Romanulu, mai 1867 (Anul 11)

1867-05-05

366 ROMANULUI MAIU în dreptu, pentru unu vechiu profet „ sore de dreptö, pentru unu vechiu al„ vocatu și Ministru ale justiției? La d.L Brăitoiu mai este încă ceva, Domniasca a luatu parte ca deputata la facerea legii comunale, a votată fiecare articlu în parte și toți articoii în totale, între cari și articlii 106 și 119, și prin urmare cunosce legea pe deplinii. " „Articlu 106. Primarii sunt„ plătiți i „din cutia comunale. Lefile loru se „otărescu de consiliulu comunale. Co- i „mitatulu permaninte însă are drep„tulü d’a modifica câtimea loru în pro„porțiune cu greutatea funcțiunii și cu „mijilacele Comunei Agiutorii SEÍ forul „avea NUMAI UĂ DIURNĂ pentru pieței „în care vor fi lucrații.“ „Articou 119. Consiliul comunale este ținute d’a coprinde anuale în bu»getu tóte acele cheltuiele câte sunt rostite de legi ca obligatorie. „Cele mai de cĂPETENIĂ. sunt urmatoarele: „(1) Plata Primarelui 11 ș. c. 1. E că dare că legea d'ce curată că Primarele va avea /e/ă, cea a ce este uă retribuțiune permaninte, și dovadăj încă despre permanința iei, este că spune că Ajutorele Primarelui voru avea diurnă ore nu lefă permanente, diurnă numai pentru filele în cari vor fi lucratu. Ecâ încă că este bine se fiă plătiți, nu numai fiindu că legea pune plata în cheltuielile obligatorie, daru fiinducă d. Brăiloiu, ca deputatu, a crezutO c’așia este bine se fiă ș’așia s’a făcută de către ânsuși domniasea în ședința Adunării României de la 9 Martiu anul 1864, cănd s’a adoptatu cu 43 voturi pentru și numai 4 contra. S’acumu că constatarămu că d. Brâiloiu cunosce legea și e’a vorbitu în contra legii, avemu credemu dreptule se ne ’ntrebama, pentru ce onoratulu Senatore a ’nchisü ochii, în cunoscință de causă, asupra articlilorű 106 și 119 UUI W^MUUMIVI W Old VG VC UUIII"“ miasca? Domnul Scarlata Rossetti mai țice că Primarul și ajutorele sale ș’afi facut și lefuri „cănd se face rețineri însemnate la toți impiegații Statului.“ S’aci se ’nșială domnia-sea căci în anulu acestua nu s’au mai făcută rețineri; și cându s’au făcutu, membrii comunei au scăzută și ei, de bunăvoiă, remunerările loru cu 13 mii lei, pentru câteva lune. Se 'așială asemene cănd s <zice că „estimpu pretinduuă adăogire de 13 mii lei.“ Nu este adăogire, ci încetarea, la ei ca și la cei-lalți funcționari, a reținerii votate ani de Cameră și la care ei, mai repețimu, s’au supusu de voia loru. D. Scarlata Rosvetti acasă pe membrii Comunei c’au datu 2000 lei pentru întreținerea unui orlogiu și spune: „și eu „acasă patru cesornice mari de perete „și pe casă unu asemene, aidomare„guiaforiu, și pentru întreținerea loru »ésornicarul meu a cerutu optu- cipre-de^ galbeni pe anO, și ve spune c Ireptu, domnii mei că m’am scums asta ș’am preferită se se regulesc singură.“ D. Scarlatt Rossetti este unul din bărbații noștril cei mai activi și ne i arerea că alegătorii, cari au avuțu pasiune a a prețui calitățile sale cătO i u fostu Președinte alu Municipalității, ’a servitu gratis, ș’a fâcut o negreșită aari economie casei Comunale, nu ’au alesu totu pe domnia sea. Acésta n să sperămu că se va face la cea l’ăntâiul alegere, și care credemu că iu va ’ntânjia d’a Se face, mai culină acuma cându domnia-sea a susțintu în Senatu că Comuna este pe deplinul desorganisată și că membrii rituali comită și violări ale legii ș’ajuturi cu vânzarea unoru petice de oeuri,despre cari vomu vorbi în altul articlu) că risipescu banii Statului cu acel fi nenorocit și orlogifl și că iéți pănea din gura săracului spre a-și face lefuri și diurne. Revenindu însă la cestiune, cea ce dice contraetuiu încheiată între Comună și ’nvețatul orlogiăru d. Enderle. 1. Voi întreține cu a mea cheltuială și cu totii materialulö de la mine, unii observatorii în cabinetulu acestui orlogiu cu următorele obiecte adecă: a) Unii cadranű solara pentru determinarea timpului adeverate. b) Uă lunetă pentru observarea timpului siderala. c) Unü regulatore (bätenda secunda) pentru a servi de orologiu normala și d) Uă tabelă de ecuația timpului calculată pentru meridiana Bucureștieiloru. 2. După aședarea espuseloru machini ca se introducă uă esactitate în regularea timpului, me obligü a veni în fiecare di la 12 ore în cabinemj cu cHscarui unagiu spic a Yul.Una după timpulu adeverata și tabela de [ecuația timpului, umbletului orlogiului normale, după care voia regula orlogiulu din Turnu al fi Ospețului Comunale și celu din salonG. 3. In casule cânda timpulu nu va permite observarea timpului adeverate, ceea ce se întâmplă mai cu osebire în sesonulu de érnámâ oblige a verifica umbletulu orlogiului normale, după timpulű sideralű. 4 ° Orlogiile monumentale ale Süntelorü monastiri din Capitale, fiindu încredințate unui singuru orologiere spre îngrijire mé obligű a face ca tóte aceste orlogie se fiă regulate după orogiulü Hospelului Comunale. 3 ° Pentru a face se dispară și ultimul obstacolu ce se presintă regulării timpului, și care consistă în necontenitului descorde ale regulătoriloru d-iore orlogieri din Capitală, subsemnatulömé obiigű a trimite pe fieire lună orlogierilor, ora esaptă a alogiului normale pentru ca d-lorii î—și pótá verifica regulătorii d-lorii. 6 ° Me obligü ca, în totu intervala de unii ani se întreținu aceste rlogiű normalú de la Ospelulü Cor lunalú, într’uă perfectă stare de reularitate, ar face tóté reparațiile neesarii cu a mea cheltuela, și câtă se a puté de curându, spre a evita ori e împedicare s’ar pute produce prin costa regulării timpului în Capitale. 7 ° Mé obliga asemenea de a îngriji și întreține totu d’auna în bună tate globule timpului de d’asupra acestui ortogiu spre a funcționa regulată. 8 ° Pentru tóte aceste lucrări ce le 'viu face cu acea-a cheltuela și penru întreținerea și regularea loru, mi se va plăti de către autoritatea conunaleler două sute No. 200 pe ană. 9 ° La espirarea termenului de unu nou, vomu preda onor. Ceramul orlogiulu de Turnu, celu din salonu, cabinetulu cu obiectele lui și globule în cea mai bună stare împreună cu tóte accesoriile loru ce vomu mai înființa în oservatoru, pentru care nu voiu pretinde nici uâ despăgubire. Spre întocmai urmare me subsemnu. (Semnată) Julius Enderly orlogieru observatoru 1867, Februarie 1. Ore onoratulu d. Scarlatű Rossetti crede ca „unu inteliginte impiegată alu Comunei póte împlini acesta trebuință?“ Și dacă voiesce negreșită se fiă asta, crede însă că totu acela inteliginte impiegată va putea drege orlogiile căndu se strică ? Credemu că nu va pretinde ș’acosta de la inteliginții domniei-sale impiegați. Facendű dare socotéla câtu costă pe ană întreținerea acestoru orologie și reparațiunile, nu găsesce óre ca membrii actuali ai Comunei n’au „aruncate pe ferestră oă sumă însemnată," ci că póteau făcutu uă economie? Nu găsesceare că membrii actuali ai Comunei au iUSUJI III RCGSKl urma a ei minuu u iat economi de cătu cei din timpulu domniei séle, din timpulu serviciiloru gratuite și economice ai buniloru părinți, cari au date din banii comunei 300 galbeni petr’uă bibliotecă care nu valora de câtă cela multú de 500 de lei? Nu i se pare anumö că dacă acești 2,400 de lei sunt „aruncați pe ferestrá,“ apoi cei 500 de galbenii au fost aruncați nu scimu pe ce, și unde ? Aceste fiindu singurile scăderi de cheltuieli cea propusă d. Scarlata Rossetti, vom cerceta mănă cele propuse de d. Brăiloiu, adică stabilirea a unoru ospicie și cimitirii și cei 70.000 lei pentru publicări și tipăriri, nici nu póte eși pe deplinii triumfâtorie. Turcii ocupă părțile maritime, crestiniî ținu câmpurile și posițiunile din întru; din căndu în căndu se face căte uă’ncercare, nimică însă decisifu nu se produce; ș’acastă stare de lucruri se póte prelungi. Căci nu trebue se ne asceptămii ca guvernulă turcesc și se se ostenescä sau ca Candioții [se se ’nvoiască cu dânșii. Este unu resbelu pe marte , ce nu se va sfîrșii de cătu în 4*ua cănda Europa va interveni. Unirea cu Grecia este divisa la care^resculațiî voră remănea credincioși pînă’n capetu. „La Atene, plecarea Regelui și ’nchiderea lucrărilor, Camerei au fostu cele doue mari fapte ale septemănei. Pîn’a nu se despărți deputații, au dată ministeriului autoritarea a face una împrumută de 28 milione de franci împrumută ce se va realise prin supscriere naționale. Grecii stabiliți în Englitera au subscrisă deja pentru septe Milióne; numai în Marsilia s’a făcută ună milionă de franci. „Ministerul resbelului s’ocupă cu mare activitate de organisarea armatei. Pe viitoriă puterele regulate ale țetei se vor compune de vre 40,000 ómeni, la spatele cărora, cu totăzelulă ce fiăcare pune spre a și face datoria, se va putea face cu înlesnire una sută mii gariji naționali. „Mișcarea industriale și comerciale se în Grecia proporțiuni mari. Nouile tending ale țerei suntu d’a se mesteca din ce în ce mai multă în afacerile europiane de cari s’a ținută pín’acuma fórte depărtată. Astafelă contâză multă pe cea-a ce a trimisă la esposițiunea universale spre a arăta popórelorü cari suntă avuțiele nóstre mai cu sumă în partea minerale, în marmură și cărbuni Acésta speranțiă, ș’acea-a d’a vedé pe rege, în călătoria sea în occidinte înteresândă,guvernământele la situațiunea din afară și din întru a țerei, suntă causa că oposițiunea a lucrată cu cea ----a priiHințîi UlOUV giutu III ■ nisterială, care, fără d’acesta, ar fi căzutu prin atacurile sale.“ Dup’acesta corespondința spune cuma ministerială Belzaris a isbutită a comanda arme chiară în arsenalele unora din puterile străine, ș’apoi dice: „In acesta momentă aflu c’uă bătăliă sângerosä s’a făcută în Creta, la Caleres, în care turcii au fostă pe deplină învinși. Uă altă bătăliă s’a dată lângă Heraclion, și cu același resultată ln sfîrșîtă Omer-Pașta merge spre Sfakia în capulă a 15,000 de ómeni. „Insurecțiunea Candiată s’a ’ntăiitu printr’uăotărîrea Adunării generale a Cretei. Păstrîndu-și puterea legislativă, Adunarea hotărîtă că puterea esocutiva se va da unui capă numită de dânsa, și că acesta stare provisoriă va dăinui pe câtă va ține și revoluțiunea D. Demetrios Mavrocordatto, vechiă ministru ală Greciei a fost numită capula esecutiva.“ SCIRI DIN GRECIA. După ciabiuri din Paris L’Avenir-National. Cu data 8 Mai din Paris și 27 Aprilie din Atena. „Insurecțiunea a ajunsă în acele punti în care ea nu mai póte fi învinsă dar» s’o sciî bine, am adusă în acesta casă gravitatea unui Senatore din Roma, și acea a ce vodă nu mé va face se perdiV astă gravitate. Eă credă că mila cerască, ce suflă acolo unde voiesce, s’a coborîtă în inima mea și ’mi a comunicată acésta mare înțelepciune. Acea a ce numiaî dumniata vechia mea drăcie m’a părăsită atătă de bine încâtă vecinătatea satrapesei nu ’mi a mai făcută neplăcere nerveloră; suntă în fine convinsă de sinceritatea devotamentului seă pentru nenorocitul» ce’o iubesce arătă de tare; privirea acelei frumosă pasiuni îmi inspira la urmă chiară enrușiasmă. Nu vorbescă delocă de frăgerea ce mé coprinde; îți jurii că căte nădală me simplă emoționată pînă la lacrimi... Atunci facă fără voia mea are cari reflesiuni pe cari le înțelegi, și nesce comparațiuni mai multă decătă cruce. Suntă d abia zece ani,— dece și nu cincispre^lece, de căndă amă căsătorită pe nepotulă dumitale cu amabila și frageda mea Luciă; eî avoaă unul și altulö tóte avuțiele, frumuseția, tinereța și ochii, buna mea amică, aveau sochii pentru a se vedea; și cu tote sste I. . . „Saint-Epinay veni înaintea mea în călușcă. El era singură, și cela ânteia cu ventu ală lui fu pentru a’mi șlice c’acésta nu i se ’ntâmplase încă nici uădată, și că causa pentru care nu era însoțită de Yolande era pentru că elă se sculase pré de dimene 8. Elă îmi luă măna și m’asigură că m’ar fi recunoscută dintre uă mie. Iți poți închipui ceva mai durerosă de cătă acele chipuri obicinuite d’a vorbi celoră ce suntă ca și dînsul priviți d’a vedea pe acei ce iubesce ? Dumnezeu face bine ce face; este puternă lucru fericită că acestă sermană amică nu vede pe nepota dumitale. Nu pentru că ea nu este încă forte frumosă, dară în fine suntă cincisprezece ani de căndă avea trei șleci, treizeci și unu chiar, de nume ’nșielă. Iți aduci aminte ce frică teribile avea ea atuncî pentru ca omulă ce-ar fi iubitu-oe n’o venă îmbetrănind» ? Nouă ni se părea atunci că ea avea uă negru chimere de prisosă, căci noi nu credeamă că ea ar voi nici ar putea vr’uă dată se se lase a fi iubită de cineva. Eî bine ! noi eramu amăgiți recela iei era uă mască, acea ghindă s’a topită, și s'a schimbată într’ună isvoră caldă; și de cinci-sprezece ani acea undă ferice . .. Insă, Dumnedeă meă ! căndă mĕ găndescă la catastrofa ce precedă aceste metamorf’ose, și care o sevârșit.. . . „Aflaseră dară, urcăndu-me în calescă, ca comitesa nu părăsia nici ună momentă pe bărbatul ă scă . Saint Epinay începu îndată a’mî vorbi de ea. Elă îmi spuse că ea avea tóte calitățile spiritului, ale sufletului ș’ale inimei, elă uită că o cunoscuseră n’i nainte de dînsu. Afară d’acesta elă nu’se ’ngrijia de locă de mine, de opiniunile mele nici de gustură meă, pentru dînsu nu eramu decătă uă pereche de ureche în care arunca cântarea lui d’amoră Betrăna mea amică, trimițându-me pe mine la nepotulă dumitale, i-ai trimisă mă consedințe de care avea nevoie, căci era cu totulă lipsită de confidințî de căndă e fericită; judecă acumă ce provisiune de lirismă amorosă făcuse elă! Eă susț’nă că d-ta nu ’mi-au spusă de dînsa în patruzeci de ani a Zecea parte din acea a cea găsită mi’Z’locă se ’mi-o spusă într’uă oră bărbatulă seă fermecată. Ingratulă 1elă a mersă pîn’a pretinde că la ’ntorcerea lui din Egipeta cea d’ănteiă visită ce-a primită a fostă de la d-na des Songeres, căndă eă jură că eă l’am visitată ântâiă. Căndă mi-a spusă acésta m’a coprinsă uă mănie furiosă și doriamă cu ardere a ’ncepe oă mică certă asupra acestui subiectă, însă ajunserămă la Pont-Brillant. O ce frumosa locuință și ’n ce bune mănecă căzută milionele lui Saint-Epinay! Comitesa alergă înaintea caliscei, și voi singură a ajuta pe bărbatul ă seu, se se cobore din trăsură. Mi se părea că viseză în acelă momenta, visa ma credă! Am vezută pe satraposa, regina insuliloră, orgoliosa, delicata, prefăcuta pe care o cu LA SCIINTA LITERAȚILOR SI LA MUNIFIGINTA BOGATILORU CARTEA VIITORIULUI SEU SCIINTA CEA NOUA DEMONSTRATA PRIN EPOPTICA DE I. A. VAILLANT. Acestă operă ale cărei cheltuiele se urcă pînă la 30.000 de franci, ar fi d’ajuns, ea singură, pentru a imortalisa uă domnire, pentru a ilustra uă naiune. Ea va fi imprimată în patru mari volume în octavo și ilustrată de 365 de desemnuri de totă felulă, portrete, beisagiuri, tablouri, templuri, figuri, planuri, carte, statue, monete, — tote inserate în testă. — Pentru a facilita imprimarea acestui uvragiu, nu se supscrie de cătă pe unu volume. Preținsă fiecărui volume este de dour galbeni, plătiți dinainte pe dhitanțe. A se adresa pentru a vedea manuscriptură la autore, la Cotroceni, și pentru supscripțiune la d. Danilopulo libraru, pasagială Romană, și la d. Stefan Ioanide banchiară. Pentru o dată ideiă de înalta importanță a acestei opere, ne vo mă mărgini a publica urmatórea scrisore a doui óment competing: Dupe 18 lune de zelă și de perseverință, d. Vaillanta sfîrșită cursulu seu de Epoptică. Noi, cari n’amă lipsită nici de la uă lețiune, mărturimă că se amă ascultată cu celă mai viă interesă; căci în acestu cursu alü unei sciințe cu totulu nouă, totu e nu numai nou, ci încă totu se probeza, adeverilü prin minciună, minciuna prin adeverii, numele și numerile neputândü minți celora, cari, avându vederea cuvântului, descoperă cu ochii lor, înșii înțelesulă ascunsă suptă literă. Chiaritatea cu care d. Vaillant narată faptele, modulă luminată, deslușită cu care se esprime și figurile prin mij’loculu căroraa om face simțite abstracțiunile cele mai agere ale limbagiului ș’ale găndirei, permită auditorului celü mai puțina instruită în cunoscința istoriei ș’a etimologiei a’lu urmări fără greutate ș’a înțelege cunlesnire. Intr’acesta chipa amu și coprinsă și înțelesă forte bine tóte analogiele de cuvinte, de ideie, de fapte și de înțelesă ce întrunesc popórele, limbele, societățile și organisațiunea loră, dintr’unü capeta alü lumei la cela-l-altu, de la China în Italia, din Media la cataractele Nilului; ne-amă mirată forte multă de asemănarea Omeriteloru din Yemen cu omeririle din Ionia, a sorehiloru siriani cu eroii eleni, de afinitatea Dacilor și a Galiloră, de raporturile originale între Sparta, Roma și Ierusalem; amă recunoscută originea indo-medicâ și sino-latară a poporelorü ce locuiră Canaanul mai nainte de Evrei; amă înțelesă simbolismulă universale cea președută la organisarea sanosceaî, ceréndu scrutări întocmai ca uă tineră burgesă ! Suntă mulțămită și roșescă totă d’uădată pentru dînsa. Intrarămă după acesta într’uă sală acoperită cu stofă stacojiă, — acesta ocularea coprinde mai bine pe regina Oceanului, — și care dedea spre suă florăriă plină de flori arătă de numeróse și d’iviü mirosu atătă de violinte încătă d’uă dată de simțită camă superată. După aerulă celă mare ajudimeneței, cu care s’adăpase betrănea mai plămâni în libertate, acastă atmosferă concentrată de Arabia ameninția a’mi face reă; însă însemnară că Saint-Epinay o sorbia c’una felă de pasiune. Eă am plăcerea ochilor, cu tota vârsta mea de șaptezeci și șese de ani; și nu trebue se certă pe cei ce nu au astă plăcere : me resemnată dară a me lăsa asfisia pentru iubirea comitelui. Eă credă mulții că gustulă parfumulă este una din încântările co Yolande asemănată în jurul lui. Vei vedea, căndă vei fi aci, că ea a ’nchipuită încă multe alte mij’lóce, însă vai tea-