Romanulu, august 1868 (Anul 12)

1868-08-05

668 tatii cu nisce bande armate se pregătescă a face invaziune pe teritoriulu seu din partea fru­ntariei Greciei, iar fi trimișii de în­­dată la Atene uă notă energică. Oă altă de­­peștă comunicată, în noptea trecută (și artelor) de către agința Havas, spune că m­ă­rginte ale principelui Carol I alii României ar fi so­sită la Const­atinopole pentru a protesta con­tra sgomotelorü de complicitate a guvernu­lui românii in formarea bandelorii bulgare. Acesta depeșia mai asigură că raporturile oficiali de la Racciucv, descurcă pe gu­­vernulu romanii d’uă complicitate in a­­cesta afacere. S'adaugămii însă că chiariulă francesé ce se publică la Bururescî, f'iérrai) apusă formale pe rainisteriulu Brătianu că nu este ni­ de cuma straine turburarilorü din urmă din Bulgaria. Dup’aceste­­ iarne, an­cheta ordinată de guvernulu românü și ze­­lulö despre care dă probe după facerea lo­­viturei, pentru a reprime oă încercare de­­și artă n’ar fi docătit uă comedia politică care nu pute amăgi pe nimeni.“ Așia darii 6așii Turcii și însa­șî fóia austro- Maghiară, N­or­d-E­st recunoscu sinceritatea și inteligința cu care lucreză guvernulu ro­mană, și foile străine publică ndii­ aceste de­­ehiarări ale guvernului turcescă și ale partu­lui Nord-Est constată că numai rjiariulă din Bucurescî, Terra, stăruesec în a acusa guvernulu României și a face asta­felü apelu la intervenirea străină. Asemene fapte suntü d’ajunsu a fi constatate spre a le cunoscé publiculu și d’acea­ a ne implinimu datoria, și cubi­­lindu că la tim­pu opiniunea publică ișî va împlini p­ a iei. Din critica ce s'a facutu în publicitate am­­plasamentulu scólei de agricultură, s’a verjuta că nu se cunosceau cuvintele ce au mil­itatu în favorea acelui amplasamentu. Acele cuvinte sunt­­cele următore : Scóla de agricultură ce se clădesce, nu este uă fermă. Elevii scólei nu au a lucra însuși pamântul, spre a se deprinde numai cu mânuirea instrumentelor­, precum a se cere de la școlarii fermelor­ scóle, cari sunt­ destinași a deveni bucători abili, în vreme ce elevii scalei de agricultură, sunt­ chiămațî a deveni directori de esploatațiuni agricole perfecționate. După noua organisare, fermele scule sunt­ de gradulu 1 de instrucțiune agricole, ora acesta scóla este de gradulu alü douil­ea și corespunde ,la scale­le colegiale. învățăturile ce se predau în acesta institu sunt„ cunos­­cințe superiore’ de agronomie, pentru cari profesorii au a fi luați dintre însuși profeso­rii universității.— Cită pentru practica ele­­vilor­, acesta se mărginesce în căte-va cul­turi esperimentale ce urmeza a se face pe terenurile cuprinse în împrejmuirea scólei și în conferințele ce profesorii voră țină elevi­­lor­, visitandu culturile cele mai perfecțio­nate din țară. Ferma scula care astă­ziî este stabilită pe moșia Panteleimon, va remănea séu pe a­­cea­și moșie sau déca se va găsi cu cale pe un­altă a Statului. Din acesta punct­ de vedere scóla ar fi putută fi asociată chiar­ în capitală, alături cu universitatea, fiindu­că chiar­ în Fran­cia, scólele superiore de agricultură se a­­sotia astă­zil in Paris, ceea ce are avanta­­giulu de a Întruni mai cu înlesnire tóte mi­j­­locele superiore de instrucțiune. Cătă pentru pericolele viiturilorfi ce elevii ar putea contracta în apropiare cu capitala, guvernulü cont­­ta că ei voră fi feriți ce dă­pucina atâlü pe carű sunt o­feriți elevii și elevele in­terna­t­eloru stabilite chiar d in ca­pitală, prin rigurosa disciplină a scólei ce are a fi, precumu mai susu s­a­ujisu, una internată ca tóte­ acelea ale Statului. (Comunicată). Unu in cnd­iu consumându mai multe case de săteni de pe moșia Poemele, proprietatea Înălțime! Sele Domnitorului (pe lângă Iași); Măria Sea a dată îndată ordine ca aceste lo­cuințe se fia reconstruite in sarcina casetei Sale, spre a asigura locuitorilor, loviți adă­postii o ptntrn erna vilidre. (Monitorulv). PROFESIREA NOASTRA DE CREDITA Profesiunea nostra de credință e coprinsa in singurul­ cuvente: Naționalitate. Cre­­deme in principiulu naționali­ ăț,n­oru. Fie­care seclu are misiunea lui, și nu e mare decătfi cu condițiunea d’a o indeplini. După cumű seclulu alu XVI-le­a fostu se­­clulu libertății consciințeî, seclulu alu XlX-le va fi acela alu­redicărea naționalitățiloru. Se toate afirma aefi <­a criterium politica, că orî ce înlesnesce desvoltarea naționalității este bună, că orî ce o stavilesce c­reu, și încă, că întruă națiune cu câtă indivizii suntu mai liberi, cu atătă acea națiune e mai tare. România avu fericirea că, după mai multe sutime dogm­e de apăsare, renascerea ieî s’a sevărșită în mițjloculu m­orii împrejurări in adeverü miraculose. Ocuparea pământului ieî este cea­a ce a provocată protestarea armată a Occidintului contra pretinsului dreptă de cu­cerire, v­orbindu-se de România aceste nobile cuvinte fură rostite: „ in­ter­esulü Franciei este pretutindeni unde este să caută drepta și civilisatura de sprijinită; “ la dinsa, suptă sanc­țiunea Europei, fu aplicată pentru a tteia dată plebiscitulu ca moda de reconstituire națio­nale. Salvată de Occidinte, Romănia a legatü de ola pe poporațiunile suferințe ale Oriinte­­lui prin firulu speranțelor!), ca o aretată âncă ce póte credința in sine însuși, ce valoreză în politică că cutezaru unită cu prudința, cătă putere da libertatea contopită in legi, asla­felü Incata Romănia, prin esistința sea înșușă, este un propagantă încarnată a na­ționalității ș’a libertății. D’acea­a toți acei ca­rii credu în Libertate și m Naționalitate suntu cu ochii ațintiți asupra iei ca asupra unei stele care s’a urcată pe orizonte in celiul­ Europei. Ș’acesta este și motivul­ pentru care acesta fiarta apare la Bucurescî. Isiah­ul­ pe care’la fundămă este ca uă tribună francese pe țermuri a Dunărei, redi­­cată suptă constelațiunea romană și deschisă tutorii aspirarilor­ legiuite ale națiunilor­­ăriintelui. Occidintele este câte vădată uîtă­­toră și nepăsătoră; este de nevoie ai pune supta ochi mai in tote run­ele starea reale a lucrurilor­: acea­a ce ele a făcută in ajm­ă este una ingagiam cotü pentru viitoră; nici uă operă, suptă pedepsa d’a fi sterpită, nu trebue se remăie neisprăvită. Ser­viciu la o­­bligă. Vomă înregistra dară cu fidelitate acea­a ce se face în Romănia, cumü se revărșescă la ea progresele și cea­a ce le ar putea gră­bi mai multă, vomă fi, pe cătă vomă putea, interpretata esaptu ala nevoieloru ș’ală do­­rințeloră poporațiuniloru Europei Orientale, ferindu-ne totă d’uă dată a fi pentru dîn­­sele una acițătură fără timpă favorabile, căci atunci loculu e mai rea de cătă boia. Silindu-ne a ne ținea întruă sferă d’asu­­pra partiteloră, guicemă chiarü de acuma, făr a sta la moiouiélá, că inima nășiră este în tóte terele cu ómenii progresului, cu pa­trioții liberali carii sciü proporționa miijió­­cale lorü cu scopulă ce’lu urmărescă. Făr­ândouielă că publiulu va primi a­­cestű organű intim­ă modă favorabile. Nu vomă neglije nim­ica pentru a merita ca Dumnezi să se bine­cuvânteze uă operă inspi­rată de singura și unica iubire a naționa­­litățiloru. (L’étoile d'Orient.) nspr pasă mai multă, numai în cee­a ce concerne deosebitele cozuri cari se potă considera ca delicte politice. Distincțiunea însă, între crimele de dreptură comună și delictele poli­tice, în privința atribuțiuni­lor și ju­­ridicțiunii chemate a statua, nu are nici uă importanță, bia­lă că cur­tea cu jurați este în­dreptă după Constituțiune, a se pronuncia și a­­supra unora și asupra celora­l­alte. — Criminaliștii cei mai însemnați, măr­­turisescă ei însșși că nu suntă le­gile draconice cari formeză ună po­­pora. Singurul­ m­ijlocă de a se dispensa că societate de asprimea legiloră este pe do­uă parte de a cți instrucțiunea în poporă sa în­lesni ș’a d­edășui munca lui, sin­g­uru is­torn de îndulcirea moravu­ri­lor si.­ ­r. Petrescu, advocații, vechii profesore de dreptulu j­u­blicu și ad­minist­rati­vu. Pentru prima ora aceste principii tre­ terie importantă. Sei­in­ța se opres- ambele laturi ale stradei erau înșiruite unu cură în proiectul O­ftodicelui Penale ce aci. Jurisprudința a fäcutü unu divisionü de guardă și unu b­atalion de ar­prou votată de Camera de la 1865. Ca­mera însă care­ lu proclamă fu di­­solvată. Și Consiliul­ de Stată, des­ființată prin Constituțiunea nostră, ira data juriulă atribuțiuni și­­ n ma­terie de Presă, fiindu că un aseme­ne sistemă nu se putea împăca elină guvernământă a sed­atu pe arbitrariu și prin urmare pe despotismu! Constituțiunea nostră deră, a de­rogată principiirilor­ stabilite de sistema actuale represivă, în virtu­tea cărora curtea cu jurați nu era statornicită de cătu pentru [cunoște­­rea crimelor], conformă clasificării trase de acea sistemă. Din con­tra, astă­ i­i, pactul­ nostru funda­mentale, lărgindă atribuțiunile Cur­ții cu jurați, putemă dice, fără cea mai mică îndoială, că Curtea cu jurați este competinte a se pronun­ța nu numai asupra crimelor­, dară chiar­ și asupra delictelor­ de Pre­să și politice. Aceste noțiuni sunt­ îndestulata­­re ca se arate, pînă la evidență, că principiile liberale dictate de Cons­tituțiunea nostră și ’n privința ju­riului, nu mai potă ajuta sistema despotică represivă! Prin urmare, starea de civilisațiune a poporului nostru cere imperiosă a se introdu­ce grabnice modificațiuni, cari se pue nădată pentru toto­deuna ar­monia între Constituțiune cu legis­­lațiunea nóstru remasă înapoi. Juriul­, după cumă pîn acl­amă lăsată a se Înțelege, este uă insti­­tuțiune eminaminte democratică, căci chiamă că mare parte a Națiunii a concura directă la esercițiulii pu­terii judecătoresc!. Elu este formată de unii immeri determinată de ce­­tățianî, chemați de lege a asiste la instrucțiunea orale, care precede sen­tința, precum­ și a statua asupra criminalității fapteloră ce se impută unui prevenită. Verdictulă­­ juratului fiindu că emanațiune a conșciinței sale, d­eclășuită prin onorea sea, nu este și nu póte fi casa judecâtă de opiniunea publică. S’a ve^utu în mai multe împregiurări, nu nu­mai în țera nostră, deră și ’n alte părți, manifestându-se opiniunea pu­blică contra juraților­. Atunci este lesne de ’nțelesă că în ordinea mo­rală, verdictulă care a disculpatei pe celei vinovată sau verdictulă care a inculpată pe celă nevinovată este și remâne cu desevărșire anulată. Celă d’anteiă nu înceteză mai pu­țina de a trece înaintea societății de­culpabile, precum­ celă d’alu douilea nu aceteză ună singură momentă d’a fi privită ca un ade­vărată victimă nevinovată. Pentru amândoui însă nu rămâne spre ușu­rarea unuia sau în greutatea celui­­l­altă de câtă un singură presump­­țiune juridică. Așa­deră, singurul o controlă la care este supusă ver­dictulă juriului seă singura instan­ța la care se pute apela nu este de câtă opiniunea publică. Aretândă pînă aci care este mi­siunea importantă a instituțiunii ju­raților, și că denșii simtă chiemați a statua și asupra delictelor­ poli­tice, suntemă naturale conduși a areta în trecătă, pe câtă permită colonele unui cjiam­ă, cari suntü și ce trebue se se hțelegă prin de­licte politice. Acea­ași dificultate ce am întîmpinată pentru calificarea delictelor­ de presă, se prezintă și pentru delictele politice. Este ună singură pantă asupra căruia, după cumü areta Britz, nu pate existe controversă în jurisprudință: „Fap­­­tele de natură a tulbura ordinea „și puterile Statului, determinate „prin Constituțiune, când­ aceste „fapte nu se ridică la gravitatea „crimelorü de dreptulă comodd.­“ Acesta este singura generalitate care se pote face­ în acesta una­ DELICTELE DE PRESA INSTITUTIUNEA JUR­ATILOR U. II. (A vedé No. trecuta). Fără libertatea Presei nu este li­bertate. Fără instituțiunea juriului nu este, nu póte fi libertatea Pre­sei. Aceste mari principii au fost­ proclamate și susținute de scóla li­berale din Francia încă din anul­ 1828. Nemuritorulü poeta poporarü, Beranger, inemiculű cel­ui mai ne­împăcații ale lui Martignac, nu vedea nici una mici’locű mai eficace de a da vieți și tăină libertății de câte în instituțiunea, juriului așezată și ai materie de Presă. Libertatea presei și instituțiunea j­uriului au fostü Sn­eținute cu vi­­gore, atâta în Presă, cătă și ’n Par­lam­entulă Româna de partita liberale ROMANELE G­AUGESTU 1868 MARELE PRINCIPATU ALTIIANSILVANIE!. De la Blaștă se scrie din i/t­ Augustă, că ad­usă alegerii de Mi­­tropolită întreprinsă de cătră sino­­dulă convocată și compusă din 222 membrii clerici de tóte treptele, des curse în dina anumită în sensulă instrucțiune! întocmai după vechia pr­esă și în cea mai bună ordine, eră majoritatea voturilor­ sim­plului s’a concentrată în acești bărbați. I­oana Varicea, episcopală de Ar­menopole, bărbată cu erudițiune fru­­mósă și înzestrată totă­rădată cu calități administrative practice, ca unulă care le fusese cățî­va ani se­­cretarială episcopiei de Oradea Mare. Acesta arh­iereu își făcuse studiile teologice la Universitatea din Viena ca elevă ale convictului gr. cat. de Sf. Barbara. Timoteu Cipariu, canonică mi­tropolitană, directore ale scaleloru naționale gr. cat., bărbată de re­nume europeană. Ioană Negruțiu-Fekete. foosta pro­topopă în Clușiv, apoi canonică și secretariă ală mitropolitului Alesan­­dru St. Șiuluțiă, cunoscută ca ape­­rătură decisă ală autonomiei bise­ricesce și ale drepturilor­­ clerului faciă cu potestatea absolutistică. Numele celor­-l­alți bărbați, cari au mai câștigată voturi se voră afla mai tăreaiă. Astă dată însemnămă, că sinodulă cu uă <și mai nainte de alegere, adunăndu-se într uă șre­­dință preparativă, în acea­șî Ioană Antonelli, protopopulă și vicarială Făgărașiului urmăndu totu vechia pr­esă observată în biserica re­­săritenă din Transilvania, din ne­fericire însă întrecurmată de căte-va decenii íneace, propuse citirea și a­­ceptarea de cătră sinodă a mai mul­­toră condițiuni motivate, la a că­­roră observare strânsă ară­ta a se obliga Mitropoliții și Episcopii pe viitoră. Acele condițiuni, cari apu­caseră a fi desbătute mai dinainte pe largă în căte­va conferințe pri­vate, citite fiindu de cătră propr­­ietoriulă, fuseră aceptate și trecute la protocolură ședinței ca condusă sinodală unanimă. In decursulă acțiunea electorali, si­nodală mai decise și compunerea unei represintațiuni cătră tronă pen­tru neschimbata susținere și aperare a drepturilor­ bisericei resăritene gr. cat. în totă cuprinsulă provinciei archiepiscopești Alba-Iulia. Astă­ i­i, 4 Augustă, strada cu conduce la bi­serica catolică era îndesată de poporui din tóle stările sa ietăț­ei, care se grăbia a înainta spre intrarea bisericei, unde la 10 ore se cântă m­ă Te-Deum in onorea Maiestăți Sale Na­poleon III, imiUratulÜ Francesilorö’ cu oca‘­­­"nastice. De siunea aniversarei dileî­sele OUv«­. *­­ ....«ț­v . Mutțj -mată de linie, în mare ținută. In întrulă bisericei, mulțimea era arătă , compactă, în cătu circulațiunea se făcea cu mare anevoință. Pe primile bănci, în fa­cia altarului, do­uă parte asistau doi miniș­trii, era de cea­l­laltă se află d. Hory ge­­rantală consulatului generală al­ Franciei, în lipsa d. Mellinet, însoțită de domnii func­ționari ai agenției și de domnii ofițerî ai mi­siunei francese. Ui­cerio de tele gradele, arătă din guarda civică, cătă și din armată precum­ și func­ționarii civili și militari, d. Pomnay, ex-con­­sult ală Belgiei, astă­­zî gerante numai, eraă faciă la acesta serbare, și împreună cu pu­bliculü asistente, făceau urările cele mai căl­­duróse pentru Maiestatea Sea, căruia Romă­nia in mare parte datoreza starea sea poli­tică actuale. După terminarea mesei și a To­ Deului, la orele 12 și jumătate d. ministru ală justi­­­ției, însoțită de ună ofițeră superioră, fă­­cândă serviciu de adjutant ală Măriei Sale, s’a dusă in trăsura de gală a Curții, la o­­telulu agenției și consulatului generale ale Franciei, cu ceremonialură usu­ară, spre a face visita de felicitare oficiale pentru ani­versarea acestei pe. Domnulă ministru ală justiției ținu urmă­­torule discursii : Domnule aginte, Aniversarea pec onomastice a Maiestăței Sale, Imperatorele Francesilor­, este vă­­ji de serbatore pentru națiunea Romană, care nu va uita nicî­ uă­ dată că numai Franciei și Imperatoreluĭ seă, datoresce puterea care a reinviat o și făcus’o se redevie că națiune su­verană. Guvernul[ Alteței Séle Serenisime Carol], principele Domnitorii ală României, va ruga, prin organulă meă, d-ir aginte, se bine-voiți a presintă Maiestătea Séle Imperiale, senti­mentele și asecutările de recunoscință ale Românilor­, pentru prosperitatea dinastiei Sale. După ce d. ministru al­ justiției termină cuvéntulű, d. Horg­a î respunse în termenii următori: Mă simtă ferice pentru urările, ce Mării Sea Domnitorulă Carol I, și guvernulü se­ face pentru Francia și Imperatorele ei, și le voiă supune la piciorele tronului imperiale. (Monitondu). Drumuri de ferii.— După cu mă­re­amă informată din sorginte sigură, Directoriatulă pentru construirea căilor­ ferate Romane, ac­tivă deja de căte­va septemăni, a terminată lucrările preliminarie ale liniei de la Galați pînă la Roman, asta­felin că ieri­tă putută Începe cu lucrările de terasemente în apro­piare de aice pe lingă satele Bărboșii și Sar­­darulă. Societatea, pentru care a­ sosită ieri încă 8 ingineri germani, va începe acumă cu lu­crările pentru pregătirea drumului de seră cu cea mai mare activitate, așa încată pu­temă spera că linia de la Galați pînă la Roman va fi isprăvită lntrună ană, sau celă multă lntrună ană și jumetate. După o­ publicațiune înserată în numeral ă de astă­zii sute de lucrători potă găsi ocu­­pațiune la lucrulu pământului, și nu lipsimă a atrage atențiunea publică la acesta éra mai cu semn a clasei muncitorilorű. Vomă relata din timpă în timpă despre înaintarea lucrărilor­; astă­zji ne mărginimu a remarca numai că societatea va stabili în­dată In orașul­ nostru ună mare atelieră de mașinărie. (Anunciătorulu­ de Galați.) FELURIMI. IRLANDA. — Mișcămintele electorali s’aă începută. Noulă parlamentă e așteptată cu multă nerăbdare, de­ore­ce va fi primulă pe să trasă electorale mai largă, primită de parlam­entură trecută In urmarea reformei. Cestiunile ce candidații de deputați se des­­bată zriar adese ori, sunt c cestiunile pentru ameliorarea sorțer Irland­ei, și desclinită : daca Statuie trebuesce se susțină și mai departe biserica episcopală (anglicană, protestantă) Că biseri­ă de Stată și în Irlanda catolică? Acesta timpă de miscaminte. ’să folos

Next