Romanulu, august 1869 (Anul 13)

1869-08-02

ș’nă gură fără margine, deschisă pentru productele sale manum­ctu­­rale; era pe­ d’altă parte ea are in­terese totă atâtă de puterice, d’a deschide ferele de la marea Negră, atâtă intereselor­, câtă și orgoliului Germaniei. Simtă două-deci de aur de cândă compania din­ Viena s’a stabilită pentru navigarea Dunării, și astă­zi este avută și puterică. „Afacerea căpitanului Magnau este d’ajunse spre a me scuti d’a­ spune mai mu­ltÜ(l). Ș’apoi ,h­arnele austriace au mărturită forte limpede că Aus­tria „are interese politice, sociale și comerciale forte mari, pentru a lăsa se-i scape Principatele; și cornițele Coronini a zisă în modă oficiale principelui Moldovei, — că are pen­tru acesta mirifice mai puterice de­câtü Francia și Enghitera. „Se mai adauge mit încă că are luptă ghiara iei cinci milióne de Romani și că nu-i place se se puie între dóul PiemontI, și vomă înțelege cu toții că Austria își face datoria res­ oprindu-se la unirea Prim-ipateloră și ’ntrebuințândă tóte mij­locele pen­tru a se ocupa și combate înrîuri­­rea puterilor­ Occidintale în Oriunte.“ D. de Beust a ilisus’acumă, și >n modă oficiale d-lui de Zulauff, că are mari­ interese de priveghiată și de urmărită în Principate, și or­ganele d-lui Dumitru Ghica și Po­­pa-Tache au­­ zisă că acestă dechla­­rare nu conține nimică amenință­­torii pentru noi. Ele ne invitaă se ne culcămă și se ne ’ncredemă în amicia d-lui de Beust. Noi ânsă, ca­ri­ama studiată cu dinadinsulă și ’n timpu de 25 de ani amicia a­­ustro-maghiarâ, avemă credințe cu totulă contrare. Aceste credințe au fost d­espuse Europei și Franciei în timpul s esilului nostru de către a­­micii noștri­ politici, și acumă, auto­rizațî prin Presa austro-maghiară și prin d. de Beust, le vomă espune din nuoă și din ce în ce mai lă­murită ș’apoi......................apoi Ro­mânii voră face cumă voră voi, se voră culca cumă își voră așterne. înălțimea Sna Domnule va pleca Sâmbătă la Livadia In dirimea spre a face să visită M. S. imperatorului Rusiei. Asenta I. S. din téra nu va fi cotü de puține. (Jilc (1) Capitanulu Magnan voia se stabilesc uă companie francesă de navigare pe Dunăre ș’Austria s’a opusă una cu capulü. -TrrUMAVTIT.r <* ATif insTir 1869 DICTATURA BÂTEI. In urma celoră publicate în (jiab­ulu Traian, No. 26, In privința destituirii stimabilului d. dr. P. Cheresteni din funcțiunea de medicii comunale in colorea verde din Capitală, mai mai remânea de cala fórte pucina de­­ fină in acesta privință, an?á, spre demonstrarea con­duitei majorității așia numitului consiliu actuale ale comunii nóstre, ln care, pe lingă unele persone onorabile — ce din fatalitate s’au lă­sita a fi luate de mortifera apă a infecta­tului trecută de despotismü, — se află tro­ Dându, în plinii vestmenti de cinică absolu­­tismă, renumituîă d. Petre Grădiștanu, cu cârdășia d-sele, — este de necesitate revederea cestiunei d-lui dr. Cheresteni. Este neapă­rată d’a se mai da onorabililor­ cetățeni ro­mâni încă căte-va probe tvidinte despre mo­dulă cu care — protegiată de omni­ potenț­­iandă de ciomăgașî — renum­itură d. Petre Grădișlan­u, cu cârdășia d-sele, administră a­­facerile comunei București și a se atrage atențiunea asupra tristelor, consecințe prin care vomă recunosce toți, mâine poimâne negreșită, culpabilitatea pasivități nóstre ac­tuale in facia unoră monstruoșitătî atâta de învederată ucigarare a vietei nóstre sociale și naționale Onorabili cetățeni Bucuresceni, nu este aci un jocu d. docloră Cheresteni anume, ci demnitatea și prestigiul­ autorității comunei Bucuresci, care a devenită, — prin scepticis­­mulă multor cetățeni chiară de animă și in­­teliginfi — vă tristă jucăria in voia renumi­tului d. Petre Grădiștanu și cârdășia d-sele, ca și santitatea votului electorale, părăsită mutal­ității bâteloră, pe ală căroră singură merită s’a putută reifima, ca se ajungă d-sa cu ai d-sele acolo unde, spre rușinea Ro­mâniei întregi, se află astă­ziî. Se De reamintimu dâră d’uă camă dată și se notămă: I. Că aprópe șapte din optă milióne de lei vechi, datoria flotantă pe care o are acumă comuna nóstru Bucuresci, suntu moștenire de la cei cu vestitură contractă Godillot din anulă 1865, era nu precumü d. Petre Gră­­diștanu, prin respunsula dată de d sa la dis­­cursurile d-loru profesori de la destribuirea premieloru de estimpă, vrea se lase a se ăntelege că acesta datorie ar fi făcută de onor, consiliurî alese de la 11 Februarie incóce. II. Că, suptă pretestată lui 3 Augustă, de durerosa memorie, fabricată—precum ă se scie de lata lumea constiinciósa—s’aă ruptă din dosariele cancelariei primăriei bărtiele ce aă conținută socoteli de bani comunali. Comu­na nóstra mare și nu póte se aiba dora nici ună feră de socoteli pe anulă 1865, astă­felu in­câtă nu se póte afla ce sume de bani s’aă încasată și s’aă chieltuită până la instalarea consiliului venită în a­celă ană, afară numai decá voră bine voi a ne da­re cari lămurire precise onorați de Costache Iliescu și N. Roșescu, primulă fost primară din 1365, pâne la 11 Februariă 1866, secundură fostă comptabile comunale înainte de 3 Augustă, până la destituiria­ î­­n 1866, și amendouî actuali membrii, nu­miți de preferință, In cnor. comisiune pen­tru descoperirea spăimântătoreloru mân­cătorii, ale celoră cuasificații de Roșii, spre denigrare, tocmai de către aceia, carii aă fostă , și suntu în România singurii Roșii căci sângele numai ei s’aă vărsată totă dăuna Cândă aă putută, ca în 1848, In 1861, în 1862, In 1865 și 1860. II. Că fapta restituirii lui Popa Matache­rotopopescu In funcțiunea de preotă ș’a nu­mire­ sale și nu funcțiunea de îngrijitoră la cimitirul­ Șerban-Vodă este nu numai că insolinte desprețuire a­runcată cu aroganță tn facia societății bucurescene, dâră încă și o atentare în contra drepturiloră de autonomie și independință ale comunei, căci onor, con­­siliă comunale precedinte, pentru fapte con­damnate de morală, comise de acestă preotă în recidivă, în interiorul­ cimitirului și con­statate prin anchetă formală, ca destituită din simpla funcțiune ce ocupa, de preotu­ală capele, cu consimțimentală formală ală Mi­tropoliei d’aicî, ș’apoi ănsu­șî (fisură con­­siliă actuale, lu ședința î de la 30 Masă tre­cută, cu unanimitate de 12 persone, a de­cisă se remâne destituită pentru consideran­­tele urmatore: „Consiliulű, retende că reclam­antulă preot a revenită la cimitiră fără consimțimentulă autorității comunale, că acésta autoritate nu numai n’a recunoscută reintegrarea sea în postură ce­a avută și din care a fostă revo­cată, der­­âncă a cerută ministrului de in­terne depărtarea sa din cimitiră, respinge cererea pentru plata de retribuțiune. Totă­­d’uădată consiliulu, legenda că In contra pă­rintelui Matache Protopopescu se află în do­­sară acte, care arăta că conduita Sânției Sele­n’a fostă mulțămitare, chibzuesce ca d. Pri­mară se róge pe Em. Se Părintele Mitro­­polită a recomanda consiliului ună altă preotă, ÎN GONTRA CĂRUIA SE NU FIE NIMICÜ DE áisa, spre adă numi în postură vacantă de la cimitiră.“ Însă, după uă necalificabilă cerere a re­numitului d-nu Petre Grădiștanu, iarășî (fisulă consiliu comunale de astă­zi), peste 18 <jile, contra­zicându-se cu atâta cutezare în fața publicului, prin unanimitate numai de 8 per­sone, restitue pe snsa (fisulă preotă , suptă următorulă protestă de advocată, demnă de cota acelora, cari­tă nerușinarea d’a ame­nința cu degetulă în fața publicului auditoră pe președinții de curți, cândă aceștia nu le împlinescă voința loră de dictatori: „D. Grădiștenu țjice că, cândă consiliulu a chibzuită a ruga pe Em. Se Mitropolitulă se­î recomande ună altă preotă , spre a’lă numi în postură vacantă de la cimitiră, a fost­ condusă la acesta de lucrările, ce­a vețjută în dosarul­ cancelariei Primăriei în contra părintelui Matat­he. Acumă ânsă, cândă vede că acestă preotă a fostă indicată de consistorială eparh­ială, că acestă tribunală eclesiastică, „singurii competinte in ma­terie,“ negăsindă probe de culpabilitate asu­pra acestui preotă, a decisă ca părintele Matache se­se reintegrată în postură scă de la cimitiră, fiindă reă destituită, și că însuși pre Sănția Se Părintele Mitropolită a aprobată decisiunea consistoriului, d. Gră­­diștanu e de părere și crede că și consi­­liulă va adopta părerea d-sele(?), c­a părin­tele Matache Protopopescu se fie din nuoă numită în postură vacantă de preotă și în­grijitoră ală cimitirului. Consiliul a adoptă opiniunea d-lui Grădiștenu. Argumen­tare forte demnă da raționamcolulă bâtei, protective a favoritului Hamasii, Dindă­ că ?opa in cestiune n’a fostă destituită pentru abateri din datoriele-­ de serviciu divină din interiorul­ bisericei, stogurile ce potă fi jn­­dicate de decasteriile bisericesci, ci pură și simplu, cumă este de notorietate publică, pentru condamnabila­­ conduită de omă și preotă creștină în contra moralei, afară din biserică. In curtea cimitirului, fapte pentru care preoții sunt­ justiție bili tolă­ d’arna și pretutideni de legile comune, probă mai mulți cu preoți culpe d’asemenea natură, ce se află astă­ ț­i înaintea tribunalelor­ civile, probă și mai Învederată favoritură de predilecțiune vestitulă Popa Tache, ală cărui potcapete este plină de procese corecționale și crimi­nale de totă feluile, și pe care Em. Șc Pă­rintele Mitropolită ’le-a blagoslovită cu tote aceste și de Protopopă. Mai este încă cunoscută și reinstalarea­­ fisului popă în cimitiră cu forța brutală a unei numerose bande electorale, triumfatöre atunci în fabricarea alegerii de deputați, ceea­a ce nu vede reza chiară pentru orbi vir­tutea și legalitatea faptelor­ administrative ale­­ fisului consiliă actuale ală comunei nós­tre, numită de bâza lui Popa Tache și co­coțată cu surlele și cu toba de fanfaronadă ciocoiască din timpul­ meterhaneleloră, pen­tru imbrăcarea caftanariloră de boerie de­­risorie. IV. Că prin vestita licitațiune, pentru ter­minarea canalisării Podului Mogoș6iei, renu­­mitulă d. Petre Grădiștanu cu cardașiî d-sele­nă dată, suptă uă mască deschiată, contrac­­tulă acestei intreprinderi tată d-lui Knează Cantacuzino, care, ca favorită confidinte ce este ală stăpânirei actuale, mai cu semi din timpul­ activității bandelor­ electorale, lu­­creza canalulă cu ună astă-felă de materială și intim­ă astă-felă de modă, în câtă d-nn architectă ală capitalei și d-nn ingineră res­pectivă, ca omeni de consciința, de sicură potă afirma că banii pentru qisa lucrare se dau mai multă numai ca recompensă pentru serviciile emininle, cu care d. Kneaz a se­condată la multe hapuri critice pe renumi­­tulă­­ J. Petre Grădiștanu In feritioarea ale­­rs rî’mrîl do rinnufal.î si d­e r­nsiliu lă nale, și mai alesă la încolțirile ce i s’aă întîmplată din partea ciomăgașiloră patentați, cari, desamăgiți pentru ună momentă, eriaă câtă p’aéi se’i face festa și d-sele și vesti­tului d-sele protectură, Popa Tache, la ale­gerea colegiului ală III din capitală, In sera de 2­6 Mari­ă. V. Că repausatură timpă de călcare în piciure a regulamenteloră esistente de alintări și construcțiuni, pentru haiîrulă ce loră din gașca în care este înrolată "ca căpetenii și d. Petre Grădiștenu, a reapărută în tota pu­terea sea, astă-feră cumă a fostă de la 1830 pene mai In anii trecuți, de nu se póte afla Diet­uă stradă d­e orașiă civilisată în Bucu­resci. Vi Că araórea cârdășiei renumitului d. Petre Grădiștanu, d’a falcifica ori­ce alegeri, a ajunsă pâné la gradul­ de frâne.de. ÎO. cată, căndă nu pute a se servi cu bâtele, alerga la scamotarea scrutinului cu ori ce preță, așa cumă s’a fabricată, prin zelulă unui capicldașă din cârdășie, vitrună colță ală unei camere din ospelulă comunale la cea din urmă <zisă alegere de staroste la corporațiunea meseriașilor, dulgheri și zidari din Bucurișci, căndă s’a scosă din urnă, ca, prin minune, rezeveistulă favorită beizade­­escă, d. Purcică. VII. Că, spre răsplătire pentru serviciile de ciomăgașî zeloși și spre chivernisala, ca tn filele reposatului regulamente organică, renumitulă d. Petre Grădiștanu și cărdașia séle, printruă insoliite batjocorire a ca­pitalei întregi, a alesă pe sprânceni picntru funcțiunele comunei nóstre pe cei mai stig­­m­atisațî din bandele electorale. Aci, după reamintirea precedintelor,­lătc­­ra fapte împlinite, din mai multe ale renu­mitului d. P. Grădiștăuu și cârdășia d-sele p permită­ d­-se revenirea la cestiunea desti­­tuirei onor. d. dr. Cheresteni, destituire pre­meditată și ticluită prin fabricata declarațiune 45 de persone, tote zise onorabile, dera cari se potă clasifica în modală următoră : I Din 45 de subscriitori, 5 din suburbia Délu Spiri, scaunul­ vestitului popa Tache, și anume: dol. Ștefan Anghel, Niță Anton, lie Marin, Dumitru Manole și P. Florescu suntü dintre ciomăgașii din bandele electo­rale și denunciațî justiției. II. Alți 18 totă din Delu-Spiri și anume' doi. Ioniță Tudori, Mihailu Vasile, Dobro Voicu, Nicolae Iod, Teodoră Constantin Ma­rin Vlădescu, George [Dinu, Tudoră Neaga, Stefan Ion, Niță Petre Țicu, Ivan, Petre Eoc, George Radu, Mih. Ion, Vâlcu Dinu Niță­van, Dumitru Fâtu, Ivan Zamfiră, simtă sub­­scriși cu degetulă și vexificate subscrierile oră de m­oară numită notabilă ală subur­biei, d. Ioniță Popescu, Lisă și Craiovenu, capitană în garda civică, numită ad-hoc pen­tru cele din ură alegeri de deputați, devo­tată locotenente in banda ciomăgașilor­ și denund­ată justiției. M­­. D. Niță Florescu din strada Filare-Acesta autorisațiune va trebui se f­ă remori­ii pe fie­care trei luni. Ea va pute fi și revocată. . . . . • " «• * «■ Carolă, La toți, cei ce vor­ vedé cele de fadă, salute. Art. I. Camera deputation­ departam­ent rerorü este disolvatl. r vî> ’ _ $ Carolă, La toți, cei cari voră vedé cele di fad­ă, salute. Art. 20: Ori ce discutare sorî ce delibe­rare voră fi oprite m slnulă colegielor­ e­­lectorale. " * Astă­feră ordonanțele din 25 iulie anu­­lau libertatea presei, libertatea întrunirii, li­bertatea și demnitatea electorală. Astă-felă ordonanțele ilegale și violente restur­au chiar basele chartei. Camera, din nou a!ésa, era disolvată mai nainte d’a se fi constituită. » «• Ministrulă aședase tre­­izeci de mii de o­ meti de trupe imprejurată Parisului. Se credea ne’nvincibile. tlusiune! Aerulă libertății sufla­m­acră. Vechile doctrine se ciocnescă cu june con­­șciințe, cari n*au avută timpul ă d’a s’atrofia I* suflarea cca sterpa a ambițiunii satisfăcute! Ordonanțele fură că ocasiune de care or­­donanciarii viitorului aveaă să se acațe. In primul ă rangă: D- Thiers- Thiers Ia trei­ rleci de soi! ce forță, ce activitate, ce ardere­. Mică, viu, sprintenă, tropăindă cu pași precipitați pe drumul­ no­rocului. . . Ordonanțele fură pentru densulă bancheta irlandesăd): sări pe ibasupra ei, alergare in care micuță Marsilie să ișî incarcă vigarea pulpei. Scie se scrie despre orî-ce, se vorbesca despre orî-ce, are ochirea răpede, condeiulă originală, modulă da vede nuoă. Intreprinssd­oră, își disesc : Voiă fi. și este. Energie î n prescurtare, care se numesc î­n­­căpeținare. Gem­ă de ocasiune, care se nu­­mesce ’ndemănare. A­casă la Lafitte vorbesce, înspăimentâ, amusă, este iubită. Lomenie dice că sare. Elă sare din studio In studiă, din subiectă ln subiectă, invelândă de la baronulă Louis financiele, de la Jomini arta resbelului, are amici artilerî. Ișî scrie istoria, care i se póte resuma în patru cuvinte: Lauda celui mai tare. El­ simte pe Burbonă și o văm­dă, îl­ lovesce cu ruliu’î umeră; se ’nvelesce n Charta, care s’ascunde, afară de capu’î, care i se vede și de vocea, care i s’aude. Cândă autoritatea se presintă ca se (1) Barieră, ce se spun­u la alergările de cai și peste cari ,aceștia, intrecându-se, trebuie se sară. • oprésc­ publicațiunea Naționalehă, Thiers respunde : Nu vomă ceda, de câtă vioUoțcî. Mirabeau—Nabot.­ ­.. Guizot Guizot are patru­zeci de ani, ambițiosă, déra protestante. Indăretnică, posomorită, pre­făcută, în secolulu alü șase-spre­<zecilea ară 11 fostă t­obisitare. Ca revoluționară, ară fi fostă Blanqui. Autoritară ori­cum si și ’i­­­protivindu-se i ««oară in contra revoluțiu­­nii, elă fu­rnizot. Deja dă esistență nelogică. Elă prepară projectură de lege din 1818 despre presă, care servi de modelă ordonanțeloră și cu tote acestea totă subscrie adresa celoră 221. Vrea se parvie, ne speculândă cu nimică altă de­câtă cu consciința­rea. Ludovicű alü­i îngenuchiă înaintea madonei de plumbă. Gui­zot urmărește uă țintă; neîncovoiat și aspru, el urasc o entusiasmulă. Femeia­­ mare,elă Ii citesce m­ă, capitolu din Bossuch asupra ne­muririi sufletului. Ară fi fostă Blanqui, amă­rjisă. Pentru­ ce? Pentru că era conspiratoră. Avea iubirea de domolre. El­ e acela, care fundează societa­tea: Ajută-te și ceruriî te va ajuta, care face alegerile din 1­829. Acastă putere ’ place. Autoritară, da, dóra dominatoră maî­na­­nainte de tóte. Luptă Burbonî nu putu fi de­rată capă de cabinetu; luptă regirncle con­stituționale va fi vice-rege. Prin urmare ajută Revoluțiunea din Iulie. Ca oră ce pas­­nică eră prevede. Alături cu acest­ douî óment s’afla .Tuques Vasille. Laffitte era de mai m­ult­ a­de­­­sese deci ani; ună bancheră liberala, d’uă fisionomie inteliginte, vorbirea d r­espresivă, caracterul­ mlădiosu, disposițiunea fericită. Omă de sim­­țimântu, care se entusiasmeză peotrp causa altuia și pentru a sa propria. Elă împrumută milióne guvernului și’î place s'o spuie. Onestă ioncîarm­ente, ca ună bancheră, elă păzesce depositele ca ună omă d'ală lui Plutarchă, ne speculândă ca Lav cu pământurile din­ Mississipi, derit forte mult cu valorile cele bune și cu afacerile cele solide. D’uă delicateță proverbială, centru de par­tită în 1830. Vrea se trateze ca egală și egală cu dinastia burboniană; vine nă scă­­dință, la care nu i se plătește. El o protestă; Ludovic Filip îi va da girilă. Unui bancheră burgesu ii trebuie m­ă rege burgesu. O po­­siț­țiune demnă și lesne de ’mpăcată. Elă cu tóte acestea va țiice: E pre târzită ! fiindă că’să voră fi supărată. Lafuyette. Marje-Paul-Jusph Roch Ives Gijbept do Motier, march­is de Lafayette este una en­­tusiastă, care va ramâne copilă pene la­­ bir tranețe. Mulțumindu-se cu vorbe și cu apa­­rințe. Face pe marele, flinde­ că marele se­­ duce. E pe limita sublimului ș’a ridicului; elă e deja bătrână, are șapte-deci și trei de aur, déru capu’î era june. Toti viața sea va crede c’a pervenitu. Fu una vitézé cava­ler Q în 1830, precumă Lamartin fu po­­etă în 1848; ele nare de câtă ună visă: poporalitatea. Elă fu suită pe eșicfadă pen­tru ună aplausă. Ii place sa salute pe pe>­­poră și se numesci pe cetățeni. Copiii mei î De uă natură bună, espansivă, dóra care a făcută ca poporulü sa fie forte ’mpoverată la 17 Iulie 1791. Girondin, care nu e de­locă din Girondă, cândă ii lipsesce po­­p­u­lar­itatea in Francia, so ’otorce, ca n 182­4, so caute ’n America. Scie că n­ormnc­are care colță so pote totă de’una aui si strigân­­du se: Trăiască La Li­sette’ și’șî caută colțulă. Elă găsesco cuvintele sfârșitului, va f­ice lui Ludovică Filipă. Etă cea mai bună din republică. Sărută pe regi pe balcone. (Va urma) Henri Marser (din le Gaulois).

Next