Romanulu, septembrie 1868 (Anul 12)

1868-09-15

ANULU ALU DOUE­ SPRE­ DECILE VOISSCI ȘI VEI PUTEA LEI N. LEI­N JE­ANU — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8ÍILE LÜRI „ 24 „ 29 Pe trkT K­reí „ Î2 „ 15 PE ITA­LONA „ 5 ,, 6 UNC E8EMPLARU 24 BANI PENTRU PAWS PE TRIMESTRU FR. 20. * PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAU. AUST. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU RUMANU NR. 1. —REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. DUMINICA—LUNI—MARȚI, 15-16-17 SEPTEMBRE 1863. IJIîI'I'K­RIAS IT'i­­TilIwwISI' LUMIWESA­TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANONIMURI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALT.PORAIN RUE DF. l’ANCIENNE COMEDIE NI. 5. ANUNȘMURILE LINIA DE 30 LITERE........................40 BANI IN8ERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde.— Redactorii respundetorii S £n­geniu Carnda. PRIMARULU COMUNEI BUCURESCI. In temeiulu înaltului Decrorű Domnescu cu No. 1,425 di­n 11 Septembre corinte, pu­blica­ta prin Monitoriulu oficiale cu No. 207, și ale comunicațiunii făcută de d. ministru de Interne prin adresa cu No. 15,01­4, supt semnatulu Primaru alu comunei Bucurescî, conformă art. 46 din legea electorale, in­vită printracesia pe toți doi. Profesori ai U­­­niversității din Bucurescî, numiți mai josă,­ ca în­­ ziua de 6 Octombre viitorii. Du­minică la 10 ore de dimineță, se se a­­dune în localidia Academiei, spre a pre­cede, conformă legii electorale, la alegerea Senatorului cerută de art. 73 din Constitu­­țiune. NUMELE DOMNILORU PROFESORI DE LA UNIVERSITATE. 1 D. C. Bosianu. 11 D. D. Petrescu. 1­2 — G. Canu­lianu. 12 —I. Fălcoianu. 3 — G. Costa-Foru. 13 — Em.Bacaloglu 4 — C. Boerescu. 14 — Alexe Marin. 5 — Aristide Pascal. 1­5­­— Const. Essarcu 6 — B. Boerescu. 16 — Gr. Stefan­es­ai 7 — G. Cantilli. 1­7 — A. Tr. Laurian 8 — D. P. Viorianu. 18 — Ioan Zalomir. 9 — Al. Vericianu. 19 — B. Al. Urechiă 10 — Al. Orescu. . 20 — P.I.Cernătescu p. Primară N. Manolescu No. 8,740. 1868, Septembre 13. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiulu privată alu MONITORULUI). MADRID, 2­3 Septembre.— Insurgenții au depusă oficiale condițiunile următore: Abdi­carea reginei în favorea principelui regale și convocarea Gorlesiloră în Adunare naționale sumtă formă de constituantă. PARIS, 23 Septem.— M­­ariulă la France duce că Concha a adresată vă circular­ă a­­genților­ diplomatici din străinătate, espri­­mându-le cu totă siguranța că va re­prime insurecțiunea.— Le Gaulois spune că Cadix, Cartagena și­­ Ferrola suntă în puterea insur­­gințiloră. Totă Galicia este ruptă arme. Gu­­vernul­ provisoriu s-a stabilită la Sevilla. PARIS. — Se confirmă că tătă Andalusia este în insurecț­iune. Se zice că Cabarello a concentrată 13,000 insurgenți la Xeres. Ge­­neraliul­ Neralid­o merge în contra lui cu puteri considerabili. Alte trupe mergă în con­tra lui Lolando și Lotone, cari au făcută țină pronunciamentă: încercarea de insurec­­țiune la Alicante și Cordova ma reeșitu. A­­miralulă Estrada S’a numită ministru. Cele din urmă noutăți de la St. Sebastian din 23 rircă că Neraliche, după intrarea în Cordova, S’a Îndreptată spre Sevilla, Cataloniă, Aragon, Valencia, Castilia și Madrid se află In liniseo. ROMA, 23 Septembre.—Diabiulu Roma publică scrisórea Papei cătră episcopii de ri­­tulă orientale, c ri nu aă comuniune cu scau­­nulă apostolică, deplângăndu-le divisiunea. Papa ii invită a vini în Sinodula ecume­nică ce va ave locă In viitoră, ca între tote aceste divisiuni se se opereze uă con­­juncțiune cu scaunul­ apostolică. PARIS, 2­4 Sept.— Diab­ulu les Débats, după uă depeștă din St. Sebastian, anund­ă că San­tana și Malaga s’aă resculată. Regina n’a putută pleca înapoi de la St. Sebastian. — Le Sieche dice că linia ferată din Castilia e ruptă. Agitarea crescendă la Madrid. Guvernul­ spaniolă notifică ofi­cale suspensiunea serviciului de pescheră private pen­tru Spania.— Figaro dice că insurecțiunea s-a făcută stăpînă pe Puerta­ del sol. Concha ar negocia cu comitetul­ revoluționariă pen­tru a’lă face se primésca uă regínna pină la majoratură principelui Asturiilorií-Nom. La Patrie desminte sgomotulu că s’a nu­mită guvernă provisorră la Madrid. Plecarea lui Concha se confirmă. Regina n’a părăsite St. Sebastian, și se zice că va trece pe teri­­toriul­ francese.— La France dice că bas­timente se țină gata a merge la țormurile Spaniei fără intervensiune, dară numai spre a protege pe naționali. L’Epoque dice că bursa s’a închisă, după sgomotulu răspăndită că Prim­a fostă ares­tată de trupele fideli. PARIS, 25 Septembre.— Monitorului rci­c­ă tóte nuvelele din Spania, cari au anun­­ciatu isbucnirea mișcări­lor­ insurecționali în diverse părți, dovedescă că rebeliunea n’a fă­cută în nici uă parte progrese seriose, se raportă cu atitudinea pmporațiunilor­ și a de­­monstrațiunilor­ militare de căpitani și ge­nerări. — Concha, trecându ori prin Madrid a făcută revista trupeloră cari erau animați de simplimentulu datoriei lord. MADRID, 24 Septembre.— (Prin Agenta Havas). Generaliul­ Calonge va merge con­tra lui Santou; tentativa de tulburare la Gre­nada a fost­ reprimată după două ore de luptă. TELEGRAMĂ. Brăila, 27 Septen.brc.­­ Redacțiunii fi tar­iul­ui ROMANULU. Pină acumă oficiării regimentului ală 3­ri de infanteria au contribuită cu lei nouî 1000 pentru arme. Supscripțiunea urmeza. Comu­nicați comitetului. Opran. Bucurescu as­căpciune. Steaa Criintelni în Nr. de joud începe revista sea cu următoarele linie: „Căile ferate carii în totă lumea e­ercită uă înrîurire atătu de mare asupra progresului, suntă chrămate a esercita una decisivă asupra Ro­mâniei. Atunci numai Unirea va fi făcută. Iașii suntu adi departe de Bu­curescî ca și Parisiiul. Multe inte­rese în suferințță voru fi îndestulate. Productele, curgêndu cu ’nlesnire, ’și voru îndoiți valorea. Uă nouă și măreță periodă de vieță se va des­chide daru pentru Romani. Și d’a­­cea­a­și bucuria este generale, în facia viitori­i realisări a căi lorii fe­f­erate în România.“ Intr’unulți din Nr. trecute, făcu­­­rămu cunoscută că Marți 10—22 .Septembre, Măria Sea, Domnulu Bo­­j­măcitoru, a’nceputu cea mai însem­­plată lucrare pentru viitoriulu Romă- I­nieî. Aprópe de bariera stradei Tîr­­­govișce, Măria Sea a­ dată ânteia lo­­rvire de sipă pentru calea ferată de la Bucuresci la­­ Galați. Băcurămu ăncă cunoscută că Măria Sea a dist­t următorele cuvinte ale carora mare I , și fericită însemnătate toți o’nțelegu: „Speră că de adi întrunii ană ■ vomă, redica ală douilea pahar­u, pen­­­tru inaugurarea acestei linie întrebe, în totă percursulu­i ei.“ (Bucurescî, Galați.) Și celă care s’a ’nsărcinatu, cu a­­cestă linie, d. Strasberg, a respinsă asigurând­ă pe Măria Sea că n­u va cruța nici ună mij­locă spre a face c’acestă augustă dorință se fia îm­­­plinită. Și căndu aveamă nainte-ne­uă I lucrare care conține într’însa, unirea, avuția și mărirea României, fostulă Senatu se servi de tote mici’la cele ce-i fură prin putință, spre a o ’n­­piedeca, a o ’nlătura șa pune nați­unea în periclu d’a remănea fără căi ferate, adică ologă, în paralisiă, și prin urmare în cea mai mare seră­­ciă, morale și materiale. Din noro­cire marea majoritate a națiunii în­țelese scopul­ ce urmăreau­ foștii Se­natori, vedui și­ cursa și periclulu și făcu ca voințța și dorințele iei se dom­­nescă și’n nonele alegeri ale Sena­tului, precumă domniseră în cele din urmă alegeri ale Camerei. Senatori, aleși, conduși de interesele cele mai ale națiunii, lăsară interesele loru pri­vate, și le lăsară tocmai în timpuli căndu agricultura reclama mai multu : prestația loră, veniră îndată la Bu­­­­curesci, și lucrară astu­feră în căti în căte-va zile Senatul ă fu constituiți ■ și ni se spune că adi seu­mane câili ferate voru fi puse la ordinea dilei . Și căndu națiunea, prin inteliginții­­ și patriotismulu mandatarilor ă iei din­­ Cameră, împiedică reulu celii mari ■ ce se ’ncerca a face majori­ta­tea fos­­­­tului Senatu, autori căndă pe conce­sionari a ’ncepe lucrările loru pre­­gătitorie, spre a-i fa­ce a nu se re-i­trage ș’a nu se perde cu totuli campania anului corinte; căndu a­poi națiunea, prin nouii sei manda­tari din Senatu, se sili a’ndrepta reulu ce se ’ncerca a face fostulu Senatu, Incepéndu catu mai ne’n­tärdiata cer­cetarea concesiuneloru acordate de Cameră, ca se potă concesionarii se fîă într’adeverü îngagiați către Stată și se acepă seriosu lucrările lorii, ce facă căte-va din sfărămăturile fostei majorități ce s’aă strecurat în iniculă Senatu ? Sciindfi că Senatorii se gră­­bescu a sfîrși lucrarea naționale a căilor­ ferate, spre a se n­orce c’uă oră maî nainte la lucrările cîmpu­­lui, unde suntă ch­rămați de argin­­ită, sclindă asemene că ori­ce fră­mântare, fiă­căt de mică, aduce lună rea națiunii, mai cu sem­ă în poli­tica din afară, se silescă, prin sin­gurele vinc’lace ce mai au ín a loră di­sposițiune, a înnoda firele rupte prin di salvarea fostului Senatu. Asta-fela dară dd. Ionescu, Plagino, Costa- Foru și Teli, anunciară d’uădată iese­r 7 a interpelări. D. Plagino interpelă în privitiția unor pamflete ce n alegerile trecute s’aă făcută la Rămuicală Serată. D. Costa-Foru interpelă în pri­vi­nția destituirii Profesorului Lerescu, în privin­ția trecerii la pensiune a patru membrii de la Curtea de Ca­­sațiune. Interpelă încă pe ministrul­ Justiției pentru ce­a publicată ra­­portul- seu către Domnitoriă, în pri­vi­nț­ia acuzării ce s’a adusă unora din membrii de la­ Curtea din Foc­­șiani, și pentru ce n’a destituită și n’a trimisă în judecată și pe d. Tri­­an­dafil. D. Tell interpelă pe ministeriă pentru ce­a suspendată procesulu de la Mehedinți, în privinția unei fete furate din Constantinopole de către lină Evreu; și d. N. lonescu în­­ch­ieiă sau mai bine i­mplică scopul­ acestoră interpelări, cerându de la guvernă a presinta Senatului situa­­țiunea economică a țerei, adică so­cotelile; căci nu va cere sperămă ca, ministru se facă în Senatu vină cursă de economia politică. Ș’acumă că cunoscemă subiectele ce au silită p’acești patrioți Senatori, a ’ntrerupe lucrarea cea mare ce aă la ordinea dilei, între care și contingintele ar­matei pe anul­ 1868, spre a scă­pa țera din periciulă în care o pune guvernulă, se cercetămă și noî în trecătă gravitatea acestoră subiecte. In alegerea de Senatoră de la Râm­­niculu Serată, ambele partite ce erau în luptă, au afișiată câte uă satiră, în contra partitei ce combăteaă și, de un ne ’nsfălămă, celă d’ănteiă pamfletă a fostă ală partitei din care face parte d. Plagino. In ori ce casă însă, în ce póte interesa pe națiune pamfletele partiteloră? Și ce póte fi­ce ministerială și Senatulă în a­­cestă privinția? Intentatu-o d. Pla­gino acțiune celoră carii sau atacată și guvernulă a oprită acțiunea ? Séu voiesce d. Plagino ca guvernulă se descopere p’acelu séu p’acel carii l’aă atacată, séu carii aă respunsă la atacurile partitei domniei-sale, și Se­­natulă se dea una votă de blamă ministeriului că n’a iscodită și n’a descoperit pe pamfletarul care a cute­zat se s’atingă de sacra personă a d-lui Plagino? Dară în at­estă casă, cumă uită d. Plagino și partita sea d’a interpela mai anteiă pe guvern pen­tru ce nu descoperă și nu trimite ’n­aintea justiției pe cei carii în felurite , pamflete atacă pe Gapul­ Statului? Și d-nu Costa-Foru, pentru care scapă interpelă ministerială c’a oprită pe d. I. Lerescu d’a mai profesa în­ scala de comerciă? Mai ânteiă că d. Costa-Foru scie că d. Lerescu n’a fostă destituită. Ministrulă s’a ’ncer­­cată, fîă și provisoriă, a face uă e­­conomiă, a vedé dacă nu se va pu­tea ca acea­ a catedră se fîă ocupată de cătră directorele disci­scóle. Le­gea dară, nefiindă în nimică vio­lată interpelarea d-lui Costa-Foru nu póte avea scuza că se face pentru res­­pectul­ legii. Dară va dice dom­nii Costa-Foru, cumă aă clisă și diarnele cari susțină acea­a­și poli­tică cu dumnelui, că d. Lerescu a oferită în­ urmă, a face cursul ă seă gratisă, pentru ce dar ministrulă n’a primită? Și cine dă drepții d-lui Costa-Foru a cere sem­ă ministrului de ce nu voiesce a primi pomana de la d. I. Lerescu? Dacă d. Costa- Foru nu are, în acestă interpelare, altă scapă de cătă interesul­ ins­trucțiunii publice, are nu se mai­ gă­­sesco în instrucțiune altă vidă de cătă d. Lerescu? De nu se mai p]ă­o­sesce, cată se mărturimă că minis­­trulă actuale a covârșită puterile o­­menesci, dacă în cursă dună ană a isbutită a vindeca multele ș’adîn­­cele rane de cari a găsită bîntuită instrucțiunea publică, în tote gra­dele iei, și n’a mai remasă altă viciă, care se merite atențiunea d -lui Costa- Foru ș’a corpurilor­ legiuitorie de cătă dom­nulă I. Lerescu ? dacă însă viciele suntă multe, atunci cumă se face că d. Costa-Foru le uită pe fete și nu se ocupă de cătă de cestiunea J­ ki­ Lretes L­il­? Cunoscută Hindu­ de toți acusarea făcută d-lui I. Lerescu, c’a inserată în diab­ulă ce dirigia, pamflete contra Domnitorului, ori­cine înțelege scopul­ ce urmăresce d. Costa-Foru. Și cine asemene nu înțelege că d. Tell, speră că va provoca în țară oă nouă ațîțare a cestiunii Israeliți­­lor­, spre a putea astă­felă com­promite națiunea în afară ș’a înlesni în întru propaganda ce facă că gu­vernul ă voiesce a vinde națiunea Israelițiloră? D. Tell cunosce forte bine cestiunea de la Mehedinți, ș’o cunoscă toți, căci Monitor­ele a pu­blicat, în clone sau trei rîndurî, cele mai depline relațiuni. Toți sciu că Evreulă Mușiculam venia de la Cons­­tantinopole c’uă fetiță, pe care o con­ducea la părinții iei din Belgrad. Toți sciă că Evreulă, bănuită pe batelă, fu arestată la Mehedinți, că guvernul ă a depeșiată și la Cons­tanti­nopole și la Belgrad­, ca pri­miții de la Constantinopole respunsă oficiale că arătările israelitului erau a­­deverate și pasportulă seă în regu­lă : c’a primită de la Belgradi! res­­punsă oficiale că ’a adeverit fata era israelită, că părinții iei suntă în Ser­bia, că insulă Mussulam era însăr­cinată a aduce fata, și toți sciă că guvernul­ Serbiei­ a cerută oficiale pe Mussulam și pe copilă ca su­puși Șerbi. Căndu dară nu se co­misese nici uă crimă; căndu ch­iară dac’ar fi fostă comisă vr’uă crimă ea nu se făcuse pe terămulă ro­­mănu, și căndă guvernulă șerbă re­clama oficiale pe supușii sei, d-nu Tell s d­ă forte bine că guvernulă era datoră se ’mplinescă cererea cea legale a guvernului vecină. Asta­­felă dată ș’aci scopul ă ce urmărescu interpelatorii este învederată și­ i­­dentică. In privința interpelării pentru membrii casațiunii este asemene les­ne de ’nțelesă că dacă acei mem­­­brii ar fi voită în adeveră numai simpla loră regulare la pensiune, ar fi reclamată celă puțină, cumă­ră reclamată în urmă, atunci căndă s’a depusă pe biuioulă Camerei cere­rea da li se vota, eră nu regula pensiunea. N’am fncutii-o, și prin ur­mare nu noi vomă căuta califi­carea ce se cuvine reclamării fă­cute în urmă nici ne vomit mai în­cerca a arăta pentru ce scapă se face interpelarea. ^Uăsăndă interpelarea în privința d-lui Triandafil, ce este uă glumă de copii, veninul la cererea d-lui Ionescu d’a se presinta Senatului so­cotelile, mai nainte d’a se vota căile ferate. Senatulu trecută făcu, împreună cu d. Ionescu, totă felulă de inter­pelări și moțiuni spre a mpedica votarea căilor­ ferate. Crămpeele fostului Senatu, se silescă, asia crăm­­peate cumă suntă, se înpedice din nou votarea acestei mari legi, prin acea­a­șî metodă, prin acea­a­și sis­temă. Dacă este adeverată, dică ei, că „buturuga cea mică restórna ca­­rulă mare,“ de ce și noi, se nu pu­­temă resturna vagonele unei căi fu­ra­te? Interpelările vor­ aduce slă­biciune în afară ș’ațîțare în întru. Interpelările, și mai cu sema căndu cei carii le facă nu se sfiescă de nimică, se potă face pe fată clioa și putemă se ținemă pe Senată în ne­­lucrare 7, 8, 10 dile âncă. Sena­torii se grăbescă a se mtorce la lu­crările câmpului; prelungindă dară sosim­co. n­si parte din ei voră fi si­liți se plece, Senatul, apoi nu se va mai putea completa, și astă­felă pe d’uă parte concesionarii se potă descuragia, ba âncă îngriji despre succesul­ concesiunii, și în orî-ce casă timpulă se perde, ș atăl ch­iară este­­ ajunsă spre :i face u­ă mare reă unui Stată ce este în epoca re­­organisării sale. Și d. Ionescu, după uă cugetare de trei luni crede c’a și găsită în sfârșită pârghia prin care se resterne și căile ferate și gu­vernul­. Caile ferate, va dice d. lonescu, ceru cheltuieli, și âncă ch­ieltuelî mari; noî dorimă, iubimă forte a­­cele căi, va adăogi cu o văce mie­­rosă, dară, ca romănî buni și ca bărbați maturi, trebue­maî ântei se sei­mă ce avemü, ca se putemă sei ce putemă da. Dară voră crice unii, art. 113 din Constituțiune dice, limpede și cu­rată că: „ Adunarea deputațilorii închidid socotelile și voteza bugetului.“ Art. 114 elice: „Regularea definitivă a socoteli­­lor­ trebue se fiă presintată Adunării' celă mai tânără în termină de douî ani de la închiăiarea fie­cărui exer­­cin­ă.“ Adunarea dară, și numai A­­dunarea are dreptă a cere socotelile. Asta este în lege; dară se-mi pesă, dice d. lonescu. Mulțimea nu cu­nosce­­- gea și prin urmare cu foș­nire o voi putea amăgi. Ș’apoi voi găsi o ’nvîrtitură ca se ceru soco­telile fără ca se le ceru; me voî face âncă cam uitată că ană guvernulă a dată Senatului vă dare de semn despre finanțele țereî, și pe lîngă tote aceste voî vorbi așta de frumos despre risipirile banilor, despre cheltueli peste venituri, despre ruina țereî în­cătă voi aduce spaima în mintea și ’n anima mulțime! și voî compromite un

Next