Romanulu, septembrie 1869 (Anul 13)

1869-09-21

ANULU AL 13 TREI­SPRE­Z­ECELEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANTI, No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42 VOIESCE ȘI VEI PUTEA: Lei n. Le­n Pe­anu.,... p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni « « 24 « 29 Petrel luni«. « 12 « 15 Pe­nă lună ««5*6 Unu esemplaru 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria • pe 1­­7 val. aust Ârticlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorii EUGENIU CARADA. DEPEȘI TELEGRA­FICE (Serviciulu privata aid Monitorului­) WASHINGTON, 28 Septembre. — Guver­nulu Statelorü-Unite a declarații represintan­­tuluĭ spaniole că n’a avute nici uă­dată in­­tențiunea de a oferi mediațiunea sea în a­­facerile Cubane și că purtarea sea In acesta privință ’s a foste mișcată numai prin mo­­tivurî de umanitate. VIENA, 29 Septembre. — Se pregătesce­ui recepțiune brilantă principelui regale ale Prusiei. Corpuri diplomatice întrege și no­tabilitățile vor­ fi presintate principelui. BERLIN, 29 Septembre. — Invitate fi­­inde de imperatorele Austriei, principele re­gale va locui în casteluli imperiale din Vie­­na. A. S. va petrece mai multe z­ile la Con­­stantinopole și, pentru a se duce in Egiptă, va trece prin Asia­ Mică și Palestina. Cornitele de Bismark nu se va reînturna la Berlin, pe câte timpă va dura sesiunea dietei. Convențiunea închiriată între Prusia și Rusia pentru estradarea reciprocă a crimi­­naliloră­­nceteza la 2 Octombre și n’a foste reinoită. PARIS, 30 Septembre. — Ziarele oficióse anunță că guvernul­ este decisü de a nu ceda le amenințările violente ale f­iareloră oposițiunii, cari ceră convocarea corpului le­gislative pentru 26 Octombre, ci în cursul­ lunei Noembre. Se pregătesce proiecte importante, spre a se supune deputatilorü. MADRID, 30 Septembre. — Se asecură că se va numi oă comisiune de deputați, însărcinată de a pregăti solutiunea cestiunei de candidatura la tron. Bucurescî, 2° SSSm. Unul­ din ziauiele guvernului spu­ne astă­zi, pentru amn­a era: „Moșia Golibașiî și altele multe au fostu date la amici pe nimicü, pentru a le splata spre a-șî umple pungele.“ Dela moșia Colibașii s’a arendat fiindă ministru de finance d. Vă­sescu, și președinte al­ cabinetului d. Constantin Crețulescu. Deru d. Mehedințenu a oferitu atunci d-lori Văsescu și Crețulescu și acumă d-lorit A. G. Golescu și Dumitru Ghica a resilia contractulă, și toți aceștia au refusatu. Nu face nimică. Guvernului îi trebuie ca­lomnia, ca se potă elice că și noi ne-amu înavuțită furandu Statulu. Diariulă cu pricina mai adauge: „Nimeni nu se putea plânge că de la pușcele aduse din America s’aă făcută imen­se gheșefturî in profitură amiciloră ș’a óme­­nîloră dileî.“ Dora d. Mehedințenu a luată și de la d. Cogălnicenu una aseme­nea contractă, cu acelea­și condiți­­uni. Decă­déra contractulă celă d’ânteiă a adusă „gheșefturî“, este învederată că le-a adusă și celă d’ală cnoilea și prin urmare „imense gheșefturî s’aă făcută în profitulă d-nului Cogălniceni ș’a amiciloră clilei.“ Presa cjice: „Și cu tóte aceste, acuma póte vede ori­cine că pușcele aduse din America, ca și splentațiunea moșieloru Statului, aă deschisă diverse comptete de bancă, cu impiegați plă­tiți câte una peDe la 2 și 3 mii galbeni pe ană.“ Ceră țera scie că d. Mehedin­țenu este de multă deja ună co­merciante inteliginte, întreprindătorii și avută. Ceră toți sciă că numai cu bo­nurile rurale a câștigată mii și mii de galbeni, cumpârându-le suptă gu­­vernală suptă care erau scăzute pâné la 40 la sută, și vân­­ndu-le luptă acelu­a, luptă care se urcară mai pene la pari. Ce se face însă acumă de către banchierii funcțio­nari în operațiuni contrarie, în scon­turi de mandate și pensiuni, ce mai nu se mai plătescă la casa tesau­­rului, ci la banchiăriî funcționari? S­cuitoriî, barcarola de la Chiozza și servito­a­rele caseloru vecine formară uă turmă de curioși In care se strecurară Susanetta și Berta. De la Ospeiulă-Regale la temnițele civile, este uă distanță de vre trei­izeci de pași. [Ună aginte ală poliției, reiténdu că craini­­cule se opria mai aprópe de temnițe de cătă de ospeță, flă consilia se’șî schimbe loculă, și, aretându’î ferestrele cu gratie, s­f­­ jise că pensionarii bunului guvernă nu mer­­geaă la teatru; déra crainiculă respunse că voiesce se fiă auzită de impiegații de la prigioni (temnițe). Susanetta și cu Betta sciau că ’n tóte diminetele, Intre optă și inoue ore, se dedea­seră prisoniarilor, des­­chidéndu-se ferestrele, era momentulă favo­rabile, pentru a face se pariie pene la dânșii ună strigată din afară. C’uă voce din gâtă și isipatóre, crainiculă comunică adunatiloră cu ună neguțătoră de cărnuri de la Frezza­­­ria primise­ră provisiune enormă de jam­­bane și de limbi afumate de Hamburg. Ce privire splendidă acele piramide de cărnuri uscate, cari se redicau la ’nălțime de dou­­ameni. Apoi anunță c’ună ifabricantă de lu­­­mânări de seă, din causa încetării negoțu­­ilui seă. Își vindea marfa e’ună scădemenit I de necrezută. Nici uă dată, démi nici ui­­ dată, ocasiune mai frumosa nu va fi pentru o gospodine d’a se lumina eftină. Apoi ven la nuntură unui spectaclu, necunoscută In a­­­cestă orașiă, Pupi napolitani, sosiți de cu b­rândă din capita Ambeloră-Sicilie. La opt­­mare sora va trebui se incepa drama pe rândi Dorü d. Mehedințenii speculă , cumă mii de galbeni pe fie­care di, la vândarea bunurilor­ Statului, și speculă urcându-le două dată cu câte una sută mii lei nouî și fă­­cându asta­felu, acumü ca și -n anii trecuți, se câștige Statulu mii de galbeni. Reü face ore? „Gheșefturi“ suntu aceste? Și, déca suntu, nu se ’mpartü ele cu miniștrii actuali, carii le permită? Decă „gheșefturi“ se numesc­ aceste, ce este ere faptulu că mi­­nisterulă Cogălnicenu apără pe a­­rendașiulă Cogălnicenu d’a plăti te­­saurului suma se-î datoresce de leî nouî 183,083, bani 33? Acesta nu s’a negată și nu se póte nega. Cumă se chiamă dé la acestă speculă în paguba tesaurulî publică, ce se fa­ce între arendașiulă Cogălnicenu și ministrulă Cogălnicenu? Și cumă se numescu acei­a, carii, facându a­­semeni specule, ne aretă pe noi și strigă: — prindeți hoțulă ? — Cumă se chiamă învoiela făcută între comuna actuale și d. Godillot, lucrările canalului Colția, esproprie­­rile din calea Căldărarii, și împru­­mutul­ Comunei, transformată în lo­­teriă? Căndă guvernulu cunosce aceste operațiuni „gheșeftuale“ și tace, cum se numesce acesta, de nu oficiale recunosceri a unoră pipăite jafuri și gheșefturî ? Cumă se chiamă, în sfâr­șită, faptulă, că pe cândă ei, carii facu tote aceste, au le potă nega și totă dânșii ne aretă pe noi cu degetulă și strigă’:— prindeți ho­țulă—! Colibașii! V­OI MIMICA, 21 SEPTEMBRE 186* LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea­­ pariului. In districte la corespondinții țjiariuluî și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5, ANXINIUUBILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 reînvoi­ luțiune și chiarű pentru resturnarea tronului. Acesta reproducere trebue a se recunosce oficiale c’asta este. Pentru ce ânsă făcu acésta guver­nulu? Elă scie că este celă mai mare și mai neaudită atacă pentru capul­ unui Stată, d’a lăsa se se cli­că, ș’a face se se cred­ă, că Elă că­­lătoresce în afară pentru a împe­­deca conspirarea unui om­, fiă chiar ș’a unei partite. Și cu tote aceste guvernulu dă acestei calomnii uă afirmare și vă tăm­i oficiale, publi­­cându-o în fola sea oficiale. Guvernulu scie că, crezându-se despre vă țâră, în afară, că se u­­neltescă conspirări și revoluți­uni în întrulă iei, și încă cu acele conspi­rări și revoluțiuni țintescă pâne la capul­ Statului, țara acea­a scade forte în creditulu scă, în puterea sea materiale și morale. Guvernul­ dec­lară cu tote aceste în modă o­­ficiale că ’n asemene stare este as­­tă­ dî Statulă romănă. De ce ére? Și ’ndată ce vorbi Monitorele, vină ambele diarne ale guvernului și clică: Pressa în no. de Vineri: „N­iserămă ieri, nu mai departe, că, pre când, d. G. A. Rosetti umblă a propaga nouî resturnări în întru, dd. Dumitru și Ion Bră­­tianu umblă după influințe străine în afară, spre a ajunge la acela­șî scop­.“ Adunarea Naționale în no. de Juoî: „Déru, déca tóte câte se ridică la adresa acestei partite, care devine din și în­­ Ji mai p­eodinitare pentru liniștea publică, suntă ne­adevăruri, atunci spusă-ne Comănulii și cei de pe împrej­urul ă seă, ce facă ore la Paris do. Dumitru Brătianu, Ștefan Golescu, Ca­­rada, Ciocârlan?“ Nimene se nu se mai mișce, nici chiară venerabila mamă a Golesci­­lor, se nu mai cuteze a-și căuta sănătatea, se nu mai cuteze a fi bolnavă și a merge la ape minerale și spre a consulta pe medici, căci îndată se proclamă de către gu­vernă, în modă oficiosă și chiară­­ oficiale, că se conspiră pentru res­­cóle, pentru revoluțiuni și chiară pentru resturnarea Tronului! Care se fiă scopulă acestei procederi? Se publică pe totä Șiua că d. C. A. Rosetti este pe deplină decon­­siderată pentru multele și patentele sale hoții. Și cu tote aceste, foile gu­vernului pe flă ce Și conțină 4, 5 colone, consacrate numai d-lui C. A. Rosetti. Vineri chiară Pressa Șise: „ Nimica nu le dă cea mai mică, spe­ranță că potă a mai face ceva în țară, căci Românii, desceptându-se cu toții, le spuse că suntă aisce înșelători, cari au speculată cu sim­­ț­imintele lor, cele mai pure și mai naționali.“ Și astăzi Sâmbătă repetă: „Căci e mare.... forte mare.... puterea a­­devĕrului și faptele lor­ suntă destulă de recenți, ca­re nu put­ fi uitate de toți acel cari ar­ mai putea se-î asculte și se se’ncred á în eî.“ Jupî chiară Adunarea Naționale publică: „Ne speculă cu monete false și ne ame­nință c’uă spadă de cartoni.“ Și mai la vale: „Care a fostă virtutea principielorü sale, totă de d. C. A. Rosetti este vorba­ spre a face se nu șioveiască stindardulă scă în mâ­­nele sale debile și incapabile d’a-lă susține? Ce a făcută eră pentru triumfulă îdeielor d­ Înscrise cu atâta pompă și cu atâta fanta* ronadă în programa loră ? Ce­a făcută în fine spre a merita încrederea națiunii, pre care voia s’o conducă la ținta ce-șî propu­nea ? s. c. 1.“ Nimicit de câtă corupțiune, ser­­vilismă s. c. 1. „Unde a condusă acestă politică pe park titulă Roșiiloră ? Negreșită acolo, unde era naturale se­ să conducă, la discredita, la cădere. “ Și iotă în acela numeru Aduna­rea Sice: „Acestă partită devine din­­ fi­in­d mai neodinitoră pentru liniștea publică.“ FOITA ROMANULUI. ŰQMIU FACE-TOTU­L) IX. Funcțiunile de crainică la Venezia nu pot­ fi ’ndeplinite de cele dintâia venitű. Pute­rea plămăniloră este une dara alü naturei, care n’ai pute fi d’ajunsü, déca talentulü ar lipsi. Trebuie ca vânzarea unora mobile pu­trede se fie anunțate, ca și căndă ar valora milióne. Comitesa, care și-a perdutü canele, voiesce ca resplata promisă se acite pofta poporatiunii Întregi. Trebuie ca amiculă spec­­taclului se facă a se nasce la imaginatiuni tablouri imbatatore, d’acolo vine că cele mai de pe urmă strigăte ale artistului crainică, imită vuietulu, șipptele și ’mbulzela mul­­timei, care va merge sora In grămadă la teatru. Câte uă dată aginti plătiți Înconjură pe crainică și­ lă ajută prin strigăte de ad­mirare și de mirare. Acestui complemente de punere ’n scenă trebuia se serve sfer* talQ de florină dată de miss Lovel. După ce făcu anunțuri de acestea, de diminută, pe diferite piețe, la Rialto și dinaintea mai mul­­toră ospețe, crainiculă, urmată de patru băieți, sosi pe [cheiulu Esclavonilor] la pr.­otărică. De ’ndată trecetorii se opriră, pe s­e vede Români­u de la 29, 30, 31 Au­gUste, 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10,11,12,13,14,15,1 17, 18, și 19 Septembre De la cestiunile de „gheșefturî“, se renurță la cele politice. Guvernul­ reproduce în Moni­torii, în foia oficiale, un­ articlu din le Constitutions et, în care se spune că dd. Brătieni conspiră în întru și nu afară, pentru a face uă reve­teribile și tristă numită, Osman-Moa­­mette, răpitorul­ de fete sau invasiunea Ara­­bilor, în Italia, cu Policinelă, Pancrace, Tartaglia și alte masce napolitane, decoruri d’ale celore d’anteiű pittori ai peninsulei, represintând­ insula Gapri și Vesvulu iu erupere, baletă de doue-țfecî-și-cincî de dăii țuitore și pedepsire a Arabilor, printr’uă plaie de focă. După dramă, se va da come­dia arătă, de aplaudată Medico e la Morte, de marele actoră-autoră Pasquale Altabilla, comedie pe care au luat-o libretiștiî pentru a face dintr’ânsa opera Crispino et la Go­­mare, pusă ’n musică de maiestrulü Ricci „Intre aceste două piese, urmă cra îniculă imitându’și plămănii, se va trage in bene­­ficiulă senoriloră speratori uă tombola mag­nifică, in care voră fi trei loturi pe cari câștigătorii le voră primi îndată. Teatrino îmnouită și luminată agiorno, va conțină uă mulțime imensă. Totă orașială va veni. Ecivaviva­­ viva ! “ Băiații salariați, adăugându sgomotulu loră cu ală crainicului, produseră oă larmă, care resună de la una capetă la celă­laltă ală cheiului Esclavonilor”. Cândă socoti că a­­tențiunea prisoniariloră trebuie se fiă deș­teptată de aceste preliminarie, craîniculă adau­­se c’uă voce mai țipătore­ancă: „Toți voră veni, avuți și seraci, băieți și fete. Tóta poporațiunea acestei frumóse cetăți se va pu­ne in mișcare, de la puntulă Quinta Valle pînă la Santa-Marta, Marta, Marta! de la biserica San-Pietro- di-Castello pînă la Sant Alvise, Alvise, Alvise!!< D’uă dată crainiculă tăcu par’că vocea i s’ară fi stinsă. Susanetta și Betta, cu gatură întinsă, cu ochii întorși spre Prigioni as­ cultară cu tótá atențiunea. — Creifs se ftă aci? Ijise Susanetta. — Nu, respinse Betta, déc’arț fi sus­pinată numai, l’ași fi auțjită. Aide iute la San-George-M­agiore. Ua clipire din ochiu a piticei însciință pe crainică că ’ncercarea nu reeșise. Betrănulu Beppo, care seia complotulă, aștepta cu gon­dola la fermă. Tótă banda celoru patru bă­­iați a crainicului, ș’a celoră doué fete, se ’nbarcă în gondolă in mijlocul ă glumeloră mulțimea și râsetelor, agințiloră poliției. Nu trebuiescă de câtă cinci minute unui lopătară, pentru a trece de la Termulu­ Es­­clavonilor, la insula Sant-George Magiore Jumetate din monastirea, în care Cosma de Medicis primi­tă diniaru ospitalitatea seno­­riei din Venezia, servia de casarmă, cea­lal­tă jumătate de temniță. La intrarea casarmei, crainiculă, camă temendu-se, s’opri dinaintea tunurilor, ale căroră guri, întorse spre Pzaz­­zetta și spre palatulă ducale, păreaă a a­­menința cu distrugere cele mai frumóse bas­­timente din lume. Elă s’apropiă d’ună june serginte, care mergea de la uă sentinelă la alta, c’uă vărguță de trestie în mână, și ceru voia d’ași esercita profesiunea de crai­nică con privilegio, adică cu patentă. Ser­­gintele respinse că datoria lui nu ’se opria d’alu lăsa se strige, numai dacă va striga afară din bastimentele bunului guvernă. Ți­petele autorisate ’ncepură. De la cele d’ao teră cuvinte, soldații eșiră la ferestrele ca­­zarmei. Aclamările băieților, salariați, atra­­seră câți­va oficieri. Când­ numele de Mar­ta și de Alvi se resunară în aeră, ună stri­gată depărtată respinse din înălțimele tem­niței. Asistinții îlă aud­iră d’abia, și nimeni nu băgă de somn, afară de Susanetta și Betta, cari apucaseră aceste două cuvinte. son qua (suntă aci)! Vă oră după acesta, cele două fete de­­deaă séma missei Lovel despre resultatultt spedițiunii soră. — Acumă, Ijise Betta, ce mai este de făcută priveșce pe Lenoria vostra. Ea ești jună, frumosă, avută. — se vorbiască hai­­neloră albe, se caute a mișca aceste anințe de ghiață. Noi acestea, Veneziane, nici scimă se pronunțămă numele loră­pocite. Ș’apoi ne-ară asculta eî ? Senoria vostrá este străină și domná mare, Senoria nostra; ea vorbesce tóte limbele fetei de dincolo de zi­­pe^iî. Se paie cea mai frumósa rochie a eî, pentru a merge se véd á pe directare, pe guvernatore și pe toți încarceratori. Ser­­manul­ nostru stepănă este la duoî pași d’aci, la Sant-George-Magiore. Intr’uă jumetate o­­rișoră, elă ni se póte reda. — Trebuie se ne­glă redată, adause &usa­­nella, se nu ’lu părăsimă, se nu *lă lăsăm și se mănînce pânea amară a temniței. Cere iertarea lui, Senorina, s’o vei dobéndi. — Me ducă s’o ceră, respinse Martha, astăzi, în acestă momentă chiară. Mergeți, ami­ele mele, și rugați pe Dumnezică se­­ iii de vocea emoționată a Susanettei, caragială Bettei, și căldura ambelor­ vostre anime. (Va urma). • Paul de Musset.

Next