Romanulu, septembrie 1868 (Anul 12)
1868-09-19
ANULU ALU DOUE SPRE DECILE VOIELOR ȘI VEI PUTEA lei n. lb. n. fi AHO — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8É8Kloh „ 24 „ 29 piteeflohî „ 12 „ 16 PE OA LOBA „ 6 „ fl oho HSEMPLARU 24bani PE HraO PAITIS PE TRIMESTRU FR. 20. FEXTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetoră Eugeniu Carada. ADMINISTRATIOUNEA PASAGIULD ROSIANU NO. 1. —REDACTIUNEA STRADA GOLȚIA NO. 42. JUOI, 19 SEPTEMBRE 1868. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI FEHTEO ABONAMENTE, ANONIUBÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BOCORESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PABIS LA D. DARRAS-HALLK8BAIN ROB PEl’aNCIENNE COMEDIE NO. 5. ANONțlORILB LINIA DR 30 LITERE.............................40 BANI INSERTICNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI N, » PRIMARULÜ COMUNEÎ BUCURESCÍ. In temeiul înaltului Decretu Domnescu cu No. 1.425 din 11 Septembre corinte, publicatü prin Monitoriulu oficiale cu No. 207, și alți comunicatiunii făcută de d. ministru de Interne prin adresa cu No. 15,014, supt semnatulu Primarui alu comunei Bucuresti, conformu art. 46 din legea electorale, invita printracesta pe toți doi. Profesori ai Universității din Bucuresci, numiți mai josu, ca în ziua de 6 Octombre viitorii, Duminică la 10 ore de dimineță, se se adune în localulu Academiei, spre a procede, conforma legii electorale, la alegerea Senatorului cerutü de art. 73 din Constituțiune. NUMELE DOMNILORU PROFESORI DE LA UNIVERSITATE. p. Primaru N. Manolescu No. 8,740. 1868, Septembre 13. 1 D. C. Bosianu. 11 D. D. Petrescu. 2 — G. Canulianu. 12 — I. Fălcoianu. 3 — G. Costa-Foru. 13 — Em.Bacaloglu 4 — C. Boerescu. 14 — Alexe Marin. 5 — Aristide Pascal. 15 — Const. Essarcu 6 — B. Boerescu. 16 — Gr. Ștefănescu 7 — G. Cantilli. 17 — A. Tr. Laurian 8 — D. P. Viorianu. 18 — Ioan Zalomit. 9 — Al. Vericianu. 19 — B. Al. Urechiă 10 — Al. Orescu. 20 — P.I.Cernătescu SERVIȚII? TELEGRAFICII *1.1 RONANUL III. PARIS, 29 Septembre. spiariulü Caulois dice, că Baldrich cu insurginții a debarcată la Venarog in Catalonia. Concha și Duero S’afl data demisiunea. Regina a chiamatü la Cheste pentru a forma unü nou cabineta. Insurginții din Ferrol au trimis o corăbie in Portugalia pentru a cumpăra pusce. Cadix s’a dechiarata portu francü. Regimentulu comitelui Girgenti s’a revoltatü. Bucuresci . Răpciune. In No. de Marți, publicarămă vădiămare la sculele de adulți, adică la lumină, la înavuțirea minții, singura cară aduce și ’navuțirea materiale, propășirea comerciului ș’a industriei. Pe câtă timpă robia domnea în România, omulă fiindă mai multă seă mai puțină în robiă, putea trăi și fără învățătură, stăpânulă, boiarulă, cumă se elicea pe atunci, cugeta pentru toți, și prin urmare învățătura nu era atâtă de neapărată pentru ceîlalți. Pe cătă timpă robia domnia în Romănia, comercială și industria, cari nu se potă desvolta decătă în libertate și prin libertate, erau cu totul în fâșie, și prin urmare putea fi cine-va comerciantesăă meseriași, fără se aibă învățătură. Din Șiua însă cănd libertatea își luă domnia iei și ’n Romănia, din Șiua în care toți omenii deveniră d’uăpotrivă naintea legii ș’a societății, este învederată că omenii nu se mai osebescă decâtă după greutatea meritelor, a cunoșcințelor, și a bunelor moravuri. Comercială și industria la rândul ă loră, desvoltăndu-se supră suflarea libertății, este asemene învederată că pe flă ce di ce se desvoltă se ceră cunoscințe mai mari și comerciantului și meseriașiului; întraltă felă comercială sau industria senveră produce puțină și vecinulă celă mai învățată îl va învinge pe deplină. Mai mulți din junii noștril învățați, voindă a înavuți și redica națiunea română, puseră solința soră în serviciulă tutoră cetățianilor din Bucuresci, și deschiseră scule de adulți și de meseriași, în tote colbrile. Acolo în tóte duminicile și serbătorile, ffiecare omă pote dobândi lumina, cunoscințele la cele mai neapărate și ’ndrepta astă- i felă reală celă mare ce ne a făcută trecutulă despotismă care, din causa lipsei de scule, ne-a lăsată fără lumină, fără ochi, cumă dice Romăi nulă. Epistola ce publicarăm a-l-altăr ieri, a șese din elevii adulți din divisiunea a IV, cdorea de Roșiu, este una din cele mai frumóse resplătiri pentru bărbații carii aă pusă și timpul ă și cunoscințele loră în serviciulă poporului română, căci elevii loră dovediră prin faptă, câtă de multă învățară într’ună timpă atâtă de scurtă și cumă se formă îndată și mintea și anima loră. Cei carii pînă ană nu scriă mai nimică, soră acumă, prin ei inșii câtă desceptă, câtă redică pe oină învățătura și e că-i că ei acumă chiamă pe frații loră din poporă, „se profite de ocasiunea ce li se presintă în dilele de Duminică și de serbă■tori, se se grămădăscă la ușile sculei și ale bisericei,jupă cumă fice mântuitorul ă lumei, spră a dobândi hrana minții, a sufletului, singura ce póte aduce, într’uă societate civilisată, și hrana corpului.“ Și ’n adevără că putemă fice că minunea cea sântă prin care măntuitorulă a hrănită cinci mii de flămândi prin cinci păne, se face în tóte Duminicele și serbătorile în cele cinci colare, unde se dă hrana sufletului pentru cinci mii de flămândi din poporă. In Noda iorî, domnitorii Dunca făcu cunoscută că se deschidă ușile iscólelor și pentru femeiele din poporă. Nu póte femeia se remăie cu totulă neluminată, căci atunci nu póte se fiă uă adevărată socră, tovareștă a omului; nu póte se frăi nici uă adevărată mamă, căci nu^ va sei nici se cresca, nici chiară se, î ngrijască copiiiei, și se-i ferescă de feluritele bele și pericle de cari sunt bântuiți din causa neșciinței.j Arezândă dar din nuoă recunoscință celoră carii respăndescă astă-felă lumina, bogăția, vieța în poporală română, inimă și noi mica nostir voce cu a aceloră carii chiamă popor rulă română „la scară și la Biserică“ j și le clhemă, „mergeți, căci numai astă-felă vă veți sătura.“ Duminecă, 15 corinte, societatea academică română a ținută uă ședință publică și solemne în sala Senatului luptă președinta M. Sele Domnitoriului, președinte onorariu și protectore al societății pentru unitatea și cultura limbei române. Publicată celă mai alesă, corpulă profesorale și toți cei ce’nțelegă avantagiele culturei limbei ș’ale literilor naționale, asistaă la acestă mare solemnitate. In N zile viitorie vomă publica discursurile ce s’aă pronunțată de Măria-Lea și de d-nii Laurian, Hodoșiă și V. Urechiă. Senatulă acii, începândă desbaterea pe articll a concesiunii căilor ferate, d. N. Ionescu vorbindă asupra traseului căieî ferateotărîte în articlul c ântâiă disecă, singurulă documentă ce presinte guvernului în astă privință este raportulă făcută de raportorele Senatului, și combătând ă acestă raportă spune că nu este e faptă că s’a făcută lumina asupra traseului, pentru că nu s’a discutată în secțiuni cu maturitate. D-nu N. Ionescu voiesce oă modificare ne’nsemnătore în traseă, dară de cea mai mare însemnătate din puntură de vedere economică și strategică. Amendamentulă ce voiesce a face este ca linia de peste Milcovă se ’ncepă de lingă Mihăileni și se urmze totu valea Siretului. Astaferămu sără lăsa districtul Dorohoiă afară din rețea pentru simpla rațiune d’a face interesele concesionariloru cărora le vine mai lesne a merge de la Suceva dreptă la hotară, de cătă se vie cu calea ferată pînă la Mihaileni. Dacă linia ar fi se vnă totă pe valea Siretului, atunci ambianșia mentată la Botoșiani ar fi mai scurtă, și fară prelungi fără uă chieltuială mare, cu mai mulți kilometri linia în districtul Dorohoiă, care altă filă va decădea. Așia dată amendamentulă d-sele este d’a se’ncepe linia de la capulă țerei, d’acolo de unde intră Siretul în Romănia liberă. Comitatul delegațiloră respinse acestă amendamentă. Cu tóte astea. Ministru Donici, pentru a nu remănea nici nă ’ndouială asupra calităților traseului abia cumă esteotărîtă în concesiune, respunde d-lui N. Ionescu în privința strategiei, că dacă va trebui se alegă între strategia domniei-seleșa lui Ștefană celă Mare, va alege de sicură pa lui Ștefan. Acestă mare principe a alesă de basă a strategiei sale valea Siretului pînă la ună locă, și apoi valea Sucevei unde a și stabilită cetatea și capitalea sea. In privința econoromică dice că este cu totulă elementariă a sei că trei linie, propuse prin concesiune, suntă multă mai folositare decătă două ce propune d. Ionescu. P acolo pe unde propune d. Ionescu a se trage linia ea nu va fi folositóre judeciului Dorohoiă, căci nu pe la Mihaileni se face transitusă acestui judeciu cu Austria, ci mai cu semă pe la Mamornița. Linia propusă de d. N. Ionescu este și mai lungă și cu totulă nefolositare. Este de nevoie d’a se prelungi ambianșiamentulă de la Botoșani dreptă la Cernoviți, ș’acesta se va putea face în viitoră. Ș’apoi nu trebue se primimă numai noi amendamentulă d-lui Ionescu ci și guvernulă Austriei, pentru ași schimba linia din Bucovina, ș’acesta acumă căndă el na și terminatu-o. D. Plagino susține ca și d. Ionescu că puntură Suceva, este celă mai nefolositoră pentru interesele economice ale țerei, pe căndă dacă linia ar merge lingă Mihaileniscă la Mamornița unde este și mai bine, ea ar avea ună percursă mai mare în țară și prin urmare ar fi bună mai mare interesă economică. După d-sea, linia ce propune împreună cu d. Ionescu nu este mai lungă decătă cea propusă prin concesiune j și cere de la Ministru a’i proba cu cifre dacă nu este astfelă. Insă d. Plagino nu probeza mai ântâiă însuși că linia ce propune nu este mai lungă, și apoi nu asigură că va îndatora pe Austria ași părăsi linia de la Cernoviță la Suceava deja făcută, pentru a face asta de la Cernoviți la Mihaileni, lăsăndă astăfelă și nefolositare linia făcută și deservită partea de jos a Bucovinei. Una aseme amendamentă, neputândă dară avea nici uă rațiune d’a fi, este evidente că elă nu este, decătă uă combatere prefăcută al căiei ferate. Domnii Plagino și Ionescu mai propuseră a se construi între liniele cele d’ânteie și ca linie principale îmbranșia mentală prevedută în concesiune, de la Mărășesci, Focșian, Râmnică, Buzeă, Ploiesci, Bucuresci, și a se face numai un ambianșiamentă de la Mărășesci la Galați. Linia ce d-lura propune numescă linia unirii. D. Ministru de finance respunzsândă d-lui Ionescu dice că linia unirei este aceaa ce trece de la Suceva da Tunguță părței de peste Milcovă pînă la Galați, căci ea va face se prospere acea parte. Linia ce propune d. Ionescu este înlesnitóre numai pentru administrațiune, și va servi numai la transportul personelorű. Cu tóte că d. Ionescu a susținută că transportulă personelor este folosulă celă mare ală căilor ferate, nu este tocmai asta, și acesta atârnă de localitățile pe unde trecă căile ferate; d-nn Ministru citeză anume mai multe căi ferate în Francia, construite anume numai pentru transportulu mărfurilor și pentru serviciul industriei. Totă cestiunea este că personele cari voră veni de la Iași la Bucurescu voră veni cu căteva sferturi de oră maî tărzită pe la Galați. D. Ionesticrise că pe a Focșianu, Râmnicul Serată este bosa țetei ș’apoi însuși probeză că nu este bosa țerei, căci spune că p’acolo suntă păduri secularie. Bosa vrea se clică ună platră întinsă și producătoră care, în România este Ialomița și p’acolo pe unde trece calea ferată de la Galați, Brăila, Bucuresci. D. Costa-Foru, <jice D. ministru de chiarândă că hare cunoscințe, numai bună simplă s’a făcută arătă de umilită, arătă de prostă numai pentru a putea fi crezută de aceia ce s’ar fi putută amăgi. D. Costa- Foru pate ca fostă dibacia, dar nici de cumă n’a aretată simptiminte patriotice, căci a spusă că căile ferate ne vor aduce pe străinii cotropitori și că însuși pământul pe cari se pună aceste șine va fi luată de străini. Insă D. Costa-Foru, care vine a,li se spune că nu trebuescă a se face atătea căi ferate, pentru că țara e săracă și nu pute plăti, primindădată tóte condițiunile de concesiune ale lui Ward pentru uă rețea mai mare de cătă acesta. Atunci, pentru ca se revie d-sple gloria de a fi făcută căi ferate, țara nu era seracă și putea plăti uă rețea mai mare încă, și ații, căndă esportulă țerei s’a’ndouitu, și D. ministru probeză acesta prin cifre statistice, țera are nare cu ce plăti uă rețea mai scurtă ? Atunci D. Costa-Foru nu găsia nici oă condițiune grea în concesiunea Ward și aici nu găsesce nici oă condițiune de primită? Acesta probeză lămurită că numai invidia d’a vedea făcându-se suptă altă ministeriă aceaa ce nu s’a făcută suptă ministerială d-sele, îl conduce în combaterea ce face unei cerințe a țerei întrege, unei necesități naționale. D. ministru crice că’nțelege pe D. Ion Manu și pe amicii sei care a combătută totădeuna căile ferate, însă nu’nțelege pe D. Costa-Foru care ieri vorbea într’ună feră și adi într’altulă numai pentru că nu mai este ministru. Și fiindă că tocmai d. Ionescu spune că din astă cestiune trebue se lipsescă orice considerări de partite, apoi d-nn ministru zice că primesce a se șter l pe numele miniștrilor actuali din tote actele relative la căile ferate. Probă că ministeriul pune mai susă astă cestiune de ori ce considerare de partită, este că atunci cândă a credută că elă póte fi uă ’mpiedecare pentru votarea căieî ferate, ș’a dată demisiunea, și daca remasă totă la putere, este numai pentru că cei chiămațî la moală minister n’aă voită se’să primescă în nesce condițiunî date. D. Ministru respunde apoi d-lui Ionescu care adisă că ministerial a provocat demonstrări în favorea căilor ferate și probază cumă d-nu Ionescu de câte ori nul place să manifestare ilice că e impusă de guvernă și de căte ori una care’î place îmtîmpină cea mai mică înțărcare Șlce ea vine de la națiune și că guvernulă calcă Constituțiunea și dreptul de petiționare căndă manifestarea plăcută d-lui Ionescu nu vine asia de răpede cumă a voi. Manifestările în favorea căilor ferate vină adeveratu de la națiune, toți o potă afirma, (afirmări, aplause) care are cea mai arginte nevoie de ele și nu cumă adisă d. Costa-Foru, străinii vor a face invasiune pe acele căi și pământulă pe cari suntă puse șine le va fi luată de străini, ci din contra, aceste căi ne voră servi a ne apăra mai lesne de străini căndă ei ară voi a ne ataca. D. Lapati a fost propusă asemeneană amendamentă prin care cerea ca linia se tracă pe la Focșiani, însă în urma promisiunii date de D. ministru de financie că se va face și acea liniă, își retrage amendamentulă, după orecare explicări ale comisiunii, date de D. Miller și Părintele Scribană prin cari aretă căușele că aă făcută pe comitatulă delegaților, d’a respinge amendamentele d-loră Plagino și Ionescu; după ce d-na Plagino susține din nooă amendamentulă scă și cere a i s’areta prin cifre care linie este mai scurtă., ministrul lucrărilor publice îi aretă prin cifre că linia propusă de guvernă este mai scurtă, că dânsa apoi are de scopă ună locă de scurgere la Galați, și prin urmare și din acestă pantă ea este mai avantagiosă pentru agricultură și pentru comerciă. D. Ionescu cere apoi ca guvernu să se declare că linia de la Focșiani nu va mai privi-o ca facultativă, ci ca obligatoriu pentru guvernă precumă este stipulată prin convențiune că este obligatorie pentru concesionari. Ministrul a respunsă că guvernul nu va renuncia nici uădată la facerea acelei linie și repețesce acestă afirmare în Senată precumă a fost făcutu-o și ’n Cameră; cu tóte aceste amendamentul ă nu se retrage, deși susțiitorii lui sciă că dacă s’ar primi acumă pe d’uă parte concesiunea ar remănea nevotată, căci ar trebui se se ’ntorcă la Cameră, eră pe d’alta linia ferată, astă-felă precumă este acumă cori’ cedată și care ierifu combătută de domnialoră ca prea mare și prea costătore, va fi, prin acelă amendamentă și mai mare și mai costătovre. Senatulă dară respinse amendamentulă d-lui N. Ionescu ce propunea 2 ramure și schimbarea liniei respinse apoi amendamentulă d-lui Plagino și priimesce linia astfelă precumă a fostă votată de Cameră. Se pune apoi în desbatere articlulă ală U-le ală proieptului de \