Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-01

661? ele puterice, chiarö cândă fură, seü pate tocmai tiindit că fură? Secuii că celu puțină acuma do. miniștrii voră rumpe tăcerea, vor fi redica per­­deua, luptă care stă furulă ascunsă, și vor­ spune că do. procurori cer­cetezi și Pre­a a denimelată pe culpabile, ne oprimă aci pentru as­­tă­zli ș’asceptămă lumina oficiale. Senatulă s’a completată și veri­ficarea titluriloru S’a și terminată în secțiuni. Astăzil Senatorii, aflân­­du-se în numeru de 35 — tocmai câtă trebuie pentru a se pute ține ședință — aă procedată la verifica­rea titluriloră și s’aă proclamată toți senatorii afară de d. lancu Deșliu, alesă la colegiulă I-iă de Bolgrad, de d. Bastid­e, la colegiulă Il-le de Vasluiă, de d. Șerban Cananăă, la colegiulă ală Iliie de Nemță și de d. Petru Soita, la colegiulă I-iă de Sucéva. Aceste patru alegeri s’aă suspendată, fiind­ contestate, spre a se discuta la urmă. După acesta Senatulă svi declarată constituită și apoi sar urmată discuțiunea asu­pra alegerii contestate a d-lui Deșliu. D. N. Ionescu a vorbită cu multă vehemință, combătendă acesta ale­gere și modulă cumă se facă ale­­gerile în Besarabia. D. ministru din întru i­a respunsă. In numerală vii­torii vomă da sema despre acesta desbatere. Credemă că domnii Go­lesc i s6ă, în lipsa dumneloră, d. Ion Ghica, voră cere sem­ă miniș­­triloră despre declaiararea făcută de d-soră prin telegramă circulară. Ș’a­­fișată oficiale pe strade, că dișii trei senatori au fost­ aleși după propu­nerea și susținerea guvernului. A­­semeni acte nu se pot­ trece cu vederea, căci ele lovescă nu numai demnitatea indiviziloră, deră și dem­nitatea corpurilor­ legiuitóre, dem­nitatea întregei națiuni. Pân’atunci, pene ce Senatul­ se va constitui și d-nii senatori voră cere socotelă d­­loră miniștrii, publicămă mai la vale­uă protestare a unora dintre alegă­torii colegiului I din Câmpu-Lungă. Acești bărbați susțină demnitatea colegiului și a națiunii; îî felicitămă, le aretămă a nostra recunoștință și așceptămă ca Senatulă se vorbes­­că și se lucreze, clare prin Monitorii că cele publicate de agentulu scă suntă neadeverate și se pe­­depsască pe autorulu falșitățiî; la din con­tra, se fia cunoscută de țara întrégu că ac­­tualul­ ministeră a spusă neadeverurî prin actele sale oficiale. P. Jiucărenu, S. Nicolau, Gr. Tor­­gulescu, M. Rucăra.tu, Gg. Baldovină. .........—-------------------------------------------------­Cilmpu-Lungu, 25 August­ 1869. D-lui redactore­ală diariuhii ROMANULU. Domnule redactare, in urma celor­ publicate în stimabilule d-vóstre­­ Jiaru, în privința circularii d-lui ministru de interne No...... prin care elice că: d-mî frați Golesci și d. ion Ghica au­ fost­ propuși și susținuți de guvernă, ca Monitorulă, oficialii, a tăcută vedendă și nu desmințită cele dise prin acea circulară. Noi, alegătorii colegiului I din județulu Muscelă, simțindu-ne în ducilă insultași, pr­­­testămă în contra acestui neadeveră ală d-lui ministru de interne și dă semămă se de­ ROMANULU­I SEPTEMBRE 1869 IAȘII, 2­7 AUGUSTU 1869. O călcare flagrante a legii de instrucțiune, o faptă crudă și revolta care s’a petrecută în­­ un­ele acestea. D-lu Grețescu, ministrulă ală instrucțiu­­nei publice, lucrândă în modulă celă mai arbitrară, a pus b­aza internatulă liceului din Iași. A dată b­ară din internată pe 63 de elevi, buni și sermanî, a sfărâmată viitorulă la atâția­­ zi de Români, cari cresceaă pen­tru binele patriei lorii, și în cari erau con­centrate speranțele unice a 63 de familie române, mame văduve, părinți bătrâni și ser­­man". Și aă remasă în internată numai 36 de elevi. Bacă pe ce­r și a întemeiată D. ministru arbitrarial ă săă. Suntă câte­va luni, de când d-lui singură și de la sine a făcută să disposițiune că toți elevii interni, cari la e­­samenulă anuale nu voră pute merita la în­vățătură nota generale , celă puci­ni, să fie goniți din internată. Acesta e legea, acesta e regulamentulă pe care s’a basată D. mi­nistru, când a răpită pânea morală a aceloră 63 de copii. Cu tote acestea legea școlară, la art. 176,­­J ico­v și a­­gonirea din internatü se va aplica motivată de raportul­ directore­­lui scotei, și numai asupra aceloră elevi stipendiști, can se voră purta răă, seu cari voră remme repetenți toții în acea clasă, afară de casă de bălă. Eră regulamentară pentru licee și gim­­nasie, făcută de consiliul­ miniștriloră, și aprobată de M. S. în anul­ 1866.­­Ace art. 110: scă remână repetenți acei elevi, cari la esamenulă anuale vor­ merita un notă generale mai mică de 4. Prin urmare eschiderea din internatu a acelor­ 63 de elevi, numai atunci ară fi fostă legale și întemeiată, a) cânda ea ară fi fostă motivată de ra­­portul­ directorului de la liceu, și b) cândă acei elevi ară fi remasă repe­tenți. Déja fapta d-lui ministru nu e basată pe nici uă condițiune de acestea. Arbitrariulu celă mai grasă, și cruzimea inimea, ecu ra­țiunea faptei d-lui ministru. Suntemă convinși ca, daca legea școlară anteriore s’ară fi aplicată asta, cum ă se a­­plica acea de astă-de atunci d-lu Crețescu ară fi remasă fórte departe de condițiunea sciențifică și de posițiunea în care se afla. Ară trebui, și ară fi frumosă din partea d-sele, ca se nu’șî uite copilăria și tinerețile sélle. Noî ceremă de la d-luî ca se se gră­­besc, a reveni asupra faptei ce­a comisă și a o îndrepta în totä lărgimea legii și a re­gulamentului școlară. Ceremă de la d-luî se facă acesta, déca nu din bunătatea și no­blețea inimei, celă puțină din respectulă celă rece, cu care e datoră câtre legea țerei. Indemnămă­tată de o dată pe toți pă­rinții și paii­­niî elevilorü pedepsiți cu ne­­dreptură, ca­re se grabesc a cere de la m­inisteriă repararea nedreptății făcute fiilor ă loră. IDreptatea­, cu o bolulă loră la sub­ scripțiunea deschisă, ano, pentru cumpărarea de arme. De aci ânsă, afară de lista d-lui colonelă Leca și a d-lui Vizanti, publicate deja în stimabilule d-vestro esiaro, n’am mai [vediule publi­alá nici ura, ceea ce ar însemna uă mare scă­dere în barometrulă patriotismului leșeniloru. E de mare mirare acésta, d­]e redactare, pentru că noî scimă că aici s’a fostă for­mată ună comitatîi anume pentru acésta. Inșișî noî amu contribuită cu câtă ne-aă dată mâna și amu iscălită în liste. Iar în­tre cd ce umb’aă cu subscrierea și colec­tarea sumelor, erau și dol. Pavlov, profe­­sorele Columb, advocata lu­­ia și alții. Dreptu care ne adresămă prin acésta la onor, comitată centrală d’acolo și­ să rugămă se respundă care e causa nepublicării liste­­lorű iașene. Déri ele s’aă trămisă, pentru ce nu S'aă dată publicității? Ș i décá, din con­tra, nu s’aă trăimsă, ce aă făcută atunci do. colectori și în specială onor, completă locală cu listele și cu banii? Eră cea-a ce amă dori șs aflămă și se scimă. Bine-voitî, d-le redactare, a publica acés­­ta tu stimabilulű d-vestro -liară și a primi încredințarea pre deosebitei nóstre conside­­rațiuni.­­Mai mulți Ieșeni,­ Iași, 14 Augustă 1869. D-lui red­actore­ală, tiparului ROMANULU. Domnule redactare, Mai tote județele din țară au contribuită DISCURSULU­I S­­E PRNCIPELE NAPOLEONE In ședința de Mer­cur ( 1 Septembre,­­st. n.) a Senatului Franciei. Amu cerutü cuvântulu ș’așî avé se re­clama Senatului un destulu de lungă aten­țiune. Décà prefere se amâne discuțiunea pe mâne, suntu la ordinile séle, dérö credu că și-a manifestata deja preferința mea pen­tru continuarea desbaterii. Mai mulți membru: Da, da, Vorbesce! (Vilă mișcare de atențiune). A. S. S. Principele Napoleone decla­ră că crede de trebuință se intre îndată ’n materia, fără se mai stăruiască asupra eve­­nimentelor­, cari au adus­­lasa atâta de im­portantă în care se află țara și considera­bilele schimbări, cari în aceste momente sunta supuse examinării Senatului. Dorescu,­­Ilie A. S. I., nu numai se esa­­minezu senatus-consultule, aste­felu cumö s’a presintatu Senatului, deju se discuta și modifică ile rare’mî păru necesarie, spre a face din Constituțiunea nóstra unu totii mai omogenu, a căruia nici uă parte se nu o­­pune obstacole constituționale desvoltării im­periului liberalii. Díru, mai nainte de tóte, suntu fericitü și creții de datoria mea d’a aduce de la a­­césta tribună omagiele mele de recunoscin­­ță rațională suveranului, care, întru o pace profundă, începe transformarea imperiului autoritara, — ca se intrebuințeza espresiunea chiara a onorabileluî nostru președinte, — în imperiu liberala. Ea aproba senatus-consullul­, dére nu’le credu îndestulătoru și ași vré se se intro­­dură întrên sub­ nouî disposițiuni. N­u voiu discuta, dérè, departe de ori ce spiritu de oposițiune, c’uă completă sinceritate și cu dorința d’a căuta adeveru­l. Mai ânteiu, și pentru a lămuri teremulu, țiu a’mi afirma întregule, complectulu meu devotamente, nu numai pentru Imperatore, déru și pentru tiuia sau. . . . (gilă mișca­re și numeróse aplaude). D. Baron de Heeckeren: Eu nu a­laudă­­ pentru ce s’aplaudă ? nu n­’am în­­douită nici uă dată! A S. I. Principele Napoleone: Mai bine de­câtă ori­cine ’nțelegă că interesele, totă atâtă câtă și afecțiunile mele, suntă într’ună modă indisolubile legate cu Impe­­riulă. . . . (Forte bine! forte bind) Ună ultimă curentă despre mine, tio­ și pute­amă vorbită deja pre multă despre mine. O mărturisescă, amoru’mî propriu­ ar pute fi satisfăcută cu cea­a ce se petrece; de multă ceruseră evoluțiunea care se face astăzi; de multă asemenea ceruseră liber­tatea presei, dreptuli de intrunire, când­ ele fură concese, — în prin ipsă celă puțină,— prin scrisórea de la 19 ianuariă 1867. Astă­zi, Senatulă e chiămatu a sever și­nă reformă parlamentară, care are uă mare greu­tate, și me simță fericită; déru, de cea­ a ce’mi pare rec, e că vecin pe Senatîi, redă pe comisiune aducendă în severșirea acestei opere unit­are care simțimentă de îndouia­­lă . . . de lipsă de ’ncredere. . . Au ae­­rul ă d’a aproba cu verfură buzeleră ș’așî face reservele soru. . . (Mișcări diverse). D. de Maupas: Acestă simțimăntă nu e ală întregii comisiuni, monsio’ore. (Rumori). D. Președinte. Nu e ală nici unui mem­bru din comisiune. I. S. /. Principele Napoleone. Aces­ta e spiritulă raportului, acesta este ten­dința ce se manifestă în totalulă acestui ra­portă. Ei bine­ efi credă căci e m­ă reă și c’ar pute resulta d’aci ca reformele adop­tate de Senată se nu producă tote efecturü, ce trebuie să așceptămă de la densele. . . (Mică Interupere). D-vóstra o­ nțelegeți, d-lorű Săpători. Una poetă a spus-o naintea mea, și nu e nimica mai displăcută de­câtă uă binefacere imputată. Dére, căndă țara vede că examinare a senatului, însoțită de atâtea rețineri, făcută cu arătă de puțină inspirare, se póte simți neliniștită și pute se ’și ț­ică că ’n fundă s’ar pute forte bine ’ntâmpla ca aceste re­forme se nu flă bune. Pentru mine anută, eă primescă în întregulă­lori? aceste refor­me, și ași vré se ve­versă și pe d-vostră primindu-le asemenea. Domnitorii, sunt­ două opiniuni estrene, de­opotrivă vatematóre și pe cari nu se deo­­sebescă, susținute de cel ce credă că Impe­­riul­ este incompatibilă cu libertatea. Unii nu vede în aceste reforme de câtă ună mă­­riliștă de rațiune; alții, ună măritișiă de simțimântă. Cătă pentru mine, suntă pentru măriti­­șiul­ de simțimentu, căci credă cu desever­­șiri posibile consistința imperiului cu liber­tatea. Dară cei ce credă, din urună motivă sé a­dmir­ alculă, câ Imperiulă nu póte trăi cu libertatea, aceia suntă asemene imposi­­­bilă de 'mpăcată. ■ Se depărtămă pe cei ce negá suverani­tatea voinței țereî, cari negá voinlă popo­rani, care a dată nascere Imperiului. Acei­a suntă nesce i nimici. (Fórte bine f fórte binel) Déru cei alj,î nu facă mai puțină reă Im­periului. Eă mo sfiescă chiară și de cei cari nu voru se considere reformele actuale de cătă ca uă speriință. Nu­ ele nu sunt­ u­uă spe­­riință sau, decă suntă uă speriință, trebuie ca ea se reasă. (Mișcări diverse). Domnilor­, libertatea póte fi supusă la eclipse; dare ea e ună fără, către care se ’ndrepteza tóte popórele civilisate. Dére este n fórte mare drept e Francia d’a se pune ’n numerulű popórelor­ civilisate. Eî bine­ acésta tendință, pe care v’o semnaleze, n’o veți pute suprima : asociați déré Imperiule cu Libertatea. Cei ce privesc­ reformele actuale ca con­trarie principiului Imperiului, suntö nesce i nimici ai guvernului. D­in cei ce se con­sideră ca uă simplă spera­nță, sunt o toto a­­tătă de periculoși. Ași vre ca Imperială autoritară se ’și arită navele fără gându­ d’a se mai întorce. Domnilorü, arta d’a guverna e arta d’a cede și nu d’a se ’mpotrivi, d’a cede aspi­­rărilorQ drepte, raționale, cari se produce­in țară. Da, arta de a ceda unei înțelepte opi­­niuni publice, e adevărata artă d’a guverna. Pentru mine, găsescă că trebuiescă re­forme nu numai în dom­eniulă politică, diare în tote ramurile administrațiunii. Guvernul­ a făcută deja lucruri mari, în cee­a ce pri­vesc« miș­area industrială și comercială, dare mai suntă âncă multe de facute. Căndă tată progreseză ’n jurul­ nostru în industria, în stiință, ați vre­are ca ins­­tituțiunile politice se remănă pe locă ? Nu­ arósta nu e cu putință, nu e bună de ni­micit. Și ce ați dice despre ună învățată care, la apunerea activității sale, într.une or­­goliă staționară, ară dire. Nu mai e de cautate nimice, oli limitele solinței! ? Eî bine, reformele, progresele cari sunt ă de secul necesare ’o solință, suntă d’ua potrivă neces­are și ’n politică, ș’acestă mersă pro­gresivă dă găsescă la tradițiunea imperială. Socotiți are că Constituțiunea din 1815 semănă cu acea din ală VIII-lea anö . Din datoriă și dintruă disposițiune forte natu­rală, am studiată a­fundă pe Imperatură Napoleone I. Ei bine­ în 1815 Imperatură... nu voiă dice că abdicase la trecutulă seă, nu­ negreșită, déri primise guvernulă cons­tituțională la principiu și din punctul­ de vedere ală rațiunii. Asupra acestei cestiuni nu mai încape ’ndonielă. Nu eșamineză déca ’n aplicare n’ar­ fi fostă pre­cari îndouielî, care ar fi provenită din trecutul ă seă, din natura chiare a geniu­lui seu, derű afirmă că rațiunea sca dü con­vertise la guvernul­ constituțională și pu­bliciștii din aceiă timpă, ca Benjamin Cons­tant, Sismondi și mai tărziu însuși d. Thiers, care vi­s’a citată, au recunoscută că Cons­­tituțiunea din 1815 realisase unii înțeleptă progresă. Ei bine, ea era contraria consti­­tuțiunii din ală VlII-lea ană. Sa vorbită în acesta discuțiune de gu­vernulă Restaurați­unii și de guvernul­ de la 1830. Nu voiă reveni la dénsele sec,cela puțină, nu voiă vorbi de ele de cătă pe scurtă. Guvernul­ Restaurațiunii a avut o uă pată, care nu se póte spăla: originea s­a, resul­­tată ală intervențiunii străinului. Drapelulă albă crea unu semnă de rușine pentru Francia; ca una voită sea să păstreze și bine a făcută. (Mișcare). Cătă despre guvernul­ din 1830, n-avea uă basă destulă de largă, și corona, din par­tea, a voită se pre intervie. Asta­feră, afară de coalițiunea de la 1839, obiceiului. Don Alvisa nu lipsi­ră singură d[i de întelnire. Mistress Hobbjn îl­ împlea de co­­misiune pe cari bunulă teneră le privia ca atâta distinse favorî; tndeplinindă cu zelu și inteligință funcțiunile sale de frigistiru sói­­rconome, elă dobândi în curândă titlulă de amică. In adevoră, în spiritură miss Marthel dă nu avei de câtă titlulă: dară­ăcima mai bogată a mistresi Hobbes îlă făcu sa guste plăcerile unei adevărate amicii. Venerabila guvernantă’i acordă să ’n vedere fără mar­gine. Ga și pre mărinita Do­olide, care te’n­­cepu de mai multe ori pentru a nara ma­relui Don Qui­chotte teribilele sale aventura, astă-fară și mistress Hobbes împlu mai multe serate cu nararea nefericirilor­ séle. Acesta narare nu pute se­ală comple­tă, déci nu vorbia și despre miss Martha. In acele ma­­nuale, atențiunea auditoriului se mbreca de la eroina istoriei, pentru a se­ ațista asupra personagiului secundarii. Era curiosă bunulă Gentoni, și vena bucurosă secretele, dérè fără reu­tate, cu singurulă scopu da cunoS’e af­cerile amicilor ă sei și pentru că ori­ce problemă cere să resolveze. Afară d’acesta, ele n’abuza mai multă de informările pe cari le culegea, de­câtă de descoperirea sea asu­pra adeverat­ icrise a spenzurării lui Memmo. Curiositatea­ lui uădată deșceptată de jumă­­tățile de confidință ale guvernantei, Conteni Începu a oserva pe miss Martha. El o des­coperi atunci că acestă frumosa fată avea a­­dese accese de adîncă reverie. Ară fi disă cine­va că cugeta la vre­ună romanță în­cepută întruă grădină a verdei Irlande, ș’alfl cărui desnodămentă trebuia se se facă suptă acoperișiulă unuia din acele cottage cu zi­duri de cărămidă, cari facă se nască în ima­­ginațiunea trecetoriului tablourile vieței cas­nice și a fericirei liniștite. Asia de pé timpulu sodorei in Italia nu era do­tată între­ ac­­tele unei drame sentimentale. Când­ don Avilse mergea la palatulă Grimani se ia epis­tolele celor­ doue amice ale lui, esamina adresele și timbrările, diceadă că făcea acesta pntru a verifica daca împiegatură poștei restante nu se amăgia. Câte­va din aceste epistole veniau din Hanovra: acestea erau primite cu mai mare plăcere de­câtă cele­lalte. Prin multe comparări între oservările sale particulare și narările guvernantei, don Alvise află la urm­ă bucăți bucăți romanțată frumosei Irlandese. Miss Marta Level era feta naturale­i unui mare personagiu din regatului unite. Aceste nume de Level era ală mamei ei, pe care n’o cunoscuse nici uă dată. Tatăl­ ei, silită d’a o țină depărtată de dênsule, vă puse în­truă monastire în care primi uă educațiune minunată. Ieși din mânăstire la două d­eci de ani, pentru a merge se locuiască unu oră­­șielu din comitatulu de Umeri­­k. la­nesce onest­ burgesi catolici, căroră­ n ună ban­­chieriu de la Dublin se plălia regulată uă pensiune mare. In apropiere locuia uă fa­milie engleză : ființu celă mai mare ală ve­cinului avu fericirea d’a plăcea miss Marthei Lovel­ elă voi se se căsătorască cu densa, dére aceste june era protestantă, și deose­birea de religiuni redici­nesce dificultăți de neî nvinsă, înțelegerea mi se putea stabili, de câtă intre cei douî amanți. In mijloculu în­­tre vorbiriloril­­uă epistolă de la banchieriulu din Dublin făcu cunoscută miss Martei că viitorulă trim­estru ală pensiunii sale îi va fi plătită la Turin și cele urmatore în tote oraș­ele Italiei, unde’î va plăcea se reseelă. Vă domnu de companie veni s’o înso­iască, și plecară. Junele vecină, desperații, voi și elă se plece din țară și merse se facă stare în regatul­ Hanovre, unde avea protectori. Miss Lovel , supusă voințeloră tatălui ei, merse în Italia se ’și preîmble mâhnirea. Guvernanta, aretăndu’o ună fragedă interesă, soiu­se’î căștige încrederea și ami­­ ia. După cumă s’a putută vedea, aceste domne trăiau în cea mai perfectă înțelegere. Șederea și moravurile pitoresce ale Veneziei se plăceau și uneia și alteia. Gentoni, primită în inti­mitatea serii, se bucura de fericirea de faciă. făr ’a cugeta c’aceste ralațîunî plăcute tre­buiau se sfirșiască vre­oă dată, una curentă ală guvernantei îî deschise ochii. —■ Vai! îi disc într’uă séra mistress Hob­bes, oferindu’î uă cască de ccaip, acestă si­­tuațiune nu póte dăinui; nobilele Lord, care se ascunde de îmbrăcișările fiici lui, n’are multă de trăită. Ui­bălă, pe care a doben­­dit-o în Indii, îl­ póte lua dintrună mo­mentă întrastulă. El­ a trebuită sa sc­rie« surele necesari» pentru a asecura viitoriul­ copilei lui. Martha se va deștepta într’una din d'lele aciste de clone sau trei orî mi­lionară. — Ințelegă, dise Centoni, cea d’ánleie În­trebuințare, ce va voi se facă cu libertatea iei, va fi d’a sbura în acele țerî de la Norde, unde nu se voiă duce nici uă dată. — Pentru ce n’aș veni óre câte­va d­e la London ? întrebă mistress Hobbes, Centoni plecă capulă și păstră tăcerea. (Va urma) Paul de Musset«

Next