Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)
1869-09-01
661? ele puterice, chiarö cândă fură, seü pate tocmai tiindit că fură? Secuii că celu puțină acuma do. miniștrii voră rumpe tăcerea, vor fi redica perdeua, luptă care stă furulă ascunsă, și vor spune că do. procurori cercetezi și Prea a denimelată pe culpabile, ne oprimă aci pentru astăzli ș’asceptămă lumina oficiale. Senatulă s’a completată și verificarea titluriloru S’a și terminată în secțiuni. Astăzil Senatorii, aflându-se în numeru de 35 — tocmai câtă trebuie pentru a se pute ține ședință — aă procedată la verificarea titluriloră și s’aă proclamată toți senatorii afară de d. lancu Deșliu, alesă la colegiulă I-iă de Bolgrad, de d. Bastide, la colegiulă Il-le de Vasluiă, de d. Șerban Cananăă, la colegiulă ală Iliie de Nemță și de d. Petru Soita, la colegiulă I-iă de Sucéva. Aceste patru alegeri s’aă suspendată, fiind contestate, spre a se discuta la urmă. După acesta Senatulă svi declarată constituită și apoi sar urmată discuțiunea asupra alegerii contestate a d-lui Deșliu. D. N. Ionescu a vorbită cu multă vehemință, combătendă acesta alegere și modulă cumă se facă alegerile în Besarabia. D. ministru din întru ia respunsă. In numerală viitorii vomă da sema despre acesta desbatere. Credemă că domnii Golesc i s6ă, în lipsa dumneloră, d. Ion Ghica, voră cere semă miniștriloră despre declaiararea făcută de d-soră prin telegramă circulară. Ș’afișată oficiale pe strade, că dișii trei senatori au fost aleși după propunerea și susținerea guvernului. Asemeni acte nu se pot trece cu vederea, căci ele lovescă nu numai demnitatea indiviziloră, deră și demnitatea corpurilor legiuitóre, demnitatea întregei națiuni. Pân’atunci, pene ce Senatul se va constitui și d-nii senatori voră cere socotelă dloră miniștrii, publicămă mai la valeuă protestare a unora dintre alegătorii colegiului I din Câmpu-Lungă. Acești bărbați susțină demnitatea colegiului și a națiunii; îî felicitămă, le aretămă a nostra recunoștință și așceptămă ca Senatulă se vorbescă și se lucreze, clare prin Monitorii că cele publicate de agentulu scă suntă neadeverate și se pedepsască pe autorulu falșitățiî; la din contra, se fia cunoscută de țara întrégu că actualul ministeră a spusă neadeverurî prin actele sale oficiale. P. Jiucărenu, S. Nicolau, Gr. Torgulescu, M. Rucăra.tu, Gg. Baldovină. .........—-------------------------------------------------Cilmpu-Lungu, 25 August 1869. D-lui redactoreală diariuhii ROMANULU. Domnule redactare, in urma celor publicate în stimabilule d-vóstre Jiaru, în privința circularii d-lui ministru de interne No...... prin care elice că: d-mî frați Golesci și d. ion Ghica au fost propuși și susținuți de guvernă, ca Monitorulă, oficialii, a tăcută vedendă și nu desmințită cele dise prin acea circulară. Noi, alegătorii colegiului I din județulu Muscelă, simțindu-ne în ducilă insultași, prtestămă în contra acestui neadeveră ală d-lui ministru de interne și dă semămă se de ROMANULUI SEPTEMBRE 1869 IAȘII, 27 AUGUSTU 1869. O călcare flagrante a legii de instrucțiune, o faptă crudă și revolta care s’a petrecută în unele acestea. D-lu Grețescu, ministrulă ală instrucțiunei publice, lucrândă în modulă celă mai arbitrară, a pus baza internatulă liceului din Iași. A dată bară din internată pe 63 de elevi, buni și sermanî, a sfărâmată viitorulă la atâția zi de Români, cari cresceaă pentru binele patriei lorii, și în cari erau concentrate speranțele unice a 63 de familie române, mame văduve, părinți bătrâni și serman". Și aă remasă în internată numai 36 de elevi. Bacă pe cer și a întemeiată D. ministru arbitrarial ă săă. Suntă câteva luni, de când d-lui singură și de la sine a făcută să disposițiune că toți elevii interni, cari la esamenulă anuale nu voră pute merita la învățătură nota generale , celă pucini, să fie goniți din internată. Acesta e legea, acesta e regulamentulă pe care s’a basată D. ministru, când a răpită pânea morală a aceloră 63 de copii. Cu tote acestea legea școlară, la art. 176,J icov și agonirea din internatü se va aplica motivată de raportul directorelui scotei, și numai asupra aceloră elevi stipendiști, can se voră purta răă, seu cari voră remme repetenți toții în acea clasă, afară de casă de bălă. Eră regulamentară pentru licee și gimnasie, făcută de consiliul miniștriloră, și aprobată de M. S. în anul 1866.Ace art. 110: scă remână repetenți acei elevi, cari la esamenulă anuale vor merita un notă generale mai mică de 4. Prin urmare eschiderea din internatu a acelor 63 de elevi, numai atunci ară fi fostă legale și întemeiată, a) cânda ea ară fi fostă motivată de raportul directorului de la liceu, și b) cândă acei elevi ară fi remasă repetenți. Déja fapta d-lui ministru nu e basată pe nici uă condițiune de acestea. Arbitrariulu celă mai grasă, și cruzimea inimea, ecu rațiunea faptei d-lui ministru. Suntemă convinși ca, daca legea școlară anteriore s’ară fi aplicată asta, cum ă se aplica acea de astă-de atunci d-lu Crețescu ară fi remasă fórte departe de condițiunea sciențifică și de posițiunea în care se afla. Ară trebui, și ară fi frumosă din partea d-sele, ca se nu’șî uite copilăria și tinerețile sélle. Noî ceremă de la d-luî ca se se grăbesc, a reveni asupra faptei cea comisă și a o îndrepta în totä lărgimea legii și a regulamentului școlară. Ceremă de la d-luî se facă acesta, déca nu din bunătatea și noblețea inimei, celă puțină din respectulă celă rece, cu care e datoră câtre legea țerei. Indemnămătată de o dată pe toți părinții și paiiniî elevilorü pedepsiți cu nedreptură, care se grabesc a cere de la ministeriă repararea nedreptății făcute fiilor ă loră. IDreptatea, cu o bolulă loră la sub scripțiunea deschisă, ano, pentru cumpărarea de arme. De aci ânsă, afară de lista d-lui colonelă Leca și a d-lui Vizanti, publicate deja în stimabilule d-vestro esiaro, n’am mai [vediule publialá nici ura, ceea ce ar însemna uă mare scădere în barometrulă patriotismului leșeniloru. E de mare mirare acésta, d]e redactare, pentru că noî scimă că aici s’a fostă formată ună comitatîi anume pentru acésta. Inșișî noî amu contribuită cu câtă ne-aă dată mâna și amu iscălită în liste. Iar între cd ce umb’aă cu subscrierea și colectarea sumelor, erau și dol. Pavlov, profesorele Columb, advocata luia și alții. Dreptu care ne adresămă prin acésta la onor, comitată centrală d’acolo și să rugămă se respundă care e causa nepublicării listelorű iașene. Déri ele s’aă trămisă, pentru ce nu S'aă dată publicității? Ș i décá, din contra, nu s’aă trăimsă, ce aă făcută atunci do. colectori și în specială onor, completă locală cu listele și cu banii? Eră cea-a ce amă dori șs aflămă și se scimă. Bine-voitî, d-le redactare, a publica acésta tu stimabilulű d-vestro -liară și a primi încredințarea pre deosebitei nóstre considerațiuni.Mai mulți Ieșeni, Iași, 14 Augustă 1869. D-lui redactoreală, tiparului ROMANULU. Domnule redactare, Mai tote județele din țară au contribuită DISCURSULUI SE PRNCIPELE NAPOLEONE In ședința de Mercur ( 1 Septembre,st. n.) a Senatului Franciei. Amu cerutü cuvântulu ș’așî avé se reclama Senatului un destulu de lungă atențiune. Décà prefere se amâne discuțiunea pe mâne, suntu la ordinile séle, dérö credu că și-a manifestata deja preferința mea pentru continuarea desbaterii. Mai mulți membru: Da, da, Vorbesce! (Vilă mișcare de atențiune). A. S. S. Principele Napoleone declară că crede de trebuință se intre îndată ’n materia, fără se mai stăruiască asupra evenimentelor, cari au aduslasa atâta de importantă în care se află țara și considerabilele schimbări, cari în aceste momente sunta supuse examinării Senatului. Dorescu,Ilie A. S. I., nu numai se esaminezu senatus-consultule, astefelu cumö s’a presintatu Senatului, deju se discuta și modifică ile rare’mî păru necesarie, spre a face din Constituțiunea nóstra unu totii mai omogenu, a căruia nici uă parte se nu opune obstacole constituționale desvoltării imperiului liberalii. Díru, mai nainte de tóte, suntu fericitü și creții de datoria mea d’a aduce de la acésta tribună omagiele mele de recunoscință rațională suveranului, care, întru o pace profundă, începe transformarea imperiului autoritara, — ca se intrebuințeza espresiunea chiara a onorabileluî nostru președinte, — în imperiu liberala. Ea aproba senatus-consullul, dére nu’le credu îndestulătoru și ași vré se se introdură întrên sub nouî disposițiuni. Nu voiu discuta, dérè, departe de ori ce spiritu de oposițiune, c’uă completă sinceritate și cu dorința d’a căuta adeverul. Mai ânteiu, și pentru a lămuri teremulu, țiu a’mi afirma întregule, complectulu meu devotamente, nu numai pentru Imperatore, déru și pentru tiuia sau. . . . (gilă mișcare și numeróse aplaude). D. Baron de Heeckeren: Eu nu alaudă pentru ce s’aplaudă ? nu n’am îndouită nici uă dată! A S. I. Principele Napoleone: Mai bine decâtă oricine ’nțelegă că interesele, totă atâtă câtă și afecțiunile mele, suntă într’ună modă indisolubile legate cu Imperiulă. . . . (Forte bine! forte bind) Ună ultimă curentă despre mine, tio și puteamă vorbită deja pre multă despre mine. O mărturisescă, amoru’mî propriu ar pute fi satisfăcută cu ceaa ce se petrece; de multă ceruseră evoluțiunea care se face astăzi; de multă asemenea ceruseră libertatea presei, dreptuli de intrunire, când ele fură concese, — în prin ipsă celă puțină,— prin scrisórea de la 19 ianuariă 1867. Astăzi, Senatulă e chiămatu a sever șină reformă parlamentară, care are uă mare greutate, și me simță fericită; déru, de cea a ce’mi pare rec, e că vecin pe Senatîi, redă pe comisiune aducendă în severșirea acestei opere unitare care simțimentă de îndouială . . . de lipsă de ’ncredere. . . Au aerul ă d’a aproba cu verfură buzeleră ș’așî face reservele soru. . . (Mișcări diverse). D. de Maupas: Acestă simțimăntă nu e ală întregii comisiuni, monsio’ore. (Rumori). D. Președinte. Nu e ală nici unui membru din comisiune. I. S. /. Principele Napoleone. Acesta e spiritulă raportului, acesta este tendința ce se manifestă în totalulă acestui raportă. Ei bine efi credă căci e mă reă și c’ar pute resulta d’aci ca reformele adoptate de Senată se nu producă tote efecturü, ce trebuie să așceptămă de la densele. . . (Mică Interupere). D-vóstra o nțelegeți, d-lorű Săpători. Una poetă a spus-o naintea mea, și nu e nimica mai displăcută decâtă uă binefacere imputată. Dére, căndă țara vede că examinare a senatului, însoțită de atâtea rețineri, făcută cu arătă de puțină inspirare, se póte simți neliniștită și pute se ’și țică că ’n fundă s’ar pute forte bine ’ntâmpla ca aceste reforme se nu flă bune. Pentru mine anută, eă primescă în întregulălori? aceste reforme, și ași vré se veversă și pe d-vostră primindu-le asemenea. Domnitorii, sunt două opiniuni estrene, deopotrivă vatematóre și pe cari nu se deosebescă, susținute de cel ce credă că Imperiul este incompatibilă cu libertatea. Unii nu vede în aceste reforme de câtă ună măriliștă de rațiune; alții, ună măritișiă de simțimântă. Cătă pentru mine, suntă pentru măritișiul de simțimentu, căci credă cu deseverșiri posibile consistința imperiului cu libertatea. Dară cei ce credă, din urună motivă sé admir alculă, câ Imperiulă nu póte trăi cu libertatea, aceia suntă asemene imposibilă de 'mpăcată. ■ Se depărtămă pe cei ce negá suveranitatea voinței țereî, cari negá voinlă poporani, care a dată nascere Imperiului. Aceia suntă nesce i nimici. (Fórte bine f fórte binel) Déru cei alj,î nu facă mai puțină reă Imperiului. Eă mo sfiescă chiară și de cei cari nu voru se considere reformele actuale de cătă ca uă speriință. Nu ele nu sunt uuă speriință sau, decă suntă uă speriință, trebuie ca ea se reasă. (Mișcări diverse). Domnilor, libertatea póte fi supusă la eclipse; dare ea e ună fără, către care se ’ndrepteza tóte popórele civilisate. Dére este n fórte mare drept e Francia d’a se pune ’n numerulű popórelor civilisate. Eî bine acésta tendință, pe care v’o semnaleze, n’o veți pute suprima : asociați déré Imperiule cu Libertatea. Cei ce privesc reformele actuale ca contrarie principiului Imperiului, suntö nesce i nimici ai guvernului. Din cei ce se consideră ca uă simplă speranță, sunt o toto atătă de periculoși. Ași vre ca Imperială autoritară se ’și arită navele fără gându d’a se mai întorce. Domnilorü, arta d’a guverna e arta d’a cede și nu d’a se ’mpotrivi, d’a cede aspirărilorQ drepte, raționale, cari se producein țară. Da, arta de a ceda unei înțelepte opiniuni publice, e adevărata artă d’a guverna. Pentru mine, găsescă că trebuiescă reforme nu numai în domeniulă politică, diare în tote ramurile administrațiunii. Guvernul a făcută deja lucruri mari, în ceea ce privesc« mișarea industrială și comercială, dare mai suntă âncă multe de facute. Căndă tată progreseză ’n jurul nostru în industria, în stiință, ați vreare ca instituțiunile politice se remănă pe locă ? Nu arósta nu e cu putință, nu e bună de nimicit. Și ce ați dice despre ună învățată care, la apunerea activității sale, într.une orgoliă staționară, ară dire. Nu mai e de cautate nimice, oli limitele solinței! ? Eî bine, reformele, progresele cari sunt ă de secul necesare ’o solință, suntă d’ua potrivă necesare și ’n politică, ș’acestă mersă progresivă dă găsescă la tradițiunea imperială. Socotiți are că Constituțiunea din 1815 semănă cu acea din ală VIII-lea anö . Din datoriă și dintruă disposițiune forte naturală, am studiată afundă pe Imperatură Napoleone I. Ei bine în 1815 Imperatură... nu voiă dice că abdicase la trecutulă seă, nu negreșită, déri primise guvernulă constituțională la principiu și din punctul de vedere ală rațiunii. Asupra acestei cestiuni nu mai încape ’ndonielă. Nu eșamineză déca ’n aplicare n’ar fi fostă precari îndouielî, care ar fi provenită din trecutul ă seă, din natura chiare a geniului seu, derű afirmă că rațiunea sca dü convertise la guvernul constituțională și publiciștii din aceiă timpă, ca Benjamin Constant, Sismondi și mai tărziu însuși d. Thiers, care vis’a citată, au recunoscută că Constituțiunea din 1815 realisase unii înțeleptă progresă. Ei bine, ea era contraria constituțiunii din ală VlII-lea ană. Sa vorbită în acesta discuțiune de guvernulă Restaurațiunii și de guvernul de la 1830. Nu voiă reveni la dénsele sec,cela puțină, nu voiă vorbi de ele de cătă pe scurtă. Guvernul Restaurațiunii a avut o uă pată, care nu se póte spăla: originea sa, resultată ală intervențiunii străinului. Drapelulă albă crea unu semnă de rușine pentru Francia; ca una voită sea să păstreze și bine a făcută. (Mișcare). Cătă despre guvernul din 1830, n-avea uă basă destulă de largă, și corona, din partea, a voită se pre intervie. Astaferă, afară de coalițiunea de la 1839, obiceiului. Don Alvisa nu lipsiră singură d[i de întelnire. Mistress Hobbjn îl împlea de comisiune pe cari bunulă teneră le privia ca atâta distinse favorî; tndeplinindă cu zelu și inteligință funcțiunile sale de frigistiru sóirconome, elă dobândi în curândă titlulă de amică. In adevoră, în spiritură miss Marthel dă nu avei de câtă titlulă: darăăcima mai bogată a mistresi Hobbes îlă făcu sa guste plăcerile unei adevărate amicii. Venerabila guvernantă’i acordă să ’n vedere fără margine. Ga și pre mărinita Doolide, care te’ncepu de mai multe ori pentru a nara marelui Don Quichotte teribilele sale aventura, astă-fară și mistress Hobbes împlu mai multe serate cu nararea nefericirilor séle. Acesta narare nu pute seală completă, déci nu vorbia și despre miss Martha. In acele manuale, atențiunea auditoriului se mbreca de la eroina istoriei, pentru a se ațista asupra personagiului secundarii. Era curiosă bunulă Gentoni, și vena bucurosă secretele, dérè fără reutate, cu singurulă scopu da cunoS’e afcerile amicilor ă sei și pentru că orice problemă cere să resolveze. Afară d’acesta, ele n’abuza mai multă de informările pe cari le culegea, decâtă de descoperirea sea asupra adeverat icrise a spenzurării lui Memmo. Curiositatea lui uădată deșceptată de jumătățile de confidință ale guvernantei, Conteni Începu a oserva pe miss Martha. El o descoperi atunci că acestă frumosa fată avea adese accese de adîncă reverie. Ară fi disă cineva că cugeta la vreună romanță începută întruă grădină a verdei Irlande, ș’alfl cărui desnodămentă trebuia se se facă suptă acoperișiulă unuia din acele cottage cu ziduri de cărămidă, cari facă se nască în imaginațiunea trecetoriului tablourile vieței casnice și a fericirei liniștite. Asia de pé timpulu sodorei in Italia nu era dotată între actele unei drame sentimentale. Când don Avilse mergea la palatulă Grimani se ia epistolele celor doue amice ale lui, esamina adresele și timbrările, diceadă că făcea acesta pntru a verifica daca împiegatură poștei restante nu se amăgia. Câteva din aceste epistole veniau din Hanovra: acestea erau primite cu mai mare plăcere decâtă celelalte. Prin multe comparări între oservările sale particulare și narările guvernantei, don Alvise află la urmă bucăți bucăți romanțată frumosei Irlandese. Miss Marta Level era feta naturalei unui mare personagiu din regatului unite. Aceste nume de Level era ală mamei ei, pe care n’o cunoscuse nici uă dată. Tatăl ei, silită d’a o țină depărtată de dênsule, vă puse întruă monastire în care primi uă educațiune minunată. Ieși din mânăstire la două deci de ani, pentru a merge se locuiască unu orășielu din comitatulu de Umerik. lanesce onest burgesi catolici, căroră n ună banchieriu de la Dublin se plălia regulată uă pensiune mare. In apropiere locuia uă familie engleză : ființu celă mai mare ală vecinului avu fericirea d’a plăcea miss Marthei Lovel elă voi se se căsătorască cu densa, dére aceste june era protestantă, și deosebirea de religiuni redicinesce dificultăți de neî nvinsă, înțelegerea mi se putea stabili, de câtă intre cei douî amanți. In mijloculu între vorbiriloriluă epistolă de la banchieriulu din Dublin făcu cunoscută miss Martei că viitorulă trimestru ală pensiunii sale îi va fi plătită la Turin și cele urmatore în tote orașele Italiei, unde’î va plăcea se reseelă. Vă domnu de companie veni s’o însoiască, și plecară. Junele vecină, desperații, voi și elă se plece din țară și merse se facă stare în regatul Hanovre, unde avea protectori. Miss Lovel , supusă voințeloră tatălui ei, merse în Italia se ’și preîmble mâhnirea. Guvernanta, aretăndu’o ună fragedă interesă, soiuse’î căștige încrederea și ami ia. După cumă s’a putută vedea, aceste domne trăiau în cea mai perfectă înțelegere. Șederea și moravurile pitoresce ale Veneziei se plăceau și uneia și alteia. Gentoni, primită în intimitatea serii, se bucura de fericirea de faciă. făr ’a cugeta c’aceste ralațîunî plăcute trebuiau se sfirșiască vreoă dată, una curentă ală guvernantei îî deschise ochii. —■ Vai! îi disc într’uă séra mistress Hobbes, oferindu’î uă cască de ccaip, acestă situațiune nu póte dăinui; nobilele Lord, care se ascunde de îmbrăcișările fiici lui, n’are multă de trăită. Uibălă, pe care a dobendit-o în Indii, îl póte lua dintrună momentă întrastulă. El a trebuită sa scrie« surele necesari» pentru a asecura viitoriul copilei lui. Martha se va deștepta într’una din d'lele aciste de clone sau trei orî milionară. — Ințelegă, dise Centoni, cea d’ánleie Întrebuințare, ce va voi se facă cu libertatea iei, va fi d’a sbura în acele țerî de la Norde, unde nu se voiă duce nici uă dată. — Pentru ce n’aș veni óre câteva de la London ? întrebă mistress Hobbes, Centoni plecă capulă și păstră tăcerea. (Va urma) Paul de Musset«