Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)

1868-02-02

ROMANTÎLU­L FERUARU­L 1868. Domni că nu e numai consciința d-loră ca­re trebue se fie ascultată, dare și glasulă poporului care le póte, elice, urmași legea, căci altü felii veți fi casați (aplause). Totu asemenea și in cele-l­alte priviri. D-i­l Ministru ne spune că recunosce, îm­preună cu mine, că membrii curții de Casa­ția­ne nu se intrunesc­ la timpu­lü cerută de lege; că lasă oă mulțime de procese In su­ferind, că aceste procese se urcă întrunii anii la cifra de 2.010. 17ă voce. Patru sute șepte­nzeci și nouă. D. Gheorghiu. Dară cu tote aceste d-nu Ministru consideră lucruri­ in starea cea mai normală și cea mai satisfacatóre. D-loru, încă uă dată declară că nu sunt satisfăcută cu responsul ă d-lui Ministru. Drep­­tul si ce ’să are d-sa de disciplină este ună drepta ce trebue sa fie esercitată in intere­­sulă ins­tit­iții unei chiare, în interesuk­ legii. Legile nu vor fi fi aplicate intru­cată au­toritățile ce suntă chemate a le aplica nu'șî voră Îndeplini datoriile. Recunoscă in acesta privință că ministerul­ scie despre tóte aba­terile comise, despre tóte ilegalitățile și arbi­­traritățile, dară recunoscă in acelașă timpu lipsa de controlă. Cu tóte acestea am vezută că de la tri­bunalele inferiare s>aă asvirlită uă mulțime de nenorociți pe strade pentru mai puține con­­siderațiuni (O! O!) Dară, dormitură, și imi pare reu că nu vedă in privința acesta uă egalitate, așă voi se se lovesei de­o potrivă și cei de susă, i­a și cei de jesă. In cee­a ce privesce procesulă scandalosă care, dupe mine, a nimicită pentru toto­deauna prestigiulă acestei curți, nu ințelegă și nu admită distincțiunea, ce­a făcută onor. Ministru între personele acestui corp­ și corpuri. însuși. Nu potă admite d-loră teoria d-lui ministru că respectulă instituțiuneî aceștia nu depinde de persone, căci pe cătă timpă aceste persone nu voră ii la înălțimea misiunea loră, in acelă timpă și autoritatea instituțiunei descresce și se perde, regretă că și aci onor. d. Ministru a constatată numai fap­­tulu fără ca se ne spue că și-a făcută da­toria ce-i dă dreptă legea, că și-a eserci­­tatu dreptură ce îlă dă legea pentru în­dreptarea zeului. In privința transferării curții de Casațiune d. ministru de asemenea ’mî-a dată m­ă res­­punsii forte vagă. Ași dori ca d-sea­se bine voiască se ne presinte acelă proiectă cătă mai neîntârziată, fiindu că d­ă atinge uă cestiune vitală pentru că parte a țerei, D. A. Avion ministru Justiției. D-loră­voescă se adaugă forte puține cuvinte pe lângă acelea pe care am avută onore a le zice la respunsură ce am dată anteia d-lui Gheorghiu. Voies că se respundă d-luî Gheorghiu că cătă pentru mine nu m’amă dată nici uă dată înapoi de am­i împlini datoria, că am somată în totü dauna pe curtea de Ca­sațiune ca sa’șî implinesc datoriile sele. D. Gheorghiu însă scie că acésta curte se com­pune din membrii cari suntă imovibili. Ce voesce; d-iuî se le facu ca­se și le împli­­nescá? sei­ daă în judecată ? In judecata cui? Totu a d-loră. Care ar fi resultatulă? Posi­­tivă că ar fi zero. M’amă dispensată dar de a face uă lucrare care ar fi avută unu efect nulă. V’am declarată Insă ca cu pensiunea proiectului din transferarea acestei cursi, ve voiă areta și alte lucruri cari la voiă discuta ca se ne luminăm­u asupra loră, și se ve­dem­a ce trebue se face mu ca se damă țetei ua curte compusa de ómeni care sa o póta face sa dea folosele, ce ascepta țara de la un asemenea instituțiune. (Numeróse aplause). Se pune la voie Închiderea incidentelui și se primesce. D. P. Carp. Pînă a nu intra in desba­­terea celoră ce ani de ijisă, Încapă prin a face uă declarațiune. Zicéndu că interpola­­țiunea mea nu este ună actu­ală oposițiunii, ci unu ac­tii de oposițiune; nu dora că amicii mei ar declina respunderea acțiunea mele, dar că și dacă ași face parte din partea stingă a acestei Adunări, din majori­tatea mea, și atunci încă găsindu-me în fa­cia cu uă chiliune arătă de grava ca aceia care face obiectulă interpelațiunea mele, ași crede de uă sacră datoria ca se ridică gla­sulu mea se desveluescă și se aretă că primejdia, căndă ași crede că acesta primej­dia există. Acumă însă d-lorit, se nu cre­deți că fapta mea pornesc« din dorința de a lega numele meu de­uă interpelațiune care are de obiectu uă cestiune atât­ de gravă. Sclaviă și sciți cee­a ce facă suindu-me la tribună ca se vorbescă de cea-a ce se petrece in sora mea, sciama și sqră & ce­sti­unea se­ va înfățișa póte din clone puncte­­ de vedere, sciam­ă că, ori situațiunea e asta in cătă numai nisc o zgomote publice fără temeiă au vorbit despre nisce bande străine ce se fom­eză în țera­nă și ră cu scopă de a escita uă acțiune politică și atuncea D. mi­nistru nu va avea de cată a respunde de­­negândă, precumă a denegată in­străinătate și pro­ uună suntă și ură ca va dernega și astă­zi: ori există uă acțiune politică in țeră și atuncea acesta cestiune se înfățișiază in modulă următoră: Ori că ună cetățănă ro­mână vreau se desvelescă acésta cestiune într’ună modă prea maturată ca se compro­mită uă situațiune ce ar aduce ună mare resultată pentru țăra nóstrá și atuncea măr­­turisescu eu celt ánteni că ași comite ună actu de înaltă trădare, ori politica care ur­­meza guvernulu e perniciosa și constitue ună actă de înaltă orbire și atuncea e de datoria mea a veni și a spune cele ce se petrecă. Acumă d-loră, se’mî permiteți a ve areta terămută pe care vroescu se mĕ pună Ga­zetele streine aă vorbită de ore­care bande ce se formeza .in țară, marchizală de Mou­­stier a cerută explicațiune d-lui Grețulescu, agentul­ nostru de la Paris, și s’a respunsă, pe cătă am auzită, într’ună modă negativă. Oare Acumă mĕ intrebă: Atăta o de făcută ? cessiunea despre formarea acestoră bande este uă simplă cestiune de admini­strare interiorá care se complică Întruni­ modă indirecți! cu uă cestiune esteriórá, ori trebue se esiste și esistă în adeveră la noi uă acțiune politică esteriórá și trebue se ne intrebămă care e acea cestiune ? Mărturisescă d-lară, că in acésta privință neavéndü onóre a participa la tóte secretele politicei nóstre nu voră putea înfățișa de cătă temeiuri in­­teriore care ne voră areta dacă esistă, daca póte esistă și daca trebue se esiste că ac­țiune politică este m­ara în țăra la noi. D-loru, căndă România s’a ridicată și a făcută pe 1 i Fevruarie resturnându, pe Vodă Cuza, a chiamatu la capulu sea unu principe strainu, și căndă o dată coróna în m­ăna a­­cestui principe n’a datu o numai pentru sim­pla satisfacțiune de a avea unu principe străină; ci i-amű datu-o pentru ca se ajungemu la neatârnarea țerei nóstre. Și astă­zi căndă ne­amă învețată a iubi pe Principele Carol I, astă­zi căndă sermă că elă merită mai multă de cătă cea-a ce i­amă dată, astă­zî S’a în­rădăcinată mai multă in­anima fie­cărui Ro­mană ideia cum că semințele pe care Traiana le a aruncată cu puternica sea­mănă de pe cele șapte dealuri pe palele Carpaților­, trebue se ajungă a da acele róbele pe care le dorimă, va se zi că fie­care Romană ori de ce na­tură politică, fiă drepta, stânga sau centru trebue se aibă că acțiune politică, trebue se zică că țelulă țerei nóstre e de a deveni neatăr­­natî și numai atunci vomă fi acelă bulevardă despre care S’a vorbită, și care va Introduce în Or­inte progresulă și civilisațiunea ce do­mimă cu toții. Era dlară d-loră, ună femeiă puternică care ne dă a ’nțelege că trebue l se esiste că acțiune politică este m­are a țerei nóstre. Insă care? aicea ne găsimă înaintea a doue tendințe, a doue sisteme: Politica Ocidintelui și și a Oriintelui. D. Ministru de Interne. A Nordului, nu a Oriintelui. D. Carp. A Nordului. Acumă se vede mă care din aceste doue politici urmăresce Gu­vernul­ nostru, și daca voiă putea se re con­vingă după cumă suntă convinsă că că gu­vernul­ actuală nu urmăresce politica Oci­dentelui ci a nordului, daca voiă pute se va convingă precumă suntă convinsă că că e periculosă a nu urma politica Occidentului, atunci credă că nu va fi nimeni care se zică că am făcută m­ă pasă necugetată, că ca unu june, fără esperiință m­am aruncată cu scapă da rupe uă țesătură politică care e­ menită a da râ­de frumuse și folositóre. Sciți d­lorit că In țera nostru aă fostă totu de una doue partite faciă in faciă, sciți că politica acestoră doue partite a avută dife­rite naturi, diferite soluțiuni, diferite urmări și ca cestiunea interiora toto dauna s’a com­plicată de cestiunea ester­órá. o Acum diloră, cum a ajuns sau nu, căci acesta sci­nă cu toții, dară pentru că a ajunsă guvernulu de azi la putere? A ajunsă pen­tru c’a Zisei, sunt ă libertăți în țăra, dară nu se aplică. Avemă uă constituțiune liberale și democratică, însă guvernul­ nu intrebuin­­teza de cătă vechile apucături fanariotice, pentru că in fine egalitatea e in lege nu­mai era nu și in faptă. Elă dară pentru ce­a ajunsă la putere. Ei bine a a­junsă la putere dar ce a făcută Egalitatea! Egalitatea s’a dată numai pentru acei­a care le plăcea.___(voci­) o­ o! (alte voci!) P­rea bine. Libertatea! Libertatea numai a­­celora care voia acea­ ace voie sce și guver­nulu, și puteam! «Zice că libertatea, cea ade­vărată care consta in a da fia­caruia dupe m­eritulă și dupe munca mea, acesta libertate nu s’a aplicată luptă m­inisteriuh! de faciă, acestă felii! Iu cătă țera a fostă botnițată tocmai de acela ministeriă care venia in nu­mele libertății care aplica cea­ a ce, du pe dîn­­șil, nu se aplicase nici vădată Încă în a­­cesta țeră, și care a aplicată libertatea, e­­galitatea și mai cu semn fraternitatea, astă­­fel să precumă o stimă cu toții. . . Voci. Aci nu e cestiunea de bande. D. P. Carp. Acumă d­feră u­ă minis­ter! care face acesta trebue sa infăcișeze terei unu ce, trebue se zică: Íntr’adevéru o mărturisescă, am ajunsă la putere, am dată aceste promisiune, nu le amu împlinită, însă scrți pe­ntru ce? Nu pentru că nu amu voită se le implinescă, nu pentru că m’amă le­pădată de vechile mele convicțiuni, dar pen­tru că amă lucruri mari în capulă mea, pentru că, căndă este a se face u­ acțiune puternică, căndă este a se aduce u­ solu­­țiune fericită pentru­­„era, atunci înțelegeți pre bine că că nu me mai potă ocupa dacă cutare lege a fostă bine aplicată sau nu, dacă cutare primară a procedată bine în lu­crările sale sau nu, pentru că că am ună țelă mare pe care nu mă potă înfăptui de cătă concentrând intregile puteri a­le spiritului asupra singurului obiectă ală preocupațiu­­nelor­ mele. Acumă d-loră ca se ajungă ministerială la împlinirea acestei idei, nu póte se se mul­­țămăscă cu uă acțiune înceta; nu póte se zică: in trade­veră amă se o facă, dară mai asteptațî ce­va, are se v­ă încetă încetă, mai lasați-mă 20, 3­0 ani la putere, și atunci puteți fi încredințați ca promisiunele mele voră găsi să fericită împlinire. Acumă d-loră suntă doue politice este­rióre : politica occidentală și politica orien­tală. Occidentalii ce Zică ? Nu Zică că împă­răția Turcescu este o împărăție care trebue se esiste, nu Zică , nie voiă Împotrivi torii deuna la ori­ce încercări care ară putea ținti la stricarea guvernului Otoman. Pute­rile occidentale Zice, și acumă nu vorbescă de acte diplomatice, că vorbescă de gândură soră (ilaritate). O voce: A vorbită cu împărații! D. P. Carpii. D. ministru întrebuințăză ironii In privirea mea. D. Ministru de interne. Mé bucură că sciî totii. D. P. Carpii. D-lui insă care urmeză cu uă atențiune ardentă, cu sagace atențiune politica din afară, a trebuită se constate óre care fapte, a trebuită se constate că atunci căndă amă venită noi și am sdrobită uă le­gătură care era intre noi și Porta, puterile s’aă opusă în aparință, dară saă închinată pe urmă înaintea faptului împlinită. Va se zică că nu voescă ele totu­deuna se men­­ție acea integritate a imperiului Otomană. Aseminea d-lui trebue se scie că în afa­cerea Cretei, puterile n’au ținută aceași po­litică, de exemplu Francia Intern a fostă contra și pe urmă pentru, și scrți pentru ce ? Pentru că politica puterilor­ Occidentale nu are scopul­ de a se opune la drepta satisfa­cere a nevoilor­ ce se ivescă în imperiul­ Otomană, dar­ scopulă de a se opune la ori­ce acțiune colectivă ori unui imperiu ce ar putea apuce uă conflagrațiune generală? Va se zică politica occidentală este acea că nu se opune nici uă dată ca cutare puntă se se reduce la ună actă patriotică. Po­litica rusescă­ a colosului, însă este alta, ea Za ce­ nu’mî pasă mie de acea idee, că voescă se’mî eserseză influinția mea acolo ca se potă ap­ica cea-a ce voescă că­ va se­rică ea nu voesce satisfacerea unei cerințî câtă de dreptă se fiă, ce nar fi uă conflagra­țiune, ce ară putea pune porțile Turciei la disposițiunea ei. De acea sciți că Rusia este acea putere care la 1­1 Fevruarie s’a opusă cu atîta tărie la dorințele româniei. Acumă Rusia De­dice­ uniu­ne cu Bulgarii, cu Ser­bii; și acesta o zice nu pentru a ne întări dlară pentru a aduce m­ă Resultată ce ară preda în minele ei sórta unora popore ce ară fi slabe, fiind c’aă ajunsă înainte de vreme la uă libertate pentru care încă nu erau mature. Vedeți dlară că Rusia are tota interesul­ de a impu­lge lucrurile sauă soluțiune repe­de, uă soluțiune colectivă a poporelorü din Orient, și ministerul­ nostru care doresce și elă uă aseminea soluțiune repede nu póte face altă­ fală de cătă se se deslipésca, cum s’a și deslipită de politica occidentală, și nu se se arunce in brațele Rusiei, dară se co­cheteze, se inlesnescu Rusiei ori ce va voi ca se putá ajunge la scopul ă seii In cestiu­nea orientului. Acumă d-lotă ar putea se m­i se obiec­teze că eu ași voi amânarea acestei cestiuni pană la calendele grece, Insa nu este asta; tocmai ca consecințe ce fară ce amu zisă, că ași dori ca se i­ă la noi că acțiune nea­­tîrnată de ori­ce altă politică esteriará , neatârnată nici de Rusia nici de Occidentă, ci că politică a nostra proprie; și atunci căndă ne vomă red­ica noi singuri m­ă dra­­pelu, tóte puterele voră recunosce că e nu­mai interesulă nostru propriu, fara nici uă combinațiune străină, și voră ^jee: ei nu voră se ridice cestiunea Oriintelui, ei voescă numai soluțiunea afacerilor, lorii proprii care trebuescă satisfăcute. Ministerulă dacă va­ veni asta­ Zî dară cu ua propunere de nea­târnare că voiă fi cele! d’ânteiă care voiă subscrie și voiă Zice că a făcută vă propu­nere patriotică. De acea vedeți d-loră, că precumă am declarată mai din nainte, țelulă interpelațiunii mele a fostă nu numai de a provoca uă discuțiune care se aducă lumină în privirea bandelor­, ci de a scote guver­nulu de astă­zî din politica nebucióse in care s'a aruncată, de a ne desluși convicțiunea mea, că ministeriul­ tinde a se arunca în brațele unei puteri ce face uă politică pri­­mindrósa pentru noi, și de a provoca asttt­fel­, declarația care se aducă uă lumină și care va arăta dacă temerile nóstre suntă sau nu fondate (oratorulă părăsindă tribuna mai totu partea stingă îi strigă: bandele! ban­dele! oratorulă reluându-și locul ă la tribu­nă continuă), îmi pare fórte reă d-loră, că nu m’ațî înțeleșii (rîsete). Prin cuvêntula mea vamă zisă cumă că Zonele aă voruri de bande, că Ministrul­ afaceriloră străine din Francia a cerută esplicațiune la agentulă nostru, că s’aă cerută esplicațiunî chiară aci, și că saă dată negațiunile cele mai formale, va se zi" că am vorbită de acele bande (negațiuni). Acumă nu este cestiunea de a se sei dacă aă fostă bande sau nu, cestiunea este a se sei care este politica de astă­zî și a pre­vesti pe guvernă că dacă voesce se se arunce in politica rusescá, acea este uă politică primejdiosa și uă politică, cumă am zisă, de înaltă orbire. D. I. Brătianu, Ministru de Interne, D-lor, ne­­rturisescă că me aflu într’uă posi­­țiune forte dificilă respunzăndă d-lui Gripu. Mai deunăzi d-la G. Brătianu, citind raportul o secțiune­ verificatóre, în care pusese óre­cari considerăm­ asupra stării generale a țerei, a zisă. Așa se face, d-lor, și nu pariáim ntulu en­­glesa și francesa. D-loru vé spună dreptă, că astăzi m­i’amă adusă aminte d’acele cuvinte, de parlamentulă englesă, căndă amul veZutu pe onor. d. Cârpă vorbind de la tribună, și mi-a părută forte bine că tinerimea nóstra se suie la asta înălțime in cătă ne lasă pe noi așa de josă că nu ne mai putem­ nici uita măcară la tri­bună. D. Cârpă mi-a adusă aminte de parla­mentul­ englez, căci, în urma retragerii lordu­lui Redeliff din ambasada de la Constantinopole, partita din care elă făcea parte, de căte ori voia se ducă pe ministerii pe calea politică care o credea cea mai bună, redica la tribună pe lor­­dulă Redeliff (aplause). Cumă însă, d-lor, o se urmării­ noi, ună minister de ieri, cu un stată mititei, pe onor. d. Cârpă pe terămul pe care se punea lordulă Redclieff in parlamentulă Engli­­terei? Dac'ași avea, celă pucin, talentul d’a fa­ce ună discursă ca ale dumnelui, care se ra­ndió ca modelă In literatura nóstra, dară și In acesta suntă fórte josă și nu potă se amil pre­­tensiunea d’a­ lă egala. Prin urmare, o repetă, me aflu intr’un posițiune dificile, cu tote astea voiu cerea a respunde. D Cârpă a începută prin a declara, ca și alți predecesori ai sei, că vorbesce in numele seu era nn alți parti­di din care are onorea se facă parte. . . . D. Cârpă. N’amü Z:sü acésta. D. Ministru de Interne. D-loră, ’mi pa­re bine că onor. d. Cârpă zice că n’a zisă asta, pentru ca celă pucină de astă dată se fie cons­tante că se aruncă sentinele cari dacă isbutescă bine, dacă nu.......... D. Cârpă. Mé voiu explica. D. Ministru de Interne. Apoi, d-loră, onor. d. Cârpă n’a fostă generosă cu mine, cu guvernulü întregă, fiind­că ne-a pusă pe m­ă tez­mă care a fost ă uă surprisă pentru noî, d-sa ne a anunțată alaltă era că o să facă o inter­­pelațiune asupra bandelor­ de Bulgari și Sârbi cari cutreeră România, și în locă de acesta, as­­tăzi a venită și ne-a trasă politica cea mare a Europei, in care noi avemă se fîmă cei d’ănkri campionii ! Și totă o dată a venită se facă gu­vernului uuă aclă de acusațiune in tota forma. Celă puțin trebuia se fiă atăt de generos, să ne dea și nouă timpul, se ne gândim ce trebue să re­­spundem la asemenea acusațiuni, cum se expli­­căm înalta nóstra orbire, mai ales cănd d-lui ne a spus ce va se­rică acea orbire, căci ne-a zisă lămurită că, daca ar face-o d-lui, ar fi înaltă trădare. Fiindă că insă o facemă noi, d-sea a avută politeța d’a o numi numai orbire. Onor. D. Cârpă, mai ântâia ne-a acuzată că am înșelată țăra, că amă venită sub masca libertă­ții, sub masca egalității și a frăției, și apoi, iu in locă de acésta, amă dată țerei despotismă, amă dată țerei tirania, unu regime de perse­­cuțiune, de fratucidă. Dacă n’așî fi la putere, domniloră, daca am­i fi trecută ore­care timpă în cătă faptele gu­vernului de astă­zi se incepa a peri in memo­ria d-vóstre, atunci credă că ași fi avută nevoia se v­ă se respungă Dară d Carp a venit nu­mai a face afirmări fără se aducă fapte, și sin­­gurulu faptă care l'a adusă este ca cutare pri­mară a violată legea, să dea D-zeă, când va fi d-sa in guvernă. . . . V­o­c­i: Să ferescá Dumnezeu! D. Ministru de Interne. Să nu se in­­tem­ple alte ilegalități de gătă aceea ca un pri­mară să calce legea ! Insă, domniloră, țera tóta, și d-vostră cari suntă representanții ei, cari știți câtu'de arbi­­trariă, cală de despotică, a fostă guvernul ac­tuale, cată a calcază principiulă egalității, acelă principiu pusă așa d­e susü de guvernele din trecută, d-vostra cari știți dacă guvernulu de astăzi a inaugurată uă sistemă de persecuțiune și a adusă in societate acea oră fratucidă, de care a vorbită d. Cârpă, aveți se judecați și se ve dați verdictulu d-vóstre. V­o­ci. Da, da, vom­ judeca noi. D. Ministru de Interne. Eu mĕ rapor­­testi la d-vóstre, cari sunteți represintanții nați­unea, și cerü se ve dați verdictulă domniei vós­­tre. Dacă acele care ie­ a relatată d. Carp sunt adevărate, atunci se ne trimiteți la Curtea de Cassațiune sau ori­unde veți voi. D. Cârpă a dîsu insă, că ne ară fi iertată tóte acestea, daca celu pucinu amu fi dată României acelă rolă politici! în afară pe care l’a însemnată d-lu’ la tribună. Dară amă vezută pe fisionomiele mul­tora din d-nî deputați că acele cuvinte nu au fă­cută m­ă prea bună efectă. Ele dă lăsată se se bănuiasă că d. Carp cândă ar ajunge la putere» pentru ore­care avantagie din afară, ar fi în stare se găsăscă m­ă mijlocă ca se facă în întru tote acele ilegalități (aplause). D. Car­p. Nu voiu face nici odata aceea de care acasă pe alții. D. Președinte. Ve­rogi! se nu întreru­­peți discuțiunea, veți intimpină la cele zise de d. Ministru în urmă. D. Ministru d­e interne. Fiți încre­dințați, d-loră, că dacă vre odată vomă fi lipsită la principiul­ de libertate, de egalitate, de jus­­tițiă și de frăție, amil făcut’o din nemernicie, era nu cu intențiune. Și scrți de ce? fiindă­ că convincțiunea nóstre a fostă, este și va fi că numai cu libertate, cu egalitate, cu dreptate și cu frăția pot Românii se ajungă in stare d’a pută să facă faciă la tóte nevoile din afară. (aplause), numai așa u­ă popora mică care, in timpă de secle, a fostă bântuită de privilegiurî, de ne­dreptate, de n­eînfrățire, póte s’ajungă a se re­genera, a dobindi puterea d’a lupta contra tutor neajunsurilor­, s’a-șî pestra asistenția. Onorab. d. Carp a venită pe urmă și a des­­voltată politica cea mare a Occidintelui și a Ori­intelui, sau mai bine zicendu politica Nordului; căci dacă d-lui, de pe tribuna parlamentului Englesă, a veZută pe Russia spre Oriunte, noi o vedemă la Nordă . Prin urmare poltica ce d-lui a denunțată nu póte fi de cătă politica Nordului, căci Turcia, — mai virtosă cumă a presintatu-o domnia-sea mai adunearea,­­nu pate avea o po­litică. D. Carp a spusă că cunosce, — negreșită nu după acte oficiale ci prin cunoscințele d-niei-sale întinse cu persone cari conduc politica Europei,— că cunosce politica lumii, și ne-a acuzată că n’o ințelegemă, că n'o urmămă. D-lară, nu seiă dacă parlamentulă român, gu­vernulü roman, adecă Statulu romăn, este as­­tă­zî in acea posițiune în cătă se desemne po­liticei Europiane terămulă sen, și se devin pipă la ore­care puntă c­hiară arbitrială soluțiunii ce ară trebui se ia acele cestiuni politici mari a­le lumei întregi. Cătă despre noi, nu neamțî­m abătut nici cu uă linie de pe terimulă care’să u­r­mămă de căndă amă intrată in arena politică Amă căutată necontenită cătă amă putută și că­­utămă și astă­zî ca poporulă romăn se se in­­frățescă, se’și desvolte ideile séle, se se inta­­résca asta­felu In cătă nimine se nu se mai putá face stăpînă pe destinele séle. Insă, d-loră, nu voimă a provoca pe ni­meni, ci voimă numai se ne apărămă căndă sun­temă loviți, pentru că nu credemă căută stară mică și tenara pate se facă ab­an­­d­ă ofensivă și defensivă și se adopte o po­litică agresivă în facia politicei unei alte pu­teri mai mari. Dacă avemă simpatia pentru toți cei cari suferă, pentru toți că nî aspiră la libertăți, fiindă­că și noî avem­ aceste aspirațiunî, nu tindemă însă și nici suntem­ în posițiune de a lua rolul­ de a emancipa poporele, pen­tru că pînă acumă nu ne-am emancipată cu totul­ pe noi înși­ne. Auzindă cine­va pe d. Cârpă ar crede că este organulă unei partite care luptă de ani îndelungați ca se Învingă pe cei ce se opu­­neră la desvoltarea și la emanciparea popo­rului romană. Ar zice cine­va că copilul­ care a crescută luptă suflarea partitului d-lui Carp, a fostă răpită de ysce măne cari voră a­ lă înăbuși și, venéndu-le în acestă peri­­clu, mama sea vine și scote ună țipetă de durere, cercândă a­ lă smulge din ghiarele acelora cari aă făcută causă comună cu ine­­inicii sei. D. Carpă, care s’a declarată singură ti­­nerii, a venită totu­șî a-șî Însuși acelă rolă greă, la care ómeni d’altă vérsta abia dă dreptulă a pretinde. Fiindă că d-luî a pusă cestiunea astă-feliă, fiindă că a provocată uă esplicare, fiă-ne permisă a-i aduce aminte că noî combatemü pe Rusia în timpurile cele mai grele, că o combăteamă cu tăria,­­cu curagială unoră omeni ce­am uă convicțiune profundă, și care era conformă cu aspira­­țiunile țemiî întregî. O combăteamă atunci căndă Europa iasă­ și nu prea vorbia cu mare curagiă. Și voiă a­­duce aminte că noî ne-am­ dusă și am co­chetată, precumă a zisă d. Carpi­, cu Fran­cia, atunci căndă a acea cochetare punea In periclu starea și viața nóstru. Cumă crede dară d. Carpă că ne-am încerca noî­aZ­i a deveni inimicii acelora cari ne-am apărată In timpuri grele, pentru a dobândi drepturile nóstre, și că ne vomă face nisce instrumente orbe, — pentru ce? — pentru desființarea acelei opere mari la care am luptată tata viața nóstra? Insă, d-loră, pentru că am luptată con­tra Rusiei și a Turciei spre a ne dobendi drepturile nóstre, atunci căndă ele ni le con­­­testau, ni le atacau, este are­unü cuventű că trebue se le com­patemă și atunci căndă nu ne facă nimică? Am combâtută pe Rusia căndă ne ame­nința, precumă vomă combate-o totü­deuna, ca și pînă acumă, căndă ne va da probe ca voiesce se ne sfărime. Dară a o provoca a­­cumă căndă nu ne dă nici aă dovadă de i­­nimiei­ță, ar fi în adeveră uă înaltă orbire,

Next