu s’aQ scutitu d’acelu impositu, și care era mai mare de cătQ cel Q de 4 °/C ce li se cerea acumu. Mai nainte acelü impositu alQ pavagielor Q era plătit Q duăpotrivă de celQ a căruî casă aducea numai unu venitu de 200 de lei pe anQ, cu celü-1alt Q care trăgea din casa lui unu venitu de zece §* de c*nc*pre-zece mii de lei ș’acum Q comuna impune proprietățile după venitu, éra nu cu toptanu cumu erau impuse mai nainte; vedemü încă că comuna a scutitu cu totulQ și d’acesta imposita casele Cale mice. Așia dară, acusarea d-lui Brăiloiu se dovedesce prin ufre că este nedreptă și faptul arată că domnialui în formă, în cuvinte a vorbitu în favorea celor săraci, era în fondu, in faptu a vorbitu numai în favorea celor 11 avuți. Aceste, și numai aceste suntQ acusările anume ce onorații și ’nvețațiî Senatori au facutu impositeloru comunale. Acumu se vedemu cari sunt acusările ce făcu cheltuielilor Q și cei dore au și aceste acusări. Pîn’ a nu intra însă în acesta ceretare este bine crederat, pentru ca i avem s să leasă mai temeinică, se simti dacă Comuna este liberă a scă- i ea cheltuielile iei; cu alte cuvinte, dacă legea nu-i împune cheltuiele ce Iu le póte refusa. Domnii Senatori au discutatu, au acusatu, au scatutu far’ i s’ocupa de lege; crederau însă că nu este bine pentru noi a-i imita, nu ste bine pentru noi nici a nu inc âmă de lege, nici a ziceu ca dorarul ScarlatQ Rossetti, că fuu ne pésa Iaca se va desorganisa serviciulu Corinei „căci nu se mai póte desorganisa din starea în care este.“ Eca darQ ceea ce legea comunale, ba sarcinile ce i-a impune Comunei,e i le-a impusü. CAPITOLULII. Cheltuielele comunale. Art. 119. „Consiliul comunale este inută d’a coprinde anuale în budgeta: 1. Întreținerea localului Primăriei si cheltuiala cancelariei comunei. 2. Cheltuielile de țipară în trebuința Comunei. 3. Pentru recensiunea poporațiunii. 4. Pentru registrele Statului civilei tabelele statistice privitóre la comună. 5. Plata Prunarelui, a perceptoreui comunale și a însărcinațiloru cu strângerea assizelor). 6. (articou 106.) Ajutorii Primareui voră avea o uraai uă diurnă penru în care vor fi lucratQ. 7. Plata gardiștilorQ, a sergențilorQ, a pompierilorQ, a vătășieilorQ și a ceorQ-l-alți funcționari. 8. Plata și cheltuielile oficiului, comisarilorű și împiegaților poliției. 9. Pensiunile funcționarilor municipali și comunali. 10. Cheltuielile de chirie ș. c. 1. a e judecătorilor de plăși, precum și ntreținerea mobiliarului. 11. Cheltuielile instrucțiunii publice, conform legilor. 12. Loja preoților și a altora servitori ai bisericei, acolo unde bisericile n’au venituri proprii indestulatorie. 13. Cheltuiala și ’ntreținerea ospiciiloră, a săracilor neputincioși, a copiiloru găsiți, a caseloru de poprală. 14. Reparațiunile cele mari și mici ale edificiiloru comunale, afară de clădirile militare și edificiele consacrate cultului, ale cărora construcțiuni se cuvine a forma obiectul de contribuțiaoî straordinarie. 15. Îngrădirea cmitirelor. 16. Cheltuielile pentru iluminarea și pavarea stradelor, pentru ape, grădini și plantațiuni publice și alte asemene. 17. Cheltuiele pentru planuri și alineări. 18. Plata datorielorű și ’n genere tóte cele lalte cheltueli puse prin disposițiune de lege în sarcina comuneloru, cumü garda naționale, asigurare de case contra incendiului, serbători naționale. 19. (art. 127.) Bugetele și socotelile se vom publica și anume prin afișie. Onorații Senatori în cuvintele și ’n voturile lorü, ținutau óre semi d’aceste sarcine? ținutau óre semă de prescrierile legii? Vom face acastă cercetare în No. de mine. RUSIA ȘI STATURILE UNITE. Monitorul publică astă diminuță dă corespondință din Sant-Petersburg, forte demnă d’a atrage atențiunea. Este vorba de’nvoiala ce s’a făcuții de curăndu și care da America Rusască Staturiloru Unite; acastă operațiune este justificată de corespondință pariului oficiale prin limba giul și următorii, care de sicura e de origine străină: „Se va’nțelege cu’nlesnire cesiunea Americei Rusesci a cărei depărtare, climă, poporațiune neînsemnată, și condițiunile favorabile ale venderii demonatră escelența acestei mesure și olăririle guvernului care a sclutit scőze, prin tratatulü Inchiriata In 30 Martie din urmă la Washington, precium de 7,200,000 de dolari în aurü (36 milionea de franci) pe unu teritoriu prcina folositoriü imperiului. Insă forte importante pentru Statele-Unite.“ Fiă care soie, de căte~va <sîle , ce trebue a se’nțelege prin^condițiunile favorabile ale vtztrării“ America Rusască n’a fostü plătită în aură, ci în grele cuirase de fern. Scadra americană din Mediteranea, care are nesce machine esențialmente favorabile resbelului maritime In Dardanele și pe țermurile Bosforului; acestă scadra , după érecari revelațiuni forte seriose, ar fi chiarű de pe acumü la disposițiunea Rușiloru De este asta felu, apoi trebue a mărturi că tertipulu a fost a sevărșit și într’una modă minunată, și că sagacitatea diplomaților fi francesi și engles n’a lucită d’uă lumină tocmai viuă Dacă evenimentele voru veni, din contra, a desminți acésta scrie, pentru acasta nu va remănea mai pucina în spirite uă temere forte esplicabile, căc faptulü, adeverata séü falsa , este cu totulü in natura lucrurilorű. Cânda monitorii americani apărură în Mediteranea, multe presupuneri se iscară, și fiindu că luamu bucuroși dorințele nóstre dreptu realități, liberalii din Occidinte nu vedură de locu ca iSrere de rea astă aparițiune. Loru i se părea logică și neinlăturatfi , ca ibera Americă se vă ași luată posițiune In arena pe care se voru sevârși, mai 'nainte de cățîva ani, pute, cele mai mari și mai de pe urmă lupte , necesarie prosperității Europei. Liberalii n’au putută face ca Francia se nu greșiască în mai multe rânduri, și’n chipulü cela mai nenorocită , puindu-se ea înseși, în capulu mișcărei de emancipare, pe marea interioră; și d’acea a ei salutară c’uă veseliă secretă sosirea pavilionului republicană în acea mare. La cea d’ănt difi tnfă ciși are căderea ar fi grea, căndă acestei pavilionu ar fi venitu pentru ce se acopere stabilirea unei flote rusesc!, la puntul cei mai simțitorii, mai vulnerabile ale lumei celei vechie. Cu tote aste, cfinda cineva analiză pucina acastă situațiune, nu póte recunosce că este casă d’a avea vr’uă temere. Și mai ănteifi intențiunele de intervenire directă ale Staturilor-Unite în afacerile Europei nu sunt atătu de dovedite pe cătfi se crede in genere. Ua fracțiune din poporul americană, cea mai numerósa cu multă și cea mai sfinätesa, găsesce, cu dreptu cuventa, că momentulu d’a lucra n’a venitu ăncă , și, de va trebui se vie, va fi cu cătu mai tir^ifi posibile. Nu trebue a confunda mnicele mișcări făcute în momente de rea disposițiune, cu actele bine cugetate ale unei politice d’nnfi înțeles și mare. Fără’ndoială, cabinetul de la Washington este în Înțelegere cu simțimântulfi naționale, de căte ori sevărșesce una actü de natură a aminti guvernelorü Franciei și Angliei vechiele lorü simpatie pentru revoltele de la Sudu. Insă acesta nu merge mai departe, și cabinetul de la Washington. In înțelegere cu țara, nu se va îngagia în aventurele în cari mai multude unii nobile poporu a vestii tunecăndu-se libertățile lui, ș’adese chiara independința lui. America de Nord n’are nevoie a’nterveni directü în afacerile Europei: intervențiunea sea indirectă este mai eficacie deuă mie de ori decăt si ar putea fi oă acțiune coercitive (silnică) Intr’unü sensu sea Intr’altula — în favorea civilisațiunei militaria represintată de Ruși, sau în favorea civilisațiunei industriale ce e căutată prin pipăituri și printre greșialele cele mai neerlate, de către Ocidintail. Staturile Unite suntu a fi adeveratulü pământii ale făgăduinței, adaposturi seracilor, pe cari Europa Îi condamnă omoria, juca un rolü înfricoșații cu unaomu ca dănsul, și se’nspăimînta ela însuși. Yolande nu ghici mai ántéia acea a ce se petrecea în acea inimă de sclavi revoltații. Ea mergea cu repeziciune prin câmpie, luptănd îi contra vântului ce a í ămfla rochia și părea forte ocupată cu acestă luptă ce o silia a ține capulu în josu. Cu tóte aste spiritulu seu, rațiunea sea mai cu semă, acea rece putere ce-o domina ca uă stepănă suverană, nu’neetase d’ai vorbi înceții; frumosulu resultatul aici acelui dialogu interiorui fură cugetare prenaturale, însă și forte crudă într unii asemene momente, și care eși d’uă dată de pe bubele junei femei. — Domnule de Saint-Epinay, 7'8 ® «9, va trebui se ne despărțim, cu totul, dacă nu vei deveni cuminte? Saint-Epinay nu respunse, ea s’asceptase pote la acesta, însă, aruncăndu pe furiși fluă privire spre comite și vedendi acea gură strînsă ș’acea faclă întunecată, ea bătu din picioru. — Ei bine! strigă ea se funi inemici, dac’o voiescíl... Insă nu sfîrși, căci deveni palidă. Cine póte spune cumű se produce minunele grației în acele suflete rebele? -- Yolande privindu pe Saint-Epinayaou, la renduld seduă visiune. Emoțiunea ce plîngeale și mărturirile comitelui nu putuseră descepta de cătu d’abia în inima d-nei des Longores se mări d’uă dată la vederea acelei fecie amenințătorii unde s’aprîndea pentru dinsa amorulu și ura. Tînera femeie se gândi c’acest’ amici credincioși pe care’ld respingia, o iubea insă asta-felű cumd ar fi voita ea se fiă iubită, fiu, ea nu -isese totă în ajunsă, în salonul de Ocelles. Aceaa ce o ținuse pînă atunci depărtată de amore, nu era numai orgoliul, era mai cu semă dispreciulu acelora mici pasiuni ce se desbăteau miserabile în jurul eiei în lumea convenționale în care trăia. Ea era fiia unui pământQ ai’Zetor’, unde fericirea șie pe aceia ce crede c’am găsitu-o, unde desperarea ce urmeză fericirea are nesce violențe ce aduce visuri de mórte și cari consiliază a n’o ascepta. Cumanesce tîacăre atălu de ardinți ar putea arenasce vr'uă dată în inimile nóstre secate? Iată suptu ce tresături Yolande des Longeres înțelesese amorulu. 0 Dumnezeule! trebuia se credă ea are că Saint-Epinay nu’lu înțelegea altflfelQ ?... D’uă dată ea se opri pe maluru rîului, și întinse măna comitelui pentru ca s’o ajute a se urca în barcă. Elfl se’naintă și’i oferi mâna pentru a o ajuta, însă n’o privi de locu. Ea’șiînătremurându locului ei pe urma bărcei; pînda se umflă, barca se culcă din nov pe valuri. Trecerea rîului se făcu în tăcere, și barca era aprópe de celil 1alta malQ, căndu d’uă dată tînera femeie se sculă în piciore. Barca se clătină. — In numele ceriului, strigă Saint- Epinay șe-i josu! — Mi s’a urîtu, și'86 ea ascultându’le, cu tote aste fără resistență, nu-mi vorbesc nimicii. Nu — Te miri d’acesta ? întrebă elă. ’nțelegi că nu'mi mai semăna nimica de Zisă,... afară numai de voiesol se’ți spunu acea istoriă ce dama promisă, ~~ Istoria marchisului de Bryon? o voia bucurosu. — D. de Bryon fu amiculu meö, ^i se înceții Saint-Epinay. El era unul din acei omeni ce nu semănă cu ómenii de lume, de căzu în deprinderi și ’n purtările estemore, și ’n fundul cănimei era mai sălbatica de că tu s’ar putea crede. ElQ iubia că fată de teatru, frumosă ca una angela, perfidă ca toți dracii împreună, și elQ găsia că nu este destul de iubitü. D’aceaa o condusă la Geneva și ’i propusără preamblare pe lace. El luă de la malQ uă barcă ușiure ca acesta, și căndQ fură în miZ’loculu valurilor, în facia Muntelui—Albu, — cunoscei acele frumóselor ourî, — marchisalu uită d’a strînge pînza, și barca se prăvăli. Ințelegii rostulu, Z>rednades Songeres, ele salvă pe iubita lui, ce’lu iubi pe urmă din totu sufletulO iei și deveni onestă: acesta fu curățirea de pecate a curtisanei: aceste subiectu nu e noi. — Nu, urmă Saint-Epinay scuturândQ din capü. D. de Bryon avea spiritulu pre justa pentru ași întemeia vr’uă speranțiă p’uă asemene aventură. Elü scia prea bine a nu contopi doua simțiminte deosibite dintre cari unulQ nu póte fi de cât Q cel multu caricatura celui 1alte. Dacă elu aru fi scăpatQ viața iubitei lui, pare că ea ’i ar fi fost o recunoscetóre, însă recunoscința nu este [amorulu. Și elu amorQ voia, și, fiindu că acea pecătusă nu’i putea da amorfi, ele voi mai bine s’o lase se iióra. — Al eac iaraă Yolande, acesta e teribile. Se vorbimă pe faclă, o ’nnec Dară elfi? Elü? scis că laculă are doué sute pietre de adîncime? De ori marchisa își dete drumul în fundul ei lui și de ce ori valurile ilă aruncară afară, elă ei una înnotătoră minunată. Instinctulă ori ce ne legă d’acastă viață, pe care Dumnezeu ne-a făcutu-o arătă de rea, reap ca pe atestă germană Bryon căndă elă ia în fundulă apel, și fără se vrea elfi înota. Vedeți ce ființe neînsemnate sur temă! Marchisală se otărîse se întoca masă, căndu ajunse la masă, mulțimea s’ldună în jurul ă acestui omă ce plecase ui momenta mai nainte c’uă tîneră femnie, a care frumusețe o admira t0tă și mea, și care revenia singură înotând Bryon nu’și perdu timpulă a respunde clară ce’l fâceaă întrebări, și, făcânduși loi printre curioși, reintra în ospelulă lui, închisă în cameră și se ’mpușcă. — Morala acestei istorie, Zise d-na d Songeres, ai spusu-o ïncepéndu: acel marchisit de Bryon era una sălbatica. — Pentru că iubia. — De iubito, da! și opti Yolande. Totă în acest moment, barca se op — Vino eră dejun’ajută a mne coborî, Zise e Astă dată ea întinse amêndoue mnele. — Mărturesce, Zise ea încetă, c; avut și gândirea d’a face ca d. de Bryon d’a me ’neca adineori, Yolande alunecă spre dînsu. Saint-Ep nai simți că uă scrutare tremurantă ații gândit buzele lui; ș’atunci tînera femeie scapă din mâne și seri pe fermă. Ea fugia și se suia pe dele, alergăndu spre castelă, căndă ele se întorse spre a o vede.... Séra Yolande nu se arată în salonă. Saint.Epinay cu buzele ardinți încă de serutarea ce primise eșindă din barcă, credea că tînera femeie ședea la ea în cameră pentru a ascunde încurcătură anteiei iei slăbiciune, Saint-Epinay își perduse cu totul rațiunea. D-na de Ocelles rîdea despre acesta cu d. Rille, și pînă și d na Luce rîdea. Cornițele nu vedea nimică, el era închisă în insulă lui... Insă ce desceptare ilü ascepta! Dimineța se află că d-na des Songeres trimisese se i se caute uă trăsură în orașiă. Acea soră din ajunsă fusese întrebuințată pentru pregătiri, și în miijlocul nopții plecase de la castelă. Saint-Epinay plecă și elă a doua nimeni nu avu dorinția d’ală reținea. Petru de la Ocelles și d. de Rille îl reconduseră pînă la Nantes, celü d’ânteiă, reintrândă în castelă alergă de ’ntelii pe Lucia și nu se mai gândi la cei plecați, ală doui le reveni spre betrăna lui amică, îl făcură bună descriere de durerea amicului soră, cornițele: —acestă omă se va ucide Zise elă. Și Ziaristulă Boulbas se ridica din umere, și buna Lemblin suspină. Acastă caritabile profeție nu trebuia se se mplinescă curândă. Saint-Epinay întreprinse acea lungă călătorie ce proiectase cădinidră, însă elă nu voise se ’mbrace pe aceia oceanăjnegurosă ce’lătorise, de departe cu Yolande, el o alergă dreptă la Sudă și plecă in Egipetă. (va urma.) Paul Perrel*