Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-05

ROMANULU 5 AUGUSTU. igwwT’­n­aBW^! III. Nu e la Esposițiune nici uă națiune care se întrabă pe Suedia în privirea mobiliarelor­ de scóla. De acea­a re­­comendămu d.d. profesori și amanți­­lor. Instrucțiune!, că de vor­ veni la Esposițiune se nu uite se treca și pe la scala modelă din căsuția lui Gustav Wasa, și cum­ fiindă că ideiele ce’și voră face’i voră convinge și mai multă de necesitatea unei reforme ce reclamă scólele nóstre, căci câră se mărturi­­simă; existe­nă diferință enormă între modesta scoală Suediană și scólele nó­­stre rurale și chiară și urbane a că­rora mobiliar, în de comun, nu consiste de­căt dintr’uă masă sau catedră, câte­va bănci și uă tabelă, ca și cumă a­­­cesta ar­ fi de ajunsă pentru educați­­unea fisică și intelectuale a junimei. Aparatele gimnastice din scala sue­diană probdză că exercițiile menite a desvolta facultățile fisice ale copiilor, și a’i prepara la lucru, suntu în țara acésta considerate ca făcându parte din educațiune, dupe cum ă trebue se și fiă în adeveră. — Figurele geometrice , colecțiunea mineralelor­ și a plante­­lor, demonstră că acolo se dă uă mare importanță sciințeloru ce ne invetia cu­­noscerea corpurilor­ și a formelor­ , fără de care adese­ori domnesc e igno­ranța cea mai crasă pînă și în perso­­nele ce trecă de ilustrata și cari, cu sau fără voință, n’am învețiază nici m­a­­cară noțiunele cele mai elementare a matematicei și a sciințelor­ naturale , noțiuni forte necesarie nu numai ce­lora ce se dedic la sch­nțe, după cumă socotit uniia, ci chiară și artiștiioru și industriașilor­, până și în meseriile cele mai simple și mai comune ale vie­­ței avemă necontenită nevoe de ele. Nu­mai pucină e vrednică de însem­nat că metoda, întrebuințată și în Suedia la învățarea acestor noțiuni, e din cele mai eficacie, căci obiectele fiindă pre­­cum­ tangibile facă ca se le putemă cunosce și distinge cu cea mai mare facilitate, amă putea dice pe nesimțite. Cătă despre hărțile și portretele ce de ajunsă pentru a nu mai avea nevoia de explicațiune. Cu toții scimă că a­­cesta influe și contribue forte­ multa la învățarea consciințiasă a geografiei și mai alesă a Istoriei Patriei, fiindă că cu modulă acesta nu numai că ne fac­miliarisămu și facemă cunoștință mai intimă cu bărbații ce­­ și-au sacrificată viața averea și familia, sca­nă contri­buită în ori ce chipu pentru binele și gloria patriei, dară ancă, cea­ a ce e mai multă, ne deprindemă a’i și res­pecta și iubi. Daru se continuămă cu descrierea împodobescă pereții, ele vorbescu în scóleí Svediane. Aprópe de catedra profesorului se află unü termometru , una barometru , uă tabelă cu notele elementare de mu­­sică dispă d­aia violinei, a basului etc. și un alta mai mare pentru scriere , esercițiuri gramaticale, resolvirea ces­­tiunelor­ de Aritmetică și altele. De­ș­i ne intercerau spre estremula opusă ală sălei, găsimă aparatele cele mai [as­i­­ale de gimnastică , iaru de dirigemtă privirea spre păreți ’i vedemă acope­riți cu una Mapa­mundi, uă hartă mare a Europei, una a Suediei și altele spe­ciale a diverselor­ provincii ale rega­tului. De asemenea acoperă pereți! și nă colecțiune de desemne detailate a plantelor, celora mai însemnate, aria de imagini ce represint deosebite subiete scose din Biblie și în fine oă serie de portrete a regiioru și bărbațiloru ce­lora mai remarcabili ai Suediei cari facă onore patriei loru. Pe lavița sau polița ferestrei din cen­tru, figureza­nă colecțiune de mesure (ponduri și lungimi dupe sistema de­cimală, alta de figure geometrice, una de mineralele cele mai principale și una, forte numerasa, de cărțile, de te­­­stețe cele mai bune, de modele de ca­­ligrafie și de desemnă, și de­uă mul­țime de caete și lucrări de ale co­­piiloră. Tóte mobilele sculei suntu de bradu, fără nici unu lustru sau zugrăvală ci numai cu soliditatea și eleganța ce soiu se le dea inteligința și artea coloră ce facă astă­felă de lucruri, iară nu ma­teria întrebuințată la fabricarea lorii. Apoi pe lăngă ei suntu bune și utile, mai suntu și atâtă de eftine, că pentru suma cea mai modică și le-ară putea procura pană și comunele cele mai sărace. Suntu câte-va septemăne de căndu foile unguresc­ și nemțesc! vorbiră des­­pre emisari străini între românii din Austria. Mai întâiă spuneau despre e­­misarii ce aă venită din Romănia în Transilvania, ca se facă agitațiune și cate de tete, pînă și foiloră din străi­nătate (vezi în „Times“ de Londra una telegramă din Pesta, cu data 9 iuliu), li se telegrafă asemenea scornituri. Amă făcută atunci fiindă convinși că guvernul­ ungurescu­ nu va pute pune mana nici pre unu emisaru, (de­ore-ce nu există), și asta ori ziaristica ndmiio­­magiarâ va ramane de minciună pentru scorniturele sale, ou­ densa se va vede silită a imputa guvernului slăbiciune că n’a putută prinde unu emisariă măcaru, în ambele cazuri totă ungurii sârbiau zama în fața opiniunei publice din Eu­ropa. Darl abstragêndu de la emisari, amu tăcută și pentru aceea căci pînă când Ziaristica magiară și nemțescă vestesce în lumea largă nemulțămirea ce dom­nesce la romănî, pînă atunci ea nu face alta de cătă că lucra chiară pre córda nostră, căci și noi totă acésta nemulță­mire o veslimă până unde póte pătrunde modesta nóstra voce romanésca, și de aceea ne bucurămâ daca foile unguresc! și nemțesc! se însoțesc« cu noi a vesti că românii suntu naționalitatea cea ne­­mulțămită. Suntu căte­va diie, și unu organu aprópe de guvernulă ungurescă trimitea celitoriloru­nei asemene faime despre agitațiuni la romani,— noi amă surîsă căci ni se părea că audimă pre guvernă dându-și însuși testimoniulă, mărturisindă insuși indirectă că are sub îngrijirea sa, unu poporu pro care mi s’a schitu séu nu s’a putută mulțămi. — Daca în casulă acesta aveamu vr’.să pă­rere de reă, era numai aceea că Francia, Anglia, Italia, Germania, etc. nu va fi solindu multă carte ungurésca ca se precepsi totă ce vorbescă frații noștri. Insă curănd fl aă băgată de samă ma­­giariî și nemții cumă că asemenea scor­­niture nu le va câștiga în străinătate nici uă simpatie, ci tocma din contra dóra le-ar înmulți contrarii. Pentru că vedi bine, psicologia a intrată și în o­­piniunea publică, și căndu una neinte­resată ceresce despre ceva afacere­a lor două națiuni, de­locă acelă neinteresat îndemnată de motive psih­ice trece în partea națiunei celei apesaîe, séu carea din cele două e cea mai slabă. Deci noi românii a cărora naționalitate nu e rea tratată și cari suntemă mai slăbuți la puteri, avem o totă dreptul« a conta din capul­ locului pe simpatia cetito­rului neinteresată. Astă­felă dată fra­ții noștri băgendiu de semn că acele scorniture suntă dubio la resultate și că ele lesne potă reeși în folosulă nostru, — se puseră de luară cu totul o altă cale, altă specie de scorniture, mai ăntâiă „M. Polgar“ apoi „Hon“, după cari mai tóte cele­lalte organe magiare și nemțesci respăndiră în lume că romanii capetă în epistole banii de la Muscanulu. Astă noue direcțiuna o credurâ fra­ții noștri mai sigură, mai corespunză e­toria, căci panslavismul­ e spaima Eu­ropei culte, și a denund­a­tă națiune Paris Augustă 10. 1867. A. Vizanti, SCORNITURELE MAGIAKÉ SI NEMTESCI DESPBE EMISABI INT11E ROMANI. fiă aceia ori care, a o învinovăți de panslavism», ajunge pentru ai atrage antipatia popóreloru gi aluse de liber­tatea loră. Dară nici învinovățirea că amă face trebî comune cu Moscanulü, n’o potă dovedi Ziaristica streină, cu atăta mai vertesă că celu ce cunosce pe popo­rală romănu și magiară, va fi solindă bine ca romanii nici căudă n’oă venită de a dreptulu în contiogere cu Musca­nulu, dară la magiarî suntu tocmai aris­tocrați de ai loră cari sciu calea că­tre Petrupole, și cumă se n’o scie căcî nu e lung timp de la 1848/9 pănă acuma. Astă-feră frații noștri, după ce cu scorniturile nu putură scote nimica la cale, începură a se conteni, și astă­ di tacă cu totul­, de unde presupunemă ca și-au­ venită în om­, și acuma vomă putea vorbi cu ei ca șî cu ómenii des­­cepți în precepere, linesciți în spirite. Vorbindă dară ca și cu atari om­eni, se le spunem a dcuma combinațiunile nóstre despre intențiunile ce le-a pu­tut­ avea diaristica magiară în scor­nirile atinse mai susü. Noi supunem­ că diaristica magiară suferă în mustrarea de consciință pen­tru cele întâmplate românilor», mai a­­­lesă în Transilvania, și de aceea cu­getă că de la români se va rădica veri­gă mișcare, căci­ autonomia Transil­vaniei nu existe; — legea (sau cumă se­ î­ncheaiă) electorala din Transilva­nia e satiră pentru îndreptățirea egală; — românii Ungariei și ai Banatului sunt­ nemulțumiți în pretensiunile lor­ națio­­nali; — prin oficiolatele noue suntu mulți individi cari nu-și voră fi pricepând» oficială, éra oficialii vechi cu desteri­­tate și prase surită în parte delăturați sub pretesti politice, astă­felă cătă a­­facerile publice . . . vomă vedea de nu voră sta baltă etc. etc. Pentru tóte aceste cause, — asta pre­­supunându veri uă mișcare, ca sa pre­vină acesta se puse la scorniture, cari după ce se voră fi lățită binișor« în streinetate, se póte apoi servi de pro­test« întru a prochlăma vorî să stare escepționale asupra romăniloră. Dară se afle vădată frații magiari că românii nu suntu, nu potă fi așta de nepricepuți se facă veri uă mișcare ce nu s’arü basa pe dreptate și legi, tocmai în momentele căndă totä armata imperatésca stă la spatele dualismului și prin urmare la spatele magiarilor­. Deci scorniturile acelea se vom­ con­sidera de proteste ca și pînă acuma a­­runcate din partea celora cari credă că e mai veste a guverna în modă ab­solută de cătă constituțională. Nu arun­cați mai multă imputări, dacă nu voiți se ne facemă asemene combinațiuni. Noi precumă n’amă voită absolutis­­mulă lui Bach, cșia nu-lu voimă nici ală magiariloră, de acaa­a mi vomă da însă nici uă dată la cutare stare es­­cepțională, ci — lupta nóstra contra iba­­giarismului o vomă continua ca și pînă acuma cu armele spiritului, ale price­­pției și voinței, și suntemă convinși că cei ce nisuescă a ne magiarisa, se vor­ convinge despre neputința loră. (Albina), pînă la 10 Augusta, pentru cercetarea și votarea regulamentului de descipli­­na biserieesca. ESTERNE. Prin decretă cu No. 1121 d. Em. Crețulescu, actualul­ directoră și secretară generală ală Zisului mi­nister», s’a numită în postură de agentă ală țerei la Paris. FINANCE. Prin decrete cu data 31 Iulie, d. George Moțu, actualulă adju­­tară de grefă la înalta curte de corup­turi se înainteza și se confirmă în pos­tură de grefieră la acea curte în­lo­cuiți d -lui Dimitrie Botez, ce s’a pusă în disponibilitate. D. R. Nisipianu, este numită și con­firmată în postură de magazinerii­la de positură generală din Craiova, în lo­cul a d-lui M. Ionid ce se lasă in dis­ponibilitate, era d. Ștefană Drăgoescu tată în asemenea calitate la depositură generală din Galați, în locul ă d lui Ni­­colae Schina, amai însușind­ condi­­țiunea de garanția preventată de lege. D. M. Mârza, este numită și confir­mată în postură de ajutoră comptabilă la depositulă generală din Craiova,­­în loculă d-lui I. Curți, ce se lasă în dis­ponibilitate. (Monitorulu). INTERNE. Prin decretă cu data din 29 iulie 1867, Consiliul» comunei Seve­rin este disolvatii. Uă comisiune inte­rimară prevedată de menționatul« mai susu art. 66 din lege, se institue, com­­pusă de d-ni­ Mihail Constantinescu, Dimitrie Viforenu și Constantin Po­pescu. JUSTIȚIE. Prin decretă cu data 2 Augustă 1867, se grațiază Dumitru Du­­minicioiu, de rastula osândei la care este condamnată prin decisiunea cur­­iei cu jurați din capitală, No. 67, din 1865, și ordonămă ca se se pue de îndată în libertate. CULTE Prin decretă cu data 31 Iu­­n­ă 1867, sesiunea Sinodului generală ală bisericei romane, se prelungesce ------­—— ----------------------------------------­ 655 Invețațî aî Romănimeî, capitala ve ascuptă Cu dorințiă unanimă se re­ia în ală i­î­șină . Acolo ve este loculă, cănd Romăniî se descepta Se­ și decidă a loră sarte suptă înaltulă scută divin! Mergeți dar, bărbați iluștri, totulă este pregătită. Și în cale-ve toți strigă : frați Romănî bine-ațî venită!“ IV. Cerule se ve­dea putere se’nflorițî limba romănă, S’o lăsămîi de moștenire la aî noștri iubiți fii. Și la care se se'nchina cel cu inimă păgână Ce-ară dori ea se ne voiră sterșî din cartea celoră viul. Repetă dată cu toți Romănii ce aici s’aă întrunită: „Se trăiți bărbați iluștri, ura! bine ați venită!“ Z. Antinescu. 03D­ A. Rostită în sera din 30 Iuliu­ cuvinte cu ocasiu­­ne a conductului cu facie la sosirea iluștriloru băr­bați literatori ai națiunii din tóte părțile locuite de Români, căndit au, trecută prin Ploesci spre capitala României, dedicată LITERAȚILORU ROMANI.­I. Arde facla luminândă, măna-n tare ce o ține, Căci suntă brad­ele junimea ce năsănge de romană. Animi calde de amore ne oferă cei ce vine, Salutăndă venirea vostră descending a­lui Traianu ! Juni, poporu, mame și fiice, toți ce-aici ne-amu­ întrunită , Strigați toți într’uă unire: — „frați iubiți bine­ați venită !“ II. Geniulă bună ală României, prin voința cea divină V’aă c­ră.nată din patru unghiuri se veniți ne’ntărifiată. A lucra regenerarea, a’mpărți la toți lumină. Căci acesta’i misiunea care vi s’a conftată. Iar voi demni d’a vostra mamă vocea iei o ați primit, Și noi mândri de acesta, ve ur­ma bine-ațî venitătii III. Mari bărbați ai națiunei, stele tare lucitare, Ce suptă ceriulă vechiei Dacii dați lumină în poporu, Ce versați unii averea spre a fi folositóre Generației presinte ca se’și ia junimea sberă . Ceriulă bine cuvinteze bunulă scapă ce-ațî împlinită, Animi mari și patriote, ve urămă bine-ațî venită!“ IV. In unire e puterea, în labore-I fericirea, Nu cruțați ori ce silințe limba d’a o curați De acele străinisinurî ce causeza definirea Limbei dulce și străbune, și a o înavuți. Nația va recunosce faptulă vostru împlinită. Iar noi astă­zî cu căldură, ve strigămu: bine ați venit! V. Faceți ca lucrarea vóstra se străbată’n depărtare , De la Dămboviță mergă peste munți și peste văi, La Șiretă, la Oltu, la Mureșiă și la Dunărea cea mare, La Crișă, Nistru, Prută și Vadari­ , ca se’nvigeți pe cei roi. „Nu aveți literatură, n'aveți limbă de vorbită,“ „țrică străinii, dar’ noi Șiremă: Ciceroni, bine­ațî venită!“ VI. Căndu păstorulă a lui Doină lingă țermurî întoneză, Și căndă mama copilașulă l'alu iei șină va mîngăia Cându în templu rugăciunea către ceră se îndrepteză, Și în scală tinerimea limba pură va’nveția, Atunci limba e virgină, resultatulă dobândită, Și Românii în unire vor striga: „bine-ațî venită!“ VII. Limbă dulce și străbună ce vădată grandiosa Resunai prin tóta lumea cu trecutu-ți gloriosă ! Pentru tine Provedința are uă pagină frumosă, Ești inscrisă’n cartea mare se resumi armoniosă, Eștii umbre gloriose—frații noștri ne-au sosită Carii vină din depărtare : „Frați iubiți bine-ațî venită!“ 1) Fiuv­ă în Macedonia. FELURIMI. După încunosciințarea făcută de D. proiectă de Argeșă, banditula Stan Ri­­zea, s’a prinsă de către locuitorii A­­lexandru Nicolae și Pană Dragomiră din Șerbănesci sub altă nume necu­­noscută, cari Pa întâlnită cu nișce cai ai loră de furată, și ducându-lu la sub­prefectul plășei Cobii, acesta l’a îna­intată celui de Găleșesci, spre a în­deplini instrucțiunea și ală înainta d-lui procuroră; în acestă timpă D. sub-pre­­fectă de Gotmana informându-se că a­­cestă tăb­ară este chiar Stan Rizea celu care a scăpată din ocnă, pe dată l’a și cerută colegului seu, și luăndulă în cercetare, a declarată singura că în a­­deveră eră este Stan Rizea, care as­­tăzi se află în temniță. (Monitorulu). — Archiducesa­ Maria Teresia Isabela a repausatu eri în 8 ale c, in Albana, lângă Roma, pătimindă de h­oleră. Re­­posata a fostă văduva regască de Nea­­pole, și sora A. S. I. a Arh­iducelui Albrecht, are­statea de 51 ani.­­După ea au remasă 9 copii: 4 fete și 5 băieți. Acestă casă tristă este dată ale pa­trule ce atinse în anul­ acesta pe casa domnitoriă Habsburgică: la ínceputulu anului reposă archid. Ștefană, după elă, în junii, luna archid. Matilda; totă în acesta lună cade și catastrofa din Mexic cu Imperatură Maximilian, și acumă se întâmplă și acesta mórte. Totă cu a­­cesta scrie se anunțță că și două fii a reposatei: Prințesa Pia și Contele de Galtaglione pătimescu de acea­și bula epidemică. — Din Con (cotulú Biharei „resări­­tene“) ni se [scrie: De la schimbarea dirogătoriloru, în jurulă nostru dom­nesce pace și îndestulire intre poporu, era între inteligința cea mai bună co­­înțelegere, în comitatulă nostru res­­taurațiunea s’a întâmplată ca și în alte comitate, adică abia reușirămu cu câți­va diregători romani. Poporulu romănu face majoritate în acestă comitată, și totuși nedreptatea celoră vecini ai no­ștri ne a făcutu minoritate în comitetă. Ce se ține de jurulă nostru, amă că­­petată diregători am­ici, de la cari spe­­rămă că voră lucra multă bine pentru căușele nóstre naționale și comune, și vomă unsui cu introducerea limbei. A­­cești diregători au fost­ priimiți cu salve de trascuri, cu vivate și cu multă bucuriă ce are poporală pentru că s’a­dusă celalaltă (înțelegi pe d. jude cer. Vass? Red.) pentru care câți­va puțini ai lui făcuseră petițiune la cornițele dară totă nu reușiră, pentru că: (șcl. Red.) — La târgur­ Câmpenilor« venindü­a­­menii peste Biharea, asta a fostă de frigă câtă au murită 3 ómen­i și mai omite vita. A căzută noua de­uă palmă de grósa.­ ­Albina­. POLCA MAZURCA sentimentale AMINTIRE DE SCHUBERT DEDICATA 91. S. DOIHNtR­ ORIINiUI CAROL 1. COMPUSA PENTl­U PIANO DE ANDREI FERLENDIS Pianistă. Se află de vinitare la Magasinulă de musică ală d-lui A. Gebauer.

Next