Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-01

2 CONFLICTULU GRECO-TURCU ȘI POPORELE ORIENTELUI. D-lui Redactare al S­in­ariuluĭ ROMANULU. Domnule, Socotindu că cale petrecute în Grecia as­­tă­ dî interesera multa pe onor. publica ro­mânii, mai cu sema cânda organele române Pressa și Tdrra publică totu ce este în seratu în­­ fiariele turcofile din Europa, și asta­fel, adeverul­ se strimbă cu totul. In in­­teresul si adevĕruluî séü curagiulu a face as­tăzi un prescurtare despre conflictul­ Greco- Turcü, spre lumina națiunei Române, care — precumü amü ^iisü— trebue se se intereseze mult­ în cestiune, căci din aceste conflictu se va deschide pote cestiunea Oriuntelui, de la soluțiunea cărui­a atârnă și sórtea Romăniei. Publicul­ Românii cunosce deja revolu­­țiunia Cretei, care de trei ani astă­zi re­­siste imperiului otomanii întregii și a nim­i­­cita puterile Turcului și tóte celebritățile lui militare. Revoluțiunea este astăzi în vigore, cu tote fatele provenite din Stambul sau din Viena. Acuma nu este vorba de acesta, ci de conflictulü greco-turce; vam­a relatată a­­cesta pentru că conflictul­ s’a ivita din cau­sa Cretei. Revoluțiunea Grecei se aprovisio­­neza din Grecia, cu ofrandele Greciloru din tota lumea. Vaporea ENOSIS, a căruia vir­tute este de a merge 18 mile pe oră, face călătorie la Creta neconteniții , spărgeudu bloculu Turciloru, fără a fi atinsă de dânșii, căci n’au pututu, nu s’o prindă, déru nici chiarű s’o vérsá. Turcia, neputândü suprime revoluțiunea, a protestată de mai multe ori în contra Greciei, carendü a popri pe Eno­sis și orî ce ajutoru­ mergea din Grec­a la Creta. Guvernulü­ellinü a respins­ că le­gile nu-i permitü a popri pe nimeni, căci libertatea individuală este garanta­tă de constituțiunea Greciei, și că Turcia este datare numai se nu­ î lase se m­erga la Creta. Turcia, neînțelegându­ ce este liberta­tea individuale, ca una ce are de prin­ipiü despotismul­ și sclavia, s’a u­­itate în cen­tra Greciei și, încuragiată de dol. Moussier și Baust, a trimisă ultimatum­ faimosQ la Atena, crezându că va speria pe guvernulu elinii pentru a cede la tóte și a se face calculu fra­­țilorii loru din Creta. Guvernulu elină cu camera împreună au respinsu in unanimitate acesta umi­itorui ultimatu, și d’ad­­ică rela­­țiunile între aceste două State se află în­trerupte și flă­care se găteșce de resbelű. Turcia și amicii sei nu se asceptau la unu asemene refusii, și asceptară se vor ju­deca vorbele guvernului ellinü vor­ si sucesc de fapte. Acesta intrerumpere a relațiunilor­ între Grecia și Turcia. Grecii din tota lumea au priim­itu-o cu entusiasma și ilum­in­a­m­e !n tate părțile, și pregătirile se făcu cu cea mai mare grăbire. Vice-amiralulu Turcu — care este engleza mercenarii, piratü în Ame­rica pe vremea resbelului civilă al­ Statu­­riloru Unite— a primitu ordinea d’a prinde pe Enosis cu ori­ce prod­u; elfi l’a goni­ti afară de Syra, unde s'a­­ angajată uă luptă Intre Enosis și vice-amiralele cu trei fre­gate, din care Enosis, acestei va porași fi slabă, a eșit fi victoriosit, după ce a Însemnații cu ghiulele sale pe tóte trei bistimentele tur­cesc!. Englezo-Turculu. Înfuriat, veid la Syra și ceru­se i se prede Enosis ca una basti­­menta pirata. Turcii numiau asta­felu și pe celebrulu Arcadion, déru acusarea i-a do­­minatu atunci înaintea areopagului Euro­­pean, și elu a­utoriza că asemene basti­­mente nu sunt fi pirate. Se înțelege că la asemene cerere respunsulu era negativa. Dérü acesta faptă de călcarea drepturiloru ginți­lor­­ și internaționale, de calcare a terito­riului Greciei făcu a fi resbelulü declaratü, a pusü indigenarea națiunei în culme, și In unan mitate cerfi din partea guvernului res­­belu în contra Turciloru. Strigitulű acesta a desceptatü pe guvernele Europei și le-a turburată, sclvidü catü de greü este udü resbelü In Orivnte, din care vrendü-nevrendü se voru lua toți la luptă. Conferințele, pro­puse de Prusia și susținute de Rusia, au fost­ resultatulu acestei sau numărî a pu­­teriloru europeane. Aci se termină istoriculu evenimintelorü între Grecia și Turcia, acumü si vedemü ce póte aduce acesta int­rvenire a pu­­t­rilor si. Grecia nu póte lăsa pe Creta, și guver­­nulü­ellin nu po­t­cede nimica, căci știe bine ca nu num­ai guvernulü derű chiar tro­­nulu este perduta, déea se va abate de la aspirațiunile naționale. Turcia asemenea nu lăsa Creta, Hindu că nu numai a costa­ o 300 m­ilióne franci și 6­0 mii de soldați până a­­cuma, dér­ia este și chiria Bosforului pre­­cum t Veste­ și a ismului de Sueza și ast­felü Creta, vă dată în mâna Grecilorü, Turculű trebuie sc treca in Asia, vechiulü șefi cuilofi. Ce póte face déji Conferința in asemina si luațiune ? Forța brutală nu se m­aî intrebuin­­țază in contra națiunilor, cari aspira la li­bertatea și la mărirea lorü ; și pe urmă in­­tervenirea unei puteri va fi semnalulu unui resbelü generalű, pentru care Europa nu este preparată. Se ințelege lesne irisațiunea unoru puteri in contra mișcărea popóreloru din C­­riunte, căci ele nu voru nici mărirea nici prosperitatea loru. Sedlulü insă de astăzi este alü naționalitățiloru și este condamnata acea națiune care dorim și nu se mișcă. Ințe­­legem­ pe retrograzii, carii au trăită cu asia voiescu, că nu le place vieța națiuniloră, și de acea se ar­tă ostili Grecii­­ și Româ­niei. Déjü vocea unora și altora este și va fi vocea corbilorü și bufniților, și ea opre­­sce pe națiuni în mersulü­lora, căci seco­­lulü le împinge nurea înainte. Națiunea Elenă cunosce datoria sa către patriă, înțelege cererile S­olului și drepturile sale, și de aceea a aruncată mănușia și pro­­voca pe Tirani la luptă. Retrograzii, carii nu ințeleg si ce est­e libertatea, ce este pa­tria, nu au nici uă credință in acesta hotă­­rire a națiunei eline, și unii o acusă că este organulă unuia și altuia, alți o plângă cu lacrimi de crocodilai, că va peri in lupta in contra Rusiei. Câtă pentru acusația de organit alü străi­nului, nu voiescu nici măcar ei s’o iau In se­­rioșü. Câtă pentru cea­l­altă ipotesă adica că Grecia ve peri in acestfi resbelii, aduca a­­minte că Grecia fără arme, fără mijloce, fără esistință d­oar napon dă la 1821 a bă­tută pe spâimântătorulo atunci Turcü noué ani ue contenită, și a insen­se in istoria mo­­dernă luptele de la Misolonghî, Gravia, Cis­­lom­a, Valtețî, Clisova, Carpen'șî, Samos, Eri­­sos, Catîreia etc. etc. și a dat­ renume mi­­itare și eroice ca Colocotiom, Caraiscaki, Gavela, Griva, Diacos, Canaris, Miaulis, Sah­­turis, CrieZis, Rombazis și Bubulina (femelă) etc. etc. Oști­ile nenumeróse ale Turciei una după alta au lăsată ostile lorü priam'de in toți munții și i n tóte câmpiile Greciei, și Grecia Libertată a fostă sancționată la Na­­varin de către Anglia, Francia și Rusia prin Tuna, chiar­ fără voia loru. Amü relatată acestea tote ca sä­areta d-lorű Retrograd! și d-lorü Turcofili că se nu aibă grijă pentru Grecia, déca ea a arun­cată m­anușia Turcului și l’a provocată la resbelu. Solinda acésta, d-le Redacture, revin la primulu mea s­opü, adică la conii­ciulă gre­­co-turca. Din conferințe nu asm­plu de câtă adeve­rirea proverbu’uî Română,„Turculu se plă­­tésca,“ déca punerile vorü se evite una res­belu orientale, care se va schimba m'greșită In rusb­le generale. E că­ ne dorü, d-le Recictore, venită la aceea ce de multă și în mai multe rânduri sch­­ima­m­ ospitalierul și stimabilul d-vóstre ziar, Românul: „Fortuna ne amenințâ de a­­própe, trebuie se ne desceptămu, și ca se scăpâmu, avemă trebuință d'uu con­­federare orivitale.“ In conflictulu greco­­turcu, se intereséza tóte națiunile privit­luî și aplaudămu și admirămu cu respectă pe Romănulu și pe d. Ion B­ătianu, care ne înțelese interesulu Orivnteluĭ, și cu euragiu in mij’loculu retrogradiloru baü proclamată și susținută cu tărie și fără sfială. Repetă și ea acuma­seră­ și că conflictulu este in­tre Grecia și Inemiculu comună ale între­gului Oriente, și națiunile cari se voru arata indiferinte, sau nu voru înțelege inte­resuțu loru propriii, sau sunt­ amăgite de propa­gandele acelora cari aspiră a ne Înghiți u­­nulu după altulű. Acumu dérü, d-le R dactoré, tm­i impli­­nescu datoria­­ mea ca fiu alu Oriintelui, spuind ROMANÜLÜ ] IANÜARIU 1869. V MOmOOSITATEA SI E1D1CUL1TATEA A M­ORÜ AN­TICLE DIN NOIILÜ PROIECTU DE LEGE PENTRU ALEGEREA MITROPOLIȚILORU ȘI A EPISCOPILORU, PRESINTATU ACUMU LA SENATU. „L’autouratie n a point puse „oonstituer dans l’Eglise Orien­­„tale. Le Patriarchs de Con­stantinople possede a peine „iautorité d un president des „Etats-Unis.“ I. Brătianu. (Question religie use en Roumanie. Paris 1866) Art. 5. Reînvie Protipendada înmormântată cu reglementulu organica. Art. 9. Re’nvie impiulü și schismaticulu sinoda dictatorala (1) Art. 10 din pro­ectü este neconstitu­­țională , nepolitica, nenațională , n­icanonica nejuridica, nologica, impiü, imorală și chiaru ridicula. /. Neconstitutionulu ♦ 1) Alineatulu 6, din articolulü din con­­stituțiune hotărăște urmatorele: Mitropoli­­ții și Episcopii Eparhioțî ai Bisericeî ortodoxe romane suntu­ aleși dupe mo­duri ce se determină prin o lege spe­ciale. Deci, de ă păstorii recunoscuți de con­­stituțiune pentru biserica ortodoxă romănă suntu aleși, apoi de la sine urmără că păs­torii ne­aleși nu suntu păstori ai acestei bi­serici romăne, ci a vre-un î alte biseri­i in­ventate sub dictatura regimului cuZutii. Și deci constituțiunea este mumă, basa și is­­vorul, din care se curgă tóte legile, cumü se póte veni acuma prin acela alü 10-lea articolu din proiectulu în cestiune și cu dis­­precie de legea fundamentală a țer î și sĕ se legifereze acea ce constituțiunea Ia artico­­lulu 130 a abrogată deja. Se invocă prin urmare învierea unor fi legi im­piî, condamnate nu numai de intregi religiune ortodoxă a resăritului, carea dupre­r­ticolulu 21 din constituțiune este dominantă in statuln românii,, dérü chiarü suntu ucise și abro­gate prin articolulü 130 dîn constituțiune, carea hotărăște următorele: din d­iua pu­nere­, în vigore a constituțiunei de faciă, suntu­ abrogate tóte disposițiunile din legi, decrete, regulamente și alte acte contrarii cu cele așezate de­ ea. — Ar­­ticolulü 10 amă din nou lü proiectă cestiune, puînduse mai pre­susu de artico­lu­lulü 130 din constituțiune, aprobă aceea ce Constituțiunea abrogă. Etă unde amu a­­junsu, conduși fiindă de influința patimiloru, dar nu a principiiloru. Vie acuma toți juris­­co­nsulu­i din lume, cu lóse prin­ipiile drep­tului în înăna și decidă décà prin articolulu 10 din menționatulă proiectă remânemü noî In constituțiune séu amu viola cu elü con­­stituțicnea, déca bama adoptia. — Eu m­ulți stăruiescă a crede că s’ară viola ,on­tituțiunea, și eucu unde ? chiarü In sufletulu ei, care este biserica strămoșilor­ noștri. »­ Afară de acesta articolul­ 128 din Constituțiune hotărăș­c că Ea nu pate fi suspendată nici în totală, nici în parte. Ba ceea ce este încă și mai lamuritu, alineatulü alü . 1 alü articolului 132 din constituțiune decide următorele: se vor­ revisui tóte codicile și legile esistente, spre a se pune în ar­­monie cu Constituțiunea de faciă, pe ce temeiu dérit Art. 16 din proiectă suspendă Art 130 din Constituțiune. II Nepolitica Prin decretură Domnescu din 30 Iunie 1866, subscrisă de Măria Sea Domnitorulu Romănitoră Carol I și de toți miniștrii de atunci, și rostită chiar­ de Măria Sea Înain­tea Constituantei, prin care aprobă și pro­mulgă Constituțiunea nóstra, se rostescü tn­i fadia națiunii și a tótei lumi ortodoxe, ur­­­mătorele: Redicarea bisericei romane, resta­­bilind’o pe basele canonelor;— și aseminea 1) Ore nu a’arh pute numi acceta proketaria proiectă prin escele­ția STRIGOIU ? ? ? principia s’a rodită și în alte mesaje la Cameră. Așa ore se redică prin urmare un edificiu religiosü, rest­abilindulü jumătate susü pi bi­­sele canonelorü și lăsândă cea­l’altă jumătate josă pe basele impiî, abrogate deja chiar­ de Constituțiune? Judece acésta, nu jurisconsulții nici Teologii, nici politicii, ci ómen­i cei mai cu puține cunoscințe eleme­ntare în politică, decâ propuinduse și susținănd un duce de ci­neva acela nechipsuitu articolu din proiectil, se face prin a ésta vre­una bună serviciu Paini­i și Tronului. — Națiunile potü uila orî ce altă ceva afară de decalogulu­loru— de pactulü­loru fundamentală și pentru aceea credemu că inaugurarea noului ministeriu prin o aseminea uitare ară trebui a fi lumi­nată și prevenită de către toți patrioții, spre a nu aproba prin probete acea ce s’aă desa­­probatu prin mesaje. III Nenationahî » Națiunea română și fără legiferarea acelui articlu, — nu numai nechipsuitu déru chi rü in consecuințele séle și impiu, precumü vomu dovedi și mai jos fi — este și iară a­­césta împărțită la mai multe state, i este sclul­­ că Ierarhii Românilor­ din alte țeri și péne acumü au deja­probabü Episcopatul­! necanonicu din Romania, cumü are acuma noî prin unu articlu de lege civilă amü vuni și ama boteza pe cei nebotezațî nici consti­­tuțional minte, nici canoniceșce, dăndă Româ­nismului Intregii și chiar a creștinismului unu nou motivă de criti­c, de­rid­ic și de des­­binărî ? IV. Necanonici. Ceea ce este încă și mai bizară și neau­­zita în istoria bisericeî, chiar­ nici în cele ale apusului, amu veni noî, Zice, ca corpuri civile și ne amu învesti ca uă putere spi­­rituală mai mare chiarü de cătă acea a Pa­pei, — căci este sclutit că și în ușî Papa nu pote da iertarea pecateloru séu indul­­gințile séle do c-tut numai acelora, ce se mărturi­escü că au păcătuită și prin acela menționată articlu 10 din proiectă am șterge nisce liceale spirituale, fără o pnalabilă măr­­turisire du penilin­ă­, pre­cum­ că s-au ur­mată păcate spirituale de către personele eclesiastice, sub­înțelese la acelü­implu ar­ticlu din proiectă, nu amu de cătă a cita canonulu XXX alu sânțiloru apostoli din cu­­vêntu în cuvêntu, pe care s’au basatu tóte patriarhiile și tele­sinodele bisericei ortodoxe a resărituluî în decisiunile loru, făcute și promulgate, cumu că episcopii nealeșî și numiți de fostulü Domnitoru se află subü penalitatea acelui canoni apostolică, care era ce decide : „Déca vru unii episcopu ar lua „administrarea vru une eparhii de la st­ră­zitori Irmescu (puterea esecutivă), se se ca­­­terises­ă și se se afurisescă și elfi și cei „ce s’ar comunica cu dănsuli.“ Nu sciü deci decà vru unulü din s'ima­­biliî represintanțî al națiuni romane este în­vestită din partea alegetorilorü soi prin man­­data cu pute­rea ultra-papală de a vota ase­­mine indulgințe, ân­ă neauzite In lumea creștină; arăta numai sciii positivü că­ braviî alegătorii au lașului — leagănulu Unirea — și •n acesta cestiune de viață a Romăniei, adu­nați din tote colegiile electorale, căndu s’au alesă represintanții camerei esistente și a se­natului disolvatü, au formată una mandată în formă de resumată alu dorințelor Ia­­șenilori, publicată prin foile publice de a­­tuncî, la care la No. II se impune repre­­sintanților ă­lașcnî a stărui, de a se realisa acela ințeleptă principia promulgată în de­cretulă domnescu din 30 Iuniu 1866, a­­dică: restabilirea bisericeî romane pe basele canonelor v­­lașeniî deci au fostă și în 1867 , acei ce au fostă cu 10 ani in urmă în 1­8­57 — aceiași cum au fost ă pentru consolidarea Romăniei, aceiași au fostă și suntu și pentru consolidarea bis­ricei, ade­vărați de viitorî a lui Ștefan celu mare, care a zidită 40 de biserici pe 40 de câmpuri de biruința pentru patrie și religiune, pen­tru care a primită ănsușî de la papa titlu de eroă și aparatură alu creștinismului. Nu credu deci că Romanii nu vorü fi și astăzi­a cea ce a­ fostă în trecută. V. Nejuridicu. Vină unii cari voiescu a apăra trecutulű­implu și, neavând o cunoscință clară, nici dis­­tingêndu dreptulu publică și politică de dreptulu civilă și privată alu omului, strigă se stămfi cu Constituțiunea pe locu, cacî arti­lulu 1 din codulu civilu Zue, legea nu póte are putere retroactivă sau re­trospectivă; da, acesta așa este în ințele­­sulu dreptulu­ civilă și privată, coprinsü în acelü codu civilü; énse episcopatulü nu este unü dreptü civilü și cu atăta mai pu­­cinü p­ivatü, ci este unü dreptü politicü, precumü suntü drepturile boerillorü, ale pri­­vilegiiloru, ale monopo­uriloru, pe care drep­­tulü publică sau politi ű alü popórelorü, care se cuprinde în Constituțiunile ce ele din nou își dau, le abrogă și le nimicescö, precum­ s’au abrogată prin articlulu 130 din Cons­­tituțiunea nóstra și legile și decretele epis­­cop­ilor î­n canon cî. Căndă ar ü losulu aici a­jun­ âncă și la dreptulu sacru alu bise­­riceî, atunci s-ar aplica as­upra culpabililor, nu aiur­i­ 1 abrogarea din funcțiune, ci și condamnarea canoni­ă. / Nelogica. Vinü alții cu lumi absurditatea în locul­ logicei,­­licenda­dérii suspendéndu-se epis­copii neconstituționalî, pe temeiulű abrogă­­r di ta­, Constituțiune, atuncia s’ar in­­validi ','iî a­­­ici chiarű tó­e oficiile reli­gios pené acuma. Acésta este uă ere, s­­ ■<­­uiá séu fățarnică. Cestiunea e; nu este cestiunea darului ar­hiu­­­rT in virtutea căruia s’au făcută acele oficii­­ igióse. Câ.î episcopî și preoți in lumi sad s spinsü din funcțiunile loru, și chiarü potriái fii, și oficiile religióse sevărșite de maî înainte au remas bune și sânte! Ba ceea ce este âncă și mai lămurită din practică, se póte vede din acea, că chiarü și aten­ia, când al vre unü episcopu séu preoți i s’a luată chiarü darurü prin decisiunî sinodale, și atuncia âncă tote oficiile religióse făcute de elü poué in Ziua condamnării au remasiü bune și sânte , căci darulu este acela ce lucreza ce le sânte, oră nu omulu. VII. Impiü și imoralii. Cându vine să lege noué, privitóre la totu ce unii poporu Ir; buc a avé mai prosti și mai moralii, adică la capii clerului, și pa> clamă în fagia națiunii și a creștinătății, cum e că, de­și cutare și cutare capi ai cle­rului au fost­ sperjuri așezământurilor­ stră­bune și n­aționale, de­și mu multe acte o­­ficiale ale guvernului chiar ș­i-au declaratu că au fostă și suntu fun­ționândă alăturea cu așezamânturile sau canonele bisericesci (precum­ se póte vede din decr­tulu Dom­nescu din 3­0 Iuliü mai susti citată), de­și ânsășî Constituțiunea torol, paladiul R­esistin­­ței nostre politice, au abrogată prin artico­lulü 13­0 înseși decretele dictatoriale , sp vrrtutea cărora cei abusivi pene acuma au fucționată, totuși pentru a perpetua acesta abusii, pentru a nu se mai pune pace în bi­serică, pentru a se perpetua încă pe z­ ci de ani persecuțiunile, destituirile, caterisirile, torturile și chiar d­estilurile în clevit, pentru a scula pe disciplilă în contra dascălului seu, pe frate în contra fratelui sou, pi fn­d în contra părintelui seu, pentru că ne placu ochii cutăruia­scu cutăruia din acei sperjuri, pentru că cutare scu cutare di­n cî au pro­­bată că poț­i fi docile instrumente și ca la 3 Augustu și ca la 3 Aprilie, pentru că In fine, dupre cumü li descrie forte bine d. I. Brătianu in broșura sea publicată la 186« pe malurile Sen­ii, numindu’i jandarmi îm­brăcați în rasă, de acea, cu disprețulă pac­tului fundamentală al națiunei, cu disprețulă păcea bisericei, cu disprețul­ durerilorú cle­rului, cu disprețul­ pietății și a moralității publi­ce, se legiuesce din nou ca mitropoliții și episcopii, cari funcționéză asta­ și în con­tra Consti­uțiunii și a canonelor, se remâie pe viață.­­omu vedé éasá décà d. I. Bră­tianu este totu acela pe malurile Dâmbo­­viței, care a fostă și pe malurile Senei.... la 1­866, poporeloru că ora desceptă­ ii sună; ca ne chiamă pe toți se apuidem­ă făclii ca se luăm o parte la serbar­­a libertății și, de nu ne vomă descepta, vomă fi condamnați a fi dați afară din serbare ca virginele pecătos Se ne desceptămu dorü, și se ne infrățimă ca se for.nămu CONFEDERARE V nóstra O­­RIENTALE. Primiți, etc. Z. P. Sardellis. VIII. Ridiculii. Cu sublime au ridicul il n'y­a qu'un seul pas (De la sublimă pene la ridiculii nu este de câtă una pasu) a Zisă Napoleon celu mare. Din cele ZILe mai susü vedem, c-asa se întâmplă cu toți omenii de stază, caii nu ceru, nici ascultă sfaturile celora cumpetințî in vr’uă cestiune; și așa chiar n­o­uă legiferare degeneréza in ridiculu. Nu ’10 maî dem­ascămu mai multă, de câtă puindfi

Next