Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-15

ANULU ALU UN­SPHE­T­ECELE VOTESCE ȘI VEX PUTE Cap. Dist. Pe am"...............................1si 128 — 152 Pe séf * lunî..................... » 64 —• 76 Pe trei luni...................... » 32 — 3S Pe­uă lună........................ » 11 — — Unü esemplarö 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ALEGERILE COMUNALE. DUMINECA 17 SEPTEMBRE. Listă de Candidații propuși două adunare de Comercianți, industriali, etc. Ion Martinovi­ci. G. Petrescu, (avocată). T. Mehedințianu. Anton I. Arion. Eugeniu Ca­rada. Anton Stoianovici. N. Manolescu. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulu privată alü Monitoriului.) BERLIN, 19 Septembre. — Parlamentuli federale a öasala alegerea generale a lui Fogel Falkenstein, deputata din Königsberg, pentru că garnisona din Königsberg, a vo­tată separată și nu împreună cu burgesia- Regele a sosită la amiazi în Fra­ncfort și va dejuna la marele duce de Hesse— Darmstadt. VIENA, 20 Septembre. — Noua grevă liberă publică memorială pretinsă autentică asupra întrevederii Clarului cu Fund în Livadia. Cor­­ridă ar fi consiliată data în zadaru, a ceda Candia Greciei, și ar fi promisă, la casă căndă s’ar face cessiunea, se garanteze cele alte posesiuni ale Turcei în Europa. Amba­­sadorul­ Prusiei ar fi propusă la Constanti­­nopole programa alianței, după care Candia va primi autonomia politică administrativă. Rusia asigura că va păstra neutralitatea în privința Turciei ce va re­zolvă ea singură, fără intervenirea celorl­alte puteri, cestiuuile pendințî în Oriunte. Porta însă a refuzată a­­castă alianță. PETERSBURG, 20 Septembre. — Marele duce Nicolae s-a numită comandantă șefă ală districtului militară Petresburg. PARIS, 20 Septembre. — Patria fl­ce că noulă agi­te ală României, Crețulescu, a fost primită de ministru­l de extetne. Ea mai a­­daogă că din acesta se póte stabili că rapor­turile între Francia și România urmeză în­­tr'ună modă favorabile. — Ftindard desminte zgomotulă ce s’a răspîndită că convențiunea din Septembre se va modifica. — După in­­formațiunile primite din Florenza, se speră că agitatorii vor­ renund­a la proiectulă loră de invasiune asupra Romei. FLORENZA, 20 Septembre. — Ună de­cretă autorisă emisiunea obligațiuniloră de 100 franci cu 5. COPENHAGA, 20 Septembre. — Princip­le Oscar de Sveția a sosită; el­ pleca astă­zi în Germania. FRANCFORT, 20 Septembre. — Regele nu s’a dusă le Wiesbaden Causa este indisposi­­țiunea principesei de Wales. El­­a remasă aci se dejune cu principele de Wales și a plecată apoi pentru Bade. ■I ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIUL I­­ItOMANI No 1. — HKD ACȚIUNE­A STRADA ACADEMIEI 22. VINERI—S­AMBAT­A, 15-16 LUIXINERA­TE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasagiulu Română No. 1. — In districte la cores­­pondinții pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Comm­edie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ASCHCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 !eü. Inserții TM și reclame, linia........ 5 - Bucuresc­ £? Răpciune. Situațiunea din afară, fiindű d’unö mare interesă pentru situațiunea nóstrá din întru, avemu înduoită datorii» a da sema despre starea în care se află. Actulö cele mai însemnații la or­dinea zilei este unitatea Germaniei care, din causa întâlnirii de la Saltzburg, a ’nceputu a se face cu mai multă tăriă și grăbire. Circularia d-lui de Bismarck, care este și Cancelarulu Confederațiunii, s’a publicată și s’a comentată de tóza Pressa. El­ începe prin a aduce a­­minte că guvernulu Prusianu a fost­ fericită cândă guvernele austriacă și francesü au declarată că visita făcută de Imperatorele Napoleon a Imperato­­rului Austriei a fost­ provenită numai dintr’una simțimîntă respectabile de condoleanță. El­ declară c’a primită c’nu vine mulțămire „formala afirmare de lipsa ori­cărei cugetări de ames­tecă ală puterilor­ străine in afacerile Germaniei.“ D. de Bismarck adaogă că n’a făcută nici oă presiune morale asupra resoluțiuniloră guvernemînteloră din Allemania Meridionale; pe viitoria asemene, zice că Confederațiunea Nor­dului se va grăbi negreșită a merge mintea trebuințeloră guvernemînteloră meridionale, în privința întinderii și con­solidarii raporturilor­ între Sudulă și Nordului Germaniei dacă „va lăsa ali­aților ă sei de la Sud deplina libertate despre mesujele prin cari voră voi se facă acea apropiare mutuale.“ ț)iariulă francase Débats țlice: „Ni­­menui nu va scăpa însemnătatea ace­stui document”. Membrii ambelor­ Ca­mere ale Marelui Ducat și de Bade nu ș’au perdută nici timpulă nici avan­­sele ce aă făcută; d. de Bismarck nu va fi aspru, crudă în privința loră. Asemene și liberalii-naționali din Reichs­tag nu se vor­ opune la realisarea u­­nitâții germane. Acesta se póte vede prin proiectul­ de adresă ce aă pro­­sintată, și pe care­ să reproducemă și noi­mai la vale. Amia făcută cunoscută în No. tre­cute ca și Camera deputațiloră Ma­relui Ducat de Bade aă spusă curată, ca și Senatulă, că voiesce unirea cu Prusia. Deputații au arătată convingerea loră că trebue se se facă câtă mai curendă unirea Germaniei Sudului cu Germania Nordului, și că Prusia este singura pu­tere capabile d’a realisa acesta operă. Acesta adresă s’a votată în unanimitate, putemă <^ioey căci una singură votă a fostă contra. Deputații carti 30 vor­bită au demonstrată că formarea unei confederațiuni a Sudului ar fi uă utopia, ș’uă ideii criminale d’a se face apelă la străini cu scapă d’a împedica uni­tatea Germaniei. Președintele Camerei, a proclamată că unirea Germaniei Su­dului cu a Nordului nu pate fi oprită de tratatul­ de la Praga. Președintele consiliului de miniștrii a adusă aminte că s’a invocat­ în favorea unității ita­liane principiulu naționalităților­, cu pa­guba mai multoră dinastie germane și contra intereselor­ Allemaniei, astă­­felă dară nu crede c’ar puta cugeta chiară cine­va a opri pe Germania d’a aplica în folosul ă iei principii ce s’aă invocată altă dată contra iei. „Unirea Sudului cu Nordul­, adaose elă, este atâtă de ’n genere dorită în­câtă ea se va face, suntă sigură, fără s’avemă trebuință a trage sabia.“ D. Jonh Lemoinne, trateză aces­­tă mare cestiune într’una însem­nată articlu publicată în „Débats“ de la 29 Septembre. Eminintele scriitoră începe prin a aduce aminte că țlia­­riele ce trecu ca organe ale guver­nului francesc s’au încercată a face se licurescă în ochii Allemaniei Su­dului protecțiunea Franciei care avea se—î scape de agresiunea Prusiei, și prin acesta „n'amă făcută, z­ice, de­câtă a descepta în tóte Statele secun­­darie simțimîntulu naționalității co­mune, și te­amu făcută a se pro­nunția multă mai iute și mai tare de cătă ar fi facutu-oele, fără nedibăcia nós­tru intervening Simțiraîntulu unității naționale la Germani nu este așta de nou pe cătă se pare unora; ele s’a espresa și la 1813 și 1814 și toc­mai fiindu că Francia îl­ provocase. Acela­și efectă, într’uă altă mesure, se produce și ații.“ Ducele de Bade a­d­isă, că „sacri­­ficiele ce va face elă și poporul ăscă, întrăndă în unire, voră fi cu prisasă resplătite prin deplina participare la vieții naționale și dobândirea unei se­curități mai mari pentru desvoltarea din întru.“ Asta­felă dară, pe d’uă parte fap­­tulă arîtă pînă la evidință și pretutin­­dine că, cu cătă străinii și conspiră­rile sfinților ă soră din întru tindă a trunchia ună poporă, cu atâtă toți ómenii se lipescă unii de alții, se înlătură tóte luptele de opiniuni și uni­rea se consolideză. Și marele Duce de Bade, recunosee și declară, că chiarű pentru ună Stată din Germa­nia, unirea cere sacrificii mari, daru că ele suntă cu prisasă resplătite prin „participarea la vieții naționale și prin dobândirea unei securități mai mari.“ Combaterea unirii de către unele din puterile străine și de către aginții soră din întru a avută și la noi acela­și efectă, de la 1853 și prn’ acumă, și d’acea­ a noi suntemă dispuși mai multă a mulțămi celoră carii combată unitatea României, căci acesta comba­tere va aduce din nou la noi întru­nirea tutorii­partiteloră suplă stinda­­rdulă unității, ală măririi și tăriei na­ționale. D. John Lemonnne, citândă, un ar­ticlu despre care vorbirămă, cuvintele Ducelui de Bade țlice: „Statele se­cundarii seră forte bine că unindu-se cu Prusia, abdică autonomia loră; ele cunoscă sacrificiele ce aă a face; în starea loră de ații ele nu sunt­ ne­­norocite; n’aă a se plânge de suve­ranii loră, de instituțiunile loră; soră că o se aibă a plăti împosite mai mari și a face servicii mai grele; și cu tóte aceste nu șiovă iese șt în a cere intrarea loră în uniunea naționale. Pentru ce? Fi­ndu­că simplă că de­­venindă membrii unei comunități mai mari, dobândescă oă sumă mai mare de securitate, simplă că-și m­ărescă viața, că-și lungescă orisontele, că de­vină capabili de lucruri mai mari, că voră ține în lume ană locă mai mare.“ Și dacă aceste suntă adeverate pen­tru Statele din Germania, cu câti suntă mai drepte și mai neapărate pentru noi, cari în definire amu fostă reă guvernați, am­ fostă ruinați de micii despoți din întru ce erau nișce sim­plii zapcii ai străinului, amu avută legi rele și eramă atâtă de desprețiuiți, în­câtă nici chiară esistența nostră nu era cunoscută în Europa civilisată. Ații din contra suntemă deja cunoscuți și bine cunoscuți, și ori­cine vede că n’avea ă de câtă se ne arm­ămă, se ne grupămă unii de alții, se ne cunosceme misiunea ce avemă de ’ndeplinită, și s’arîtămă că suntemă și gata și otă­­rîți a ne o înplini, și vomă fi nu nu­mai respectați dară încă av­ancia nos­tră va fi căutată cu multă ardere, nu numai de către poporele vecine, dară și de multe din puterile cele mari. Dară cine are se mai îndouiesce a­­cumă că România este și că va fi în curându cea a ce este menită a fi? Nimeni de cătă căți-va, carii prin vi­­ciele loră, aă ajunsă la cea mai de­plină degradare, acea­ a d’a voi ș’a spune în publică că voiescă se pêru națiunea loru, numai viciele loră se fiă satisfăcute, și prin urmare națiu­nea deșceptată acumă prin acestă din urmă încercare de ucidere ea va face cea­ a ce, póte făr’ acestă holdă, ar fi mai întârziată d’a face; se va arins bine și grabnicii și va fi gata la cea d’ântâi sunare a trompetei ce va chiama la lupta unității naționalitățile cele trun­chiate. D. John Lemoinne idee că Francia ea și Imperatură iei voiesce pacea cu Germania: „Ș’apoi, Zice, nici nu ve­­demă cu ce dreptă amă voi se oprimă pe Germani­a se pune luptă tricolorulă soră, cumă suntemă noi suptă ală nostru. Predicămă pretutidine principială na­­ționalităților­, căutămă a aplica pretu­­tindine doctrina plebisciteloră, cu ce dreptă dlară, de va conveni Sfaturiloru Sudului se se unescu cu Sfaturile Nor­dului, vomă putea se le oprimă? Și nu putem­ nici măcară să acuzămă pe Pru­sia că le impune acesta unire. Prusia nu se mișcă. Nu merge Mahometă la munte ci muntele merge la MahometO.“ Unitatea Germaniei este dare ună faptă împlinită , căci chiară d’acumă , cumă zice arătă de bine Ziariulă Debats: „Staturile Sudului, Bavaria, Wurtem­­bergulă, Bade s’aă îndatorată a pune, în case de resbelű, armatele loră luptă comanda Prusiei, ș’ast­­felă putemă zice că d’acumă nu mai este de­câtă un singură armată germană, în acestă casă clară, ce ne pósa de va fi ș’una singură guvernamentă? Singurul­ lu­cru ce ne mai putea interesa era se seamă d’a mă putea găsi în Allemania uă contră-greutate, puterii preparante a Prusiei. In acesta suntemă acumă pe deplină luminați.“ Da, lumina s’a făcută. Tata Germa­­nia în cea­ a ce s’atinge de unitatea iei, este cu Prusia, și Austria nu pate, din nici ună puntă de vedere, se de­țină ajutoră materiale unei alte puteri contra unității Allemaniei. Nu póte, căci partea germană ce mai este încă alipită de densa se desparte îndată; nu póte căci îndată Slavii pe d’uă parte și Românii pe d’alta vor­ căuta se scape de luptă jugulă Maghiară; nu póte, căci financiele iei suntă sleite, nu póte în sfârșită căci, Z'ce Albina de la 10 — 22 Septembre, „Intre multele ex­­plicări ce se dedeaă convenției de­la Salz­burg era și acea­ a că Napoleone n’a cer­­eatu aliantia Austriei după ce s’a convinsă că âncă lungă timpă Austria nu va putea duce voia unui aliată putinte.“ Se periu dază sperancia, acei de la noi cari au contată în sprijinul­ A­­ustriei spre a retrunchia Romania și a reda domnia, pe câte una trunchiă mortă, unora din domnii căzuți, Fran­cia nu va face resbelă contra Prusiei și pentru alte scopuri mai mari, mai lesne se va alia cu noi de câtă cu A­­ustria. Cu noi, căci suntemă din gin­­tea iei, cu noi, căci ei datorimă reî n­­viuarea nóstru; cu noi, căci putemă a­­vea, și credem­ă că pînă la primăveră vamă avea uă őserie naționale de peste una­ sută mii de omeni, și simpatiile, ajutoriile morale și materiale a mai multor­ popore din juru-ne cu noi, căci suntemă și vomă fi și mai multă uă națiune mare și omogenă, eru nu una guvernă compusă din petice și cari se respingă firesce unele pe altele, cu noi în sfirșită căci suntemă Dacia lui Traian și Italia ș’a reluată Dom­nia iei­­goni din Italia pe mercenarii străini și pe preoți: „Cătă despre miij­lacele de acțiune, Italia a fost­, din nefericire, toto­deu­­na destulă de bogată pentru a întreți­nea armate străine, și, printre bogați iei, nu lipsescă patrioți carii suntă gate­ am asigurarea, a ne face ofrande mag­nifice. „înainte daru, Romanii­ sfărîmațî ră­­mășițele fêteloru vóstre, lovindii cu e­­ie pe apăsătorii voștri, și nu va fi Ita­liană care nu se va grăbi a împărți gloria vóstru. ..Alu vostru „GARIBALdI.“ Publicămă aci după ^iarîulu francese Débats, scrisórea pe care Garibaldi a adresatu-o în 16 Septembre juntei na­ționale romană: ,.Juntei Romană. „Apelul­ vostru cătră Italian! nu va 0 perdută. Suntă în Italia mulți imbe­cili, mulți jefuiți, mulți dintr’aceia cari sacrifică pe altarul« păntecelui. Insă, este trângăiătoru d’a dice că suntă și mulți bravi ca cel de la Sant-Martino. Este unu mare numeru de eroici ber­­salieri d’al regelui Italiei, mulți sol­dați din cea d’ântâiă artileriă din lu­me, mulți pogorîtorî din cei trei mii de Fabian! și ore­cari remășițe din miile de la Marsala, cari!, de nu­me ’nsiălu, au zămislită aă sută de m­ii de juni a cărora singură frică este d’a fi prea numeroși pentru a împărți gloria d’a „Torino, IS Septembro. „Ludovico Kossuth dă uă desmințire categorică scriei publicată de Pressa de la Viena, despre uă întrevedere la Diep­pe. Intre dînsu și ambasadorele rusă, cornitele de Stackelberg. Kossuth de­clară că acesta aserțiune este că ca­lomnia. Elă n’a părăsită form­ulă de aprope trei luni, n’a fostă nici uă dată la Dieppe, n’a vedutu nici uă dată pe d. Stackelberg nici n’a vorbită vre­u­­nui nginte rusă. „N’a avută nici vădată cela mai mică raportă cu Rusia, și nu va avea nici uădată raporturi cu calculu patriei lui ș’ală Peloniloră, cu m­emiculă vecanică ală libertății. Kossuth adaugă că nu va fi nici vădată nimica comună între Ru­sia și ele. „In privința l­ui Virgil Szilagyi, Lu­dovico Kossuth declară că Szilagyi s’a refugit­ la Berlin pentru a se sustra­ge persecutăriloră austriace, daru că n’a primită nici uă misiune de la dînsu.“ „Manchester, 18 Sept. „Uă mulțime de brlandesi armați au eliberată cu puterea, adî după amiadi, doui prisoDiări femairi, colonelul­ Kelly și căpitanul­ Danly, cari erau conduși la închisore într’uă trăsură, brlandesi­­au trasă asupra visitiului și asupra óme­­nilor policici. Visitiulu și duói ómeni ai policioi au fost­ loviți, dintre cari u­­nulă de morte. „Berlin, 19 Septembre. „Proiectul­ de Adresă presvitotü­era Reichstagului de partita liberale-națio­­nale felicită pe rege de sucesele poli­ticei sale naționale. „Unirea Germaniei Nordului, se dice în acela documentă, măresce datoriele nóstre cătră națiunea întragă. Opera nu va fi cu totulu sfirșită de­câtu atunci cându membrii sei despărțiți încă ne voră fi uniți printr’uă singură consti­­tuțiune. Restabilirea Zollvereinului ne apropie de scopulă dorită cu atâta ar­dere: „încrezători în patriotismulă Germ­a­­nilor, cari suntu dincolo de Mein, în puterea simpțiă în teiorii de solidaritate naționale și’n buna înțelegere în pri­vința intereseloră morali și materiali noi stamu faciă în faciă cu viitoriuiă, cu securitate. „Noue nu na e tema ca alte nați­uni, ajunse deja la unitate, se voiască a ne contesta dreptulă nostru ia uă ti­nire naționale „Speraința trecutului a dat o învăță­­mintulă d’a se respecta totu acela­șu dreptă pentru toți, și d’a găsi adeve­­ratulu avantagie alțim­ul poporă în pros­peritatea celora­l­alte. „Poporul” germană nu are de­câtă dorinția d’a regula în libertate și cu in­­dependință afacerile lui, și este otârîtu a introduce în domeniulu faptelor­, prin tóte împregiurările, acestă dreptă ne­contestabile.

Next