Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)
1868-06-25
ADMINIISRTATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1. — REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. ANULU ALU DOUE-SPRE-DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CA FIT. DIST. PIAND ....... LEI NODI 48 — 58 PE BEBE LÜNI. . . . „ „24 — 29 PE TREI LDNI.............. ., „ 1215 PE DA LDNA............... ,, ,, 5 — 6 DSU BBEMPLARD 2 4 BANI pen rar pari a pe trimebted fb. 20. FENTED AOSTRIA.............FtOR. 10 VAL. ADST. ■ MAR^lJși MERCURI 25—26 IUNIU !?...0 LUM1NÉZA-TE ȘT VEt Fa PENTEÜ ABONAMENTE, ANJN9IÜBI și BBCLAMa A 8E ADRESA IN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARTLfI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚlI DIABIULUT ȘI PRIN POSTA. " LA PARIS LA D. DABRaB-IIALLEGRAIN EDE DK l’anCIENNE COMEDIE NO. 5. ANDN91DB1LE LINIA DE 30 LITERE..........................40 RA NI INSEETIDNI ȘI RBCLAME, LINIA . . 2 LEI NŐD SM V1TIU TELEGRAFICI) Al.U IHMI.VMl.i l. PRIMARULÜ 2. Alegătorii colegiului I-inden-COMUNEI BUCURESCI. Tise. TMr 'fTM'a fi? de 9 iuliu viitorii totu ín localulu Fiindu că prin convocarea făcu- o spelului comunale ca se alegă ținută de Primărie prin înșciințarea sea senatorii din partea districtului No. 5651, cu data din 15 Iuniu 3. D-nii profesori ai universității curinte, pentru alegerea Senatori-din j Bucuresci, se vor întruni în diua lora din judeciulu Ilfovu, din scă- de 11 Iuliă viitorii, în localulu A-pare de vedere a cancelariei nu s’academiei, ca se alegă eră-șî una păzită termenulu prescrisă de art. senatore, alesă dintre dumneloră. 46 din legea electorale de a se re- Primară ad-interimă, G. Lapati, sti dd. alegători cu 21 cicle înainte No. 5,880, 1868 Iuniu 21. de filele fixate pentru alegeri, d. ministru de Interne a mid’locitu la Măria Sa Domnitorulă, și prin înaltulă decretă cu No. 1059, s’a prelungită termenele fixate pentru un- paris 7 Iuliu j,iar iulQ la patria Consele alegeri cu 6 dile adecă, stată că dramele oficiale din Berlin, revinü Colegiulă alű II, în zua de 7 la obiceiurile lerii de denigrare și de provoluțiu viitoră, va alege pe senato- care, pe cândă desbaterile legislative au puse , rulă cerută de art. 68 din Consti în evidință dorința ce au tóte partitele de a menținea pacea, rațiune. Colegiulu I, la 9 Iuliă viitoră va alege pe Senatorulă cerută de art. (Servitu du privatu alu MONITORULUI). 68 din Constituțiune și Iuliă.— ***** ca aiegiulu profesorloru Universit6e gubernile au recunoscua „nanimB și tări din Bucuresci, la 11 iuliu vii par a reserva ca, este datoria tutulorii puteroră, va alege pe senatorulă cerutăriloru d-a preveni verî ce iritațiune, ce arii de art. 73 din Constituțiune, putea se se ivescá in țerile de pe lângă Si astăferă cu acesta prelungire Dunăre- În casa cândüare exista diverging AV , iar 3n de opiniune între marile curți. Discursul ă se împlineste termenulu cerută de : 1" ....... , „ 7 J, k , im Thiers, în camera legislativa, ataca polilege de 21 zile, care se numeră etca exteriora și administrațiunea financiară la 15 luniă curentă, adică de la cjicendü că acesta din urmă este fără exempara primei convocării municipali- pio, și este astăfelă, pentru că ea este cătățit cu No, citată mai susă, fotografiă exactă a politicei exteriore. Subsemnatulă dată primară alu Thiers doresee ca Francia se fiă armată, comunei Bucuresci, confirma art. ”ue“,ra res“' dare een,ro a , areta Europei ca nu voesce se sufere nici 46 din legea electorale, invita prin Usurpațîunî. Equilibrulă europeană depinde de acesta din nou pe toți d-nii ale de la restabilirea sistemului de federațiune getor, ce suntă deja înscriși în lis din Germania, și populațiunile germane astele electorali definitive ale anului piră la acesta restabilire, de cândii ele suntă curentă 1868 pentru Senată, că în sigure de neintervenirea Franciei, filele însemnate mai josti, la ora 9 VIENA 2 Consiliulu muniipale j A • TM co Jnmnonzoonm de dimineță se se adune spre a pro- a votatu la unanimitate și de urgența pro1r voa î testațiunea contra atacurilorumtunesc, concede la alegerea Senatoriloru in a yinte in alocuțiunea papale. Guvernu are ceste locali și anume: deplină încredere în consiliulu comunale. A-1. Alegătorii colegiului alu II-lea locuțiunea este una amesteca cu tezatoriü în pentru Senatu se vor întruni în diua legislatura statului. Consiliulu comunale așde 7 Iuliă vîitorul, în localulu ospe “£*. “ » ?■«*> luluî comunale (pinera Ghica), ca belgrad, 2 Iulia.— Aprópe 1.600 de se alegă unu senatore din partea oamenî de încredere din miliția țereî austaturașului, în tabără înaintea Topohideruluî, după inspirațiunea guvernului. Acesta disposițiune este privită ca măsură de precauțiune. BELGRAD, 3 Iulie.— Noulu ministeru s-a compusü astafelü: George Trenici, președinte și la justiția; Radivoj Milojeovici, la interne și interimű la externe; Panta Ivanovici, la finance și interimű la instrucțiune; Colonelulu Iotza Marcovici, la resbelű. După proclamare, principele merse înaintea armatei, compusă din tote districtele Serbiei, și adunată la Topohiderű. Ministrulu de resbelű a cuvântat astafelu : „Bravilorul É ca principele vostru Milan Obrenovici IV, pe care marea Skupcină l-a proclamată de principe ereditară al Serbiei. Priviți bravilor, acea pădure, unde infernali trădători, au versată sângele nemuritorului nostru intimă soldații, principele Mihail Obrenovici, cu scopul a ridica pe Tronu trădătorului, luptă care s-ară fi Îngropată viitorulu nostru! Din sângele inocinte ale lui Isus, Christu a eșutu sânta și nestrămutata nostra biserică, care salva cu onóre universula și popórele! Din sângele inocinte ale principelui Mihail se ésá, braviloru, uă Serbiă mare, liberă și fericită! Acuma, bravilorü, se juräma credință nestrămutată principelui nostru Milan Obrenovicî IV! Se trăiască Milan Obrenovicî IV! “. BELGRAD, 3 Iulie.— Proclamațiunea regenței declară că voiesec a menține cuvintele zise de principele Mihail „că legea este suprema voință a Serbiei,“ promite a desvolta forma naționale, exigințele timpului, de a perfecționa instituțiile țerei, a convoca mai adesea Skupcină și va face totul pentru a asigura țerei binefacerile liniștei pe basa ordinei. VIENA, 5 Iuliű.— Ministrul de resbelți alü imperiului a ordonată a se lăsa în concediu căte 20 de omeni de fiecare companie. Acesta face reducțiunea totale a armatei cu 36,000. Respunsuru lui Beust la alocațiunea papale s-a espediată erî. Vice-regele Egyptului nu va veni aci. Medicii l-au consiliată a nu face călătoria la Dunăre; vice-regele va pleca la Ancona sau Triest. RODOSTADT, 5 Iulie.— Astăți va avea locü. căsătoria marelui duce de Meklemburg Schwerin cu principesa Schwarzenburg. BELGRAD, 5 Iulie.— Skupcină a adoptată două proposițiuni: Escluderea eternă a principelui Alex. Carageorgevici și familia sa de la tronü și convocațiunea în fiecare anü a Skupcinei. Millan a visitati de mai multe ori Skupcina, care s-a închisă, după o scurtă alocuțiune a președintelui. Astăzi, la 11 ore, principele Millan a fost tunsă la catedrala. Pe urmă a fost o recepțiune la palatű. Gorpură consulară felicitată pe principele prin D. Longroth, dorindu-î că domnie lungă și fericită, pentru prosperitatea Serbiei. Principele a mulțămilă, având o speranță că, pe calea ce va urma, va avea, ca și unchiul ă scă, buna-voință și simpatiile puteriloră garanți. La plecarea adresată agintelui romană căte-va cuvinte bine simțite, asupra amiciției, care esistă între Iromănia și Serbia, avendu credința că voră fi totă dăuna bună amice. Bii miresei Corespondința nostră telegrafică de adi ne silesce se ’ncepe cu revista prin a da sema în scurții despre starea spiritelor și în Occidinte. Precum orice diariulu La Patrie, discursurile pronunciate în tote Camerele tindu tóte la menținerea păcei; cu tote aceste temerile de resbelu nu se potu risipi. Astfel a aduna căte-va zile diariulu La France anunța că guvernulu prusiana ar fi reclamată la Paris contra purtării soldațilorii Hanovrianî, înturnați in Francia. Acestă scrie a alarmată spiritele pînă ce Le Constitutionel a demințită forte categorică spirea dată de cătră La France. Boia d-lui de Bismark și congedială ce s’a luată spre a s’odini și căuta, a provocată asemene felurite zgomote. D. de Bismark, riică unele diarne, fiind b ună adeverată omă politică, voiesce d’uăcamdată pacea pînă ce va întări edificiulă redicată după Sadova. Acei însă carii sunt mai nerăbdători și mai militari, între cari se citeză strălucitulă generaliă de Moltke, voiescă resbelulă și să voiescă îndată și de acea a s a bolnăvită d. de Bismark. Spre a ie atribui celoră ce ncongiură pe Regele Prusiei și generaliului de Moltke asemene cugetări, a contribuită mult și discursul ă pronunciată în Parlamentul germanu de cătră acestă din urmă, din care resultă că generaliulă cere primo: ca Prusia se devie că putere militară atătă de tare încătă nici una se nu mai cuteze s’o atace; secundo: s’ajungă la unitatea Germaniei și d’acea a d. de Moltke adică: „ne trebue armată și flotă pentru a ajunge la acea unitate.“ Pe daltă parte a Iarmi stil spună că spiritulă publică s’a desceptată pre multă în Francia, încătă partea resbelică și reacționarie împinge pe cătă pete la resbeli, spre a potoli spiritele printr’uă dușă de gloriă. Totă aceste darii, și mai cu semă graba și stăruința cu care tóte națiunile se urmeză, suntă causa că spiritele suntă în neodină în Occidinte și se respăndescă pe totă dina scriîcari des’ară adeveri, ară fi în adeveră amenințătore. Pe d altă parte Gestiunea Oriintelui contribue toate a menține temerile de resbelu și pe acestă terină temerile suntă cu atătă mai mari cu cătă suntă mai temeinice. Prusia, oricâte ar dice cineva, nu este de creștută c'ar dom ună resbela pentru a ajunge la unitatea Germaniei. Dacă domnul de Moltke a cerută uă armată ș’uă flotă mare pentru a ajunge la unitate, acesta nu va se clică că voiesce resbelul, ci din contra, căci este scrută că nimică nu scutesce uă națiune de resbelu ca uă bună pregătire pentru resbelu, uă armată puterică din tote puncturile de privire. Este însă învederată că pentru a ajunge la deplina unitate a Germaniei, Prusia ared ajunsă atracțiunea naturale. Că cătă Germania Nordului va fi mai tare în armata iei cu atătă atracțiunea devine mai puterică, mai iresistibile. Acestă mare și nestrămutabile adeveră îlă cunosce nu numai, dacă germanii și bărbații iei politici, dar însașî Presa austro-magghiară și d’acea a ea s’a silită și se silesce, prin felurite calomnie și intrige, cumă bande bulgare armate, ș.c. t. prin totă felul ă de pedice a ne opri FOITA ROMANULUI XON DE GHAZOL. PARTEA ANTEIA. I. Domnului René d’Autichamp, comandante alü Fregatei La In stagiune la Yokohama, îaponia. Nu creții în romanii, scumpe René, și nici eă, mulțumită cerului. După ce amu fostă crescutu pe corabie ca una pusă de supă de mare și amu serviții șepte ani suptu Amiralele unchiulu meu, trecêndu prin tóte latitudinile, negreșită că nu acuma Imaginațiunea mea mai póte fi surprinsă. Ș’apoi i chiarü d’ar fi mai remase în urmă colții alți ființei mele vruă naivitate adormită, două ani de Jockey-Club, ar fi schimbații forte inclinărele mele spre Idile, chiar dacă le a-și fi avută. Cu tote acestea sosirea mea la Chazol fu întâmpinată d’atătea aventure, în cătți îmi pare camă fostu d’uădată aruncată într’uă legendă fantastică alii cărea-a ași fi devenită din întâmplare eroulü. Suntii uimită, încremeniții, ca cumă mi-ar scăpa din măni direcțiunea vieței mele; cumii Insă soiă ce groză ai de precuvântări, me oprescă aci, căci te ve’u, scumpulumea, gata se ’ntorcî foia și se cauți faptele .... deci faptele écale, ele sunt destulü de ’nsemnate prin ele însele spre a le ’nregistra aci ,Ji cu di, după modelulu cărții după baterii, chiarü de mar fi de Cată spre a vorbi cu tine ș’a distra esistința la monotonă in țară cu femeiele galbene. Nu scii unde și cumu te va găsi raportulü meu, fiindu că curieruluflăcă vădată numai pe lună. In ori ce casă lea a ce mi se ’ntâmplă este destulă de durata spre a nu neglege nici amenuntele. Acestea risc spre a scula introducerea mea, adaogă întrunii cuventu c’amu vedutu ie Langlade, notarulă și pe Girard intenlintele; architectulu a sositu, lucrătorii suntü a lucru. Nu se va ’nchiăia luna și Charel și va fi reluată vechia î splendóre, și va fi ?ata a te primi cându te vei íntorce. . .. ifară numai de nu voi fi silită pîn’atunci se plecă din țară. Afacerile speciate, vin la aventurile mele. Acumă trei dile, fu-i desceptatu pînă ’n ijină de sunetulă cornului. Douî din picoirî mei cei nouî se esercitau la uă fanfară. Nu voi dice că era uă armoniă divină, dară e crudă, căci musica este făcută de mine, și este bine eseculată, ceea ce fu causa că nu bombăină multă că me siliră se mie scolă. M’amă dusă Ancă și iamă complimentată cu supă se le daă orecare indicări de autoră în privința unorămuande; apoi, după ce aruncaî uă privire asupra lucrărilor castelului, ne mai sclindă ce se facă pînă la ora gustării, mi am luată pușca și m’am duși în pădure. Ori cătă se fiă cineva de sătulă de splendarele naturei și chiar ă dac ar reveni ca mini din Indii și de la lava, este uă impresiune dragă René, de care sufletulă nu se poți feri cândü revede terămură natale, fiă chiarî ela sterpă și pustiu. Nouă mai cu sdină marinariloră ne este scumpă uă asemene bucuriă, dară nu este de sicură nici una ma dulce care’ntorcerca în loculă copilăriei nóstre după ani mulți de estică. Adese din capetulă lumea veduseră, ca într’uă oglindă farmecată, acelă colță ală Provencei nóstre, singurulüpate care, ca prin minune, are umbră și păduri, și apoi in senulű acestui loc de repaosă castelulă cu turcie, movila, valea unde sărpuiesce Durance, rostogolindu-șî apele ca unü torinte .... înțelegi dară mișcarea ce me coprinsese cându la fie care pasă se descepta în mine căte uă suvenire scumpă. Plecasema singură ca se potă mai bine se gustă plăcerea acestoră suvenire, și eramă fericită a merge după intâmplare și ami regăsi calea prin potecele perdute. Pătrunsă de farmecul acelei ore a dimineții in care totulă se desceptă, mergeamă după fantasia mea. Ici și colo căte uă ramură lovită făcea se plate asupră-mî picăturile de roue. Este uă cale care, înflorită și sălbatică totă d’uă dată, cotescc stencele Sant-Nonorât. Loculă, mai pustiă, are ună feliă de mărire dulce și aspră ce-țî copiinde sufletulă și te face se cugeți la unele din tablourile lui Salvatore-Rosa. Este Ancă și uă ruină p’uă stâacă scrumbată ce amenință prăpastia. Din cânda în căndă prin calea în virtită, sunt oarecare spărturi în pădurile varei, pe unde se vede muntele Ventoux ce acoperă celulă. Voiosă, resutlăndă cu totă puterea plămâniloră acelă acră curată, simțeamă acelă simțimântă de libertate și d’a fi cineva stepănă pe elă însușî celă desceptă singurătatea. Canele mei bătea cringulețele, dară nici că visamă la venătore. Mergeamă pe in templatele ... In semă,...................D’uă oră rătăceamă in middoculă stânceloru făr’a ntălni ună sufletă de ornă, ș’aprețuiamă că eramă m î multă de doué leghe departe de castelă. Incepusemî a simți lumea și situațiunea mea devenia critică căndă din fericire zării doué séu trei capre slabe pe priporulă unei stânce. Păstorulă nu putea fi departe; me urcată acățându-me de copăcei selbatecî. Căndă ajunsein inversă, veijură ca la fiece pași departe de mine uă fată cam sdrențertsă ș’ală căriî aspectă ciudată me surprinse. Inchipuesce-țî mnă felă de Velleda leranesca, cu peruță despletită, cu capulă împodobită cu flori de cAmpă. Plecată pe micuță basmă ală unui isvoră, ca s’oglinda și-șî vorbea chipului scă întocmai ca uăpăcuilore de capre bucolică. Ea se sculă speriată venindu-me, și remase zimbindă inainte-mi, camă confusă, privindu-me cu acea indrasnele provocătore arătă de naturale in ochii fetelor- nóstre Provensale. Renumele Arlesianeloră ’mi era intr’adevĕrit destulă de cunoscută; cu tóte acestea nu mé putusă feri d’a nu admira acestă tipă perfectă de frumusețe pe care lă făcea sersa mai bine una fetă de grațiă sălbatică. — Ai mai speriată! dise ea în fine, își scose răpede florile și-și lega cruperulă. — Făcându-te asta de frumosă, nu mă asceptai pe mine,Jiseră rujenda? — Ol negreșită că patrulă. — Desigură pe amantulü d-tele? — Se prea póte, respunse ca o’ună surisă care lăsă se se véija doue șiruri de mărnnde, ș-alergă Îndată după una din caprele sele pe care o speriasemă. O chiămaiunapoi ca se mî arete drumul la Chazol. — El estî departe, disp ea, și daca nu cunoscî drumul ă, nu vei sosi cu rcndă, afară numai de nu te voiă conduce că pînă la crucea St. Honorat. — I oferiră bani pentru ostenelatea; ea refusă cu simplitate, și, după ce sî legă caprele, porni printre stânci învităndu-me s-o urmeză. Grația ciudată a acestei fete avea ună astăfelă de profumă sălbatică încătă me pusei s-o studiiă. Ea era ună contrastă de îndrăsnelă și de timiditate sălbatică din cele mai curiose. Mai ales, ochii seicei negri aveau uă espresiune nespusă, ună felă de lărgire dulce mestecată cu rade răpede, ca fulgerile pe ună ceru posomorită. Mersul și mișcarile sale aveaă uă mlădiere totă d-uă dată voluptosa și felină a cării armoniă nu se póte spune, peste tote acestea uă limbuiță de copilă ș-acciă tonă de familiaritate meridionale ce mî părea că arătă mai incăntă scoră, cu cătă părjitorea mea de capre n’avea accentulă de țerancă, și se esprima într-ună limba giă camă alesă. — Nu esti din partea locului ? ’îijiseră că. — 0i da, respunse ea. Tatălă meă însă era invețătoră...... E că țentru ce vorbescu mai bine franțuseșce de cătă dialeetulă provincieî. Pe drumă, uciseră căți-va cocoșarî, pe cari -i dedeî dinseî. li păru atătă de bine in cătă me pusciu a vena cu seriositate spre a-î mări prada. La fiecare lovitură, sărea găritare luptă buzele sale roșii ca niscogre de bucuria. Ea mi spuse că se numea tergia