Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-15
ANULU ALU UNSPHETECELE VOTESCE ȘI VEX PUTE Cap. Dist. Pe am"...............................1si 128 — 152 Pe séf * lunî..................... » 64 —• 76 Pe trei luni...................... » 32 — 3S Peuă lună........................ » 11 — — Unü esemplarö 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ALEGERILE COMUNALE. DUMINECA 17 SEPTEMBRE. Listă de Candidații propuși două adunare de Comercianți, industriali, etc. Ion Martinovici. G. Petrescu, (avocată). T. Mehedințianu. Anton I. Arion. Eugeniu Carada. Anton Stoianovici. N. Manolescu. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulu privată alü Monitoriului.) BERLIN, 19 Septembre. — Parlamentuli federale a öasala alegerea generale a lui Fogel Falkenstein, deputata din Königsberg, pentru că garnisona din Königsberg, a votată separată și nu împreună cu burgesia- Regele a sosită la amiazi în Francfort și va dejuna la marele duce de Hesse— Darmstadt. VIENA, 20 Septembre. — Noua grevă liberă publică memorială pretinsă autentică asupra întrevederii Clarului cu Fund în Livadia. Corridă ar fi consiliată data în zadaru, a ceda Candia Greciei, și ar fi promisă, la casă căndă s’ar face cessiunea, se garanteze cele alte posesiuni ale Turcei în Europa. Ambasadorul Prusiei ar fi propusă la Constantinopole programa alianței, după care Candia va primi autonomia politică administrativă. Rusia asigura că va păstra neutralitatea în privința Turciei ce va rezolvă ea singură, fără intervenirea celorlalte puteri, cestiuuile pendințî în Oriunte. Porta însă a refuzată acastă alianță. PETERSBURG, 20 Septembre. — Marele duce Nicolae s-a numită comandantă șefă ală districtului militară Petresburg. PARIS, 20 Septembre. — Patria flce că noulă agite ală României, Crețulescu, a fost primită de ministrul de extetne. Ea mai adaogă că din acesta se póte stabili că raporturile între Francia și România urmeză într'ună modă favorabile. — Ftindard desminte zgomotulă ce s’a răspîndită că convențiunea din Septembre se va modifica. — După informațiunile primite din Florenza, se speră că agitatorii vor renunda la proiectulă loră de invasiune asupra Romei. FLORENZA, 20 Septembre. — Ună decretă autorisă emisiunea obligațiuniloră de 100 franci cu 5. COPENHAGA, 20 Septembre. — Principle Oscar de Sveția a sosită; el pleca astăzi în Germania. FRANCFORT, 20 Septembre. — Regele nu s’a dusă le Wiesbaden Causa este indisposițiunea principesei de Wales. Ela remasă aci se dejune cu principele de Wales și a plecată apoi pentru Bade. ■I ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIUL IItOMANI No 1. — HKD ACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. VINERI—SAMBATA, 15-16 LUIXINERATE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasagiulu Română No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ASCHCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 !eü. Inserții TM și reclame, linia........ 5 - Bucuresc £? Răpciune. Situațiunea din afară, fiindű d’unö mare interesă pentru situațiunea nóstrá din întru, avemu înduoită datorii» a da sema despre starea în care se află. Actulö cele mai însemnații la ordinea zilei este unitatea Germaniei care, din causa întâlnirii de la Saltzburg, a ’nceputu a se face cu mai multă tăriă și grăbire. Circularia d-lui de Bismarck, care este și Cancelarulu Confederațiunii, s’a publicată și s’a comentată de tóza Pressa. El începe prin a aduce aminte că guvernulu Prusianu a fost fericită cândă guvernele austriacă și francesü au declarată că visita făcută de Imperatorele Napoleon a Imperatorului Austriei a fost provenită numai dintr’una simțimîntă respectabile de condoleanță. El declară c’a primită c’nu vine mulțămire „formala afirmare de lipsa oricărei cugetări de amestecă ală puterilor străine in afacerile Germaniei.“ D. de Bismarck adaogă că n’a făcută nici oă presiune morale asupra resoluțiuniloră guvernemînteloră din Allemania Meridionale; pe viitoria asemene, zice că Confederațiunea Nordului se va grăbi negreșită a merge mintea trebuințeloră guvernemînteloră meridionale, în privința întinderii și consolidarii raporturilor între Sudulă și Nordului Germaniei dacă „va lăsa aliaților ă sei de la Sud deplina libertate despre mesujele prin cari voră voi se facă acea apropiare mutuale.“ ț)iariulă francase Débats țlice: „Nimenui nu va scăpa însemnătatea acestui document”. Membrii ambelor Camere ale Marelui Ducat și de Bade nu ș’au perdută nici timpulă nici avansele ce aă făcută; d. de Bismarck nu va fi aspru, crudă în privința loră. Asemene și liberalii-naționali din Reichstag nu se vor opune la realisarea unitâții germane. Acesta se póte vede prin proiectul de adresă ce aă prosintată, și pe care să reproducemă și noimai la vale. Amia făcută cunoscută în No. trecute ca și Camera deputațiloră Marelui Ducat de Bade aă spusă curată, ca și Senatulă, că voiesce unirea cu Prusia. Deputații au arătată convingerea loră că trebue se se facă câtă mai curendă unirea Germaniei Sudului cu Germania Nordului, și că Prusia este singura putere capabile d’a realisa acesta operă. Acesta adresă s’a votată în unanimitate, putemă <^ioey căci una singură votă a fostă contra. Deputații carti 30 vorbită au demonstrată că formarea unei confederațiuni a Sudului ar fi uă utopia, ș’uă ideii criminale d’a se face apelă la străini cu scapă d’a împedica unitatea Germaniei. Președintele Camerei, a proclamată că unirea Germaniei Sudului cu a Nordului nu pate fi oprită de tratatul de la Praga. Președintele consiliului de miniștrii a adusă aminte că s’a invocat în favorea unității italiane principiulu naționalităților, cu paguba mai multoră dinastie germane și contra intereselor Allemaniei, astăfelă dară nu crede c’ar puta cugeta chiară cineva a opri pe Germania d’a aplica în folosul ă iei principii ce s’aă invocată altă dată contra iei. „Unirea Sudului cu Nordul, adaose elă, este atâtă de ’n genere dorită încâtă ea se va face, suntă sigură, fără s’avemă trebuință a trage sabia.“ D. Jonh Lemoinne, trateză acestă mare cestiune într’una însemnată articlu publicată în „Débats“ de la 29 Septembre. Eminintele scriitoră începe prin a aduce aminte că țliariele ce trecu ca organe ale guvernului francesc s’au încercată a face se licurescă în ochii Allemaniei Sudului protecțiunea Franciei care avea se—î scape de agresiunea Prusiei, și prin acesta „n'amă făcută, zice, decâtă a descepta în tóte Statele secundarie simțimîntulu naționalității comune, și teamu făcută a se pronunția multă mai iute și mai tare de cătă ar fi facutu-oele, fără nedibăcia nóstru intervening Simțiraîntulu unității naționale la Germani nu este așta de nou pe cătă se pare unora; ele s’a espresa și la 1813 și 1814 și tocmai fiindu că Francia îl provocase. Același efectă, într’uă altă mesure, se produce și ații.“ Ducele de Bade adisă, că „sacrificiele ce va face elă și poporul ăscă, întrăndă în unire, voră fi cu prisasă resplătite prin deplina participare la vieții naționale și dobândirea unei securități mai mari pentru desvoltarea din întru.“ Astafelă dară, pe d’uă parte faptulă arîtă pînă la evidință și pretutindine că, cu cătă străinii și conspirările sfinților ă soră din întru tindă a trunchia ună poporă, cu atâtă toți ómenii se lipescă unii de alții, se înlătură tóte luptele de opiniuni și unirea se consolideză. Și marele Duce de Bade, recunosee și declară, că chiarű pentru ună Stată din Germania, unirea cere sacrificii mari, daru că ele suntă cu prisasă resplătite prin „participarea la vieții naționale și prin dobândirea unei securități mai mari.“ Combaterea unirii de către unele din puterile străine și de către aginții soră din întru a avută și la noi același efectă, de la 1853 și prn’ acumă, și d’acea a noi suntemă dispuși mai multă a mulțămi celoră carii combată unitatea României, căci acesta combatere va aduce din nou la noi întrunirea tutoriipartiteloră suplă stindardulă unității, ală măririi și tăriei naționale. D. John Lemonnne, citândă, un articlu despre care vorbirămă, cuvintele Ducelui de Bade țlice: „Statele secundarii seră forte bine că unindu-se cu Prusia, abdică autonomia loră; ele cunoscă sacrificiele ce aă a face; în starea loră de ații ele nu sunt nenorocite; n’aă a se plânge de suveranii loră, de instituțiunile loră; soră că o se aibă a plăti împosite mai mari și a face servicii mai grele; și cu tóte aceste nu șiovă iese șt în a cere intrarea loră în uniunea naționale. Pentru ce? Finducă simplă că devenindă membrii unei comunități mai mari, dobândescă oă sumă mai mare de securitate, simplă că-și mărescă viața, că-și lungescă orisontele, că devină capabili de lucruri mai mari, că voră ține în lume ană locă mai mare.“ Și dacă aceste suntă adeverate pentru Statele din Germania, cu câti suntă mai drepte și mai neapărate pentru noi, cari în definire amu fostă reă guvernați, am fostă ruinați de micii despoți din întru ce erau nișce simplii zapcii ai străinului, amu avută legi rele și eramă atâtă de desprețiuiți, încâtă nici chiară esistența nostră nu era cunoscută în Europa civilisată. Ații din contra suntemă deja cunoscuți și bine cunoscuți, și oricine vede că n’avea ă de câtă se ne armămă, se ne grupămă unii de alții, se ne cunosceme misiunea ce avemă de ’ndeplinită, și s’arîtămă că suntemă și gata și otărîți a ne o înplini, și vomă fi nu numai respectați dară încă avancia nostră va fi căutată cu multă ardere, nu numai de către poporele vecine, dară și de multe din puterile cele mari. Dară cine are se mai îndouiesce acumă că România este și că va fi în curându cea a ce este menită a fi? Nimeni de cătă căți-va, carii prin viciele loră, aă ajunsă la cea mai deplină degradare, acea a d’a voi ș’a spune în publică că voiescă se pêru națiunea loru, numai viciele loră se fiă satisfăcute, și prin urmare națiunea deșceptată acumă prin acestă din urmă încercare de ucidere ea va face cea a ce, póte făr’ acestă holdă, ar fi mai întârziată d’a face; se va arins bine și grabnicii și va fi gata la cea d’ântâi sunare a trompetei ce va chiama la lupta unității naționalitățile cele trunchiate. D. John Lemoinne idee că Francia ea și Imperatură iei voiesce pacea cu Germania: „Ș’apoi, Zice, nici nu vedemă cu ce dreptă amă voi se oprimă pe Germania se pune luptă tricolorulă soră, cumă suntemă noi suptă ală nostru. Predicămă pretutidine principială naționalităților, căutămă a aplica pretutindine doctrina plebisciteloră, cu ce dreptă dlară, de va conveni Sfaturiloru Sudului se se unescu cu Sfaturile Nordului, vomă putea se le oprimă? Și nu putem nici măcară să acuzămă pe Prusia că le impune acesta unire. Prusia nu se mișcă. Nu merge Mahometă la munte ci muntele merge la MahometO.“ Unitatea Germaniei este dare ună faptă împlinită , căci chiară d’acumă , cumă zice arătă de bine Ziariulă Debats: „Staturile Sudului, Bavaria, Wurtembergulă, Bade s’aă îndatorată a pune, în case de resbelű, armatele loră luptă comanda Prusiei, ș’astfelă putemă zice că d’acumă nu mai este decâtă un singură armată germană, în acestă casă clară, ce ne pósa de va fi ș’una singură guvernamentă? Singurul lucru ce ne mai putea interesa era se seamă d’a mă putea găsi în Allemania uă contră-greutate, puterii preparante a Prusiei. In acesta suntemă acumă pe deplină luminați.“ Da, lumina s’a făcută. Tata Germania în cea a ce s’atinge de unitatea iei, este cu Prusia, și Austria nu pate, din nici ună puntă de vedere, se dețină ajutoră materiale unei alte puteri contra unității Allemaniei. Nu póte, căci partea germană ce mai este încă alipită de densa se desparte îndată; nu póte căci îndată Slavii pe d’uă parte și Românii pe d’alta vor căuta se scape de luptă jugulă Maghiară; nu póte, căci financiele iei suntă sleite, nu póte în sfârșită căci, Z'ce Albina de la 10 — 22 Septembre, „Intre multele explicări ce se dedeaă convenției dela Salzburg era și acea a că Napoleone n’a cereatu aliantia Austriei după ce s’a convinsă că âncă lungă timpă Austria nu va putea duce voia unui aliată putinte.“ Se periu dază sperancia, acei de la noi cari au contată în sprijinul Austriei spre a retrunchia Romania și a reda domnia, pe câte una trunchiă mortă, unora din domnii căzuți, Francia nu va face resbelă contra Prusiei și pentru alte scopuri mai mari, mai lesne se va alia cu noi de câtă cu Austria. Cu noi, căci suntemă din gintea iei, cu noi, căci ei datorimă reî nviuarea nóstru; cu noi, căci putemă avea, și credemă că pînă la primăveră vamă avea uă őserie naționale de peste una sută mii de omeni, și simpatiile, ajutoriile morale și materiale a mai multor popore din juru-ne cu noi, căci suntemă și vomă fi și mai multă uă națiune mare și omogenă, eru nu una guvernă compusă din petice și cari se respingă firesce unele pe altele, cu noi în sfirșită căci suntemă Dacia lui Traian și Italia ș’a reluată Domnia ieigoni din Italia pe mercenarii străini și pe preoți: „Cătă despre miijlacele de acțiune, Italia a fost, din nefericire, totodeuna destulă de bogată pentru a întreținea armate străine, și, printre bogați iei, nu lipsescă patrioți carii suntă gate am asigurarea, a ne face ofrande magnifice. „înainte daru, Romanii sfărîmațî rămășițele fêteloru vóstre, lovindii cu eie pe apăsătorii voștri, și nu va fi Italiană care nu se va grăbi a împărți gloria vóstru. ..Alu vostru „GARIBALdI.“ Publicămă aci după ^iarîulu francese Débats, scrisórea pe care Garibaldi a adresatu-o în 16 Septembre juntei naționale romană: ,.Juntei Romană. „Apelul vostru cătră Italian! nu va 0 perdută. Suntă în Italia mulți imbecili, mulți jefuiți, mulți dintr’aceia cari sacrifică pe altarul« păntecelui. Insă, este trângăiătoru d’a dice că suntă și mulți bravi ca cel de la Sant-Martino. Este unu mare numeru de eroici bersalieri d’al regelui Italiei, mulți soldați din cea d’ântâiă artileriă din lume, mulți pogorîtorî din cei trei mii de Fabian! și orecari remășițe din miile de la Marsala, cari!, de nume ’nsiălu, au zămislită aă sută de mii de juni a cărora singură frică este d’a fi prea numeroși pentru a împărți gloria d’a „Torino, IS Septembro. „Ludovico Kossuth dă uă desmințire categorică scriei publicată de Pressa de la Viena, despre uă întrevedere la Dieppe. Intre dînsu și ambasadorele rusă, cornitele de Stackelberg. Kossuth declară că acesta aserțiune este că calomnia. Elă n’a părăsită formulă de aprope trei luni, n’a fostă nici uă dată la Dieppe, n’a vedutu nici uă dată pe d. Stackelberg nici n’a vorbită vreunui nginte rusă. „N’a avută nici vădată cela mai mică raportă cu Rusia, și nu va avea nici uădată raporturi cu calculu patriei lui ș’ală Peloniloră, cu memiculă vecanică ală libertății. Kossuth adaugă că nu va fi nici vădată nimica comună între Rusia și ele. „In privința lui Virgil Szilagyi, Ludovico Kossuth declară că Szilagyi s’a refugit la Berlin pentru a se sustrage persecutăriloră austriace, daru că n’a primită nici uă misiune de la dînsu.“ „Manchester, 18 Sept. „Uă mulțime de brlandesi armați au eliberată cu puterea, adî după amiadi, doui prisoDiări femairi, colonelul Kelly și căpitanul Danly, cari erau conduși la închisore într’uă trăsură, brlandesiau trasă asupra visitiului și asupra ómenilor policici. Visitiulu și duói ómeni ai policioi au fost loviți, dintre cari unulă de morte. „Berlin, 19 Septembre. „Proiectul de Adresă presvitotüera Reichstagului de partita liberale-naționale felicită pe rege de sucesele politicei sale naționale. „Unirea Germaniei Nordului, se dice în acela documentă, măresce datoriele nóstre cătră națiunea întragă. Opera nu va fi cu totulu sfirșită decâtu atunci cându membrii sei despărțiți încă ne voră fi uniți printr’uă singură constituțiune. Restabilirea Zollvereinului ne apropie de scopulă dorită cu atâta ardere: „încrezători în patriotismulă Germanilor, cari suntu dincolo de Mein, în puterea simpțiă în teiorii de solidaritate naționale și’n buna înțelegere în privința intereseloră morali și materiali noi stamu faciă în faciă cu viitoriuiă, cu securitate. „Noue nu na e tema ca alte națiuni, ajunse deja la unitate, se voiască a ne contesta dreptulă nostru ia uă tinire naționale „Speraința trecutului a dat o învățămintulă d’a se respecta totu acelașu dreptă pentru toți, și d’a găsi adeveratulu avantagie alțimul poporă în prosperitatea celoralalte. „Poporul” germană nu are decâtă dorinția d’a regula în libertate și cu independință afacerile lui, și este otârîtu a introduce în domeniulu faptelor, prin tóte împregiurările, acestă dreptă necontestabile.