Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-25

ADMINIISRTATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1. — REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. ANULU ALU DOUE-SPRE-DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CA FIT. DIST. PI­AND ....... LEI NODI 48 — 58 PE BEBE LÜNI. . . . „ „24 — 29 PE TREI LDNI.............. ., „ 12­­15 PE DA LDNA............... ,, ,, 5 — 6 DSU BBEMPLARD 2 4 BANI pen rar pari a pe trimebted fb. 20. FENTED AOSTRIA.............FtOR. 10 VAL. ADST. ■ MAR^lJși MERCURI 25—26 IUNIU !?...0 LUM1NÉZA-TE ȘT VEt Fa PENTEÜ ABONAMENTE, ANJN9IÜBI și BBCLAMa A 8E ADRESA IN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIUNEA ZIART­Lf­I IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚlI DIABIULUT ȘI PRIN POSTA. " LA PARIS LA D. DABRaB-IIALLEGRAIN EDE DK l’anCIENNE COMEDIE NO. 5. ANDN91DB1LE LINIA DE 30 LITERE..........................40 RA NI INSEETIDNI ȘI RBCLAME, LINIA . . 2 LEI NŐD SM V1TIU TELEGRAFICI) Al.U IHMI.VMl.i l. PRIMARULÜ 2. Alegătorii colegiului I-in­den-COMUNEI BUCURESCI. Tise. TMr 'fTM'­­a fi? de 9 iuliu viitorii totu ín localulu Fiindu că prin convocarea făcu- o spelului comunale ca se alegă ținu­tă de Primărie prin înșciințarea sea senatorii din partea districtului No. 5651, cu data din 15 Iuniu 3. D-nii profesori ai universității curinte, pentru alegerea Senatori-din j Bucuresci, se vor întruni în diua lora din judeciulu Ilfovu, din scă- de 11 Iuliă viitorii, în localulu­ A-­pare de vedere a cancelariei nu s’a­cademiei, ca se alegă eră-șî una păzită termenulu prescrisă de art. senatore, alesă dintre dumneloră. 46 din legea electorale de a se re- Primară ad-interimă, G. Lapati, sti dd. alegători cu 21 cicle înainte No. 5,880, 1868 Iuniu 21. de filele fixate pentru alegeri, d. ministru de Interne a mid’locitu la Măria Sa Domnitorulă, și prin înal­­tulă decretă cu No. 1059, s’a pre­lungită termenele fixate pentru un­- paris 7 Iuliu j,iar iulQ la patria Con­­sele alegeri cu 6 dile adecă, stată că dram­ele oficiale din Berlin, revinü Colegiulă alű II, în z­­ua de 7 la obiceiurile lerii de denigrare și de provo­­luțiu viitoră, va alege pe senato- care,­ pe­ cândă desbaterile legislative au puse , rulă cerută de art. 68 din Consti­ în evidință dorința ce au tóte partitele de a menținea pacea, rațiune. Colegiulu I, la 9 Iuliă viitoră va alege pe Senatorulă cerută de art. (Servitu­ du privatu alu MONITORULUI). 68 din Constituțiune și­­ Iuliă.— ***** ca aiegiulu profesorloru Universi­­t6­e gu­bern­ile au recunoscu­a „nanimB și tări din Bucuresci, la 11 iuliu vii­ par a reserva ca, este datoria tutulorii pute­roră, va alege pe senatorulă cerută­riloru d-a preveni verî­ ce iritațiune, ce arii de art. 73 din Constituțiune, putea se se ivescá in țerile de pe lângă Si astă­feră cu acesta prelungire Dunăre- În casa cândü­are exista diverging AV , ia­r 3n de opiniune între marile curți. Discursul ă se îm­plineste termenulu cerută d­e : 1" ....... , „ 7 J, k , im Thiers, în camera legislativa, ataca poli­lege de 21 zile, care se numeră e­tca exteriora și administrațiunea financiară la 15 luniă curentă, adică de la cjicendü că acesta din urmă este fără exem­para primei convocării municipali- pio, și este astă­felă, pentru că ea este că­tățit cu No, citată mai susă, fotografiă exactă a politicei exteriore. Subsemnatulă dată primară alu Thiers doresee ca Francia se fiă armată, comunei Bucuresci, confirma art. ”u­e“,ra res“' dare een,ro a , areta Europei ca nu voesce se sufere nici 46 din legea electorale, invita prin Usurpațîunî. Equilibrulă europeană depinde d­e acesta din nou pe toți d-nii ale­ de la restabilirea sistemului de federațiune getor­, ce suntă deja înscriși în lis­ din Germania, și populațiunile germane as­tele electorali definitive ale anului piră la acesta restabilire, de cândii ele suntă curentă 1868 pentru Senată, că în sigure de neintervenirea Franciei, filele însemnate mai josti, la ora 9 VIENA­­ 2 Consiliulu muni­ipale j A­ • TM co Jnmnonzoonm d­e dimineță se se adune spre a pro- a votatu la unanimitate și de urgența pro­1­r v­o­a­­ î­­ testațiunea contra atacuriloru­mtunesc, con­cede la alegerea Senatoriloru in a­ yinte in alocuțiunea papale. Guvernu are ceste locali și anume: deplină încredere în consiliulu comunale. A-1. Alegătorii colegiului alu II-lea locuțiunea este una amesteca cu tezatoriü în pentru Senatu se vor întruni în diua legislatura statului. Consiliulu comunale aș­de 7 Iuliă vîitorul, în localulu ospe­ “£*. “ » ?■«*> luluî comunale (pinera Ghica), ca belgrad, 2 Iulia.— Aprópe 1.600 de se alegă unu senatore din partea o­­am­enî de încredere din miliția țereî austatu­rașu­lui, în tabără înaintea Topohideruluî, după inspi­ra­țiunea guvernului. Acesta disposițiune este privită ca măsură de precauțiune. BELGRAD, 3 Iulie.— Noulu ministeru s-a compusü asta­felü: George Trenici, președinte și la justiția; Radivoj Milojeovici, la interne și interimű la externe; Panta Ivanovici, la finance și interimű la instrucțiune; Colonelulu Iotza Marcovici, la resbelű. După proclamare, principele merse înain­tea armatei, compusă din tote districtele Ser­biei, și adunată la Topohiderű. Ministrulu de resbelű a cuvântat­ asta­felu : „Bravilorul É ca principele vostru Milan Obrenovici IV, pe care marea Skupcină l-a proclamată de principe ereditară al­ Serbiei. Priviți bravilor, acea pădure, unde infernali trădători, au versată sângele nemuritorului nostru intimă soldații, principele Mih­ail O­­brenovici, cu scopul­ a ridica pe Tronu tră­­dătorului, luptă care s-ară fi Îngropată viito­­rulu nostru! Din sângele inocinte ale lui Isus, Christu a eșutu sânta și nestrămutata nostra biserică, care salva cu onóre univer­­sula și popórele! Din sângele inocinte ale principelui Mi­h­ail se ésá, braviloru, uă Serbiă mare, li­beră și fericită! Acuma, bravilorü, se juräm­a credință nestrămutată principelui nostru Mi­lan Obrenovicî IV! Se trăiască Milan Obrenovicî IV! “. BELGRAD, 3 Iulie.— Proclamațiunea re­genței declară că voiesec a menține cuvin­tele­­ zise de principele Mih­ail „că legea este suprema voință a Serbiei,“ promite a des­­volta forma naționale, exigințele timpului, de a perfecționa instituțiile țerei, a convoca mai adesea Skupcină și va face totul­ pentru a asigura țerei bine­facerile liniștei pe basa ord­inei. VIENA, 5 Iuliű.— Ministrul­ de resbelți alü imperiului a ordonată a se lăsa în con­­cediu căte 20 de omeni de fie­care com­panie. Acesta face reducțiunea totale a ar­matei cu 3­6,000. Respunsuru lui Beust la alocațiunea papale s-a espediată erî. Vice-regele Egyptului nu va veni aci. Me­dicii l-au consiliată a nu face călătoria la Dunăre; vice-regele va pleca la Ancona sau Triest. RODOSTADT, 5 Iulie.— Astăț­i va avea locü. căsătoria marelui duce de Meklemburg Schwerin cu principesa Schwarzenburg. BELGRAD, 5 Iulie.— Skupcină a adoptată două proposițiuni: Escluderea eternă a prin­cipelui Alex. Carageorgevici și familia s­a de la tronü și convocațiunea în fie­care anü a Skupcinei. Millan a visitati de mai multe ori Skup­cina, care s-a închisă, după o­ scurtă alo­­cuțiune a președintelui. Astă­zi­, la 11 ore, principele Millan a fost t­unsă la catedrala. Pe urmă a fost o recepțiune la palatű. Gorpură consulară felicitată pe principele prin D. Longroth, do­­rindu-î că domnie lungă și fericită, pentru prosperitatea Serbiei. Principele a mulțămilă, având o speranță că, pe calea ce va urma, va avea, ca și unchiul ă scă, buna-voință și simpatiile puteriloră garanți. La plecare­a adresată agintelui romană căte-va cuvinte bine simțite, asupra amiciției, care esistă în­tre Iromănia și Serbia, avendu credința că voră fi totă dăuna bună amice. B­ii miresei Corespondința nostră telegrafică de adi ne silesce se ’ncepe cu re­vista prin a da sema în scurții des­pre starea spiritelor și în Occidinte. Precum o­rice diariulu La Patrie, discursurile pronunciate în tote Ca­merele tindu tóte la menținerea pă­­cei; cu­ tote aceste temerile de res­belu nu se potu risipi. Ast­­fel a a­­d­una căte-va­­ zile diariulu La France anunța că guvernulu prusiana ar fi reclamată la Paris contra purtă­rii soldațilorii Hanovrianî, înturnați in Francia. Acestă scrie a alarmată spiritele pînă ce Le Constitutionel a demințită forte categorică spirea dată de cătră La France. Boia d-lui de Bism­ark și conge­­dială ce s’a luată spre a s’odini și căuta, a provocată asemene felurite zgomote. D. de Bismark, riică unele diarne, fiind b ună adeverată omă politică, voiesce d’uă­camdată pacea pînă ce va întări edificiulă redicată după Sadova. Acei însă carii sunt­ mai nerăbdători și mai militari, în­tre cari se citeză strălucitulă gene­­raliă de Moltke, voiescă resbelulă și­ să voiescă îndată și de acea­ a s­ a bolnăvită d. de Bismark. Spre a ie atribui celoră ce ncongiură pe Re­gele Prusiei și generaliului de Moltke asemene cugetări, a contribuită mult și discursul ă pronunciată în Parla­mentul­ germanu de cătră acestă din urmă, din care resultă că ge­­neraliulă cere primo: ca Prusia se devie că putere militară atătă de tare încătă nici una se nu mai cu­teze s’o atace; secundo: s’ajungă la unitatea Germaniei și d’acea­ a d. de Moltke a­dică: „ne trebue armată și flotă pentru a ajunge la acea uni­tate.“ Pe daltă parte a Iar­mi stil spună că spiritulă publică s’a desceptată pre multă în Francia, încătă par­tea resbelică și reacționarie împinge pe cătă pete la resbeli, spre a po­toli spiritele prin­tr’uă dușă de glo­­riă. Totă aceste darii, și mai cu semă graba și stăruința cu care tóte națiunile se urmeză, suntă causa că spiritele suntă în neodină în Occi­­dinte și se respăndescă pe totă dina scriîcari des’ară adeveri, ară fi în adeveră amenințătore. Pe d altă parte Gestiunea Oriin­­telui contribue toate a menține te­merile de resbelu și pe acestă ter­ină temerile suntă cu atătă mai mari cu cătă suntă mai temeinice. Prusia, ori­câte ar dice cine­va, nu este de creștută c'ar dom­ ună resbela pentru a ajunge la unitatea Germaniei. Dacă domnul­ de Moltke a cerută uă ar­mată ș’uă flotă mare pentru a a­­junge la unitate, acesta nu va se clică că voiesce resbelul, ci din con­tra, căci este scrută că nimică nu scutesce uă națiune de resbelu ca uă bună pregătire pentru resbelu, uă armată puterică din tote punc­­turile de privire. Este însă învede­rată că pentru a ajunge la deplina unitate a Germaniei, Prusia ared­ a­­junsă atracțiunea naturale. Că cătă Germania Nordului va fi mai tare în armata iei cu atătă atracțiunea devine mai puterică, mai iresistibile. Acestă mare și nestrămutabile ade­veră îlă cunosce nu numai, dac­ă germanii și bărbații iei politici, dar însa­șî Presa austro-maggh­iară și d’acea­ a ea s’a silită și se silesce, prin felurite calomnie și intrige, cumă bande bulgare armate, ș.c. t. prin totă felul ă de pedice a ne opri FOITA ROMANULUI XON DE GHAZOL. PARTEA ANTEIA. I. Domnului René d’Autichamp, comandante alü Fregatei La In stagiune la Yokohama, îaponia. Nu creții în romanii, scumpe René, și nici eă, mulțumită cerului. După ce amu fostă crescutu pe corabie ca una pusă de supă­­ de mare și amu­ serviții șepte ani suptu Ami­­­­ralele unchiulu meu, trecêndu prin tóte la­titudinile, negreșită că nu acuma Imagina­­țiunea mea mai póte fi surprinsă. Ș’apoi i chiarü d’ar fi mai remase în urm­ă colții alți ființei mele vruă naivitate adormită, două ani de Jockey-Club, ar fi schimbații forte inclinărele mele spre Idile, chiar­ dacă le a-și fi avută. Cu tote acestea sosirea mea la Chazol fu întâmpinată d’atătea aven­ture, în cătți îmi pare camă fostu d’uădată aruncată într’uă legendă fantastică alii cărea-a ași fi devenită din întâmplare eroulü. Suntii uimită, încremeniții, ca cumă mi-ar scăpa din măni direcțiunea vieței mele; cumii Insă soiă ce groză ai de precuvântări, me oprescă aci, căci te ve’u, scumpulumea, gata se ’ntorcî foia și se cauți faptele .... deci faptele éca­le, ele sunt­ destulü de ’nsemnate prin ele însele spre a le ’nregistra aci ,Ji cu di, după modelulu cărții după baterii, chiarü de mar fi de Cată spre a vorbi cu tine ș’a distra esistința la monotonă in țară cu fe­­meiele galbene. Nu scii unde și cumu te va găsi raportulü meu, fiindu că curierulu­flăcă vădată numai pe lună. In ori ce casă lea­ a ce mi se ’ntâmplă este destulă de d­u­­rata spre a nu negl­ege nici amenuntele. Acestea­­ risc spre a scula introducerea mea, adaogă întrunii cuventu c’amu vedutu ie Langlade, notarulă și pe Girard inten­­lintele; architectulu a sositu, lucrătorii suntü a lucru. Nu se va ’nchiăia luna și Charel și va fi reluată vechia­ î splendóre, și va fi ?ata a te primi cându te vei íntorce. . .. ifară numai de nu voi fi silită pîn’atunci se plecă din țară. Afacerile speciate, vin la a­­venturile mele. Acumă trei dile, fu-i desceptatu pînă ’n ijină de sunetulă cornului. Douî din picoirî mei cei nouî se esercitau la uă fanfară. Nu voi dice că era uă armoniă divină, dară e crudă, căci musica este făcută de mine, și este bine eseculată, cee­a ce fu causa că nu bombăină multă că me siliră se mie scolă. M’amă dusă Ancă și i­amă complimentată cu s­upă se le daă ore­care indicări de autoră în privința unoră­muand­e; apoi, după ce a­­runcaî uă privire asupra lucrărilor­ castelu­lui, ne mai sclindă ce se facă pînă la ora gustării, mi am luată pușca și m’am duși în pădure. Ori cătă se fiă cine­va de sătulă de splen­­darele naturei și chiar ă dac ar reveni ca mini din Indii și de la lava, este uă impresiune dragă René, de care sufletulă nu se poți feri cândü revede terămură natale, fiă chiarî ela sterpă și pustiu. Nouă mai cu sdină ma­rinariloră ne este scumpă uă asemene bucu­riă, dară nu este de sicură nici una ma dulce ca­re’ntorcerca în loculă copilăriei nós­­tre după ani mulți de estică. Adese din ca­­petulă lumea ved­useră, ca într’uă oglindă farmecată, acelă colță ală Provencei nóstre, singurulü­pate care, ca prin minune, are umbră și păduri, și apoi in senulű acestui loc­ de repaosă castelulă cu turcie, movila, valea unde sărpuiesce Durance, rostogolindu-șî apele ca unü torinte .... înțelegi dară mișcarea ce me coprinsese cându la fie care pasă se descepta în mine căte uă suvenire scumpă. Plecasema singură ca se potă mai bine se gustă plăcerea acestoră suvenire, și eramă fericită a merge după intâmplare și ami regăsi calea prin potecele perdute. Pătrunsă de farmecul­ acelei ore a dimineții in care totulă se desceptă, mergeamă după fantasia mea. Ici și colo căte uă ramură lovită făcea se plate asupră-mî picăturile de roue. Este uă cale care, înflorită și sălbatică totă d’uă dată, cotescc stencele Sant-N­onorât. Loculă, mai pustiă, are ună feliă de mărire dulce și aspră ce-țî copiinde sufletulă și te face se cugeți la unele din tablourile lui Salva­­tore-Rosa. Este Ancă și uă ruină p’uă stâacă scrumb­ată ce amenință prăpastia. Din cânda în căndă prin calea în virtită, sunt o­are­care spărturi în pădurile varei, pe unde se vede muntele Ventoux ce acoperă celulă. Voiosă, resutlăndă cu totă puterea plămâniloră acelă acră curată, simțeamă acelă simțimântă de libertate și d’a fi cine­va stepănă pe elă în­­su­șî celă desceptă singurătatea. Canele mei bătea cringulețele, dară nici că visamă la venătore. Mergeamă pe in tem­platele ... In semă,...................D’uă oră rătăceamă in middoculă stânceloru făr’a ntălni ună sufletă de ornă, ș’aprețuiamă că eramă m­ î multă de doué leghe departe de castelă. Incepuse­­mî a simți lumea și situațiunea mea devenia critică căndă din fericire zării doué séu trei capre slabe pe priporulă unei stânce. Păstorulă nu putea fi departe; me urcată acățându-me de copăcei selbatecî. Căndă a­­junsein in­versă, veijură ca la fiece pași de­parte de mine uă fată cam sdrențertsă ș’ală căriî aspectă ciudată me surprinse. Inchi­­puesce-țî mnă felă de Velleda leranesca, cu peruță despletită, cu capulă împodobită cu flori de cAmpă. Plecată pe micuță basm­ă ală unui isvoră, ca s’oglinda și-șî vorbea chipului scă întocmai ca uă­păcuilore de ca­pre bucolică. Ea se sculă speriată ven­in­­du-me, și remase zimbindă inainte-mi, camă confusă, privindu-me cu acea indrasnele pro­vocătore arătă de naturale in ochii fetelor- nóstre Provensale. Renumele Arlesianeloră ’mi era intr’adevĕrit destulă de cunoscută; cu tóte acestea nu mé putusă feri d’a nu admira acestă tipă perfectă de frumusețe pe care­ lă făcea se­rsa mai bine una fetă de grațiă sălba­tică. — Ai m­ai speriată! dise ea în fine, își scose răpede florile și-și lega cru­perulă. — Făcându-te asta de­­ frumosă, nu mă asceptai pe mine,­­Jiseră ru­jenda? — Ol negreșită că patrulă. — De­sigură pe amantulü d-tele? — Se prea póte, respunse ca o’ună su­­risă care lăsă se se véija doue șiruri de măr­nnde, ș-alergă Îndată după una din caprele sele pe care o speriasemă. O chiămaiu­­na­poi ca se­ mî arete drumul­ la Chazol. — El­ estî departe, disp ea, și daca nu cunoscî drumul ă, nu vei sosi cu rcndă, afară numai de nu te voiă conduce că pînă la crucea St. Honorat. — I oferiră bani pentru ostenela­tea; ea refusă cu simplitate, și, după ce sî legă caprele, porni printre stânci în­­vităndu-me s-o urmeză. Grația ciudată a acestei fete avea ună astă­­felă de profumă sălbatică încătă me pusei s-o studiiă. Ea era ună contrastă de îndrăs­­nelă și de timiditate sălbatică din cele mai curiose. Mai ales, ochii sei­cei negri aveau uă espresiune nespusă, ună felă de lărgire dulce mestecată cu rade răpede, ca fulgerile pe ună ceru posomorită. Mersul­ și mișca­­rile sale aveaă uă mlădiere totă d-uă dată voluptosa și felină a cării armoniă nu se póte spune, peste tote acestea uă limbuiță de co­­pilă ș-acciă tonă de familiaritate meridionale ce­ mî părea că arătă mai incăntă scoră, cu cătă părjitorea mea de capre n’avea accen­­tulă de țerancă, și se esprima într-ună lim­­ba giă camă alesă. — Nu esti din partea locului ? ’î­ijiseră că. — 0i da, respunse ea. Tatălă meă însă era invețătoră...... E că ț­entru ce vorbescu mai bine franțuseșce de cătă dialeetulă pro­­vincieî. Pe drumă, uciseră căți-va cocoșarî, pe cari -i dedeî dinseî. li păru atătă de bine in cătă me pusciu a vena cu seriositate spre a-î mări prada. La fie­care lovitură, sărea găritare luptă buzele sale roșii ca niscogre­ de bucuria. Ea­ mi spuse că se numea­­ tergia

Next