Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)

1868-04-22

„breilor” cele mai abominabile atrocități și arbi­­„traritățî, legea lorii este d­reptulü celui mai tare­ pentru ca unu Ebreu să potă ave în „ochii Francesului considerațiunea unui sim­plu cetățiană, trebue se fiă de trei ori maî „oneștii și de patru ori maî moralii decătu­ „unü creștinul“ Căndă se vorbesce asta­ fel, despre Fran­cesc și Germani, ce ne m­ai pate prinde pe noi mirarea căndă ne vedem, calomniați prin diam­ele austro-magiare de la cari se inspiră — o cică cu tristeță — și diabiulu Terra?! Maniu. FII CEI BUNI ȘI FII CEI VITRIGI. Din norocire între Ko­sia și terța nu o altă raporta­ de­câtă aceia dintre calul și victimă Și acesta ne și silimfi prin tote in­­ J’lec d­e a d­­­emunetra în străinătate (Terra.) Ințelegemii oposițiunea contra ministeriului, înțelegemu chiară oposițiunea contra tronului, daru cu condițiunea ca forțele nemulțămiți­­lorü se aibă isvorulu loru in tara; candu in­să unu.­partidu spre dezémarea partidului o­­postiv caută ajutoru la streina, candu ela peste căminele și mormintele strebuniloru noștri nu se sfiesce d’a voi se deschide dru­­mulu hordeloru cotropitóre numai pentru ca­priciul d’a învinge niște rivali, pe cari nu­mai vreșmașul­ din afară ar putea sc’î ni­­miclescă, ci atunci sufletulu ni se coprinde de uă amară indignațiune, și luăndu­ pana în mănă, nu mai combatemu nisce teorii ad­verse, ci invocămü instinctulu de conserva­­țiune ale poporului otomanu și sfânta sa iu­bire de Patrie și de libertate, congiurându­lü, în numele viitorului românismului, se nu a­­siste mai multü la acestă luptă dintre par­­tidulu streinului, cu augusta paciință mani­festată până acumü, ci, precumü leulű deș­­teptându-se cutremură munții la strigătul­ séu, asta­fel­ și națiunea coborîtă pe arenă, trebue se impetrescă de groză prin magne­­tica’î căutătură pe acele desnaturate ființe, a cärora opintiri în rocă d’așî face cea mai gloriasă țintă din întărirea templului națio­nalitate­ romăno, lucrbză cu uă diabolică stă­ruință la surparea temeliei sale. Ore seversitu-s’au nenumerate sacrificii, ci­rc­onduratu-s’au totă felule de persecuțiune, bre înlocuitu-s’a celo mai miselfi din despo­­tismuri prin cea mai reală libertate, pentru ca foștii noștri persecutori, in mici’loculu tri­umfului principiilorü celora mari pe cari le­­amü proclamații pe pamântul­ Daciei, se vie se ne insulte? Și pentru că insulta­torii o respíngemii cu dispreță, se alerge plini de turbare prin cabinetele de secole ostile nouă și se ațîțe, și se dea naștere la circular­i și la note, a căroru tendință se fiă totă­deau­­na umilirea caracterului națiunei române sau­ scăderea autorităței guvernului românii? Lungii limpii vomu sta marturî la astă desirenată mascaradă, în care, omenii cu uă vibță de­votată la prigonirea progresului, cultză a calomnia și a înfățișa astă­ de drepții călăi și libertățeî pe acei a cärora esistință și ale cärora averi le-au jertfitei intru susținerea causeî acestei nobile martire? Lungii limpü pe apostolii biciului, pe corifei­elăceî, pe pă­rinții regulamentului organicii, pe instrumen­tele lui Dashhoff și ale lui Ilalcinsky, pe ca­zacii Țarului sau pe căprarii Caiserului, pe Mentorii tuturoru invasiuniloru, pe esucato­­rii tuturor ii porunciloru date de către poten­tații momentului spre torturarea națiunei Ro­mane, lângă timpu îi vom vedea ascundendu supt veșmintele democrației sdrențuită livreaua celui mai corupuu și mai degradată des­­potismu? Saă credeți voi că poporulu Romană ai cădută in îndobitocire, că elu a perdusu su­­venirulu suferințeloră ce bați făcută se în­dure, și că ve puteți acuma după ce v’ațî adăpată din subirea frunțeî sale, se ve pre­­sintați înaintea luî ca salvatori, însoțiți insă ca și mai nainte saă de țină consulți, sau de­uă armată cotropitore? Căci, și în diareic ca și in conversațiuni­­le vostre, nu șoptiți la urechiă și nu propa­gați in publică, de călți ingerința streinului în afacerile terci. „Va sosi uă notă fulgeră­­tare din partea culăriiî cabinelă;“ „se vor­­beșsee de­uă invasiune;“ „se vorbesce de unui personagiu ce va fi trimisă de pa­ ROMANUL­ 23 APíU­LIU 1868 ieri spre a face uă anchetă;" iată psalmii pe cari în totă di­min­eța îi cântați cu năier­­binte religiositate! Și negreșită că pe aceste simțiminte patriotice sperați se zidiți piede­­stalulu influinței vostre în Societatea Romănă. Și apoi ca echo acest­oră strigăte antina­ționale, din candu în că­,dă ve­respunde pro­­testațiunea vre unui Consulii. Consululă Aus­triacă din Bacău e în momentul ă de față eroulu vostru, căci dinsula avu, după curmi se infirmă, prudința de a ridica iarăși velul după acea cesliune israelită, care îndată ce pare a se linișci puțină, să­mănă interesată d’a întreține agitațiunea se grăbesc c­a o sgîn­­dări din nou. Negreșiții că Austria se in­teresază multă de forta nbstră, negreșită că nu este podică și nu este dificultate pe care nară crea-o înaintărea României, de vreme ce înflorirea și puterea Vienei se în­temeiază pe veștejirea și slăbiciunea Bucu­­rescelui, de­aare­ce Principatele prosperându populațiunile Romăne din orientulu Imperiu­lui Habsburgilor, voră înclina către frații lor a cărora sănge și instituțiuni libere, îî in­vită a trăi dintruă viață comună și luptă protecțiunea acelorași legi. Austria fiindu fratele vostru de arme în lupta contra partidului liberală, nici unu ar­gumentă nu pote fi mai elocventu de călți acestă faptă; nici că dovadă nu pote areta maî clară scopulă ce dă urmăriți; și celă pu­­cină de astă dată nu veți spune că mână în mână cu magiariî și cu Austria că a’țî legată acestă frăție pentru a pregăti di­sc de glorie și de fericire multă încercatei vóstre Patrii! Pe căndu însă faceți apelă la streini, și espiblăndă totă , de nădală cestiunea israeli­­țiloră, sperați prin baionetele coloră d’ânteiă și prin banii celora d’al doilea, se resturnațî pe cîrmacii carii conducă actualimente vasală Statului, ministerulă Romănă prin vocea d-lui Ion Brătianu, ca ună ministeră cere are spri­­jinulă terre și sprijinulă Parlamentului, în­temeiată pe dreptul ă seă, și tare prin pro­­fimditatea convincțiunei și aspirațiuniloră sle­­le naționale, repunde și vouă și stepăniloră voștri: „Puteți, domnule ministru, se asigurațî pe d-nn î agințî că guvernulu Măriei Sale este d­ărîm­ a înfrena cu energiă orî-ce actă ară avea ună caracteră de persecuțiunî; insă, totă în acelașu timpu, este atâtrîtîi a nu suferi nici unu amestecă streină în afa­cerile noste interiore,­­și mai cu osebire în administrațiune, care este însărcinată cu, ordinea publică.11 Cu astă­felă de demnitate, moderațiune și­otărîre, nu a respinsă România amenințări­­loru din afară de cătă în acele epoce de mărire căndu avea pe tronul ă seă principi de ace­­a cari aă purtată numele lui Mircea luî Ștefan, lui Mihaiu, și alăturea cu carii posteritatea, în imparțiala*­ justiție, va înscrie pole și pe acela ală lui Carol l! Noi, mulțăm­indă cu recunoștință bărbați­lor , cari aă redicată la un așa înălțime dra­­pelulă României, terminămă dicendu-ve. Prin streini nu veți resturna guvernulu terrei căndă feria e cu densulă, căci indig­­națiunea generală se va ridica ca unii ura­­gană contra unei astă­felă de nesocotite în­cercări! Și amu voi se scimți, cine ar cu­teza se șuie treptele puterea pe brațele strei­­nilor­, suplă auspiciulă de a peri înghițită în­­tr-uă teribilă catastrofă? Și cinară dacă ună asemenea curagiu nu ar lipsi, c­ă ar fi cea mai gigantică crimă, căci ar fi cura­­giulu fiului ce are monstruositatea din îm­pl­in­ta cuțitului în senilă maîcei solo! Și am voi se cunoscemu pe cei capabili d’uă ase­menea temeritate! (Perseveranța [UNK]) ale cantbneloră între ele, siră ale țierilor­ limitrofe. Acesta adunare mai are misiunea a veghia asupra afacerilor­ relative la posi­­țiunea și interesele generali ale Helveției. In acestă adunare se serva cu limba ger­mană, fiindu-­c ă, după cum ă amă mai spusă, elementulu germană predomnesc o cu muine­­rală. De acesta însă nimeni nu se crede a­­suprită. Atătă francesiî cătă și italiana din N­elveția suntă familiarisai­ cu limba germa­nă. Mu e omă care se trbcă de cultă și prin urmare demnă de a se alege deputată fără se cunoscă măoară două limbi cu per­fecțiune. Dacă însă vrună deputată, declară că nu se pute esprime ,destulă de bine în limba germană, i se permite a vorbi și in limba sa, dară în protocolele ședinței dis­­cursulu­i se trece tradusă de stenografii biuroului. Proiectele de legi vinii în declararea a­­cestei adunări scrise în limba respectivă a cantonului. Fără a Se traduce, ele trecu prin revisiunea legală, și căndă se dec­lară de constituționale, prin președintele federațiunea se trimită guvernului cantonală, care le are facultatea de a le promulga; la din contra, se înapoiază cu observațiunile necesarie spre a se supune din n­oă cameriloră cantonale. Președintele federațiunei, care le represin­­tă republica, este secundată de ministerială cantonului în care are reședința capitala a republice­­i). Pentru afacerile și relațiunile esterne c­ă are de limbă oficială limba fran­­ceză, bră pentru relațiunile de corespondin­­ă cu cantionele se servă cu limba germană, în acestă din urm­ă casă limba francesă es­te facultativă. Mergendă cu studiul, mai departe vom­i mai descoperi ună roiagiă și mai admirabilă. Căndă vine casulă ca se co­respundă gu­vernele cantonale între ele pentru afaceri de reciprocitate, stră autorități mai inferiore (precumă primari, comisarii de poliția, tri­bunale), și căndă acestea suntu de na­ționalități diverse, conrespondințele se a­­dresa in limba usu­ală acolo de unde pur­­cedă, bră respunsurile se primescu egali­­mente in limba celora ce le facă. După a­cestă normă, dacă unu jude de instrucțiune stră­ină procurară are înaintea sa individe care vorbescă diferite limbi, primescă inte­­rogatoriele in dialectele respective ale păr­­ților­ și se alătură la dostine fără traduc­­țiune speciale. Elă pe scurtă mecanism­ul ă limbeloru și naționalități­lor d in Ilelveția! Elă mid’lbce in­geniese de a se înțelege între sine poporelc, cari voră se trăiseă iu adeverata fraternitate. Elă modulă de a avea uă pace și uă armo­nia perpetuă și de a ajunge fără pedică la desvoltare naționale, la libertate, la glorie, la civilisațiune și fericire. (Gaz. Trans.) ff. Sion. * vata ce o’nvolți cu îngrijire, nouă em­oțiune și totă urmândă, bcă că și cloșca cu puii de aură începu a*șî rodi­a capulă! . . . Dragă cloșcă! trebuiră se esclame atunci a­­cea cari aă bocită atătă timpă [perirea iei. Și n adeveră, ni se mărturesc o de nesee mar­­turî oculari că bucuria era atătă de mare la unii, în­câtă se manifesta prin jale: ve­­seliă mare ca și mâhnirea smulge lacrămi. Și apoi, atâta sgomotă, atâte anunciuri stereotipe, publicate în timpu­' îndelungată pentru a-i plânge disparițiunea, că clădire a­­tâtă de înaltă de calomnii contra guvernului redicată pe temenele puse de acestă dispa­­riune; tolă nimicită, curmată, derâmată, numai prin eșirea miciloră pui cu mama loră din vara museului de Kisingthon! Ce emoțiune! ce emoțiune! Aslu­ieră acestă tesatră antică ală Ro­mâniei, după ce fu e spusă admirărea Eu­ropei civilis­tle, s*a reatorsă în locașur ă scă primitivă. Totă s*a regăsită. Toții, și cloșca cu puii, și toți membrii comisiunea au­ arctatu prin procesă verbală mulțăm­irea loră. Ei! ce voră mai dice bre acuma acei cari au susținută că cloșca sburase din causa gu­vernului? mii scli? . . . voră găsi potecă lipsesc o viuă sera fă cu purceii de aură, nedespărțită tată d’auna de cloșca cu puii de aură în povestele babelor­ române.­­ Aproposită de scrifă cu purcei, aflăm­ă cu să vină plăcere că m­usculă nostru zoolo­­ică, a fostă înzestrată cu curendă de doue frumose achisițiune. Două mistreți, dintre cari m­ulți forte mare, ucisă și dăruită­ mu­­seului de d. Marghiloman, au fostă pregă­tiți cu multă artă în laboratoriul­ acestui muscă, șacumă se potă vede de ori­cine, în zilele în cari ușile museului se deschidă publicului, și recunoscu că ori care muscă pote fi mândru de a posede asemene bucăți, arare în Europa întragă Mecanismul limbelor in IMvolia*­ (Sfîrșitu). III. Afară de adunările cantonale, în cari anii arctatu deja cum­ă suntă regulate lim­­­bele; se scie că cele 23 de republice siră cantione sunt­ legate printrună pactă fede­rală, și representate prin ună președinte și uă adunare federale, compusă din represin­­tanțî aleși după numerositatea poporațiunei. Acestă adunare revisuesce proiectele de legi ce se lucreză in adunările cantonale, și are dreptu de veto in casulă căndu acele proiec­te ar lovi interesele generale ale republicei. * A vedea No. de la 19 Aprilie. In 1­8 Aprilie, nă sosită in Bucuresci re­sa­ure­le antice ale museulului naționale, cari fuseseră espuse câtă­va limpa privirilor­ ad­­m­iralóre ale cunoscetoriloru în musculă en­­glese de la Kisingthon. Sgomolelo r că­voillore, respândite de acei ce calomniază fără con­­sciință ori ce actă ală guvernului actuală și cari pună gloria loru a inventată tată fe­lule de acasărî neî ntemeiate, aui făcută a se da sosirei acestora preținse antici­tăți­nă bre care pompă. La portă la Giurgiu ele au fostă primite d’uă comisiune și ’nsocilu in totă călătoria loră, d’acolo pînă in capitale, d’uă escortă princiară de 20 de dorobanți călări și d’ună oficiăriă. In capitale au fostă primite de comisiunea de óemeni speciali, d’ună publică numerosă și ieri s’a făcută solemna cercetare a ticiștii, tesaură. De si­­cură vestita cloșcă cu puii cari se credea de unii, grad­ă detractori­loră guvernului, că și-au luată sborulă împreună cu mama loră pentru a se cuibări in musculă vre­unui bogată anticariă, nu contribui pucină la astă strălucită primire din partea publicului și solicitudine din partea ușîară cunoscetorî. In fine se procedă la despachetare, făcută cea cu mai mare îngri­jire la musculă engleze, cari trimise ancă una espresă pentru a insoci tesaurulă pînă a București. La fie­care bucată eșită din 1) In­gselveția capitala de reședință se schimbă alternativă în trei opine principale: Zurich, Berna și Bâle. PARTEI CEHICA­LE. PRIMA­RULII COMUNEI BUCURESCI. La 4 ale vii­torei luni Maiü, se va ține la Primăria concursă pen­tru darea unui posta de copiștii re­­masa vacanții în cancelaria Pri­mării. Condițiunile de admisibilitate în acesta poștă suntă: 1. Concurenții trebue se fiă ab­solviții clasile liceali. 2. Se aibă scrierea frumosă cu ortografia și punctuația. 3. Fiindu­că cela admisă are se înainteze în posturi superiore, con­­curenții trebue se aibă și cunoscință de redacțiune. Doritorii de a concura pentru a­­cesta poștă suntă invitați a se pre­­sint­e la Prim­ăria cu certificatele de absolvirea liceului, spre a fi înscriși între concurenți pînă în pred­iua concursului. p. Primarii, N. Mahalescu. No. 3845, Aprilie 17, 1868. Pe basca sentințeloru cu No. 5 și 592 promund­ate de Tribunalului Ilfov, secțiunea I și 11 și a comu­­nicațiunilor­ făcute Primării de doi. primulă-președinte ale acelui tribu­nale și președintele comitetului per­­manente de Ilfov prin adresele cu No. 173­ și 392, Consiliulu co­­munale în ședința sea de la 19 Marte trecută 1868, a decisă a se publica că personele însemnate și anume: 1. D. N., N. Manolescu, locui­torii în color­ea galbenă, suburbea Batiștea. 2. I­. Profesorii Barbu Constan­­tinescu din colorea Negru, suburbia S-ta Vineri. 3. D. Profesoră Nicolae Nițu­­lescu din colorea Albastră suburbea Brosceniî, aă dreptulu a face parte între alegătorii Consiliului comunale pe acestă ană. 3­49 Subsemnatulu daru pe temeiulu disului votci alu Consiliului pu­blică acesta spre soiința comună cu adăogire că numitele persone au dreptulu d’a vota pentru Consiliuli’i comunale în colorile aretate maĭ susu. p. Primaru, G. Petrescu. No. 3876, Aprilie 18, 1868. In puterea sentinței pronunțată de onor. tribunalu Ilfov secțiunea I, despre care mi s’a comunicații de d. președinte alu acelui tribunalu prin adresa­­ No. 1730, și pe leasca vo­tului Consiliului comunale din șe­dința sea de,la 19 Martie, subsem­natulu publica printr’acésta, că d-lui loan Vlad­­ide­scu Romănescu, de aici din capitale, i sa recunoscuții dreptului d’a face parte dintre ale­­getorii colegiului alü Ill-lea de A­­dunare pa anula corinte 1868, și prin urmare d-lum are și dreptului de a vota în acestu colegiu. p. Primaru, G. Petrescu. No. 3878, Aprilie 18, 1868. Declarațiunile de căsătoria făcute înaintea oficiarului de state civile din circumscripția a Il-a­­ lela 7—15 Aprile 1­868. D. Andrei Tudor, cărciumarii, din suburbia St. Visarion, cu d-ra Dobra Tom­a Sta­văr din acea­șî su­­burbe. D. loan A. Florescu, rentieră, din suburbea Boteni, cu d-ra Zoe Lenșiă, din suburbea Brezoianu, fiica d-lui Ion F. Lenșiti decedată. D. loan Lungu­, visittă, din su­burbia Boteni, cu d-na Ana G. Tortoșianu din Transilvania. BIURGULU­ I SOCIETĂȚII DE SCIINȚE PLULICO-NATURALE Anundță că ori cine ar voi se corespon­deze cu societatea sa se adreseze la Preșe­dinte, localulu Universităței. SALA ATENEULUI ROMANU Marii la 23 Aprilie­ 1868 și LITTERARIE DATA IN I'UOLITULU UNU­I SERMAN STUDINTE DIN fI T­R­AIN­A­T­ATE !, ROMANȚA NOUA ROMANA m­usica de cl. Schiletli, cantată de d-na S. A. Urechiă. 2. Fantasia pe motive din Belini, de d-na HÜBSCH. 3. Romanșă din VESPERILE SICILIANE de Verdi, căntată de d-ra Ninizza V. Ale­­sandrescu. 4. Convorbire de d. V. A. Urechiă, FAP­TELE NAȚIONALE ÎNAINTE DE 1­630, simțit are numai fapte instintive, ori de adeverată conștiință naționale? etc. 5. MOARTA­ romand­ă de Donizetti, cantată de d-ra Ninizza V. Ales­adrescu. 6. Ari naționale de d. 11UESCUI, inspectore musicilorii armatei. 7. „PANA CANDU FRATE ARDELENE?“ cu­vintele de d. V. A. Urechiă, cantată de d­ra Ninitza V. Alesandrescu. M­L Piano va fi ținuții de d. m­ lru Gagiule. Inceputuri precisă 8 ore sani. Prețurile locurilorii: Amfiteatru numai pri­ma filă, 10 lei noi. — Amfiteatru secunda­patra filă 5 lei noi. — Loculu 1­­ iii 3 sf.— Galeria 1 sfanții. Bilete se­clndă: 1. Librăria d. Socecă.— 2, ii. Ibnid, str.ida Lipscanii. — 3, d. V. A­­Urechiă, — 4, d. Fialcowki și 5, la Sala Ateneului, în clipa seralei, de la 10 ore di­­mineața până serii. CURSUL­ DE STENOGRAFIA va urma regulată în fote Duminicile și serbătorile, intr’unul­ din Salonele Academiei.

Next