Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)

1867-11-01

932 HOMAMÎMI 1 NOEMBRE. --- ■ EHSC« mesagiuri, din uă rea interpretare d­e lege­ financiare, căci ministeriul­ tre­­i­bue după ea se silie și sorgintele de unde se se ta mi­ilócela pentru aco­­­­perîrea creditelorö. Dacă Camera ar s otări ea singură ac­ele sorginte, necu­­­­noscendü ca ministeriu la starea finan­ciară, ar putea nasce d’aci desordine. ț D. ministru de financie­r zice că creditele cari se cere­au resurse vo­­­­tate de Cameră și n’are ministeriulü nevoie se se am­te căci nu este a se­­ crea resurse noi, prin urmare lacuna­s­ce <fice D. M. Costache nu póte esiste; d’acea­ a Camera n’are a se ocupa de * cătă de regulares­onoră chieltuiele ale­­ carora resurse egistu.­­ D. Costa-Foru ca se scurteze ] discuțiunea, cere a se pune la voiii tri­­­miteree proiectelor­ de credite la sec­țiuni, căci din cele ții ® 9 de D. Boe­­rescu, rezultă că camera nu pare se fiâ pe deplină luminată de cotü cer­­cetăndu-se în secțiuni proiectele în cesc­țiune Mal cere a se cerceta de urgință proiectele drumului de ferit și de dis­pensarea de imbaticuri a locuitorilor. Iașiani. D. C. Grădiștianu, se unesce cu­lisele d-lui M. Costache, și tosmai d’a­­cea­ a cere a se trimite creditele In cercetarea unei comisiune competente. D. N. Catargiu, se se trimită cre­ditele unei comisiuni speciale, numită pentru cercetarea acestei cestiuni. D. P. Grădișteanu, îi pare că in­­tențiunea camerei este a cerceta câtü mai curăndă proiectele de credite. A­­cesta o póte realisa numai mesura pro­pusă de d. Boierescu, căci trimițăndu­­se proiectele la comisiunea finaneiariă toți deputații, necunoscându cestiunea, voră cere cuvântulu pentru a se lumi­na sau a cere a fi luminați și astă-felă se va perde unu timpă îndelungații. Cere și d-sea a se vota urgința pen­tru cercetarea proiectului de cale fe­rată și de scutirea de imbatica a lo­­cuitorilor­ din Iași. D. Minis,­­de Finance, vice o A unde sunt­ cifre, cestiunea trebue a se cerceta do­uă comisiune competinte și aati-feră ministrulu de financie dă un singură esplicațiune acele! comisiuni, pe căndă d’ar trebui se de esplica­­ționi la täte secțiunile, ministrulu de fi­­­nanüțe ar perde câte un 4‘ la Od­oare secțiune și asta felu s’ar perde forte raul la timpu. D-sea nu este de părere că cercetarea în secțiuni, ar scurta discuțiunea în ședință publică, pentru că mulți deputați formându-șî opiniuni diferite studiis de cestiunea In secțiune, pun si totfi atătă timpii a face se prevaleze opiniunea lor. In discu­­țiune. D. B­o­e­r­e­s­c­u zice că este vorba de credite cari se leg& cu bugetul a vo* tatii la sesiunea de ană; d’acea­a este nevoie de nisce explicări cari nu pot­ fi bine date Intoru deputaților, decătă în secțiuni. Comisiunea delegațiioră secțiunilor este mai bine chramat a cer­ceta motivele cererei acestora credite. D. Ministru de Financie de­clară că expunere de motive esiste pe lingă proiectele de credite, daru că după cererea camerei, pentru a se scurta pre­­sintarea« nu i s’a dată citire. D. Boerescu z*ce că n’a scrută acésta și cere a se trimite proiectele la comisiunea bugetariă. D. Ministru ce letorie dice că guvernulu ar dori, pentru a se cer­ceta mai curendü proiectele presiunice, se se trimită la comisiunea financiar­ă dlară că Camera va ofări cumă va voi. Insă se se aldgă proiectele cărora­a trebue se li se de precădere. D. N. Ionescu, lucruru cela mai logică este a se trimite proiectele la comisiunea financiară, căci ea e com­petinte, dacă ea nu e completă se se aldgă membrii, se se facă estă-felă pentru deferință câtră d. Ministru care cere acesta, și pentru că esta e logică. D. Cost­a-F­o­r­u cere a se trimite proiectele la comisiunea financiariă și bugetariă. Se pune la votă trimiterea proiec­telor­ la comisiunea financiarră și bu­getari» . Se primesce. Se pune la votui cererea rem­isteriu* lui­­ i’ii se cerceta de urgință 10 «ec­­țiuni cestiunile cărei ferate ș’a im’*­­ licuriloru de desființată in folosulu lo­­cuitoriloru Iașiani. D. V­e­r­n­e­s­c­u nu înțelege pentru ce se precede altă­ feră cu este clone din aripă costierii decătu cu creditele, căci este totă cestiune financiariă. Lo­gica cere a se numi­tă comi­siune spe­ciale pentru cercetarea proiectelor a căiei ferate ș’a desființărei embaticu­­riloră. Se pune la votă propunerea de a se trimite în cercetarea unei comisiuni speciale alte două din urmă proiecte, se primesce. Camera se suspende și trece în sec­țiuni. După 40 ce minute se redeschide șe­dința. D. Epurianu Interpelă pe d. Pre­ședinte alui consiliului, spre a regula situațiunea. Are domnia sea de găndă, în ziua de 15 Novembre, d’a mai veni âncă ou ună Mesagiu, prin care se ne oi­­plice căușele de modificările ce s’au făcută în Ministeriu? Din discuția ur­mată era in Adunare, ve4u că situa­­țiu cea d-stră este falită în facia Adu­nării ș’a Adunări! In facia dumniavós­­tră. După unii votă de blamfi ce s’a dată Ministeriului Ion Ghica s’a for­mată uă partită ș’a eșitu Ministeriulu d. C. Cretzulescu și celor fi­l­ați. Eca Ministeriumu parlamentariă. D’atunci s’a modificată de doue ori Ministeriulu. A­­cestă Ministreă noă, este cunoscută camerei printr’upă Mesagiu ? și m’a­­dresezu mai cu semn la d. Ionescu, ca es­pertu. In Mesagiă nu s’a făcută nici uă mențiune. Noulă Ministeru, este ună Ministeriă de transițiune, sau ș’a însușită de la sine și dreptulu unui Mi­nisteriă Parlamentariu? Tronulă are toto­deuna dreptulă di­­s ®­vării Adunării. Usulu parlamentariu însă dă acestă drapte Ministeriuluî care este eșitu din sănutn Parlamentului. Cu totulu altu-felu este căndă este unu Ministuriă străină majorității. Bă nica nu, nu-ia are acela dreptu căci atunci s’ar supstitui voința personale voinței parlamentarie. Desvoltă acéstă ideiă, și conchide că posițiunea aces­tui Ministeriu este cu totulu falșie In privința camerei. Suntu 6—7 4*1 ® de căndă Ministeriulu a­bătută la mai multe uși spre a și găsi sucesori. D. Ștefană Golescu a 4î ® 0 d-iul Negri, vino de scapă țara, vino de scapă Tronul ă (semne de negațiuni pe banca Miniștriloră), D. Negri, străină lupteloră nóstre, s’a crezută bună ca s’aducă uă armonia, ca prin unirea tu­torii puterilorü se scape Unirea. D Negri a priimiti­, daru ș’a pusă con­di­țiunile sale. D. Ștefană Golescu a pusă și elă uă condițiune, acea­ a d’a priimi pe d. Ion Brătianu la Ministerulu din întru. D. Negri a ^isu că nu, căci nu ș’a crezută acea putere erculiană, spre a putea lupta contra opiniunii generale, unul cu sóma în Moldavia. Ministeriulu zice, cată succesori. Ța­ra este în stare de asediu, înarmări pentru disolverea camerei, destituirile cu grămada și faimese, ca acele ale d-lui Arion, și em­ însu­și neavăndă încredere în durata mea, și camera stăndă ca să fruntă pe apă. In ase­mene posițiune nu putemu merge. Tre­bue se scimă cine sunteți și ce mai paternă spera de la domnia­ vastră, după căte scimă din trecută. Arată că camera nu póte întră cu miniștrii în lucrare în nimica, și le ce­re se se afirme cine suntu și se dé și camere! ocasiunea a spune ce voiesce. (Aplaude) constituționalemente vorbind, nu sanse­ți de câtă miniștrii de tre­buri și nu puteți nici disolva Adunarea. Nu puteți rădica pe umerii d-vóstre consecințele ce va aduce acea disol­­vare. A venită 4<ce se spue Domni­­torelui situațiunea și va pleca făr’ a lua apoi respi­ndere despre ce se va face cu unirea. Dup’ acesta adaogă. In budgetu s’a votat 39 milione pentru plata datorie­­lor­, și numai când vom vedea c’aceste 39 milióne, ș’a afectată acolo atunci vi se vom­i da și aceste mici credite. Aveți se veniți la 15 Novembre se ne spuneți că după retragerea d-lui Gretzulescu, a venită d. Stefan Goles­cu ? Atonei ne­ vomă vede ce avemă se facemü cu d. Stefan Golescu, care nu este de­cătri ună intermediară ale trecutului și viitorului ministeriu, întrebă dacă dacă aveți se veniți se ne spuneți cine sunte­ți, și dacă aveți se ne aretați dacă s’a esecutată partea cea m­ai esențiale a împrumutului Oppen­­heim, adică c’ați plătită 39 de milione din datoriele flotante ale Statului. D. Prim­ă-M­i­n­i­s­t­r­u respunde că d. Manelache-Costachi a pusă ces­tiunea Ministeriale și c’o primesce. D. M. C­o­s­t­a­c­h­i dice că n’a pusă cestiunea Ministeriale. D. Ion Brătianu, regpunda s’a­­rată c’a pusu cestiunea Ministerîale în termenii cei mai asoluți și cere se se desbate. D. Manolachi Costachi a­di să: i întrebă mai ántei: Aveți se veniți o’unn Mesagiă la deschiderea sesiunii ordi­­­­narie? Speră a­ ce că d. M. Costachi s’a convertită la regimele constitu­ționale, însă mé miră cumă n’a studiata și Constituțiunea și regimele iei ca se scie celui pucină atâtu o’acelui Mesagiă este obligatoriu­. Ne sfice apoi: nu scimă de unde sunteți, de unde veniți? Obici­nuită, lucru ce pre este cunoscută nu face efectă; ș'acestă tactică s’a uaatu ș’a produsă efectulő seu. Programa Ministeriului o cunosceți. D. Ștefană Golescu a rostü la formarea acelui Mi­nisteriu și bala­da oprită atunci d’a forma Ministeriului cu d. C. Cretzulescu, d. Stefanu Golescu nu este una oma noă ca se intre la Ministeriă ca­ră a cincea rată la oară și prin urmare a­­cea­a este programa dorinței­ sale. Totă acea programă clară este acumă și a onor. domul cari prin împrejurări au venită la Ministeriă mai în urmă, dară cari afi intrată totă pe acea programă. Dacă daru D. Manolache Gostachi, nu era atăta de înfocată de iubirea sea pentru țară și pentru constituțiune le ar fi sciută aceste și n’ar fi s jipsit că comitemu­erești, dopt constituționalis­­m­ulă dumnelui. Dumnelor vede téra In periclu, și vine s’o scape ; noi nu cre­­demu în aceie pericle dară în sfîrșită de va fi așia țara este fericită că s’a găsită salvatorele In D. Manolache Co­­stachi (aplaude.) D. Ion Brătianu dupe ore­cari desvoltări ^ice că negreșită D. M. Gostachi, cu speraința sea n’ar rădica cestiunea ministeriale, numai în numele dumnelui, unü omü cu posițiu­nea emininte a d-lui, n’ar putea face ună asemene paști ce n’ar fi permisă • de cătă unui june care acumă își în­cepe cariera. Arată apoi că programa unoru bărbați cari vină la putere este 1 programa unui ministeriu­tru nu a­l u­nei partite. Programa noistră ,jlie este 1 constituțiunea, (aplaude) și cere sa se facă propunerea și se intra Camera in discusiune, căci, ^ice, nu vomă priimi­m nici uă dată situațiunea ce ne-a fă­­­­cută dumnelui și Camera se se pronunțe. D. M. Costachi nu face, , ce­­stiune ministeriale, ci voiesce numai ■ se scie dacă vom­ face mesagiulű. D. M. Brătianu. putemu se fa­cem ® într’aită­ felu­­i D. M. C­o­s­t­a­c­h­i. Atătă am voită i se soiă și încă se nu Ingagie d­ă liber­­­­tatea mea individuale în cea-a ce pri­­­­e­vesce ministerială. Cere ăncă a-i respunde ministerulu­i în privința întrebării financiar­e ce l-a făcută. D. I. Brătianu întâmpină că nu i respunde ministerulu nimică, căci tóte c­hestiunile le-a pusă din punctulu de ve­­­dere ministeriale și d’acea­ a nici n’ares- i puns la nimic la căte a <i!3.­ D- M. Costa­­­­chi. Nu dă, adaose, satisfacțiuni per­­­sonale d-lui M. Gostachi. Vreți lichi­­­darea situațîunii o priimescu și încă­­ o ceremă c’uă oră mai nainte. (aplaude.)­­ Se pune la voiă închiderea disensiunii, se priimesce și D. M. Gostachi remă­­­­ne singură și fără respunsu, avende, ■ negreșitu consolarea că va trece de 1 june înfocată, fiă măcară pe terâmuiu , constituțion­*ile și’n tactic» unui omu ■ , de Stată. Se’nchide discuțiunea și se voté4u­­ alegerea celoru­7 membrii cu Camera h­otărîse a forma comisiunea însârci­­­nată a cerceta proiectulă căiei ferate • l­a scutire­ de îmbaticu a locuitorilor« 1 iașani. D. Liebecker făcuse în zilele din urmă uă aspră dojsnă în Courrier fran­­gais țl­arielonil cari injurie în acesta momenta pe Italian­. Aceste injurie sunt­ relevate de unu omü de ooimă și d’unu lilenlü ínsemnatú In cele din urmă numerü alu­l iariului Nain jaune. Ecá ce acelu­i liariu vorbindu des­pre acei­a ce injuria pe Itsliani: „Acești ómeni ridu de tóte , pînă căndu le va fi frică de tóté. Suntu căte­va­­ jile ei «jjícco: „Acea ganessă de Garibaldi/! In acestu momentă cu­­ventala loră favorită este: „Acei far­sori de Italian!.“ „Acei fasori de Italiani! acei co­­­medianți acei caraghioși î­ncă încă u­­nulu din frații Garioli care a împinsă bufoneria pină a muri. El­ a fost­ u­­cisă la Roma. Ună altul­, celă din ur­mă din acestă familie de farsori, este greă rănită. Ei erau șase. Mama lor, marea Milanese, i-a finanțată pe toți cu mortea eroică și ea se’nvețuiesce, nemișcată și tăcută, într’unudoliu veci­ mică. Ea a data patriei averea iei; ea i-a datit mai multă decâtre viața iei , sângele păntecelui iei. Nu’i pare roit după nimica, însă ea nu voiesce se fiă mângâiată. Ai cine ar putea mesura vre­mădată abisală durerii oră acestei emei! Frații Bandiera, și o­ suntü­nesce farsorii; amândoui bogați, frumoși, a­­mândoui iubiți, cari merseră la luptă fără sperand­ă, și la marte ca la uă serbatore , pentru că după cugetarea oră trebuia unu­iarn­ă neîntreruptă de martiri, pentru că ei voiau ca sângele roditori­ei( victimelor!) se nu’nceteze d’a curge picătură căte picătură pe pă­­mântină italiano. Ei cugetau ast­­­felă și d’acea­a făcură ca se fiă u­­ciși ... Ce comedianți? Acelă nobile și generosă Pisacane, ăncă ună farsoră, desbhircatu cu câți­va amici in regatulu Ambeloră-Sicilii, elă fu ucisă cu ciomegile , ca unu a­­nitoaia turbată de către sicilii napoli­tană Mai înainte d’a pleca, elă lăsase ună testam­entă , scrisă c’un simplici­tate eroică, în care explica mo­tivele întreprinderii sale și lăsă de moștenire competrioții oră­șei esem­­plulă ce da. Diabiulú Débats de pe a­­tunci a publicată testamentul­ lui Ca­­rolfl Pisacane. Francesii amatori de piese comice îlu veru putea găsi a­­colo. Cățî­va ani mai tărdiă, Milliî se coborină pe pământuri napolitană. Se zicce că ună amică d’al lui Pisacane re­­cunoscéndu atunci loculă unde acesta mare cetățiani­ a fostu ucisă , a leși­nată de durere. ..Nesce farsori su fine, este acea In­­trâgă elită neasemenată care In tîmpii de patruzeci de ani, s’a cheltuită în Italia în conspirări patriotice, pe căm­­­piele de bătălie și pe escafoduri! Diceți că ei erau nesce nebuni, 4*~­ceți că întreprinderile loră au fostă nebune și devotamentulu loră de pri­­sosa, zicețî că martirulă este nerodi­­torii și lupta de prisosă,­­liceți ce veți voi. Insă conveniți, ve rogu , că acei inși, valorază cele puțină cătă noi și póte ceva mai multă. A­­liane. Telegrama «ircularia a d-luî ministru secretarii de Stată la departamentală frnanceloră către d-nii prefecți de județe. Domnitoru prefecți. Poporulă română a constatată în a­­nulă acesta bărbăția de care este ca­pabile printr’uă prodigiosa producți­­une. Acumă 0 venită timpulă se’și ri­­dice și creditulfi printr’uă exacta achi­tare a obligațiunilor« Statului în tóte dar averile sale. Ca se putemu însă ajunge la acesta sfîrșită, este nevoie ca se puneți în strîngerea contribuțiuniloră acea­așî ac­tivitate, inteligință și devotamentă ce ați pusă In­véra trecută pentru înles­nirea operațiunilor­­ agricole Ca capă ală districtului, merituru principale în strîngerea contribuțiuni­­lor, re vine dreptu precum­ă și res­­punderea. La lucru dură, domnule pre fftd­u, ca se putem­ intra In anulă vii­toră scăpați de tóte nevoile și demni de posițiunea ce am căstigată ca­ptată în Europa, demni de părintăs ca și ne­obosita solicitudine a prea iubitului no­stru Suverană. Primiți, d -le prefecții încredințarea deosebitei mele considerațiuni. Ministru I. C. Brătianu. No. 41.734, Octombre 28. >Os# MVV­ VARIETATE. Cu privire fugitivă peste literatura romana, și lipsa unei istorie critice a literaturei romane. Discursu rostita de Iustin Popfiu prof. arehigimn și vice-rectorii semin. în Oradea-mare la aduna­rea generale a asociațiunii transilvane, ținută la Clușiu în 14/26—16/28 August a. c.) (A vedea No. de la 24 și 31 Octobre.) Vi. Sinea­, Ciein, Maiorii, Cichindealu, Lazăr, Vacărescu și contimporanii loră, cari au asudată pe uă cale cu dinșii, au­ pusă dară fundamentulu la literatura și cultura naționale moderna. Pe u­­merii soră ne-amă suită acolo, unde astă-­si ne privescu cu respect popa­­rele Europei. Ci d­loru : „IU ne sont plus, laisscas en pais leut cendre, l­LU aont tous morta pour votu défendre !” Asia cânta poetulă francă, și cu elă așia suspină și că pe mormintele ace­­stora bravi. Aici ei nu mai suntü as­­tăzl, se lăsamă în pace cenușia loră, eî aă­murită cu toții ca martirii esis­­tinței nostre. Dară era óra cu putință, ca niște exemple ca acestea se va provoce re­­sultatele cele mai îmbelșugate?I .,San­­guis martyrum semen christianorum I“ eschiamă Tertulianu. Și cenușia acestor martiri, cari au murită ca toti atăția martiri ai causei naționali, putea ore se nu se prefacă în semânța ce3 mai fruptuitoriu, din care se resară florile cele mai frumóse ale literatur­ei nóstre ? ! Apunândfi ei, t’au ivită alții, carii reapucăndă stindariulă căzută din mă­­rile loră, l’nă purtată înainte cu glo­ria, și lai, condusă la triumfă. Și a­­cumă vă pregătiți d-loru, a vede unu lucru mai mărețiă. Arborele literaturei nóstre se întinde din ce în ce, ramu­­rile­ i se îngroșiă, și se redica superbă către ceru. Cu cătă spiritulă vieței naționale, re­înviată și la noi cu capetulă soclului trecută, prinse­rădăcine mai puterice; cu atăta și literatura nóstra lua dimen­siuni mai imbucuratorie. Ea, care In periodulă trecută era încă obiectuln gri­­jiloriî numai a unoră învețați, deveni acumă causa națiunei întrege. — Ac­­visițiunile prejiose, ce le câștigară pe tezămură politică — naționale arătă Ro­mânii de peste Carpați luptă noii domni psiminteni, căt și cei de dincoce de Car­­pați luptă presiunea nouelor ide­e euro­pene, nu puteau se nu­eserseze in­­fluința cea mai favorabile și asupra des­­voltării sch­ițelor d­in limba naționale. — Ună semnă ale epocei noue, ce se deschidea pentru literatura română, cu unirea, repedea lățire și înflorire a „presei române periodice.“ — După în­cercările nereușite ale lui Racocea la 1817, ale lui Carcalechi la 1822 In Buda, ale lui C. Roseti la 1825 In Lip­sea, 1) și ale lui Eliade la 1827 In Moldova, de a începe să faia română, la 1828, 2) două jurnale române, apă­rute mai de­uă data, „Albina romănă“ de Asachi, și „Curierulă romănă“ de Eliade, atunci ar fi apropiarea erei noue pe prisonulă coloniei rom­ăne. Dupe a­­cestea Ziaristica naționale propuși cu pari gigantici In tote provinciei­ române. Așia afară de Albina Româna, care ținu până la 1850, prefăcându-se atunci In Gazeta de Moldova și afară de Curie­­rulu Românii, care lacetă la 1848, a­­decă după viața de 20 de ani, vedemă aperăndă după­olaltă în România: „Mu­zeului, Gazeta teatrulu, Gur­osuió, Ro­mânia (de sase ori pe septemână) „Cu­­rierulă de ambele secse,­ care luă uă mare autoritate in lumea literariă „Ma­gazinul­­ istorică,‘ care revarsă multă lumină peste istoria română politică, bisericescă și literariă etc., în Moldova: „Alăută română, Fóia sătăscă, Ozires, Scena lumii, Dacia Lterariă, Progresulă, Archiva română etc.u în Transilvania; „Fóia Duminecei, Gazeta, cu socia sa „Fóia pentru minte“ care timp înde­lungată, pe căndă peste Garpați tero­­rismul­ protectoratului nădușia verő­ce aspirațiune mai liberale, era unica scala politică și literariă a tuturora Romănilor­, și numele fundatoriului și redactoriului ei, numele lui Barițiu ve­nerată pe țermuril Milcovului, ca la Ter­­nota și Tisa; „Organuiu luminării de Gipariu,“ una din cele mai însemnate foi fiterarie, ce au esistată căndă­va la Români. — Dintre cari­de și unele abia cunoscute după nume, am apusă după uă scurtă viață, parte din lipsa pre­­numeranților­, parte suprimate de bo­­iării fanarioți de la putere, ca ,,Cu­riosul», ca Progresulă etc.“ totuși pe la 1848 aveamă încă 15, ora pe la 1850 aveam­ă 3i, di tre­ce^î­și una gazete și foi periodice. 1) Așia „Fóia pentru minte“ din 1851. Bară „Dacia literariă“ din 1840 <zice, că acastă încer­care s’a făcută mai tăristă, la 1828. Aut. 2) Așia scrie el.­își „Fóia“ din 1851. Pe c­ănd „Dacia literariă“ din 1840 pune timpulu apare­­rea acestora foie pe anul­ 1829. Aut.

Next