Romanulu, martie 1868 (Anul 12)

1868-03-22

ANULU ALU DOUE-SPRE-DECILE. VOIESCE ȘI VEI PUTE -----JOI-----CAPIT. DIST.Pfc AND . ...................................LEÎ N0D1 48 — 58 Feseseluní.................. „ „ 24 — 29 PE TREI LUNÎ........................... ., „ 12 ----- 15 PETIA LUNA........................... „ ., 5 ----- 6 UNU ESEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1.— REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundeteră Enecuin Carada. VINERI, 22 MARTIE 1868. LUMINEZA TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚURI ȘI RECLAME A SE ADRESA IN BUCURESCTI LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DUBIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN RUE DE L’AnCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȘIURILE LINIA DE 30 LITERE. ...... 40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU Bucuresci Y 21 Mărțiși ora. 2 PriSrri. Adunarea a votată era una din legile cele mai mari, cele mai naționale; una din acele legi fară de care, din nenorocire, că națiune nu póte se esiste, legea care dă tereînă armată. Pină ce Sfaturile își vor lua ecilibrulă lorii naturale, adică pînă legile ce ele se vor compune după naturei, după naționalități, astăferă precum este Francia, I- di talia, precumu este în ajunű d’a fi tv Germania, era nu prin aglomerare pi de diferite naționalități după drep p]titlu celui mai tare, pîn’atunci nacciunile sunt silite a face cele mai ce mari sacrificie pentru a aveaă aramată cătă se va putea mai mare ac și mai bună. la In principiu reptură naționalitățilorü este adi recunoscută și, mulțămită Franciei și Imperatoreluĭ Napoleone, acesta săntă principii a și ’nceputu pe alocurea a se pune în lucrare. Mai trebue însă lupte mari și multă sânge vărsată pînă ce legea naturale se triumfe pretutindine și d’acea-a tote națiunile dă armată și armetă necontenită. Ideia cea nouă însă a ’nvinsă și p’acestă termă sistema cea vechnă, sistema tiraniei ș’a cotropirei, adică națiunea întregă se fiă desarmată și 'n mici’locul ă iei se steamă numără însemnată de o seire permanente. Poporele acumă nu voiescă se mai fiă tratate ca nisce turme păzite de căni ageri, și prin urmare desprețuite și sugrumate, ele voiescă egalitatea, și tote și d’acea-a fiă care dreptatea învoiesce acținii a fi ună adevărată omă, a fi ună cetățiană deplină, avândă, cum diferămă de mai mulți ani, într’uă mână drepturile politice, și ’n cea- i-altă arma prin care se-și apere și drepturile, și căminulă, și Patria sea. La noi, acestă mare transformare se face cu multă mai lesne decăt în multe alte țeri, căci ea este uă tradițiune; este în sângele și ’n obiceiurile nóstre acelă mare principiă formulată de unul din regii Prusiei „națiunea suptă arme.“ Acestă sistemă are avantagială d’a respândi educațiunea și instrucțiunea în totă națiunea și în tote straiele societății. Stăndă cine-va în armată trei ani, își desvoltă și corpul ă și ireligința, și d’acea a s’a și prescrisă în lege ca ceî cari voră sei pucină carte și mânuirea armeloră se nu servescă în oscirea permanente de câtă numai ună singură ană. Are avantagiulă d’a redica demnitatea omului, dăndu-i arma în mănăstia cendulă se scie că este unulă din apărătorii Patriei sale. Are avantagiulă d’a introduce în faptă egalitatea și a da cea mai puterică chiezență a libertății, căci nu se mai póte repune în lanțuri uă națiune educată și armată. Are în sfârșită avantagială d’a de la trebuință uă armată mare puterică și fără ca ea se coste milióne, cumă costă uă mare armată permanente, nici se destragă de la muncă, de la producere sute de mi de brade, cumă le distragă armatele permanenți. Națiunea romănă a simțită totîdeuna bunurile cele mari ale acestei legi și d’aceaa și la 1863, cănd a votatu-o Camera, și la 1864, căndî a decretatu-o guvernulă , ș’acumi căndă Camera a revotatu-o, a primitut-o cu bucuriă, în unanimitate matematice, căci numai dece de- dăutațî n’au votatu-o eri, și din acestea patru numai avură coragială a ne ota contra.- la Și pentru ce acești onorabili de- cautațî respingă acesta lege? Fiindă ce ă nu este perfectă ? Dară cu câte ju ?gioreamă remănea, nu noi dar temea întregă, dacă amă căuta peracțiunea ? Pentru că este, cumă a Iuisă eri d. Alesandru Lahovari, re- feroactivă ? Pentru că nu s’a primită și propunerea dumnelui d’a nu se a țeplica decătă la cei cari voru crește d’acumă nainte ? Dar atunci de lu ie nu mai bine la cei cari Lasce de la diua promulgării voră și iei, indică peste 20 de ani d’acumă nainte, a anulă mântuirii 1890. Dar, cumă tó , demonstrată arătă de bine D. Chițu, co lectorelul îndreptă Al. Lahovari, în c are lege nu are retroactivitatea iei? mar, cumă i-a aretată arătă de clară E 3. Ion Brătianu, „dacă vomă dice se ntr’ună modă asolută că legea mare dezinactivitate, apoi atâtea legi cari pi .’aă făcută n’ară avea nici ună c crectă și Camera acesta ar fi plină nu le postelnici și de paharnici, căci ta ice privilegiați ar fi putută dice că și aă primită ranguri mai nainte te le promulgarea legii.“ Ia Ș’apoi, dacă legea este rea, pentru ce D. Al. Lahovari voiesce ca d; ■eală se calcă asupra copiilor , no- și striî, numai noi se fimă scutiți? Și b. Iacă amă fi amânată punerea iei dn lucrare pentru anulă 1890, cu p ■»onnß firm miaimA infimoii Calea. n-. liră pînă atunci? Dar de ce ne mirămă? N’a disti óre la tribuna A- și sunării D. Carp că nu prin armată a fi numai prin tratate voiesce a suscine naționalitatea română? Din norocire însă națiunea nu credea ca d-nii Carp și Al. Lahovari, ea voiesa ce se fiă armată, ca’n tóte cașurile a se fiă respectată; și voința iei se va împlini și națiunea română va fi [ mare *și tare, ș’atunci, ca totă c deuna, voră aplauda și ceî cari adi 1 critică și blastemă. " I ' ~1 IL ] Căușele analoge nu potă a nu da nașcere unor ă efecte numai pucină analoge, ori cătă de largă se fiă abisară de timpă, de spadă seăi de împregiurărî, ce le desparte și le isoleză unele de altele. Astăfelă, în antica Persia, căndă desele resturnărî de regi degeneraseră într’ună felăde bolă națională, legislațiunea veni a stabili uă pedepsă egală nu numai pentru persona conspiratorului, ci încă pentru tóte rudele sale, cari astă-felă, de groza solidarități, s’aă simțită puși în necesitatea de a se priveghia și a se denunda reciprocamente 1). La Roma, căndă sclavii s’aă în dulcită de a atenta pe furișă la ’ vieța stăpâniloră, uă lege decise de ’ uă dată asînda de morte pentru ‘ toți robii din acea casă, în care se va fi întâmplată omorâtă patronul lui, și cașurile, în adevară, încetară ca prin vârguța magică, toți servii observându-se unii pe alții, de frica penalității celei solidare 2). Totă așa în Anglia, spre a în-iii frena primă măsură energică por 1) Ammian Marceli., XXIII, 6. 2) Senatus consultam silanianum, unirea, așa numitelor „înalte trădări“ contra tronului, a trebuită uă lege specială, în virtutea căriîa tată nemulă vinovatului perdea dreptulă la moșcenirea’i, încătă era naturală ca însășî familia se fiă totădeuna cea b’ăntâiă de a opri și de a dejuca orice plană perversă din partea vreunuia din membrii sei 1). Ară fi puerilă de a căuta uă filiațiune de origină între aceste trei fenomene, o curse în diferite epoce și în diferite circumstanțe, unulă pe țermii Araxului, altulă în regiunea Tibetului, celă de al treilea pe malurile Tamisei, deși căteșitrele presimtă în esință uă identitate absolută de cause și de efecte. Rațiunea omului este aceiași sub tote latitudinile. Mecanismul ălogicei umane operază în același modă în orișicare zonă a globului pământesc. Persula, Romanulă și Engresulă nu aveau trebuință de a se consulta unii cu alții, pentru a deduce fiecare tată așa de bine, prin propria sea cugetare, unele diațe necesare ale intimului conselegământă între individă și între societatea ceh să încongioră. La prima vedere, responsabilitatea unei comunități întregi pentru faptele unuia dintre părtașii săi, așa cum ă o arata exemplele de mai sus din legislațiunea persiană, romană și englesă, se pare a fi barbară, lovindă pe cea inocintî în locul celui culpabilă; dară acesta avarință de injustițiă nu este în reaitate d fistulă de , în dublul natură C69) strînsă a relațiunilor umane, imposibilă ca cerculă imediată, este în care petrece ordinul mente ună omă, se nu-i cunoscă mai multă seapucină gândurile și atențiunile, fiindă astăfelă pînă la ună grabă ună adeveratu complic ală vinei séle; era pe de altă pate, legea responsabilității solidare, punându pe individă sub aspra priveghiare a ceririi de aprópe, eră în genere avantagială de a deveni crima și prin urmare de ănlătura aplicarea penalității, întocmai acesta este principiul solidarității comiule, propusă prin proiectul de leg asupra poliției rurale, pe care o avemă actualmente pe biurou Camerei, precum Persianulă Engresulă voină se împedece vesta politică prin pedepsa nemurilor vinovatului, precum„ Romanulă prea criminalulă braciuală sclavă prin respunderea colectivă a dosticității întregi; totă așia legiuitori nostru constată că uă comună nulă nu pate se nu aibă uă legătore șî care cu făcătorii de rele circonscripțiunea sea, și deci, ntru ca se dispară hoția, trebi s’o punemă în ostilitate de intifadă cu toți acei ce o protegi cu toți acei ce o ascundă, cu la cei ce o adăpostescă. Se nu ne înaumă însă, că acestă principiu séa va fi nulă în legislațiunea ană. In fondă, adecă ca solidarii tuturoră pentru mulă îngei noiamă demonstrată deja spubilitatea sea de a se nasce spoeminte în concepțiunea juridici popórelorű celoră mai eteroge prin sânge și prin posițiune, îrnă, adecă anume în privința jiției rurale, elă 2) Corruption eplovd, în Meyer, institutions judiciai 2, p. 269. j este ună productă propriă ală proprielorü nóstre idei romănesci, nu de astă dî, nu de ieri, ci din acea vechime națională depărtată, pe care istoricul o desmormântă în sudarea frunții din bibliotece și arhive. In tractatură lui vodănescă Ștefană celă Tânără moldovecu regele polonă Sigismunda I, cu data din Decembre 1519, scrisă polonesce și publicată în prețiosa colecțiune numită Acta Tomiciana, ne întimpină, între altele: „Art. 11. Dacă ună boeră, ună „agricultoră, ună administratoru scu „ună vătămană (primară) ar dice, „cum că furulă căutată nu se află „la elă, atunci acelă boeră, țe„rană, administratoru sca vătămană „își va da cuvântulă, pe credință „și pe sufletă, că furulă nu se află „la elă, nici în proprietatea lui...... „Art. 12. Acela care n’ar voi „se jure în modulă aretată, va respunde cu averea sea de totă pa„guba, cătă și-o va prețului însuși „păgubașiulă, séu altă felă se’i in„dice și sh’i dea faciă pe furulă....“ 1) Acești doui articoi din polițiă rurală a Romănilor, străbuna corespundă de minune, mai-ma- literalmente, cu cele două aliniaturi ale art. 85 din proiectul guvernului actuală: „Locuitorii comunei, ce nu voră „sări se prindă pe făcătorii de rele, „voră respunde solidarmente de totă „paguba, ce se va pricinui prin ja„f’urî, furtișaguri și tâlhării.... ..Dacă însă locuitorii voră dovedi, „că fără greșială din parte-se nau „putută prinde de veste despre ivi rea făcâtoriloră de rele, atunci voră „fi apărați de respundere....“ Nu mai puțină clară se esprimă Antonio Maria Graziani, descriindu pe la 1570 obiceiele Romăniloră, pe cari acestă prelată italiană avusese ocasiuni de ai cunosce forțe de aprope, petrecând u mai multă timpă la marginea Nistrului: „Dacă cineva este prădată, pre „cumă adeseori se întâmplă negu„țitorilor“, atunci se despăgubesce „de la aceia, în comuna cărora s’a „săvârșită prădăciunea.“2) Insagia acestoră testimonie, arătă de decisive?, mai trebue are alte argumente despre naționalitatea cea curată romănască a solidarității comunale, pe care nu o introduce, ci numai asta dicândă o împrospătară astăzi în țara nostră legea de polițiă rurală, dată mai deună di în desbaterea Parlamentului? Dorința de a ne reaminti la totă pasulă instituțiunile strămoșilor se pare a fi la ordinea clileî a ambelor puteri constitutive ale Statului Romănă: mesagială princiară ne-a vorbită despre vechia organisare naționale a forței armate; votulă Camerei ne-a înzestrată cu ună fursă descentralisată prin districte, după cumă acesta a fostă totădeauna în timpii cei glorioși ai României; în fine, poliția rurală, basată pe principiul solidarității comunale, o se mai complecteze lista. Urmăndă de a merge înainte pe acesta cale, în loc de a maimuța izbesce grimasele străiniloră, noi pomă satisface nu numai suspinută 1) Archiva istorică a României; t. 1, >artea 1, pag. 4. 2) De Despota Vallacorum principe, •ag. 21: „Si qu is spolia tus fuerit, quod meratoribus haud raro accidere sólet, ab iis reetit ablatum, in quorum agro iniuriamacceDit.“ sentimentului națională, ci pretențiunea șciinței moderne, chiară care ne înveță, prin organulă marelui Savigny, că „originea necesariă a „dreptului se află în însuși popor,rusă.“1) B. P. Hăjdeu, Jouî, 21 Martie 1868. D-lui Redactare al titulariului ROMANALU. Onorabile Domnii. In reproducerea desbaterilorű asupra lege armatei, ce face și în numeralü de astă dî alu jurnalului d-vóstru, mi se atribue uă absurditate. Se zice că eu am cerută că acei care șî aă îndeplinită termenul de serviciu în armata permanente se nu mai serveancă vă dată în acesta armată pentru ca legea se nu fie retroactivă. Era evidentă că nici chiară dupe legea actuală nimeni nu e obligată a servi de doue ori în armata permanente. Ar fi fostă dar uă neghiobie din parte-mi, uă asemenea cerere la care responsulă era prea lesne. Am cerută ca acești omeni se nu serve în „miliții“ și în „garda mobilă,“ pentru că în acestă modă, deși indirectă, ei plăteau de doue ori datoria de sânge, imposibiră celă mai greă. Am vrută ca ei se fiă coprinșî numai în glote sau în garda națională. Amendamentulă meă e faciă precum ă și procesele-verbale ale Camerei pe cari le voiă publica la timpă. Ve voiă fi dar forte recunoscătoră décâ în numerală d-vóstra viitoră îndreptați acésta erore care a desfigurată cu totulă argumentațiunea mea și a făcută se pară prea complectă triumfală ce dă atribuiți amiciloră d-vostră politici. Priimiți asigurarea prea osebitei mele stime. Al. Lahovari. Deputată. Ecă și pasagială din darea nășită de sumă, D. Lahovari propune un articlu din urmă, uă disposițiune transitorie la lege, prin care se zice că legea de faciă se nu aibă ună efectă retroactivă, adică că acei cari au trasă la sorți pînă la aplicarea legei, cari și-au făcută anii de serviciă sau cei cari s’aă esonerată se nu facă in viitoră parte de cătă din garda naționale și din glote, dară nu din armata permaninte. Acesta este ună principiă de dreptă publică, ipositură sângelui este imposibulă celă mai greă și nu trebue, este nedreptă ală impune de doue ori asupra unui individ. 1) Histoire du droit romain; préf. p. V. POLIȚIA RURALĂ. s Dorohoi, s’a alesă deputată la Colegiul al 2-lea, Colonelă Murguleță. D. Al. Lahovari ne trimite să scrisore, cerându-ne uă rectificare în darea nóstrá de sémá a ședinței de ieri a Camerei. Ne grăbimă a publica în întregă scrisarea d-lui Lahovary, în care ne-amă permisă a suplinia două cuvinte, celă mai pucină d’un parlamentarismă îndouială, și totă vă dată acelă pasagiă din darea nostră de somn, care a indignată arătă de multă pe D. Lahovari. Astă-felă, ori cine va putea vedea dacă există vr’uă diferință însemnată între rectificarea ce ne cere D. Lahovari și’ntre restul ă sumanului nostru, și dacă pretinsa eróre ce ne-o atribue d-sea, ar fi putută face întru cătă depueină se fiă mai strălucit triumful, atribuit de noi cumădice, amiciloră noștrii politici , sau dacă rectificarea ce ne trămite póte întuneca cătuși de pucină acestă triumfă, asupra căruia țara și viitorulă voră decide de este numai atribuită de noi amicilor noștril.