Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-01

738 putea admite într’una modă absolute interdicerea cumulului funcțiuniloru, care nu esista în nici un țară, chiar din cele mai avute în omeni capabili și speciali. In ceia ce mĕ privesce însă, pentru a nu fi obiectulu discuțiunilor greu intenționate, me redă nevoita a face cunoscută că nu mi se póte atribui cumularea de salarie, pentru că remunerariul meu ca profesore să am lăsată jumătate în economiile Statului, conformându-mă în acesta, legi asupra cumulului votată de Adunarea constituante, iar cu cealaltă jumătate, avândă necesitate în serviciulă poștale de mai mulți conductori, cu ocasiunea sporire! curselor poștale, am adăugată patru conductori peste budgetă, pe conta mea. Cu acesta n’amu înțelesă a face un pomană Statului, pentru că ceia ce dau este iarăși dinbanii Statului, dar fiind că mijjlocele directe mi-au lipsită pentru a face ulta serviciă publică, credd că nu mi se póte imputa că amusetă de acesta mij’Iocă indirectă, care va fi totădeauna permisă. Vă rogă, domnule redactare, se binevoiți a da publicității aceste rîndurî, și speră că, in asemenea condițiuni, îmi va fi permisă se urmesâ cariera mea de profesore, cu cumulată direcțiune! posteloru și talegrafeloră. Primiți, domnule redactare, asigurarea distinsei stime ce vă portă. I. Fălcoianu. Bucurescu, 31 Augustă 1867. —------1 I || I hm ii im...—r .................... București 30 Augustu. Astăzi. Îs 10 ore de dimineață , in biserica Curtea-Vechiă, s’s serbată unu Te-Deum în onorea M. S. Imperatură Rusiei, cu pensiunea aniversării Sale onomastice. Doue batalione, unulă de guardă cetățenescâ și celülaltii de infanterie de linie, în mare ținută, erau înșirate pe amende de laturile stradei care conduce la biserică. In întrulă bisericei, pe partea dreptă , în fația altarului, asistau d. președinte al consiliului și ministru de interne precum și ceialți domni miniștri, era de ceaaltă se afla domnulă aginte și consulii generale ală Rusiei, însoțită de tată înaltulă personale ală agenției. Oficiări de tote gradele, arătă din garda naționale cătă și din armată, precumă și funcționari superiori, civili și militari erau faciă la acesta serbare. După sevărșirea liturgiei și te-Deumului, pe la orele 12, d. ministru de externe, însoțită de d. locotenentă-colonelă Filipescu și escortată de uă escadronă de gendarmî călări , s’a dusă a felicita din partea Măriei Sale Domnitorului pe d. represinninte ală Rusiei pentru acesta solemnă 4.D. aginte și consule generale ală Rusiei imediată dupe acesta, a întorsă în persona visita Măriei Sale. (Monitorulű). ROMANOLD 1 SEPTEMBRE, AUTONOMIA TINUTALE. Este uă cestiune din cele mai grele ce și-ar pută propune cineva, voindă se vorbască despre autonomia ținutasei despre raporturile dintre ținută și puterea centrale. Noi Românii pînâ acumă ne-amu uitată numai la guvernă, și amă asceptată de la dânsulă tată progresulă și tóta desvoltarea nóstra în ori ce interese fiă publice fiă private. De altă parte sistema despotică are o mulțime de mijMace, pentru a corumpe caracterele și a ucide tóte sentimentele cele nobile ale omului. Unii se deprindă cu viața cea nenorocită, precumă sclavulă se deprinde cu lanțul servituției. Alții se facă instrumente orbe, cari în vederea interesului personale își vându onorea și consciința, ajutăndă să apărăndă pe ómenii cei corupți și instituții1 nilitoru. Tóte faptele cele mai arbitrarie, mai nemorale sunt lăudate și căutate, ca nișce virtuți, ca principiile cele sânte ale moralei. Atunci prin încurcături furișiate, se înșială opiniunea publică, o castă de omeni fără merită și fără demnitate, se amestecă pretutindene unde poporulu este chrămatura esercițială vre-unui dreptă, în timpu cându poporulu voesce orî care îmbunătățiri, în viața sea sociale și politică, acea castă de ómeni se pună singuri în fruntea mișcăriloru, iau inițiativa prefăcându-se în democrați sau apărători ai libertății, formeza comitete, adunări, publică programe, profesiuni de credință, dau fugadiindl în drepta și în stânga, numai pentru a ajunge la realizarea scopului fară personale, o priodă sau paralisândă orice îmbunătățire pentru poporă. Cu acesta castă coruptă și servile se luptă solința, pentru a lumina poporulă și ală duce cătră calea cea adevărată. Sistema după care voiniri se aperă că adevărata autonomie nautale, lovesce tocmai puntulă celă mai însemnată ală corupțiunei și ale despotismului, centralisațiunea care se apără de acea castă suptă apariția binelui comune. Eta dată dificultatea cestiunea ce tratămă. Cândă o națiune se consolideză prin uniunea a două sau mai multe state, nu pate fi oă problemă mai gravă decâta acea a organisațiunei administrative; specialmente pentru Romăni ea este de unii interesă capitale: pentru că de la soluțiunea ei depinde în același timpă, atâtă consolidarea unității naționale. Câtă și acea a instituțiunilor libere. Iinului este o uniune de mai multe comune. Acestă uniune nu este o creațiune arbitrariă a legislatorelui, ea ’și are originea In acela cuprinsă de condițiuni care sunt și în aceiași timpu geografice, istorice, economice și naționale. Așadară astă asociațiune nu este nici póte fi închipuită de legislatore după capriciu, ci o asociațiune naturale, fundată pe interese comune, pe tradițiuni și sentimente populari, cari nu se putu șterge fără periclu. Noi respingem acea teoria arbitrariă ca ținutula se fiă formată artificialmente ranî mare sau mai mică, după protesturi de conveniență ori calculi de oportunitate.Nu se póte nimici fără periclu Municipiulul Iașii cu ținutulă sau, care ’și are tradițiuni, sentimente și interese proprii, precumu nu se póte nimici, ținutului Hiovulă cu orașulă Bucurescii, sau ală Doljului cu Craiova, ori ală Putnei cu vechile instituțiunî libere de la Vrancea, sau Tutova cu Bărladulu, în sînul ă căruia găsimă și astăzi spiritură celă vechiă democratică. Iată cumă ținutulu represintă ună puntu așa de însemnată în organisațiunea administrativă. Libertatea ținutală este ca și cea comuaă o apărare sigură a sistemei constituționale. Uniunea face puterea: comuna vine și se unesce cu alte comune pentru a forma ținutulu; o?ră resultatulă liberă țâței comunale este însuși libertatea sau autonomia ținutală.. Ținutulu pune în facia guvernului uă putere colectivă care su ajută în realizarea binelui comune, și’I opune o resistență solidă căndu voeace a lovi autonomia locale. Așadară precumu autonomia comunale are de scopu a garanta personalitatea individuale, așe ținutulu garantăză prin autonomia sa, libertatea comunale. Societatea cea mare nu trebue se fiă epitropa sau demnitarea societății celei mici, ce aparaterea libertăței și a dreptului. De aici vedemă că, caracterul autonomiei ținutale, este totă același ca și ală comunei. Uă autoritate alesă de toți membrii comunelor, unul ținută, regulasa tóte interesele locale cari alungă pe tote comunele, fără de a lovi în aut«»»»...tutora, sau în acele cari interesază Statul în generale. Prin urmare acesta autoritate este liberă a pune orice dări, și a face orice cheltueli, pentru îmbunătățirea generală a ținutului, fără de nici una controlă din partea puterei centrale. Ea trebue se aibă o ladă proprie cu bani fără a fi contopită în acea a Statului pentru ca se nu depindă de la discrețiunea ministrului cheltuelele necesare ținutului. In fine tote drepturile și libertățile căte se cuvin și comunei se cuvină și ținutului care se află în același raportă față cu Statală. Nici una amestică ală puterei centrale nu póte avea locă, Prefectură ca aginta directă alu acestei puteri, nu se póte amesteca în nici o afacere cere intereseza specialmente ținutulu; din contra elfi este obligată a respecta, și se supune decisiunei consiliului ținutal fi dată în sfera atribuțiunilor lui. Pentru esecutarea resoluțiunilor și acestui consiliu, esista o comisiune, alesa din sînulă seu, care funcționăză în permanință pentru umană. La finitul si anului căndu se convoca de drutfi consiliulă, acea comisiune M dă sema de tóte lucrările de peste anii, și consiliului atuncea ln resoluțiunile ce se gasesee necesarie. La noi in țară safi întrodus si o lege prin care s’afi înființată consiliile așa numite permanente, și consiliele judeciane, însă acastă lege ca se ftă consecință principielor si centralisațiunei , a supus si autonomia ținutale intervențiunei puterei centrale, ministrului și prefectului. Prefectulu este președinte comisiunei permanente, care funcționază și ca tribunalfi, pentru contențiosul și așa numită administrativă Contribuțiunile se vărss în casa tezaurului centrale, se amestecă cu banii guvernului centrale; era consiliulă județiana trebuise figionta deci de dile și scri pma ce agentele fiscală are vre o o sumă disponibilă; însă strîngerea contribuțiunilorfi fiindu de ordinarii neregulată veniturile consiliului județiană ajungă numai o închipuire. Guvernului centrală adună pre lângă contribuțiunea generale și adaosulu de deco la sută, darea ținutală; cetățianii plătescfi și aceașî dare și cu tóte aceste pentru dânșii nu se face nici uă îmbunățire locale. Iată ce va sedică autonomia frontală de asiatj" Apoi ce însemnază președinția prefectului în comitetulu Permanentă ? Au d0ră membrii consiliului Permanentă, nu sunt și de ajunsă capabili, și au nevoie de epitropia Prefectului? ce însemnază contenciosula administrativă, justiția administrativă ? Etă atătea cestiuni la care trebuia se respundîemu. In sistema organisațiunei administrative vedemă și în România două partide în luptă, stătu prin presa și in adunări cătă și în parlamentă. Una voesce decentralisarea administrativă prin centralisarea francosa, cealaltă considerăndu pericolul la care espună centralisarea francesă, voea ce a împăca, cea mai deplină uniune politică cu cea mai deplină de centralizare administrativă. Ideiele seclei francese sunt aceste. Societatea cea mare trebue se aibă uă domnire juridică, ună felă de epitropie asupra societății cei mici. Autoritatea administrativă trebue se fie neatărnată de autoritatea judecătoresca. Ea are o putere nemărginită, și reglementare. Ea trebue se aibă consilii permanenți și consilii de Stată cu atribuțiuni judeciare pentru a decide conflicte ori dintre Stată și comună sau dintre județe și Stată. Iată unu șiră de atribuțiunî nemărginite, ce se daă autorității administrative. Creată prin unu sofismă juridică, ea se desvăleșce și guvernă totă prin sofisme juridice; dară ea aduce despotismulă celă mai nesuferită, despotismulă administrativă Dreptură administrativă, nu este decâtă uă urmare a dreptului divină . (Dei gratia) precumu acesta era legea despotismului individuale ală principilor, astafe că dreptulu administrativă este legea despotismului sociale alu guvernului. Asia dară se pute duce ca dreptură administrativă este tagada dreptului naturale. Societatea cea mare este epitropia societatei cei mici. Aicea nu se socoteșce conștiința și mintea omului, ci se socotesce numerală personelor, cari compună societatea; uă sută de persone mai multă sauuă sută mai puțină, are se hotărască de înțelepciunea, sau dobitocia omeniloru. A face parte din uă societate mai mare însemnă a fi capabile, și a fi necapabile în acelașă timpu, daca vei participa într’uă societate mai mică. Cetățianului comunei și al ținutului, este în acelașă timp și cetățiană ală Statului. Prin urmare ca cetățiană ală Statului are capacitatea de a fi ministru, senatore, deputată etc. iară ca membru comunei sau județului, este una idietă, ună copilă sau ună smintită. Asta s’ară întâmpla ca unu ministru se fie și membru ală unui consiliu comunală sau județiană, și dupe cea lucrată ca ună epitropă omnipotentă în calitate de ministru, de uădată se treiesce că a devenită una copilă sau ună idiotă aflăndu-se in sînulă consiliului comunale sau județiană. Iată uu contradicțiune în adeveră curiosa, precumu este curiosa tate sistema soalei administrative. Individulu, comuna, ținutul», Statură sau națiunea, nu suntă supuse, de cătă justiției și dreptului Individulă trebue singurătatea sa, în comună mai multă de cătă în familie, în ținută mai multă decâtă în comună, în Stată mai multă de cătă în ținută, și ca omă, în umanitate mai multă decătă în Stată. Datoriile agențiioră administrațiunei publice, suntă ușoru de înțelesă. Puterea legislativă face legile, puterea esecutivă le esecută prin micia loculu agenților ei. Coprinsul acestei lucrări, ia numele de administrațiune publică. Insă autorii sistemei administrative nu admită acesta doctrină. El declară că autoritatea administrativă este o a patra putere în Stată ne-atărnată și superiore celorălalte. De aicea deducă dreptulu a interpreta legile, a face regulamente și a crea uâ justiție proprie. Uă lege s’a votată, s’a promulgată și este esecutorie: ministrulă intervine și face regulamente de esecuțiune. Acumă a regulamentată lege însemna a face uă esplicațiune adăogăndă sau suprimăndu ceva; de aceea se póte dice ca ori ce regulamentu trebue se coprindâ óre cari disposițîuni legislative. Astfelü se crează uă putere nemărginită, care se dă ministrului. Insă pentru ași menține acesta putere elfi ere nevoia de uă mulțime de funcționari mici, supuși nemijlocită voinței lui. Pentru a se da uă importanță In ocupațiunele acestoru funcționari, li se atribue facultate de a se amesteca, în tóte interesele cetâțiăniloră, fie publice fie private. Omulu nu póte se-și bată mă cură in păretele casei sale, fara încuviințarea speciale a unui comisară de poliție. Funcționarul, necesari amente fiindu servită către superiorii lui, este pre atăta mândru și puternică către concetățianii sei pre cari ’i tratază ca inferiori; elu se depărtază de societatea și familia sa, și ne consideră ca facendu parte din un aristocrație privilegiată; și în realitate este chiaru așa. (Dreptatea ) D-lui Redactare alu pariului ROMANIiLb Suntă bne convinsă că aveți îndestulă materia seriosa pentru stimabilele d-stre fiară, și că articolele de felul ii acelui ce se alătură ei ve pune într’uă posițiune grea. Pe două parte însă amabilitatea cu care am fostă primită de d stră la presintarea celui din față, era pe de alta având convincțiune că iubiți dreptatea îmi iă curagiulă a vă ruga, d-le redactare, a insera și pe acesta, care’mi servă ca îndreptare în ochii opiniunii publice , la ataculu ce’mi aduce diarulă Perseverana în No. de la 24 ale curentei, nevoindă a lăsa secretă autorele acelui articlu că apreciările d-sele au fostă drepte. Primiți ve rogă, d-se redactare, încredințarea înaltei mele considerațiuni. N. I. Voinescu. NESPIT ASII ARTICLULUI DOMNULUI X. din Jiabulu PERSEVERENTA. Mustea este arta de a mișca prin sunete pe omenii inteligenți și înzestrați couă organisae speciale. Definindă astfelă musica, trebue se mărturisim, că nu o credemă, precumu se zice că ea este, la înțelegerea fiecărui, căci ori care ar fi fi condițiunile ei de esistență, ori cari ar fi mediile ei de acțiune, simple sau compuse, dulci sau energice, s’a părută evidinte, observatorului, că ună mare numeri de individ, neputându simți sau înțelege puterea ei, aceea nu erau făcuți pentru musica nici ea pentru dînșii. Musica este totă d’uădată mă simță ș’o somnță. Eră dă bază destul de solidă pentru a nu lua în considerațiune atacurile d-lui X. din 4iabulă Perseverența, căci a scrisă fără a ști se aprecieze nu numai musica dar nici chiar specialitatea. * * ‘ “ —- - ^ -1 «a#» nîrti raa — pune« la tote calomniile d-sele, căci polemica m’aru face se’mi perită timpulă care’mi este fórte preciosă, căci este dificile a fi totă d’uădatâ amploiată și artistă. Voiă respunde insă numai la câteva , spre a-i proba că a scrisă ună articlu voidu se’mi răspundă, dar că n’a înțelesă pe ală mea. D-sea zice: „D. Voinescu acasă pe guvernă care în locă de a face din d-seamu profesore de musica, a făcută la’ncepută ună pomejnică polițienescă și astădi ună funcționară inferiore ală regiei. După d-sea acesta este ierarchia ce trebuia se urmedă pentru ca se devină profesore. Me acuză că prin articlul mea reclamă catedra prin favore. Cunm puteamu pretinde acesta escepțiune pentru mine? căndă că însumi am repetită de multe ori că reu și cu călcarea legei de Instrucțiune s’a dată clasele Conservatorului fără concursă. Și dacă n’am concurată pe dată la sosirea mea în țară este că concursul ă s’a anunciată abia anulă trecută la Septembre căndură me a 11 amii aci de 14 luni. Apoi s’a informată d. X. pentru ce nu s’a ținută concursulă ce s’a anunciatu anulă trecută și cumă s’a amănată; și de avea consiliulă superioră de instrucțiune dreptulă a’lu amăna peste mă ană căndu concurenții erau înscriși? Și de nu eroină că înscrisă , s’a informată d. X. pentru ce , ca se me acuze că póte nu suntă capabile a concura? Este ușioră a acuza fără a se gândi cineva. Sunt fi acuzată că n’am în adeveră acelă amoră sacru și devotată pentru asta, pe care’să afișeză cu atâta orgoliă, căci de’lă o să fi avută așa fi inaugurată o serie de lecțiuni gratuite și regulate asupra specialității ce profeseză. La acesta voiă respunde că lucrăndfl gratisă cu me susțină.