Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)
1868-02-02
ROMANTÎLUL FERUARUL 1868. Domni că nu e numai consciința d-loră care trebue se fie ascultată, dare și glasulă poporului care le póte, elice, urmași legea, căci altü felii veți fi casați (aplause). Totu asemenea și in cele-lalte priviri. D-il Ministru ne spune că recunosce, împreună cu mine, că membrii curții de Casațiane nu se intrunesc la timpulü cerută de lege; că lasă oă mulțime de procese In suferind, că aceste procese se urcă întrunii anii la cifra de 2.010. 17ă voce. Patru sute șeptenzeci și nouă. D. Gheorghiu. Dară cu tote aceste d-nu Ministru consideră lucruri in starea cea mai normală și cea mai satisfacatóre. D-loru, încă uă dată declară că nu sunt satisfăcută cu responsul ă d-lui Ministru. Dreptul si ce ’să are d-sa de disciplină este ună drepta ce trebue sa fie esercitată in interesulă institiții unei chiare, în interesuk legii. Legile nu vor fi fi aplicate intrucată autoritățile ce suntă chemate a le aplica nu'șî voră Îndeplini datoriile. Recunoscă in acesta privință că ministerul scie despre tóte abaterile comise, despre tóte ilegalitățile și arbitraritățile, dară recunoscă in acelașă timpu lipsa de controlă. Cu tóte acestea am vezută că de la tribunalele inferiare s>aă asvirlită uă mulțime de nenorociți pe strade pentru mai puține considerațiuni (O! O!) Dară, dormitură, și imi pare reu că nu vedă in privința acesta uă egalitate, așă voi se se lovesei deo potrivă și cei de susă, ia și cei de jesă. In ceea ce privesce procesulă scandalosă care, dupe mine, a nimicită pentru totodeauna prestigiulă acestei curți, nu ințelegă și nu admită distincțiunea, cea făcută onor. Ministru între personele acestui corp și corpuri. însuși. Nu potă admite d-loră teoria d-lui ministru că respectulă instituțiuneî aceștia nu depinde de persone, căci pe cătă timpă aceste persone nu voră ii la înălțimea misiunea loră, in acelă timpă și autoritatea instituțiunei descresce și se perde, regretă că și aci onor. d. Ministru a constatată numai faptulu fără ca se ne spue că și-a făcută datoria ce-i dă dreptă legea, că și-a esercitatu dreptură ce îlă dă legea pentru îndreptarea zeului. In privința transferării curții de Casațiune d. ministru de asemenea ’mî-a dată mă respunsii forte vagă. Ași dori ca d-sease bine voiască se ne presinte acelă proiectă cătă mai neîntârziată, fiindu că dă atinge uă cestiune vitală pentru că parte a țerei, D. A. Avion ministru Justiției. D-lorăvoescă se adaugă forte puține cuvinte pe lângă acelea pe care am avută onore a le zice la respunsură ce am dată anteia d-lui Gheorghiu. Voies că se respundă d-luî Gheorghiu că cătă pentru mine nu m’amă dată nici uă dată înapoi de ami împlini datoria, că am somată în totü dauna pe curtea de Casațiune ca sa’șî implinesc datoriile sele. D. Gheorghiu însă scie că acésta curte se compune din membrii cari suntă imovibili. Ce voesce; d-iuî se le facu case și le împlinescá? sei daă în judecată ? In judecata cui? Totu a d-loră. Care ar fi resultatulă? Positivă că ar fi zero. M’amă dispensată dar de a face uă lucrare care ar fi avută unu efect nulă. V’am declarată Insă ca cu pensiunea proiectului din transferarea acestei cursi, ve voiă areta și alte lucruri cari la voiă discuta ca se ne luminămu asupra loră, și se vedema ce trebue se face mu ca se damă țetei ua curte compusa de ómeni care sa o póta face sa dea folosele, ce ascepta țara de la un asemenea instituțiune. (Numeróse aplause). Se pune la voie Închiderea incidentelui și se primesce. D. P. Carp. Pînă a nu intra in desbaterea celoră ce ani de ijisă, Încapă prin a face uă declarațiune. Zicéndu că interpolațiunea mea nu este ună actuală oposițiunii, ci unu actii de oposițiune; nu dora că amicii mei ar declina respunderea acțiunea mele, dar că și dacă ași face parte din partea stingă a acestei Adunări, din majoritatea mea, și atunci încă găsindu-me în facia cu uă chiliune arătă de grava ca aceia care face obiectulă interpelațiunea mele, ași crede de uă sacră datoria ca se ridică glasulu mea se desveluescă și se aretă că primejdia, căndă ași crede că acesta primejdia există. Acumă însă d-lorit, se nu credeți că fapta mea pornesc« din dorința de a lega numele meu deuă interpelațiune care are de obiectu uă cestiune atât de gravă. Sclaviă și sciți ceea ce facă suindu-me la tribună ca se vorbescă de cea-a ce se petrece in sora mea, sciama și sqră & cestiunea se va înfățișa póte din clone puncte de vedere, sciamă că, ori situațiunea e asta in cătă numai nisc o zgomote publice fără temeiă au vorbit despre nisce bande străine ce se fomeză în țerană și ră cu scopă de a escita uă acțiune politică și atuncea D. ministru nu va avea de cată a respunde denegândă, precumă a denegată instrăinătate și pro uună suntă și ură ca va dernega și astăzi: ori există uă acțiune politică in țeră și atuncea acesta cestiune se înfățișiază in modulă următoră: Ori că ună cetățănă română vreau se desvelescă acésta cestiune într’ună modă prea maturată ca se compromită uă situațiune ce ar aduce ună mare resultată pentru țăra nóstrá și atuncea mărturisescu eu celt ánteni că ași comite ună actu de înaltă trădare, ori politica care urmeza guvernulu e perniciosa și constitue ună actă de înaltă orbire și atuncea e de datoria mea a veni și a spune cele ce se petrecă. Acumă d-loră, se’mî permiteți a ve areta terămută pe care vroescu se mĕ pună Gazetele streine aă vorbită de orecare bande ce se formeza .in țară, marchizală de Moustier a cerută explicațiune d-lui Grețulescu, agentul nostru de la Paris, și s’a respunsă, pe cătă am auzită, într’ună modă negativă. Oare Acumă mĕ intrebă: Atăta o de făcută ? cessiunea despre formarea acestoră bande este uă simplă cestiune de administrare interiorá care se complică Întruni modă indirecți! cu uă cestiune esteriórá, ori trebue se esiste și esistă în adeveră la noi uă acțiune politică esteriórá și trebue se ne intrebămă care e acea cestiune ? Mărturisescă d-lară, că in acésta privință neavéndü onóre a participa la tóte secretele politicei nóstre nu voră putea înfățișa de cătă temeiuri interiore care ne voră areta dacă esistă, daca póte esistă și daca trebue se esiste că acțiune politică este mara în țăra la noi. D-loru, căndă România s’a ridicată și a făcută pe 1 i Fevruarie resturnându, pe Vodă Cuza, a chiamatu la capulu sea unu principe strainu, și căndă o dată coróna în măna acestui principe n’a datu o numai pentru simpla satisfacțiune de a avea unu principe străină; ci i-amű datu-o pentru ca se ajungemu la neatârnarea țerei nóstre. Și astăzi căndă neamă învețată a iubi pe Principele Carol I, astăzi căndă sermă că elă merită mai multă de cătă cea-a ce iamă dată, astăzî S’a înrădăcinată mai multă inanima fiecărui Romană ideia cum că semințele pe care Traiana le a aruncată cu puternica seamănă de pe cele șapte dealuri pe palele Carpaților, trebue se ajungă a da acele róbele pe care le dorimă, va se zi că fiecare Romană ori de ce natură politică, fiă drepta, stânga sau centru trebue se aibă că acțiune politică, trebue se zică că țelulă țerei nóstre e de a deveni neatărnatî și numai atunci vomă fi acelă bulevardă despre care S’a vorbită, și care va Introduce în Orinte progresulă și civilisațiunea ce domimă cu toții. Era dlară d-loră, ună femeiă puternică care ne dă a ’nțelege că trebue l se esiste că acțiune politică este mare a țerei nóstre. Insă care? aicea ne găsimă înaintea a doue tendințe, a doue sisteme: Politica Ocidintelui și și a Oriintelui. D. Ministru de Interne. A Nordului, nu a Oriintelui. D. Carp. A Nordului. Acumă se vede mă care din aceste doue politici urmăresce Guvernul nostru, și daca voiă putea se re convingă după cumă suntă convinsă că că guvernul actuală nu urmăresce politica Ocidentelui ci a nordului, daca voiă pute se va convingă precumă suntă convinsă că că e periculosă a nu urma politica Occidentului, atunci credă că nu va fi nimeni care se zică că am făcută mă pasă necugetată, că ca unu june, fără esperiință mam aruncată cu scapă da rupe uă țesătură politică care e menită a da râde frumuse și folositóre. Sciți dlorit că In țera nostru aă fostă totu de una doue partite faciă in faciă, sciți că politica acestoră doue partite a avută diferite naturi, diferite soluțiuni, diferite urmări și ca cestiunea interiora toto dauna s’a complicată de cestiunea esterórá. o Acum diloră, cum a ajuns sau nu, căci acesta scină cu toții, dară pentru că a ajunsă guvernulu de azi la putere? A ajunsă pentru c’a Zisei, sunt ă libertăți în țăra, dară nu se aplică. Avemă uă constituțiune liberale și democratică, însă guvernul nu intrebuinteza de cătă vechile apucături fanariotice, pentru că in fine egalitatea e in lege numai era nu și in faptă. Elă dară pentru cea ajunsă la putere. Ei bine a ajunsă la putere dar ce a făcută Egalitatea! Egalitatea s’a dată numai pentru aceia care le plăcea.___(voci) o o! (alte voci!) Prea bine. Libertatea! Libertatea numai acelora care voia acea ace voie sce și guvernulu, și puteam! «Zice că libertatea, cea adevărată care consta in a da fiacaruia dupe meritulă și dupe munca mea, acesta libertate nu s’a aplicată luptă ministeriuh! de faciă, acestă felii! Iu cătă țera a fostă botnițată tocmai de acela ministeriă care venia in numele libertății care aplica cea a ce, du pe dînșil, nu se aplicase nici vădată Încă în acesta țeră, și care a aplicată libertatea, egalitatea și mai cu semn fraternitatea, astăfel să precumă o stimă cu toții. . . Voci. Aci nu e cestiunea de bande. D. P. Carp. Acumă dferă uă minister! care face acesta trebue sa infăcișeze terei unu ce, trebue se zică: Íntr’adevéru o mărturisescă, am ajunsă la putere, am dată aceste promisiune, nu le amu împlinită, însă scrți pentru ce? Nu pentru că nu amu voită se le implinescă, nu pentru că m’amă lepădată de vechile mele convicțiuni, dar pentru că amă lucruri mari în capulă mea, pentru că, căndă este a se face u acțiune puternică, căndă este a se aduce u soluțiune fericită pentru„era, atunci înțelegeți pre bine că că nu me mai potă ocupa dacă cutare lege a fostă bine aplicată sau nu, dacă cutare primară a procedată bine în lucrările sale sau nu, pentru că că am ună țelă mare pe care nu mă potă înfăptui de cătă concentrând intregile puteri ale spiritului asupra singurului obiectă ală preocupațiunelor mele. Acumă d-loră ca se ajungă ministerială la împlinirea acestei idei, nu póte se se mulțămăscă cu uă acțiune înceta; nu póte se zică: in tradeveră amă se o facă, dară mai asteptațî ceva, are se vă încetă încetă, mai lasați-mă 20, 30 ani la putere, și atunci puteți fi încredințați ca promisiunele mele voră găsi să fericită împlinire. Acumă d-loră suntă doue politice esterióre : politica occidentală și politica orientală. Occidentalii ce Zică ? Nu Zică că împărăția Turcescu este o împărăție care trebue se esiste, nu Zică , nie voiă Împotrivi torii deuna la orice încercări care ară putea ținti la stricarea guvernului Otoman. Puterile occidentale Zice, și acumă nu vorbescă de acte diplomatice, că vorbescă de gândură soră (ilaritate). O voce: A vorbită cu împărații! D. P. Carpii. D. ministru întrebuințăză ironii In privirea mea. D. Ministru de interne. Mé bucură că sciî totii. D. P. Carpii. D-lui insă care urmeză cu uă atențiune ardentă, cu sagace atențiune politica din afară, a trebuită se constate óre care fapte, a trebuită se constate că atunci căndă amă venită noi și am sdrobită uă legătură care era intre noi și Porta, puterile s’aă opusă în aparință, dară saă închinată pe urmă înaintea faptului împlinită. Va se zică că nu voescă ele totudeuna se menție acea integritate a imperiului Otomană. Aseminea d-lui trebue se scie că în afacerea Cretei, puterile n’au ținută aceași politică, de exemplu Francia Intern a fostă contra și pe urmă pentru, și scrți pentru ce ? Pentru că politica puterilor Occidentale nu are scopul de a se opune la drepta satisfacere a nevoilor ce se ivescă în imperiul Otomană, dar scopulă de a se opune la orice acțiune colectivă ori unui imperiu ce ar putea apuce uă conflagrațiune generală? Va se zică politica occidentală este acea că nu se opune nici uă dată ca cutare puntă se se reduce la ună actă patriotică. Politica rusescă a colosului, însă este alta, ea Za ce nu’mî pasă mie de acea idee, că voescă se’mî eserseză influinția mea acolo ca se potă apica cea-a ce voescă că va serică ea nu voesce satisfacerea unei cerințî câtă de dreptă se fiă, ce nar fi uă conflagrațiune, ce ară putea pune porțile Turciei la disposițiunea ei. De acea sciți că Rusia este acea putere care la 11 Fevruarie s’a opusă cu atîta tărie la dorințele româniei. Acumă Rusia Dedice uniune cu Bulgarii, cu Serbii; și acesta o zice nu pentru a ne întări dlară pentru a aduce mă Resultată ce ară preda în minele ei sórta unora popore ce ară fi slabe, fiind c’aă ajunsă înainte de vreme la uă libertate pentru care încă nu erau mature. Vedeți dlară că Rusia are tota interesul de a impulge lucrurile sauă soluțiune repede, uă soluțiune colectivă a poporelorü din Orient, și ministerul nostru care doresce și elă uă aseminea soluțiune repede nu póte face altă fală de cătă se se deslipésca, cum s’a și deslipită de politica occidentală, și nu se se arunce in brațele Rusiei, dară se cocheteze, se inlesnescu Rusiei ori ce va voi ca se putá ajunge la scopul ă seii In cestiunea orientului. Acumă d-lotă ar putea se mi se obiecteze că eu ași voi amânarea acestei cestiuni pană la calendele grece, Insa nu este asta; tocmai ca consecințe ce fară ce amu zisă, că ași dori ca se iă la noi că acțiune neatîrnată de orice altă politică esteriará , neatârnată nici de Rusia nici de Occidentă, ci că politică a nostra proprie; și atunci căndă ne vomă redica noi singuri mă drapelu, tóte puterele voră recunosce că e numai interesulă nostru propriu, fara nici uă combinațiune străină, și voră ^jee: ei nu voră se ridice cestiunea Oriintelui, ei voescă numai soluțiunea afacerilor, lorii proprii care trebuescă satisfăcute. Ministerulă dacă va veni asta Zî dară cu ua propunere de neatârnare că voiă fi cele! d’ânteiă care voiă subscrie și voiă Zice că a făcută vă propunere patriotică. De acea vedeți d-loră, că precumă am declarată mai din nainte, țelulă interpelațiunii mele a fostă nu numai de a provoca uă discuțiune care se aducă lumină în privirea bandelor, ci de a scote guvernulu de astăzî din politica nebucióse in care s'a aruncată, de a ne desluși convicțiunea mea, că ministeriul tinde a se arunca în brațele unei puteri ce face uă politică primindrósa pentru noi, și de a provoca astttfel, declarația care se aducă uă lumină și care va arăta dacă temerile nóstre suntă sau nu fondate (oratorulă părăsindă tribuna mai totu partea stingă îi strigă: bandele! bandele! oratorulă reluându-și locul ă la tribună continuă), îmi pare fórte reă d-loră, că nu m’ațî înțeleșii (rîsete). Prin cuvêntula mea vamă zisă cumă că Zonele aă voruri de bande, că Ministrul afaceriloră străine din Francia a cerută esplicațiune la agentulă nostru, că s’aă cerută esplicațiunî chiară aci, și că saă dată negațiunile cele mai formale, va se zi" că am vorbită de acele bande (negațiuni). Acumă nu este cestiunea de a se sei dacă aă fostă bande sau nu, cestiunea este a se sei care este politica de astăzî și a prevesti pe guvernă că dacă voesce se se arunce in politica rusescá, acea este uă politică primejdiosa și uă politică, cumă am zisă, de înaltă orbire. D. I. Brătianu, Ministru de Interne, D-lor, nerturisescă că me aflu într’uă posițiune forte dificilă respunzăndă d-lui Gripu. Mai deunăzi d-la G. Brătianu, citind raportul o secțiune verificatóre, în care pusese órecari considerăm asupra stării generale a țerei, a zisă. Așa se face, d-lor, și nu pariáim ntulu englesa și francesa. D-loru vé spună dreptă, că astăzi mi’amă adusă aminte d’acele cuvinte, de parlamentulă englesă, căndă amul veZutu pe onor. d. Cârpă vorbind de la tribună, și mi-a părută forte bine că tinerimea nóstra se suie la asta înălțime in cătă ne lasă pe noi așa de josă că nu ne mai putem nici uita măcară la tribună. D. Cârpă mi-a adusă aminte de parlamentul englez, căci, în urma retragerii lordului Redeliff din ambasada de la Constantinopole, partita din care elă făcea parte, de căte ori voia se ducă pe ministerii pe calea politică care o credea cea mai bună, redica la tribună pe lordulă Redeliff (aplause). Cumă însă, d-lor, o se urmării noi, ună minister de ieri, cu un stată mititei, pe onor. d. Cârpă pe terămul pe care se punea lordulă Redclieff in parlamentulă Engliterei? Dac'ași avea, celă pucin, talentul d’a face ună discursă ca ale dumnelui, care se randió ca modelă In literatura nóstra, dară și In acesta suntă fórte josă și nu potă se amil pretensiunea d’a lă egala. Prin urmare, o repetă, me aflu intr’un posițiune dificile, cu tote astea voiu cerea a respunde. D Cârpă a începută prin a declara, ca și alți predecesori ai sei, că vorbesce in numele seu era nn alți partidi din care are onorea se facă parte. . . . D. Cârpă. N’amü Z:sü acésta. D. Ministru de Interne. D-loră, ’mi pare bine că onor. d. Cârpă zice că n’a zisă asta, pentru ca celă pucină de astă dată se fie constante că se aruncă sentinele cari dacă isbutescă bine, dacă nu.......... D. Cârpă. Mé voiu explica. D. Ministru de Interne. Apoi, d-loră, onor. d. Cârpă n’a fostă generosă cu mine, cu guvernulü întregă, fiindcă ne-a pusă pe mă tezmă care a fost ă uă surprisă pentru noî, d-sa ne a anunțată alaltă era că o să facă o interpelațiune asupra bandelor de Bulgari și Sârbi cari cutreeră România, și în locă de acesta, astăzi a venită și ne-a trasă politica cea mare a Europei, in care noi avemă se fîmă cei d’ănkri campionii ! Și totă o dată a venită se facă guvernului uuă aclă de acusațiune in tota forma. Celă puțin trebuia se fiă atăt de generos, să ne dea și nouă timpul, se ne gândim ce trebue să respundem la asemenea acusațiuni, cum se explicăm înalta nóstra orbire, mai ales cănd d-lui ne a spus ce va serică acea orbire, căci ne-a zisă lămurită că, daca ar face-o d-lui, ar fi înaltă trădare. Fiindă că insă o facemă noi, d-sea a avută politeța d’a o numi numai orbire. Onor. D. Cârpă, mai ântâia ne-a acuzată că am înșelată țăra, că amă venită sub masca libertății, sub masca egalității și a frăției, și apoi, iu in locă de acésta, amă dată țerei despotismă, amă dată țerei tirania, unu regime de persecuțiune, de fratucidă. Dacă n’așî fi la putere, domniloră, daca ami fi trecută orecare timpă în cătă faptele guvernului de astăzi se incepa a peri in memoria d-vóstre, atunci credă că ași fi avută nevoia se vă se respungă Dară d Carp a venit numai a face afirmări fără se aducă fapte, și singurulu faptă care l'a adusă este ca cutare primară a violată legea, să dea D-zeă, când va fi d-sa in guvernă. . . . Voci: Să ferescá Dumnezeu! D. Ministru de Interne. Să nu se intemple alte ilegalități de gătă aceea ca un primară să calce legea ! Insă, domniloră, țera tóta, și d-vostră cari suntă representanții ei, cari știți câtu'de arbitrariă, cală de despotică, a fostă guvernul actuale, cată a calcază principiulă egalității, acelă principiu pusă așa de susü de guvernele din trecută, d-vostra cari știți dacă guvernulu de astăzi a inaugurată uă sistemă de persecuțiune și a adusă in societate acea oră fratucidă, de care a vorbită d. Cârpă, aveți se judecați și se ve dați verdictulu d-vóstre. Voci. Da, da, vom judeca noi. D. Ministru de Interne. Eu mĕ raportesti la d-vóstre, cari sunteți represintanții națiunea, și cerü se ve dați verdictulă domniei vóstre. Dacă acele care ie a relatată d. Carp sunt adevărate, atunci se ne trimiteți la Curtea de Cassațiune sau oriunde veți voi. D. Cârpă a dîsu insă, că ne ară fi iertată tóte acestea, daca celu pucinu amu fi dată României acelă rolă politici! în afară pe care l’a însemnată d-lu’ la tribună. Dară amă vezută pe fisionomiele multora din d-nî deputați că acele cuvinte nu au făcută mă prea bună efectă. Ele dă lăsată se se bănuiasă că d. Carp cândă ar ajunge la putere» pentru orecare avantagie din afară, ar fi în stare se găsăscă mă mijlocă ca se facă în întru tote acele ilegalități (aplause). D. Carp. Nu voiu face nici odata aceea de care acasă pe alții. D. Președinte. Verogi! se nu întrerupeți discuțiunea, veți intimpină la cele zise de d. Ministru în urmă. D. Ministru de interne. Fiți încredințați, d-loră, că dacă vre odată vomă fi lipsită la principiul de libertate, de egalitate, de justițiă și de frăție, amil făcut’o din nemernicie, era nu cu intențiune. Și scrți de ce? fiindă că convincțiunea nóstre a fostă, este și va fi că numai cu libertate, cu egalitate, cu dreptate și cu frăția pot Românii se ajungă in stare d’a pută să facă faciă la tóte nevoile din afară. (aplause), numai așa uă popora mică care, in timpă de secle, a fostă bântuită de privilegiurî, de nedreptate, de neînfrățire, póte s’ajungă a se regenera, a dobindi puterea d’a lupta contra tutor neajunsurilor, s’a-șî pestra asistenția. Onorab. d. Carp a venită pe urmă și a desvoltată politica cea mare a Occidintelui și a Oriintelui, sau mai bine zicendu politica Nordului; căci dacă d-lui, de pe tribuna parlamentului Englesă, a veZută pe Russia spre Oriunte, noi o vedemă la Nordă . Prin urmare poltica ce d-lui a denunțată nu póte fi de cătă politica Nordului, căci Turcia, — mai virtosă cumă a presintatu-o domnia-sea mai adunearea,nu pate avea o politică. D. Carp a spusă că cunosce, — negreșită nu după acte oficiale ci prin cunoscințele d-niei-sale întinse cu persone cari conduc politica Europei,— că cunosce politica lumii, și ne-a acuzată că n’o ințelegemă, că n'o urmămă. D-lară, nu seiă dacă parlamentulă român, guvernulü roman, adecă Statulu romăn, este astăzî in acea posițiune în cătă se desemne politicei Europiane terămulă sen, și se devin pipă la orecare puntă chiară arbitrială soluțiunii ce ară trebui se ia acele cestiuni politici mari ale lumei întregi. Cătă despre noi, nu neamțîm abătut nici cu uă linie de pe terimulă care’să urmămă de căndă amă intrată in arena politică Amă căutată necontenită cătă amă putută și căutămă și astăzî ca poporulă romăn se se infrățescă, se’și desvolte ideile séle, se se intarésca astafelu In cătă nimine se nu se mai putá face stăpînă pe destinele séle. Insă, d-loră, nu voimă a provoca pe nimeni, ci voimă numai se ne apărămă căndă suntemă loviți, pentru că nu credemă căută stară mică și tenara pate se facă abandă ofensivă și defensivă și se adopte o politică agresivă în facia politicei unei alte puteri mai mari. Dacă avemă simpatia pentru toți cei cari suferă, pentru toți că nî aspiră la libertăți, fiindăcă și noî avem aceste aspirațiunî, nu tindemă însă și nici suntem în posițiune de a lua rolul de a emancipa poporele, pentru că pînă acumă nu ne-am emancipată cu totul pe noi înșine. Auzindă cineva pe d. Cârpă ar crede că este organulă unei partite care luptă de ani îndelungați ca se Învingă pe cei ce se opuneră la desvoltarea și la emanciparea poporului romană. Ar zice cineva că copilul care a crescută luptă suflarea partitului d-lui Carp, a fostă răpită de ysce măne cari voră a lă înăbuși și, venéndu-le în acestă periclu, mama sea vine și scote ună țipetă de durere, cercândă a lă smulge din ghiarele acelora cari aă făcută causă comună cu ineinicii sei. D. Carpă, care s’a declarată singură tinerii, a venită totușî a-șî Însuși acelă rolă greă, la care ómeni d’altă vérsta abia dă dreptulă a pretinde. Fiindă că d-luî a pusă cestiunea astă-feliă, fiindă că a provocată uă esplicare, fiă-ne permisă a-i aduce aminte că noî combatemü pe Rusia în timpurile cele mai grele, că o combăteamă cu tăria,cu curagială unoră omeni ceam uă convicțiune profundă, și care era conformă cu aspirațiunile țemiî întregî. O combăteamă atunci căndă Europa iasă și nu prea vorbia cu mare curagiă. Și voiă aduce aminte că noî ne-am dusă și am cochetată, precumă a zisă d. Carpi, cu Francia, atunci căndă a acea cochetare punea In periclu starea și viața nóstru. Cumă crede dară d. Carpă că ne-am încerca noîaZi a deveni inimicii acelora cari ne-am apărată In timpuri grele, pentru a dobândi drepturile nóstre, și că ne vomă face nisce instrumente orbe, — pentru ce? — pentru desființarea acelei opere mari la care am luptată tata viața nóstra? Insă, d-loră, pentru că am luptată contra Rusiei și a Turciei spre a ne dobendi drepturile nóstre, atunci căndă ele ni le contestau, ni le atacau, este areunü cuventű că trebue se le compatemă și atunci căndă nu ne facă nimică? Am combâtută pe Rusia căndă ne amenința, precumă vomă combate-o totüdeuna, ca și pînă acumă, căndă ne va da probe ca voiesce se ne sfărime. Dară a o provoca acumă căndă nu ne dă nici aă dovadă de inimieiță, ar fi în adeveră uă înaltă orbire,