Romanulu, mai 1868 (Anul 12)
1868-05-04
380 HOMANOLI) 4 MAIU 1688 RECTIFICARE.— In darea de semn a Camerei de ieri s’a omisă a se trece în resultatulu votului pentru alegerea vice-președintelui 23 bilete albe. „tăreî ulterióre a ómenilorü cari s’au „formatu suptu acestă regiune.“ Mai ântêiu do tóte, diabiulu Terra,r începe lungulü seu requisitoriu contra fraților noștri de peste Carpați , prin uă nouă declarațiune incidintale cumii că România „este prea puțină cunoscută în străinătate“, ceea ce ne provocă de a mai repeta și noi încă vă dată întrebarea ce oa- adresaserămă deja în atâtea rândurii triumviratului partitei boiăresci, și anume: de ce dară, domniloru, ne - amețiți d-vóistră mereu cu totă felului de invențiuni din străinătate, de vre- 1me ce le scrii prea bine că suntu basate pe un necunoscință absolută ] a stării nóstre sociale? ] Se revenimă însă la pura cestiuine a elementului romană din transilvania, în privința căruia putemă 1 vorbi cu imparțialitatea cea mai perfectă, nefiindă Ardeleni noi înșine, deși cunoscemu Ardelulu multă mai de aprópe de câtă doi. Blaremberg, 1 Carp și Pascal, cărora la rândul nostru, noi nu le tăgăduimu nici de cumă de a cunosce multă mai de aprope fermii Oceanului Atlantică. De la aparițiunea foii și pînă astăzi, diabula Terra ne a spusă deuă milă de ori, că partita democratică este compusă din ignorantismă și din întunerecă, totă ședința și toată lumina fiindă monopolisate în tabăra boieriloru, pe cari egoismulă forte sculabile alăt-loră Carp, Blaremberg și Pascal nu le permite de a’i numi altă felă, decâtă numai „partea cea inteliginte a națiunii.“ Așa dară, noi ne vomă’ține strictă în cerculu ideieloră diariului Terra, pentru care însuși Mântuitorul omenirii trebue se fi fostă negreșită să duce ori celă pricină marchisă, precumă cavalerii din evula mediă ( numită pe Maica Domnului „madame la comtesse“; ne vom ținea strictă în cerculă ideieleră jianului Terra, dacă să vomă ruga cu stăruință de a ne spune, unde ore se fiă ascunse acele ilustrațiunî ale diviiniator economice, istorice și literarie, cari se întunece numele lui Marțian, Cioariă, Laurian, etc., afară numai dacă nu cumuva fiecare dintre membrii „Ateneului Română“ se va fi considerândă ca uă celebritate! Noi nu vomă cerceta, dacă frații noștri de peste Carpați își facă studiele sorii numai în despotica Austria, sau dacă cea mai mare parte au eșită anume din clasicele facultăți ale Italiei, precum ar putea să ateste registrurile universităților de Padova, de Pavia, de Pisa, etc., nu- oi vomă cerceta acesta, căci nu în scolă omulă devine omă, ci după i ce ese din scolă, și în regula generale lista doctoriloru și a liceul frațiloru, nu este de cătă numai uă listă de nulități patentate sau cel nu multă de nisce aspiranți, pentru cari : ușa sciinței e deschisă, dar cari n’aă trecută încă peste pragulu acelei ușe. Ceaa ce diabulu Terra numesce cu emfasă „crescere în scólele celei mai bune din Occidinte,“ într’uă limbă mai prosaică se dice curată. și simplu „uă petrecere la Paris,“ și că să privesce resultatele unorila semeni petreceri, prea pucină sciințifice, apoi nu credeam se le fi descrisă cineva mai plastică de cătă nemilostivulă Shakespeare, căndă bij cinesce uă societate englesă boerească analogă altă-dată în pretensiunile sale de „partea inteligintă a națiunii“ cu societatea boerescă română de astăzi: ,, Ei au adusă din Francia căte-va1 „grimase, cel prindă atătu de bine, „încătă ai putea se juri că pînă și j „nasurile lor” suntă nisce consiliarîi „ai lui Pepin sau ai lui Clotar. “1i 1) Henry MII. act. I, se. 3. Dacă diabulü Terra are în vedere gramură de la ochiu, colorea mănușelor și artea conversațiunii, atunci în adeverii frații noștri Ardeleni stau forte josă pe scara civilisațiunii, dacă însă este vorba despre uă solință seriosă, despre uă moralitate antică și despre lină patriotismă fără „Neue freie Presse,“ apoi sfătuimă cu totă dinadinsulă partita boerescă de a merge se le învețe la Blaj și la Sibiiă, în patria lui Petru Maior, a lui Șincai, a lui Samuil Micu, a lui Lazar, a lui Șuluț. . . . Principele Antonie de Hohenzollern avu dară dreptate de a se plânge, că bulevardulu Carpațiloru ne despărțesce de elementulii transilvanianü, și dintre toți Romănii numai d-niî Blaremberg, Carp și Pascal n’ar voi se ștergă acestă fatală bulevardă, de dincolo de care vineză de secolî partea cea mai democratică a naționalității române.... III. In fine, mai este âncă ceva. Diabculü Terradice: • * „Prințulă de Hohenzollern crede „că uă vieță de omă nu este de „ajunsă pentru a da României ci„vilisațiunea cel trebuesce. Noia„vemă mai bună speranță în viitorul” țerei nóstre, și, întru acesta, „trecutul” este pentru noi ună de„tasă pentru viitoră. Ce era România suntă 30 de ani, sub punctulă de vedere intelectuală, și ce „este ea astăzi? Ce eraă pe atim„cea instituțiunile nóstre politice, și „ce suntă ele acumă?“ Aci naivitatea partitei boiăresci întrece tóte marginele imaginațiunei. Ea mărturesce cu francheță, că de la 1848 și pînă astă-zi Romănia a făcută pasulu celă mai gigantică pe calea culturei intelectuale și a instituțiunilor politice; dară nu ne spune nici decumă, cui óre se datoresce acestă fenomenă, unică în analele lumii prin răpediciunea și mărimea progresului? Ca lacoma omidă, ec-șî caută uă pradă Pe frageda mlădiță, Ca negra lipitóre pe simulü de zăpadă Ala dulcel copilită, Botăruie! Cinci vecuri, cină vecuri și maî bine, Seloșii de dușmănia, Sugeatu nu frundă sucurii și sângele în vino Din blânda România! De groză și durere, de muncă și bătao, De jafft și umilință, *Amur strigată, dară glasulu se înăcă și se tue D’arăta suferință. Și ca in codri frématu, ca murmură în izvore; Asia nn no suspinulă Maî remănea eră singură, se spună cum no dóré, Cătă doamnoi o chipulă.. . Și tu rîdeaî, jupărie, cu fală și rănjire. Rîdeaî, precumă unu gîde, Ce’șî vede jertfar! mortă d’uă singură isbire, Se laudă și rîde! Căci nu seiaî, că viéla, închisă m nemișcare, E cea mai cu putere. II Căci nu credea! c’un sufletă se face mult maî tare, Călindu-se 'n tăcere!... Suspinulă, ca scânteia, cădută josă în paiă Scă p’ună covoră du spice,Păndindă să adiare, S’o umple în văpac și’n aeră s’o rădice; Suspinul, cănd poporul întregă din pept îl scote Ș’ună echo se găsesce; Suspinulă, ca scânteia, turbată cuprinde tote Și’n prafă se mistuesce!... I Acelă suspină din 1848 a fostă partita democratică, eră echo. Francia. n. T. Ildiden. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!!. Ședința de la 3 Maiu 1868. 1 / Luptu președint a domnului Fetu. Se făcu comunicările La ordinea rjilei este urmarea discusiuneî asupra legei poliției rurale. D. I. Ghica raportatore dă citire art. 19. Părintele Șerbănescu (zice că fiind îi că Camera aotărîtu ca proprietarii sĕ aibă pîndarî suplu direcțimma Primăriei, vitele de pripășii prinse pe holdele proprietariloru se nu fiă duse la locuința proprietariloru ci la oborulu comunii la Primărie. Părintele Șerbănescu citeza unu faptu în care und proprietară a luată mai fără protestă boii unui locuitoră sătenă și după ce i-a ținută dovedile în care timpă pămentulă sátenului a remasă nelucratu, după ce i-a dată înapoi ba și desbrăcatu. D. Gheorghiu susține propunerea părintelui Șerbănescu căci în adeveră se comită cele mai mari ilegalități de proprietarii cari prindă vite cb ale sătianiloră pe proprietățile loră. D. I. Ghica combate propunerea, căci vitele potă muri de fume în obórele primărieloră unde n’au nimica de mâncată, pe căndă legea de fac să obligă pe proprietară a hrăni ș’a îngriji vitele pînă se voră găsi de proprietarii lorii. D. C. Cantacosino zice că chiaru la moșia d-sele unu boă ală unui sătianu a trecută numai drumulă și arendașiulă Ia prinsă și nu ba liberalii pînă nu i s’aă plătită 22 lei. Asemene abusuri suntă fórte dese. Apoi căndă se va sei că tóte vitele de pripasă se află in oborulă comune, atunci celă care ’și perde vita nu va fi silită se umble din casă in casă pentru a o găsi, ci va merge dreptă la oborulă Primăriei. D. ministru edu Justiție zice că cele relatate în privința abusuriloru suntă camă așia insă nu tóte comunele au obore ș’apoi comunele n’aă mici’loco ca proprietarii a hrăni vitele, dacea a crede că este mai avantagiosă pentru ambe părțile, ca se remâic articlulă astu-felă cumă este în lege, adică ca vitele să fiă conduse la acela pe ale cărei proprietate s’aă găsită. D. Micescu se unesce cu părintele Șerbănescu, însă dacă vitele stândă în oboră 2 4 ore nu se vor găsi de proprietariulă loră, atunci primăria se le dea la una săteană spre a le căuta pe sema celui ce le-a perduső. D. Marghiloman cere asemene ca vitele se se trimisă la oborulă primăriei, căci vitle de pripasă suntă principala casă de discordie între proprietarul mare și cei mici, sătianii; prin astă mesură se va înlătura discordia a ésta, lăsându asupra primăriei totă îndeplinirea ceremirii de despăgubire. Se dă citire amendamentului părintelui Șerbănescu care cere ca vilele de pripasă se se trimiță la oborul primăriei. D. Mehedințianu presintă ună amendamentă care e totă camă în sensulă celui ală părintelui Șerbănescu însă mai desvoltat și mai explicată. D. G Ghica propune un amendament prin care cere ca fiecare comună se fiă obligată a avea ună oboză, pentru vitele de pripasă, și in privința înființărei acestui oboră sc se ia in discuțiune adăugirea introdusă în lege deuă secțiune a camerei trecute. Dl. Ghica dă citire acelei adăugire care prevede totemesurile pentru astă înființare. Mulți deputați se unescu cu amendamentul d-lui G. Ghica și retragă amendamentele loră. D. C. Niculescu dice că se nu se suprime din lege cuvintele de „în îngrădirea casei“ căci în aste îngrădiri potă fi grădini și vitele intrândă le strică. D. Marghiloman combate părerea d-lui Niculescu căci aci nu este vorba de grădini, despre care se vorbesco în lege mai la vale, ci numai de curtea casei in care nu se pote face nici uă stricăciune, și ar fi nedreptu a se globi numai pentru cea intrată în curte. D. C. Grădișteanu susține ca vilele se nu potă intra nici In curte fara fi globite, căci se scie cătă stricăciune facă porcii prin curți în cari potă fi grădini de plăcere, arbori aleși. D. Gâlcă menține articlul din lege, căci presinte mai multe garanție, însă se se institue ună controlă de primărie asupra viteloră de pripasă, spre a le pută găsi fiecare perifetoră pe registrele primăriei. D. Magheru propune unu luptă amendamentă la amendamentulă d-luî G. Ghica, prin care cere ca fiecare comună se aibă atăte obere căte cătune are, căci adesea unele comune sunt fórte respăndite. Se ’nchide discuțiunea și se pune la votă amendamentală d-luî G. Ghica. Camera îlă primescc. Se pune apoi la votă articele relative la înființarea oberelor și la datoriele comunei în privința viteloră de pripasă, ceaa ce face parte din amendamentul ă d-lui G. Ghica. La art. 1 își are loculu supt amendamentulu d-lui Magheru Insă fiindă combătută de d. C. Cantacuzino, d. G. Ghica propune a se modifica lăsăndu-se comunelor, facultatea d’a înființa unulă său mai multe obóre, după trebuință; cu astă modificare se primesce. Se voteza și cele l’alte optu article, carî facă totă parte din amendamentul d-lui G. Ghica. Se voteza apoi iară discuțiune art. 20 din lege. Se dă citire art. 21 din lege. D. Opran cere ca amenda se nu se plăteasca către primărie ci către acela a cărui proprietate este îndăunată de vite. Se presintă de d. Turnaviturnă amendamentă, prin care se zice că daca proprietarulă căruia s’a adusă stricăciune va voi se ierte pe proprietarulă vitei, să se scutéscá atunci de amendă. D. Gălcă se unesce cu art. 21, pînâ la cuventură către comună, iară cele de mai la vale cere se se ștergă, combate apoi amandamentulă d-luî Turnavitu. Se cere închiderea discusiunei și ce primesce, apoi puindu-se la votă amendamentală d-luî Turnavitu care cade, se pune la votă art. 21 și se priimeșce. Se citesce art. 22. D. I. Vargiloman cere a se specifica și a se supune la uă amendă mai mare aceia carî, nu din greșală și din întâmplare sapă vre-uă vită în holde, ci din adinsu le conducă singuri. D. G. Ghica arătă că în lege se prevede asemenea casă. Se pune la votă art. 22 și se primesce. Se dă citire art. 23, și după uă mică desbatere se primesce. Art. 24 din proiectul guvernulului se suprimă. Art. 24 bisăală comisiuneî se pune in discuțiune. D. I. Vargiloman e de părere ca se se dea doue decimî din amendă celui ce va prinde și aduce vitele la oboru, ca se-î facă prin acesta a veghia maî bine. D. Savgiu cere ca se se dea și proprietarului ce va prinde singură vitele, acele doue decimî. D. Iatropulu combate pe d. Marghiloman tlcăndă că daca s’ară primi propunerea d-sele ară ineuragia in vițiă și ar face pe mulți se gonăscă vitele numai ca se le pot a prinde. Art. 24 bis puindu-se la votă se primesce. Art. 25 se suprimă. Art. 25 bis din proiectulă comisiunea se lasă a se pune maî la urmă. Art. 25 Iris se pune în desbatere. D. Marghilomană și Corneli propună căte una amandamentă esplicăndă articolulă în desbatere. D. G. Brătianu combate amendamentele. Se pune la voia amendamentulu d-lui Corneli și se primesce. Se citesce art. 26, 27 și 28 care primescă. Se ia in desbatere art 29, la care d. Micesiu propune ca amendamentă suprimarea amendei ce se dă căndă ună proprietară, de vite sau de cămpă nu se va mulțumi pe ispasa primarului, căndă ea se va găsi bună și de consiliulă comunală; puinduse la vot se primescă amendamentulă, apoi puindu-se la votă totă articlul ă se primesce aseminea. Se citesce art. 30. D. Gr. Ghica, pune ună amendamentă care se înlocue art. 30 și prin care zice că Prin^rulu se polă judeca fără apelă pină la suma de 15 lei noui în coșurile de amende. Adunarea îlă primesce. D. G. Ghica propune ca amendamentă, în loculu art. 31, 32 și 33 trei article noui, carî se primescu. Art. 34, se primesce. Art. 35, se suprimă. Art. 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44 se primescu după cum ii suntu in proiectulu guvernului. Art. 45, se primesce ca în proiectulă comisiunea. Art. 46, 47, 48, se primescu ca in proiectulu guvernului. Art. 49, se primeșce cu modificările comisiunei. Art. 50, se primeșce ca în proiectur guvernului modificată de comisiune. Art. 51, 52, 53, 54, 55, 56. Se primescă ca în proiectur guvernului. Art. 57 se pune în discuțiune și propuindu-se de d. Gâlcă, ca un locă de 50 lei vechi amendă în privința celoră ce ar ascunde vita de pripasă, se seifică 50 lei noî, se pune la votă, cu bile, și constatându-se că nu e numerală regulamentară de deputați presințî, se declară votura nulă. Ședința viitóre pentru măne 4 Maî. SENATULU ROMÂNIEI. Ședința de la 3 Maiu 1868. Supu președinta d-lui Costaforu. Dupe citirea unor comunicări D. ministru de resbelu dă citire mesagreloră prin care se’nainteza in cercetarea și aprobarea Senatului. Proiectul de lege pentru organisarea puterei armate, și acela pentru modificarea codicelui penali militară, D. ministru cere cu stăruință ca aceste proiecte de legi se se recomande secțiilor spre a le lua de urgență în cercetare și a se prefera naintea altora. Se decide a se tipări și trimite la secțiuni. Se dă apoi citire unei propuneri prin care se cere ca cu pensiunea vânzjărea a unei părți din bunurile Statului, se se apere de acésta vânzare, locurile pe cari ar fi clădită viuă monastire, raionul ă iei, schiturile, și metocurile monastirescî, etc. Asupra acestei cestiunî au luatu mai mulți d-nî senatori cuvîntulu pentru și contra și unii susținu ca acesta se facă obiectulu unui proiect de lege. D. ministru de financie arătă că nu este nevoie de uă lege suplimentară in acesta sensă la legea pentru vânzarea bunurilor Statului, căci noi nu vomă ajunge nici vădată In starea aceia extremă de a vinde locurile pe cari suntu clădite bisericele monastiresci etc. și chiaru în acestă stare fiindă că Românii au pusă totădăuna religiunea întrunii punctă forte Înaltă, și pornindu dintr’unu punctă religiosu nu voră vinde acele locuri. Em. Lea Părintele Mitropolitu primară, mulțămită de patrioticulă și religiosulă respinsă dată de d-nn ministru de financie, cere trecerea la ordinea dilei luând o actă seriosă de acestă respinsă. Se trece apoi la ordinea ijileî și consultându-se Senatulă se decide a începe ma âniciu cu desvoltarea și discuțiunea interpelațiuniloră ce erau puse la ordinea ijileî pentru acastă dl. D. Nicolae Crețulescu desvoltă interpelarea sea făcută in privința creărei unui postii de luptă-directore ală „Monitorului Oficială“ fără lege specială. D. ministru respunde că acestă poștă nu este să creare nouă intruni servietii organisată, ci de urgență, pănă se viă cu unu proiectă de lege specială a fostă silită a reînființa acestă poștă care nu era desființată, printr’uă lege specială ci printrunu decretă. Astafelă dar ba reînființată printrunu decretă, pentru cuvântul că lucrările la „Monitorii“ erau prea grămădite. D. Ionescu observă că, ca tipografă știe că lucrările s’ară fi ușurată mai multă daca d. ministru in locă de una funcționară superiori, ar fi adăogată trei sau patru lucrători în tipografie, și ca dovadă pentru acesta aridă că Monitorulu publică ședințele Senatului Iată prea tărdiu, și că una din ședințele trecute ale camerei, eră atătă de greșită tipărită în cătă se desnaturau cu totulă discursurile oratorilor, prin urmare nu s-a adusă acestui serviciu nici uă îmbunătățire. | | —---—■ ■ -------------------------------——