Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)

1868-07-22

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECILE VOIESCE ȘI VEX PUTE CAPIT. DIST. PS anu...........................leî sort 48 — 58 PE BEBE LUMI. . . . . .. 24 --­ 29 pe trei luni.......................... it ti 12 — 15 PE­UR LUNA.................. . .. 1> — 6 UNU EXEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PERTRU AUSTRIA........FIOR. 10 VAL. AUST. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servitulu privatu alu MONITORULUI). CERLIN, 30 Iunia. — Regele a gradată pe cei 22­ Hanovresî, condamnați de curêndu pentru înaltă trădare, I LONDRA, 30 Iunia.— Camera Patriloră a respinsu cu 192 voturi, contra 97, suspen­­siunea birului, relativă la eclesia irlandeză. BELGRAD,T2^Iuliă.— Astă­zi Scupcina a aclamată în unanimitate pe principele Milan Obrenovicî IV-le, și ca regenți pe bol. Blam­­­ovatz, Ristici și Ioan Gavrilovici. ALTA DEPEȘIA A ROMANULUI. Principele a ținută ună discursă In Scup­cina, măne se va face ceremonia religiósa a Ungerii. ADMINIISRTATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1.­­ REDACTIUNEA STRADA COLTIA No. 42. Bucuresci Articlulu 146 din Constituțiune prescrie că deschiderea colegiilor­ electorale se se­ facă celă­ piupină cu 21 de f­ile nainte determina să fie sată pentru alegeri. Decretulu prin care s’a convocată colegiile pentru Senată a apărută la 8 Iunie și ziua de 1 Iulie este fîe sată pentru ale­geri, prin urmare legea a fost­ sa­tisfăcută dându-se 23 de zile. Din scăpare 'din vedere însă Comuna Bucuresci a publicată deschiderea colegiilorű tocmai la 15 Iuniă, ș’astă­­ferii n’a mai remasă libere cele 21 de­­ file cerute de Constituțiune. In No. seă de ieri (jiab­ulă Terra semnaleză acestă scăpare din vedere și face forte bine. Terra însă nu se mulțămesce d’a semnala greșeala ș’a cere îndreptare. Fericită d’a putea găsi vădată în vieța iei­nă adeve­­rată abatere strigă, violare de legi, dispre­ să pentru Constituțiune, și din scăpare din vedere negreșită n’a stri­gată și d’astă dată „lovire de Stată, dictatură, politică rusescă.“ Faptulă însă d’astă dată este a­­devĕrata și nu ne ’ndoaimă că Mo­nitoriu va vorbi și va îndrepta erórea. Totă acea­a­și eróre vedemă că s’a făcută de cătră Comuna Bucu­­resciloru și ’n privința deschiderii co­legiului al– Il-le de Ilfovă, pentru alegerea unui deputată în locul­ d-lui Stefan Golescu, demisionată. Convocarea să făcută de cătră Co­mună la 19 Iunie și diua alegerii fiindă lipsată pentru 7 Iulie, nu se dă satisfacere artid­ului 46 din Con­stituțiune. Conformă legii dată ce remăa se strămuta dilele­otărîte pentru alegeri, atM pentru Senată cătă și pentru Cameră ca astă­felă se remăte ale­­gătorilor a 21 de zile de la data con­vocării de cătră doi Prima. Reproducemă, puțină mai la vale, dupe Monitor­ele de adi­­că circu­­lație a d-lui ministru din întru, în privința Senatului. D. ministru, con­formă legilor­ neprescriptibile ale libertății, espune alegătorilor, situa­­țiunea, astă-felă precumă vă ’nțe­­lege, arată căușele cari aă, adusă disolverea Senatului și prindă astă­­felă pe fie­care în posițiune d’a cu­­nosce ș’a judeca prin elă însu­șî se referă la decisiunea națiunii. Domnule Ministru de Interne, în­cepe mai anteiă prin a aduce amin­te că este în dreptură dară nu însă­și ’n datinele Senatului dă provoca crisele ministeriale, și dovedesce, prin însă­și fu­rea lucrului și dreptă ju­decată, cea­ a ce­­ jlie. Dup’ acesta Ministru aduce aminte în scurtă cele petrecute, cumă conflictulă a fostă între Senată și Cameră, cumă acestă din urmă ș’a făcută justiția sie­și să dată deplină satisfacere Mi­­nisteriului și cumă astă­ felă apelulă făcută acumă la alegetorii Senatu­lui nu este, nu póte fi pentru ao­tărî despre ună conflictă ce s’ar fi ivită între puterea esecutivă și cor­pul ă legiuitoră, ci pentru a se pune în armoniă și acestă cârpă, cu Camera deputaților­, cu na­țiunea. Și d. ministru arată, dovedesce pentru ce­a lipsită acestă armoniă, și demonstrările séle suntă cu atâtă mai temeinice cu câtă simtă mai învederate și cunoscute de toți. Acestă causă amă arătatu-o noi enși­ne într’unulă din no. trecute și credemă c’amă pusu-o pe faclă în modulă celă mai simplu și cela mai convingătoriă. Se ni sărate, amă disă, ună singură amă, unulă singură, încependă de la d. Bosia­­nu și sfîrșindă la d. Costa-Foru,­­ care a voită se fiă senatore eră uu deputată. Și fiindă că nu este nici unulă, susținemă că cestă singură faptă este dăj­nsă spre a sili pe o mulă celă mai încăpățînată se re­­cunoscă că la noi Senatul­ă este cu totulă străină în moravurile nóstre și d’acea­a nici n’amă putută înțe­lege misiunea sea, Senatulă dară nefiindă înțelesă, alegătorii ca și eligibilii, națiunea întregă s-a ’ntorsă spatele în alege­rile trecute și ocupâ­ndu-se numai de alegerile deputaților­, se umplu­ră golurile Senatului, vorbimu de majoritatea lui, cu omeni cari n’au mersă nici uă dată în cerintele na­țiunii. Ministrulă arată, ceă mai dreptă aduce aminte, în circularia sea, că la noi nu este discordia între cla­sele societății, între alegătorii Sena­tului ș’ai Camerei, și că dacă ma­joritatea fostului Senat­ a avută alte tendințe și aspirațiuni causa a fostă „că ’n alegerile trecute totă activi­­tatea naționale s’a concentrată în colegiurile ce erau chrămate se dea deputați, dândă­­uă atențiune distra­tă în cee­a ce privia alegerile Se­­natorilor­.“ Acestă distracțiune nu mai este permisă acumă, și dăcea­u amă mată săfirmămă că colegiurile ^ar­­alogă pe senatori vomă dovedi dj. dată că ministrulă nu se așielă că ^ afirmă că ele dă acela-și crez-­­ politice săcelea-și simptiminte cu cele-l-alte colegiurî, cu națiunea tregă, și dăcea-a aleșii loră ve­rii g d’astă dată cea-a ce trebue să „scutură Constituțiunii șălă Tu­lui," voră fi adevărați Senatori. Publicămă mai la vale una cL­cursă ținută dună june d. Straja d ÎS^ la societatea Transilvania din Bu­­curesci, și­ să recomandămă cu di­nadinsură cititoriloră noștril. Acei, a căroră inimă este âncă închisă, prin sgura sclaviei, voră simți sgu­­ra perindă și voră crede, acei a că­roră ochi suntă încă închiși, se voră deschide și voră vedea. SAMBATA, 22LMUNIU IL68. 1.UMÍNÉZA-TE ȘT VEI PI PENTRU ABONAMENTE, AM­ÎNț­­EÎ RECLAME A 3F. ADRRSA îN BUCURESCI, LA ADMINISTRATTUNTA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDENfII DIARIULUI țI PRIN POSTA.­­ I­ A PARIS LAC. nARN.VS%[UÎ..URI<Suf.­RITE DE t.’UNCR­îNNF. CORCEptÎT NO. SI. ANPNO­PHILE LINIA DE SO­LITERE...............* 40 BANI INVERTIURI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LAI NOU1 tot» d-nii pre-Circulare cătră fee­ți din tord. Domnule prefecții. Cunosceți moțiunea prin care ma­joritatea Senatului a voită se deter­mine căderea ministeriului. Domnule prefectă, de­și este în datinele regimului parlamentară ca crisele ministeriale se nu fiă provo­cate de Senată, căci rațiunea lui d’a fi este din contra d’a înlătura, pe câtă se póte, asemenea crise, éra nu d’a le provoca, totu­și însă, fiindă că acea moțiune conținea acusările cele mai violind­ contra ministeriului, elă n’a voită nici măcară ună mi­­nută se remite la putere, lovită de asemenea acusărî și’șî a dată demi­­siunea. Adunarea deputaților, însă gă­­sindu-se însă­ și atinsă în preroga­tivele sale de atitudinea luată de către Senată, nu numai că ’și a fă­cută justiție, protestândă contra pro­­cedărei Senatului, darü a dată și deplină satisfacțiune ministeriului in­vitându-lă d’a consilia Tronulă se nu’i primése și demisiunea. In urma unui asemenea votă lucrulă era judecată, și definitivă judecată, căci, nici uă staniță nu pate fi mai superiora Adunării de­putaților, de­câtă totalitatea cole­­giilor­ electorali. Așa dare, dom­nule prefectă, de astă dată, disol­­varea Senatului nu este ună apelă ce puterea executivă face la țară în contra represintanțiloră națiune!, căci corpul ă legiuitoră, care represintă, mai complectă națiunea, s­a pronun­­ciată într’ună modă categorică pen­tri ministeră, ci pentru ca prin noi A.n„ alegeri se ^ plină la armo_ nie Sen« lui] cu Camera deputați­lor ă, fără care gopa]a română ar cădea în re^lisie au în descompunere. Am­b jlisü, domnule prefectă, ca puterile Statului se se pună în ar­monie, căci acea discordiă între Se­nată și Adunarea deputațiloră s’a manifestată în totă cursulă sesiunei trecute, ș’acasta cu mare prejudiciă ală binelui publică. Pentru ca nu cumă­va se remite cea mai mică bănuială cu acesta dis­cordie există și între clasele societă­ții, cari alegă Senatură și restul­­ națiunii, amă luată pana ca se a­­tragă atențiunea d-v<astră asupra a­­cestei importante împregiurări. Nu domnule prefectă! Dacă interesele în România sunt­ diverse, ca în tote societățile, ele însă, nu suntă de natura loră inamice, ca astă­felă se fie fatale, în luptă între dânsele. Naționalitatea, libertatea și dinastia domnitore suntă credințele fonda­­mentale ale tuturor­ stratelor­ so­ciale,­ suntă paradială tuturoră in­­tereselor­ legitime, adevărată ro­mâne. Dacă deja majoritatea Sena­tului disolvată a resuflată tendințe, aspirațiuni altele de câtă acele ale majorității Camerei deputaților­, cau­sa trebuie căutată aiurea de câtă în voința majorității colegiuriloră ce tră-­ n,ll|lll"-l ■ .„I------J!JW„;■ ■ „TU!, .1 H I I 1 jail^LU-­ FOITA ROMANULUI. UOAHT1SA. ldI DEADLY DASH.1) Deadly Dash fu celă d’anteiü chiămată. Atitudinea sea era plină de indiferența cea mai sinceră, cea mai naturale, fără nici cea mai mică fanfaronadă. Pe bilelulă seă era scrisă cuventură schimbu, și căndă streluci astă-felă înaintea ochilor ă sei speranța unei liberări imediate, uă raijă de bucurie animă privirea sea; dară acésta raijă se stinse chiară la minută. Alți trei urmară, care toți fură condamnați la închisore. Ală cincelea chie­­mată fu Stuart Lane. Ori că tu de durerese ar fi fostă temerile sale, totă nu lăsă se se ved j& nemică întracestă momentă. Cu capulă susă, cu privirea sicură, elă înainta cu a­­cele pasă largă [și sicură particulară călă­­rețiloră, — adeverată registă In facia cape­­teloră rotunde, — nesocotitorii, mută, urea decisă a nu se Îndupleca. Fără ca se’î tre­mure măna­cătă de pucină, luă bilelulă și­ lă desc soldatului insărcicalu a declara coprin­­derea lui. Ună singură curentă eși din gura acestui omă, — ună curentă care ’mi făcu efectulă unui glonță șuerăndă in intunerecă.—­­motiv­ ■ Prisonia rulă înclină ușiure capulă ca cumă ar fi vou­ă a­dice. Mé ascep lama la acesta, pe urmă se trase trei pași înapoi și-și reluă locul ă in rendurî, totă fără celă mai mică semnă de slăbiciune. Căpitanul ă seu nu-i a­­runcă decătă uă privire, uă privire de triumfă fără milă, de satisfacere brutelă, de ură sum­ 1) A vedé N-le de la 19 și 20 Iuniă. bră, uă privire amoritare, demnă de Cain, dară ună minută fu d’ajunsă spre a stinge și acesta privire. Capulă lui Deadly Dash se lăsă pe peptu­l, și crestuia a vede pe chi­­pul ă seă turmentată urmele unei lupte te­ribile, póte chiară suferințele unei remușcări amare. Elă se ura negreșită pe sine ved­ân­­du-se în acestă punctă setosă de săngele a­­cestui om­; ’î era rușine a se simți veselă In facia unei asia crude peripeții. Numai elă pu­tuse a se sustrage d’a nu împărtăși admirațiunea ce inspira junele și frumosul Virginian, ce sta totă in piciore, totă tăcută, a cărui ardere marțială, puternică vitalitate, curagiu cava­­lerescă, tinereță pasionată, avea peste câte­va ore se se prefacă in nean­tu. Nobila sea atitudine comanda respectută chiară vingăto­­riloru­sei, șeful ă seă, companionulă seă de arme era singurulă care nu simțea pentru densula nici milă, nici simpatică venerațiune. Loteria armă. Asardulă împărți piuă in capotă discrațiale și favurele sale, totă gra­tuite celorü două­ e­eci de ființe umane ce de­veniseră jucăria sea. Că tăcere asolută dom­nea in grupa condamnaților­ noștri; nici unulă nu părea a se felicita, nici a se întrista, nici a pismui noroculă celoră ce trebuiau a se afla liberi. Unulă singură dintre acești din urmă, Deadly Dash, avea capulă plecată, ae­­rul e ginditoră și nemulțumită. Tratați deja ca criminali în timpul­ acestei scurte nopți ce se mai romănea de trăită, cei trei condamnațî trebuiră se fie puși d’uă parte in camere separate. In momentulă căndă era se­ lă ducă, Stuart Lane, oprindu-se țină momentă, făcu semnă șefului seă că avea se-î vorbescá. Acesta apropiindu-se, celă­l­altă ü intinse măna; și vorbindu-î încetă, dară nu fără a fi aur­ită de mine, care stamă cul­cată aprape de piciorele loră. —­amă fostă rivală, îi zise elă; de aci Înainte putemă fi amici. Pentru că ai iubitu-o, vei­sei negre­șită cu ce menagemente trebue a-î anuncia mortea mea... Vai­ pate că nu va avea pu­terea a suporta acestă nuvelă... Ai iubitu-o, póte o iubesc î âncă; îi vei spune dară mai bine decătă ori­care cu ce mare părere de réți părăsescă vieța și câtă me costă a muri iară a o vede... Atunci, atunci numai veciuia uă pasere li­vidă pe acea faclă bronzată, și acelu cârpă robustă sguduită de ună suspină convulsivă. Soldatul, care­ lă ducea, ne­ințelegendă a­­césta întârziere, slă împinse încetă către ustă, și nenorocitulă dispăru fără se fi primită cea mai mică promisiune nici celă mai mică adio de la selbaticulă seă companionă, care du voise nici chiară se’î­iemanaco­lo întinsese. Deadly Dash ascultase numai și încruntase sprăncenile cu una aeră posomorită. „ Elü fu scosu din­traces­ta reverie in care îi p lasase acésta funebră cerere de către generalulă unionistă, care­ lă soma bruscă a veni­se se înțelegă cu densula a­­supra căroră­ va punte de regulată intre denșiî. Dreptulă de comandă ale omenilor, ce trebuiau duși a doua zi pentru schimbă, se cuvenea de dreptă căpitanului. — Așă voi, generale, respinse cu zonă scurtă Deadly Dash se vorbesc­ cu d-la ia particulară. Acesta cerere ne­obicinuită caută óre­care tulburare șefului unionistă, care aruncă uă privire bănuitore asupra redutabilelor parii­­iană despre care audise vorbindu-se ca de ună oină capabilii de tate. Pate că­ să cre­dea capabilă de ună asasinată. Cu ună risă ironică și are cuină desprețuitură, cu care se obicinuisc: — GriJesce-tc, generale, con­tinuă prisonierulă, că m­ă rănită, fără arme, nu e nici uă dată de temută. Nu s d­ă cumă te­ amă pute ucide... Ai putea prea în con­­sciință se te încreți în mine. . . dară la sfârșită ține lenga d-nota ori cățî din oficiă­­rii d-tele, nu­mai cu condițiune ca nici u­­nul­ din Virginienii mei se nu asiste la con­feri­n­ța nostra. Omenii nordului Își inchipuira că el­ voia a trece in partea vingătorilor­, se­ pate chiară a trăda, pentru că resplată bună, vre­oă mișcare strategică de mare impor­tanță. Se admise dacă pretențiunea s­a, și Deadly Dash­e și cu oficialii federali. Con­­demnații sudistî [să petrecură pînă la ușiă cu oă lungă privire curiosă și pensivă, cu privirea câinelui ce vede pe­stepănulă scă depărtând­u-se. Ei petrecuseră cu­­ dănsulă multe­­ zile de pericolă, împărțiseră cu elă multe privațiuni, și ideia că nu-10 voră mai revedea pele nu le era negreșită plăcută. Elü vers­usc pe atățî că băndă, ucisese atățî elă insu­șî! Era óre se-î flă milă de sórta acestora nenorociți? Nimeni nu se putea as­­cepta la acesta. Trecu­tă oră, dupe care guarzii veniră se me­ie pe ună brancardă, ca se mé urce într’ună felă de grânară, unde u­ă chi­rurgii îmi legă lute­ranele cele mai seriose, dupe care mc lasă pe uă rogojină rea cu una urcioru de apă pusă pe scânduri și cu uă sentinelă care-mi­rjise­se dorm­ă. A dormi era lesne de rilisu, dară, de ară­­i trebuită se mé roscumpere cu pred­ulă acesta, totă n’așă fi putută închide ochii. De­și împie­trita pre cumă prin incidintele variate ale esistințeî mele militanta, suvenirea acelora ce trebuiaă se piară la resărituliî sareluĭ ’frtî era neîncetată prestată fără voie-mî. Mai parti­culară me găndiamă la acestî Virginiană, așa de jine, așa de bravă, căruia viața ’i era așa de preciosă, și care, tn momentul ă d’a o perde, găsise în elă însirșî­nă așa de iute și complectă resimnațiune. Ca se pótá ri­­valulă nenorocită de care elă triumfase se­­ mai păstrese încă uă ură așa de sălbatică, trebuia ca antagonismul ă loră se fie împinsă la teribile estreraități. Pe marginea șanțu­lui în care e se cadă ună frate de arme, ce vrajbă are nu trebue se fie uitată? Acesta idei și altele multa treceau conduse prin crcolii mei obosiți, și rănile mele de­veneau din ce în ce mai ustură tare când îi Deadly Dash, bine escortată, fu introdusă lângă mine. Acesta favore i se acordase, îmi spuse elă, fu c­alitate de compatriotă. Nici uă dată acestă cuvinta nu avusese pen­tru mine însemnarea ce-i da acestă momentă de supremă neodihnă. Nici uă dată nu in­­țelesesemă așa de bine dulceța de a vedea lângă patură de suferință, nu zică uă ființă iubită, dară ună obrază cunoscută. Deadly Dash nu voî se dorma. Pe Zenda lângă mine, elă ’mi da îngrijiri maî femeescî, și acești ca cumă nu streba­tuse eră luptele din Ziua trecută și ca cumă n’ară fi priimită însu­și* atâtea tari lovituri. In sfirșită In nóptea acésta, care mi păru nesfârșită, elă nu se depărta ună minută de lângă mine. Neîn­cetată se ocupi de odihna mea, și privire­ la mâzgăitare nu mĕ părăsea decâtu din cândă la cându spre a se uita afară, în a­­dâncimele cerului Înstelată, prin ușa ce­re-

Next