Romanulu, august 1869 (Anul 13)
1869-08-02
ș’nă gură fără margine, deschisă pentru productele sale manumcturale; era pe d’altă parte ea are interese totă atâtă de puterice, d’a deschide ferele de la marea Negră, atâtă intereselor, câtă și orgoliului Germaniei. Simtă două-deci de aur de cândă compania din Viena s’a stabilită pentru navigarea Dunării, și astăzi este avută și puterică. „Afacerea căpitanului Magnau este d’ajunse spre a me scuti d’a spune mai multÜ(l). Ș’apoi ,harnele austriace au mărturită forte limpede că Austria „are interese politice, sociale și comerciale forte mari, pentru a lăsa se-i scape Principatele; și cornițele Coronini a zisă în modă oficiale principelui Moldovei, — că are pentru acesta mirifice mai puterice decâtü Francia și Enghitera. „Se mai adauge mit încă că are luptă ghiara iei cinci milióne de Romani și că nu-i place se se puie între dóul PiemontI, și vomă înțelege cu toții că Austria își face datoria res oprindu-se la unirea Prim-ipateloră și ’ntrebuințândă tóte mijlocele pentru a se ocupa și combate înrîurirea puterilor Occidintale în Oriunte.“ D. de Beust a ilisus’acumă, și >n modă oficiale d-lui de Zulauff, că are mari interese de priveghiată și de urmărită în Principate, și organele d-lui Dumitru Ghica și Popa-Tache au zisă că acestă dechlarare nu conține nimică amenințătorii pentru noi. Ele ne invitaă se ne culcămă și se ne ’ncredemă în amicia d-lui de Beust. Noi ânsă, cariama studiată cu dinadinsulă și ’n timpu de 25 de ani amicia austro-maghiarâ, avemă credințe cu totulă contrare. Aceste credințe au fost despuse Europei și Franciei în timpul s esilului nostru de către amicii noștri politici, și acumă, autorizațî prin Presa austro-maghiară și prin d. de Beust, le vomă espune din nuoă și din ce în ce mai lămurită ș’apoi......................apoi Românii voră face cumă voră voi, se voră culca cumă își voră așterne. înălțimea Sna Domnule va pleca Sâmbătă la Livadia In dirimea spre a face să visită M. S. imperatorului Rusiei. Asenta I. S. din téra nu va fi cotü de puține. (Jilc (1) Capitanulu Magnan voia se stabilesc uă companie francesă de navigare pe Dunăre ș’Austria s’a opusă una cu capulü. -TrrUMAVTIT.r <* ATif insTir 1869 DICTATURA BÂTEI. In urma celoră publicate în (jiabulu Traian, No. 26, In privința destituirii stimabilului d. dr. P. Cheresteni din funcțiunea de medicii comunale in colorea verde din Capitală, mai mai remânea de cala fórte pucina de fină in acesta privință, an?á, spre demonstrarea conduitei majorității așia numitului consiliu actuale ale comunii nóstre, ln care, pe lingă unele persone onorabile — ce din fatalitate s’au lăsita a fi luate de mortifera apă a infectatului trecută de despotismü, — se află tro Dându, în plinii vestmenti de cinică absolutismă, renumituîă d. Petre Grădiștanu, cu cârdășia d-sele, — este de necesitate revederea cestiunei d-lui dr. Cheresteni. Este neapărată d’a se mai da onorabililor cetățeni români încă căte-va probe tvidinte despre modulă cu care — protegiată de omni potențiandă de ciomăgașî — renumitură d. Petre Grădișlanu, cu cârdășia d-sele, administră afacerile comunei București și a se atrage atențiunea asupra tristelor, consecințe prin care vomă recunosce toți, mâine poimâne negreșită, culpabilitatea pasivități nóstre actuale in facia unoră monstruoșitătî atâta de învederată ucigarare a vietei nóstre sociale și naționale Onorabili cetățeni Bucuresceni, nu este aci un jocu d. docloră Cheresteni anume, ci demnitatea și prestigiul autorității comunei Bucuresci, care a devenită, — prin scepticismulă multor cetățeni chiară de animă și inteliginfi — vă tristă jucăria in voia renumitului d. Petre Grădiștanu și cârdășia d-sele, ca și santitatea votului electorale, părăsită mutalității bâteloră, pe ală căroră singură merită s’a putută reifima, ca se ajungă d-sa cu ai d-sele acolo unde, spre rușinea României întregi, se află astăziî. Se De reamintimu dâră d’uă camă dată și se notămă: I. Că aprópe șapte din optă milióne de lei vechi, datoria flotantă pe care o are acumă comuna nóstru Bucuresci, suntu moștenire de la cei cu vestitură contractă Godillot din anulă 1865, era nu precumü d. Petre Grădiștanu, prin respunsula dată de d sa la discursurile d-loru profesori de la destribuirea premieloru de estimpă, vrea se lase a se ăntelege că acesta datorie ar fi făcută de onor, consiliurî alese de la 11 Februarie incóce. II. Că, suptă pretestată lui 3 Augustă, de durerosa memorie, fabricată—precum ă se scie de lata lumea constiinciósa—s’aă ruptă din dosariele cancelariei primăriei bărtiele ce aă conținută socoteli de bani comunali. Comuna nóstra mare și nu póte se aiba dora nici ună feră de socoteli pe anulă 1865, astăfelu incâtă nu se póte afla ce sume de bani s’aă încasată și s’aă chieltuită până la instalarea consiliului venită în acelă ană, afară numai decá voră bine voi a ne dare cari lămurire precise onorați de Costache Iliescu și N. Roșescu, primulă fost primară din 1365, pâne la 11 Februariă 1866, secundură fostă comptabile comunale înainte de 3 Augustă, până la destituiria în 1866, și amendouî actuali membrii, numiți de preferință, In cnor. comisiune pentru descoperirea spăimântătoreloru mâncătorii, ale celoră cuasificații de Roșii, spre denigrare, tocmai de către aceia, carii aă fostă , și suntu în România singurii Roșii căci sângele numai ei s’aă vărsată totă dăuna Cândă aă putută, ca în 1848, In 1861, în 1862, In 1865 și 1860. II. Că fapta restituirii lui Popa Matacherotopopescu In funcțiunea de preotă ș’a numire sale și nu funcțiunea de îngrijitoră la cimitirul Șerban-Vodă este nu numai că insolinte desprețuire aruncată cu aroganță tn facia societății bucurescene, dâră încă și o atentare în contra drepturiloră de autonomie și independință ale comunei, căci onor, consiliă comunale precedinte, pentru fapte condamnate de morală, comise de acestă preotă în recidivă, în interiorul cimitirului și constatate prin anchetă formală, ca destituită din simpla funcțiune ce ocupa, de preotuală capele, cu consimțimentală formală ală Mitropoliei d’aicî, ș’apoi ănsușî (fisură consiliă actuale, lu ședința î de la 30 Masă trecută, cu unanimitate de 12 persone, a decisă se remâne destituită pentru considerantele urmatore: „Consiliulű, retende că reclamantulă preot a revenită la cimitiră fără consimțimentulă autorității comunale, că acésta autoritate nu numai n’a recunoscută reintegrarea sea în postură cea avută și din care a fostă revocată, derâncă a cerută ministrului de interne depărtarea sa din cimitiră, respinge cererea pentru plata de retribuțiune. Totăd’uădată consiliulu, legenda că In contra părintelui Matache Protopopescu se află în dosară acte, care arăta că conduita Sânției Selen’a fostă mulțămitare, chibzuesce ca d. Primară se róge pe Em. Se Părintele Mitropolită a recomanda consiliului ună altă preotă, ÎN GONTRA CĂRUIA SE NU FIE NIMICÜ DE áisa, spre adă numi în postură vacantă de la cimitiră.“ Însă, după uă necalificabilă cerere a renumitului d-nu Petre Grădiștanu, iarășî (fisulă consiliu comunale de astăzi), peste 18 <jile, contrazicându-se cu atâta cutezare în fața publicului, prin unanimitate numai de 8 persone, restitue pe snsa (fisulă preotă , suptă următorulă protestă de advocată, demnă de cota acelora, carită nerușinarea d’a amenința cu degetulă în fața publicului auditoră pe președinții de curți, cândă aceștia nu le împlinescă voința loră de dictatori: „D. Grădiștenu țjice că, cândă consiliulu a chibzuită a ruga pe Em. Se Mitropolitulă seî recomande ună altă preotă , spre a’lă numi în postură vacantă de la cimitiră, a fost condusă la acesta de lucrările, cea vețjută în dosarul cancelariei Primăriei în contra părintelui Matathe. Acumă ânsă, cândă vede că acestă preotă a fostă indicată de consistorială eparhială, că acestă tribunală eclesiastică, „singurii competinte in materie,“ negăsindă probe de culpabilitate asupra acestui preotă, a decisă ca părintele Matache sese reintegrată în postură scă de la cimitiră, fiindă reă destituită, și că însuși pre Sănția Se Părintele Mitropolită a aprobată decisiunea consistoriului, d. Grădiștanu e de părere și crede că și consiliulă va adopta părerea d-sele(?), ca părintele Matache Protopopescu se fie din nuoă numită în postură vacantă de preotă și îngrijitoră ală cimitirului. Consiliul a adoptă opiniunea d-lui Grădiștenu. Argumentare forte demnă da raționamcolulă bâtei, protective a favoritului Hamasii, Dindă că ?opa in cestiune n’a fostă destituită pentru abateri din datoriele- de serviciu divină din interiorul bisericei, stogurile ce potă fi jndicate de decasteriile bisericesci, ci pură și simplu, cumă este de notorietate publică, pentru condamnabila conduită de omă și preotă creștină în contra moralei, afară din biserică. In curtea cimitirului, fapte pentru care preoții sunt justiție bili tolă d’arna și pretutideni de legile comune, probă mai mulți cu preoți culpe d’asemenea natură, ce se află astă ți înaintea tribunalelor civile, probă și mai Învederată favoritură de predilecțiune vestitulă Popa Tache, ală cărui potcapete este plină de procese corecționale și criminale de totă feluile, și pe care Em. Șc Părintele Mitropolită ’le-a blagoslovită cu tote aceste și de Protopopă. Mai este încă cunoscută și reinstalarea fisului popă în cimitiră cu forța brutală a unei numerose bande electorale, triumfatöre atunci în fabricarea alegerii de deputați, ceeaa ce nu vede reza chiară pentru orbi virtutea și legalitatea faptelor administrative ale fisului consiliă actuale ală comunei nóstre, numită de bâza lui Popa Tache și cocoțată cu surlele și cu toba de fanfaronadă ciocoiască din timpul meterhaneleloră, pentru imbrăcarea caftanariloră de boerie derisorie. IV. Că prin vestita licitațiune, pentru terminarea canalisării Podului Mogoș6iei, renumitulă d. Petre Grădiștanu cu cardașiî d-selenă dată, suptă uă mască deschiată, contractulă acestei intreprinderi tată d-lui Knează Cantacuzino, care, ca favorită confidinte ce este ală stăpânirei actuale, mai cu semi din timpul activității bandelor electorale, lucreza canalulă cu ună astă-felă de materială și intimă astă-felă de modă, în câtă d-nn architectă ală capitalei și d-nn ingineră respectivă, ca omeni de consciința, de sicură potă afirma că banii pentru qisa lucrare se dau mai multă numai ca recompensă pentru serviciile emininle, cu care d. Kneaz a secondată la multe hapuri critice pe renumitulă J. Petre Grădiștanu In feritioarea alers rî’mrîl do rinnufal.î si de rnsiliu lă nale, și mai alesă la încolțirile ce i s’aă întîmplată din partea ciomăgașiloră patentați, cari, desamăgiți pentru ună momentă, eriaă câtă p’aéi se’i face festa și d-sele și vestitului d-sele protectură, Popa Tache, la alegerea colegiului ală III din capitală, In sera de 26 Mariă. V. Că repausatură timpă de călcare în piciure a regulamenteloră esistente de alintări și construcțiuni, pentru haiîrulă ce loră din gașca în care este înrolată "ca căpetenii și d. Petre Grădiștenu, a reapărută în tota puterea sea, astă-feră cumă a fostă de la 1830 pene mai In anii trecuți, de nu se póte afla Dietuă stradă de orașiă civilisată în Bucuresci. Vi Că araórea cârdășiei renumitului d. Petre Grădiștanu, d’a falcifica orice alegeri, a ajunsă pâné la gradul de frâne.de. ÎO. cată, căndă nu pute a se servi cu bâtele, alerga la scamotarea scrutinului cu ori ce preță, așa cumă s’a fabricată, prin zelulă unui capicldașă din cârdășie, vitrună colță ală unei camere din ospelulă comunale la cea din urmă <zisă alegere de staroste la corporațiunea meseriașilor, dulgheri și zidari din Bucurișci, căndă s’a scosă din urnă, ca, prin minune, rezeveistulă favorită beizadeescă, d. Purcică. VII. Că, spre răsplătire pentru serviciile de ciomăgașî zeloși și spre chivernisala, ca tn filele reposatului regulamente organică, renumitulă d. Petre Grădiștanu și cărdașia séle, printruă insoliite batjocorire a capitalei întregi, a alesă pe sprânceni picntru funcțiunele comunei nóstre pe cei mai stigmatisațî din bandele electorale. Aci, după reamintirea precedintelor,lătcra fapte împlinite, din mai multe ale renumitului d. P. Grădiștăuu și cârdășia d-sele p permită d-se revenirea la cestiunea destituirei onor. d. dr. Cheresteni, destituire premeditată și ticluită prin fabricata declarațiune 45 de persone, tote zise onorabile, dera cari se potă clasifica în modală următoră : I Din 45 de subscriitori, 5 din suburbia Délu Spiri, scaunul vestitului popa Tache, și anume: dol. Ștefan Anghel, Niță Anton, lie Marin, Dumitru Manole și P. Florescu suntü dintre ciomăgașii din bandele electorale și denunciațî justiției. II. Alți 18 totă din Delu-Spiri și anume' doi. Ioniță Tudori, Mihailu Vasile, Dobro Voicu, Nicolae Iod, Teodoră Constantin Marin Vlădescu, George [Dinu, Tudoră Neaga, Stefan Ion, Niță Petre Țicu, Ivan, Petre Eoc, George Radu, Mih. Ion, Vâlcu Dinu Nițăvan, Dumitru Fâtu, Ivan Zamfiră, simtă subscriși cu degetulă și vexificate subscrierile oră de moară numită notabilă ală suburbiei, d. Ioniță Popescu, Lisă și Craiovenu, capitană în garda civică, numită ad-hoc pentru cele din ură alegeri de deputați, devotată locotenente in banda ciomăgașilor și denundată justiției. M. D. Niță Florescu din strada Filare-Acesta autorisațiune va trebui se fă remoriii pe fiecare trei luni. Ea va pute fi și revocată. . . . . • " «• * «■ Carolă, La toți, cei ce vor vedé cele de fadă, salute. Art. I. Camera deputation departament rerorü este disolvatl. r vî> ’ _ $ Carolă, La toți, cei cari voră vedé cele di fadă, salute. Art. 20: Ori ce discutare sorî ce deliberare voră fi oprite m slnulă colegielor electorale. " * Astăferă ordonanțele din 25 iulie anulau libertatea presei, libertatea întrunirii, libertatea și demnitatea electorală. Astă-felă ordonanțele ilegale și violente resturau chiar basele chartei. Camera, din nou a!ésa, era disolvată mai nainte d’a se fi constituită. » «• Ministrulă aședase treizeci de mii de o meti de trupe imprejurată Parisului. Se credea ne’nvincibile. tlusiune! Aerulă libertății suflamacră. Vechile doctrine se ciocnescă cu june conșciințe, cari n*au avută timpul ă d’a s’atrofia I* suflarea cca sterpa a ambițiunii satisfăcute! Ordonanțele fură că ocasiune de care ordonanciarii viitorului aveaă să se acațe. In primul ă rangă: D- Thiers- Thiers Ia trei rleci de soi! ce forță, ce activitate, ce ardere. Mică, viu, sprintenă, tropăindă cu pași precipitați pe drumul norocului. . . Ordonanțele fură pentru densulă bancheta irlandesăd): sări pe ibasupra ei, alergare in care micuță Marsilie să ișî incarcă vigarea pulpei. Scie se scrie despre orî-ce, se vorbesca despre orî-ce, are ochirea răpede, condeiulă originală, modulă da vede nuoă. Intreprinssdoră, își disesc : Voiă fi. și este. Energie î n prescurtare, care se numesc încăpeținare. Gemă de ocasiune, care se numesce ’ndemănare. Acasă la Lafitte vorbesce, înspăimentâ, amusă, este iubită. Lomenie dice că sare. Elă sare din studio In studiă, din subiectă ln subiectă, invelândă de la baronulă Louis financiele, de la Jomini arta resbelului, are amici artilerî. Ișî scrie istoria, care i se póte resuma în patru cuvinte: Lauda celui mai tare. El simte pe Burbonă și o vămdă, îl lovesce cu ruliu’î umeră; se ’nvelesce n Charta, care s’ascunde, afară de capu’î, care i se vede și de vocea, care i s’aude. Cândă autoritatea se presintă ca se (1) Barieră, ce se spunu la alergările de cai și peste cari ,aceștia, intrecându-se, trebuie se sară. • oprésc publicațiunea Naționalehă, Thiers respunde : Nu vomă ceda, de câtă vioUoțcî. Mirabeau—Nabot. .. Guizot Guizot are patruzeci de ani, ambițiosă, déra protestante. Indăretnică, posomorită, prefăcută, în secolulu alü șase-spre<zecilea ară 11 fostă tobisitare. Ca revoluționară, ară fi fostă Blanqui. Autoritară oricum si și ’iprotivindu-se i ««oară in contra revoluțiunii, elă furnizot. Deja dă esistență nelogică. Elă prepară projectură de lege din 1818 despre presă, care servi de modelă ordonanțeloră și cu tote acestea totă subscrie adresa celoră 221. Vrea se parvie, ne speculândă cu nimică altă decâtă cu consciințarea. Ludovicű alüi îngenuchiă înaintea madonei de plumbă. Guizot urmărește uă țintă; neîncovoiat și aspru, el urasc o entusiasmulă. Femeia mare,elă Ii citesce mă, capitolu din Bossuch asupra nemuririi sufletului. Ară fi fostă Blanqui, amărjisă. Pentru ce? Pentru că era conspiratoră. Avea iubirea de domolre. El e acela, care fundează societatea: Ajută-te și ceruriî te va ajuta, care face alegerile din 1829. Acastă putere ’ place. Autoritară, da, dóra dominatoră maînanainte de tóte. Luptă Burbonî nu putu fi derată capă de cabinetu; luptă regirncle constituționale va fi vice-rege. Prin urmare ajută Revoluțiunea din Iulie. Ca oră ce pasnică eră prevede. Alături cu acest douî óment s’afla .Tuques Vasille. Laffitte era de mai mult adesese deci ani; ună bancheră liberala, d’uă fisionomie inteliginte, vorbirea d respresivă, caracterul mlădiosu, disposițiunea fericită. Omă de simțimântu, care se entusiasmeză peotrp causa altuia și pentru a sa propria. Elă împrumută milióne guvernului și’î place s'o spuie. Onestă ioncîarmente, ca ună bancheră, elă păzesce depositele ca ună omă d'ală lui Plutarchă, ne speculândă ca Lav cu pământurile din Mississipi, derit forte mult cu valorile cele bune și cu afacerile cele solide. D’uă delicateță proverbială, centru de partită în 1830. Vrea se trateze ca egală și egală cu dinastia burboniană; vine nă scădință, la care nu i se plătește. El o protestă; Ludovic Filip îi va da girilă. Unui bancheră burgesu ii trebuie mă rege burgesu. O posițțiune demnă și lesne de ’mpăcată. Elă cu tóte acestea va țiice: E pre târzită ! fiindă că’să voră fi supărată. Lafuyette. Marje-Paul-Jusph Roch Ives Gijbept do Motier, marchis de Lafayette este una entusiastă, care va ramâne copilă pene la bir tranețe. Mulțumindu-se cu vorbe și cu aparințe. Face pe marele, flinde că marele se duce. E pe limita sublimului ș’a ridicului; elă e deja bătrână, are șapte-deci și trei de aur, déru capu’î era june. Toti viața sea va crede c’a pervenitu. Fu una vitézé cavaler Q în 1830, precumă Lamartin fu poetă în 1848; ele nare de câtă ună visă: poporalitatea. Elă fu suită pe eșicfadă pentru ună aplausă. Ii place sa salute pe pe>poră și se numesci pe cetățeni. Copiii mei î De uă natură bună, espansivă, dóra care a făcută ca poporulü sa fie forte ’mpoverată la 17 Iulie 1791. Girondin, care nu e delocă din Girondă, cândă ii lipsesce popularitatea in Francia, so ’otorce, ca n 1824, so caute ’n America. Scie că normncare care colță so pote totă de’una aui si strigându se: Trăiască La Lisette’ și’șî caută colțulă. Elă găsesco cuvintele sfârșitului, va fice lui Ludovică Filipă. Etă cea mai bună din republică. Sărută pe regi pe balcone. (Va urma) Henri Marser (din le Gaulois).