Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-01
VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei n. Len Pe anö.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni« « 12 « 15 Pe un lună ««5*6 Unu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria • fior. 7 val. aust Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorO RIGENIU CARADA. ADMINISTRATIVE A. IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA GULTEA No. 42. MERCURI, 1 OCTOMBRE 1969. LUMINÉZARE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, amagiuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea tiiariului. In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■ANUNIPITIBI.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul SERVICIU TELEGRAFICA ALII HOMARUIKI. PARIS l. Bucuresci 12 Octombre. Imperatorele n’a găsitO de trebuință a mai numi pe cineva la comandamentulu corpului alü șaselea alu armatei; asta-felu daru sfatulu maiorii alui acelui corp a sa disolvatu. 1Serviciulu privatü alu Monitorului. PARIS, 9 Octombre. — Turburări seriase la Aubin, departamentulu Aveyron. Grevi la lucrătorii minelorü, cari au ränitü pe subprefectii și substitutii. Trupele atacate de greviști au facutü focü. Uciși 14 uvrieri, răniți 22. Au dalit focu la magazine. Astăziî nici unu nu au conflictu. Uvrierii conservă o atitudine amenințăoare. SiariulO Le Constitutional declară că politica guvernului va remâne fidelă spiritului, din mesugiulu imperialű și senatus-consullu Guvernulu nu se teme de amenințările partiteloru revoluționare. Deputații din stânga prepară unu manifesto colectivü, care va apare in curendu piariul. La Patrie anuncia ieri reunirea miniștrilor la domnul Duvergier, pentru a examina proiectele cari concernă reducția oetroitului, augmentația minimum a tratamentului institutorilor primari, obligația de a alege primari în consiliele municipale, modificația articluluĭ 75 din constituție. o Bii,nr.‘«GÎ 30 RLPciune-DULUK< 12 Brumărelu Amicii d-luî Cogâlnicenu de la Adunarea Naționale au respunsu, Duminica trecută, la cele ce amu fost u di să noi, despre actele d-lui ministru din întru. Respunsul ă se ’nchiără prin următorea decliiarare: „Credindu-ne achitați, în cea-a ce privia respunsurile la carii am fostu provocați de d. C. A. Rosetti, nu putem de câtu aî mulțămi pentru ocasiunea ce ne dă, d’a ne convinge din ce, in ce cota de drepta e causa pe care o apărămf înaintea tribunaleloi opiniunii publice". Suntem f fórte mulțumiți că puturămă procura amicilorü d-lui Cogâlnicenu ocasiunea d’a dovedi „inaintea tribunalelui opiniuniî publice“ inocința d-lui Cogâlnicenu, ca ministru din întru, și nedreptatea imputurilor ce i-a facutu chiariulü Roma nuht. Este multumai câștigată națiunea ca dreptatea se fiă cu ministrulu, de câtu c’unu simplu ^iariu. Dobânditu-a însă națiunea acesta câștigă? Noi vomü reproduce chiarü aci respunsurile apărătorilor a d-lui ministru din întru ș’apoi tribunalul ű, la care se referă ânșii, se va pronunția. E că-le: „Deci, bine-voiéscu d. C. A. Rosetti a ne permite și noue ca sa ne adresamű de o camudatä totu la persóna domniei séle și a’îrespunde că, mai ântaiu in cea ce se atinge de crearea bandeloru, de cari vorbesce dumnélui ín No. de la 26 Septembre, nu d. Cogalnicenu a creatu séü a și optilu macara asemenea lucruri, ci, precumü lesne ’șî póte aduce aminte onor. D. C. A. Rosetti, facêndu unu apelu sincerü la memoria sea, acele bande n’au pututu fi de cátu resbunarea celora loviți de amicii domnieiséle, căci d. C. A. Rosetti scie fórte bine că d. Cogâlnice nu n’a aprobatü nici alegerea membriloru comunei, de câtu d pă uni referatu și după aprobarea consiliului de miniștri.“ Ce spunu ore aci apărătorii d-lui ministru de interne ? Bandele au fostu, o recunoscu ânșii, pre bine. E că cehi puțină una punta câștigată, dérü, adauge, „acele bande n’au pututu fi de câta resbunarea celora loviți de amicii d-lui Rosetti.“ Cuma ? Amicii d-lui Rosetti au lovitu pe Hamalii, Chipiliu, Ticu, Geambașiu și totă compania Popa- Tache ? Cumü ? Uită d. ministru de interne și amicii sei că bandele, carii funcționau în alegeri, nu se compuneau de alegători, ci de es-pușcăriașî. Și--------Uită că bandele funcționară bile întregi, în lumina mare, și funcționară cu atăta oficialitate, în cătă mergeau în corpu pe stradele Bucuresciloru ? Ce face ministrulu din întru, în acia acestoră bande, dacă ele funcționau fără voia sea ? Cându colegiele eleptorale sunt bântuite, nu de către alegetori, ci de către bande de es-pușcăriașî, ministrulu din întru nu este datorit se intervie ? Cându II Passatore bântuie coegiele eleptorale, și n loculu alegetorilor, voteză banda sea, minisrulu din întru se uită, tace și lasă se se facă, „fiindu c’acele bande nu potu fi, de cătu resbunarea celora loviți de amicii d-lui C. A. Rosetti?“ Și chiarü déc’arü fi astafelu, ministrulu din întru primesce cu, pentru ași resbuna nisce omeni în contra amiciloru d-lui C. A. Rosetti, colegiele electorale se fiă bântuite de bande de es-pușcăriași ? Și merge âncă perna susține la tribuna camerei alțilora produsu ? Deruare d. C. A. Rosetti era aci ín jocu, seu represintațiunea naționale ? Resbunarea contra d-lui C. A. Rosetti era în cestiune, scüonarea și vieța politică a națiunii ? Și ce spune încă d. ministru din întru prin amicii sei ? ,D. C. A. Rosetti scie că d. Cogălnicenu n’a aprobat nici alegerea membrilor comunei, de câtü după una referată și după aprobarea consiliului de miniștrii.“ De ce n’a aprobată alegerea ? Fiindu ea recunoscută că este opera bandeloru de es-pușcăriașî? Deru atunci, de ce n’a oprită pe bandiți d’a funcționa ? De ce, nu i-a trimis înaintea justiției? De ce din contra, a primită ca toți sa fie numiți în funcțiuni publice ? S’a silită colegii sei, precum a o spune acuma Adunarea Naționale? Scusa în adeveră ste minunată! Miniștrii organisezâ bandele de es-pușcăriași, le susțină, le ocrotescu, le plătescă.* și ministrulu din întru este silită se-și plece capulu? Miniștrii aprobă productulu de es-pușcăriașî, punü pe bandiști în funcțiuni, și ministrulü din întru este silită a vede, a tăce, ș’a se ’nchina? Și cine-i acela ministru, atâta de smerită și supusă ? D. Mihai Cogălnicenu ! Mititelului ! ce mielă nepricepută a fostu și nimene n’a scrutit ! Derűdecă ceî lalțî miniștrii trăiescă prin bande de espuscăriașî, ce este d. Cogâlnicenu, care trăiesce cu denșii? Decă d. Dumitru Ghica este I Passatore, ce este d. Cogălnicenu, care stă în banda sea și tace voința lui ? Ce ese dumáeiul, care-și espune și onorea sea, și viața politică a națiunii sale, supunându-se la tote crimele, în locu d’a le denunța oficiale națiunii? Amicii d-lui Cogâlnicénu adaugă: „In cea a ce s’atinge de gendarmiî deghizați, d. Cogâlnicénu, neavendu nici un interesu pentru cei ce erau se fiă aleșii din Ploiescî, ce ’lu arü fi indemnatO se șoptásră séu se ordone ceva relativu la aceste alegeri, condumaî cu séma d. G. A. Rosetti cunosce férte bine cine e și alü cu amicu e d. Filiu, fostu prefecții la Ploiescu pe acela timpu.“ Așa déru d. Filiu este amică ală d-lui Dumitru Ghica scă Boerescu. Așa derű aceștia suntă miniștrii, cari aă ordinată d-luî prefectă a creată bandă, compusă de gendarmî deghisațî, care se bază pe alegători și se dea afară din sala alegerilor. Acești duoi miniștrii se interesau pentru cei ce erau se fiă aleși la Ploiescu, și denșii aă șioptită și ordinată d-lui Filiu. Multăinimă de mărturire. Dera d. ministru din întru cea făcută ? A vedută ș’a tăcută. Cumă se chiamă acesta ? Adunarea urmeză : „D. G. A. Rosetti ne repetă adesea numele de Chipiliî, de Hamali etc. Credem că nimeni, care a intrată In casa d-lui Cogălnicenu, nu s’a Întâlnită nici oă dată cu asemenî personaje ; aceștia nu sunt din cei ce calcă praguri d-sele, precumü nici d-nila Alesandrescu, Mircea Mălăciu, și alți asemenea eroi, ari facu corü cu aml'-iî d-luî G. A. Rosetti. D. Cogâlnicenu, déca e fórte liberalü ca ministru, în casa sa își póte permite a fi boemi, a fi aristocrată câtava voi , și atâta d. Cogâlnicenu, care a fostă de multe ori in casa d-luî C. A. Rosetti, câtă și d. G. A. Rosetti, care a fostu în casa d-lui Cogâlnicénu, fau bine și unul și altulű ce omeni frecventeza una sau alta din aceste case.“ A spusă și la alții aceste cuvinte d. Cogâlniconu. A spusă și la alții că este boieră acasă la domnia-sea, și prin urmare că n’are reațiuni cu Hamali și compania. Nu ințelegemă însa cumüună omă ca d. Cogălnicenu póte fi arătă de simplu și naivă în apărarea sea Fiindă că,jioe domnia-sea, nu juca Whist cu Hamali și Geambașiu, și nu se plimbă în petrecerile ’I boieresci cu Popa-Tache, acesta este dovadă că nici nu le-a dată bani și funcțiuni, pentru a snopi pe alegători? Pentru că este boieră, acasă la domnia-sea, cice că nu póte plăti boiăresce, la ministeru, pe membrii bandelor, séu pe alți lorü organisatore ? Se treceau și peste acastă glumă și se urmam înainte întâmpinarea: „Câlui despre afacerea Godilloi, se scie forte bine că d. Gogâlnicénu p’atuncî se afla la Ems, și de acolo nu putea șopti nimicfi în acesta privință, și, pe lângă acesta, se mai scie că d -lui nu și-a dată încă nici primulu nmi ultimulu cuveniți in acésta afacere. „înainte de a termina revista nóstra, mai aducemu aminte dlui C. A. Rosetti că, to câta despre strămutrea arestanților de la Văcărisei, deși amu respunsu mai pe largu in unulü din numerile nóstre trecute, totuși ne facemu datoria a’o mai repeți și acum, că acésta strămutare, pe care domnia saa o reprobă, s’a facutu dintrunu simțimente mai omenestt și chiarü mai favorabilü, putem unice, pentru d. Fălcoianu. „Nu ne maî române de câtü doué punturi, la care ne vomü sili se respundemuiű la ceea ce zice d. f. A. Rosetti despre lotăriă, pentru care bine-voescă d-luî a cunosce că d-nu Cogâlnicenu nu ordonă la municipalitate, și prin urmare nu póte ave nici unu amestca in acea lotărie , décà esistă; éra în ceea ce privesce asasinatulu, despre esistența căruia totu ’î maî remăne íuduoiélá, dé:a voiesce se fiă mai bine con vinsu și se risipésc. Însuși norii acestei rududiele, 10 rugamu atâtü pe dlui, câtu și pe oriare altă cetățenii onestü și imparțialu, se seducă in persona la tribunalulu competitu, și, atâtü din dosarele acestei împrejurări, câtu și din alte dovezî, precum mărturia chiaru a lui Popovici și corespondența cu Popa Muscelenu , se va încredința de adeverit.“ Pre bine, d. ministru nu era aci cându se făcea păstuirea cu Godillot; déru dumneiul recunosce că este rea, de vreme ce spune că „âncă nu s’a datu nici primulu nici ultimulu cuventu, în acestă afacere.“ De ce FOITA ROMANULUI MARCHISA DE CIREIX *) iii. A doua di séra, marchisa se coborî la ora prânzului, și se puse la măsă. Barona Incâtată d’a vedé pe fia iei, se aretă férte veselă, și d-na de Chreix, care se mai slablândjise, o licuragiă in acesta disposițiune do spiritu. Sculându-se de la méla, bétréna dómná ajuns se la domnia lui Ludovic alü XV-lea ’și desria triumfurile iei de toaletă și de cochetărie. In curând, ajunse la famesele diamante date de maiestatea sea. Uite, domnule Dibres, zjise ea, trebuie se ți se aréta. Le privescu totudeuna cu plăcere, și suntű secură că le vei găsi forte frumóse. Mariette, féta mea, urmă ea adresându-se către fata din casă, care așeza foculu, dute de mi se adu. Soiî tu, suntund salonașiuiO meu. E că, urmă ea, după ce plecă féta din casă, cea-a ce n’aș să fi facutu altă dată. M’ași o fi temulu se nu ducu pe cineva nu ispită. Este adeveratu că mi s’au furatu vă dată, și câtü erami de săraci atunci, temerile mele erau prenaturale. *) A vedé Bománulü de la 26, 27, 28, 29 și 80 Septcmbre. Acumu n’amü mai astafelu. Nu se fură 1 plecară. Cându se retrase și barona, după ce Adrian, este că m’amu acusatu eu ânsumi nici uă dată nimicü de la cei bogați. I sărută pe flăsea, oficiărulu care resfoise pe dinaintea dumitele și d’inaintea tuturoru Marieta aduse diamanturile, cari fură scusej matuncî uă carte prefă’ându-se că citesce, c’amu furatu acele diamanturî pe cari adi din cutia loru și purtate din mână’n mână, se sculă cu otărîre. — Dómnu, ți*se elü neori chiaru te temeai se nu le furii. Ii Fiu care le admiră. Marchisa observă cu gra Marciusei, care romüsese ’O piciére lângă că binel dómnu, d*se elű, vorbindu mai incetüvitate pe oficialu; elu cercetă gazela c’un mine, mai recunoscutu fórte bine, și cuă simplitate plină de nobleță, L’amu mână secură și jise cu linisce c’o găsesc el Ea nu respunse, furatu acele diamanturi, in realitate fórte frumósu. Cându diamantul — Suntu, urmă ela, Adrian Cornier, fi- Ea’la mesură din capit pâne in picióre și zile fură repuse In cutia loru, bătrâna ba Julu vechiului d-vóstru servitoru, compania- începu a ninji, zonă sentristă. — Acésta este totu ce’milinlü și amiculu bărbatului dumitéle, omulu Adrian merse meetu spre idiole. Iérta-me, rămâne din acestu sermanü trecutu, ijiseea.l pe care l’aî iubită. Garca,j>se e öi cea-a ce suferit este un a Păru a căuta pe Marietta, n o vădu, și I D-na de Chreix se rădică dreptu ia piciure devere d asupra puterilor mele. De ce are intorcându-se spre oficialü: — Domnule De 1 cum fiorii de indignare și de despreții, m’a batjocorită ea atâta de tare? Este are brés, ai bună-voință da le duce la mine.l — M’ai iubită, reluă ela, suntü secară, vina mea, decü me aflu aci? Cunoscusemü Le vei pune pe oricare mobilă vei vede. JAmn ci garanți ai amorului dumitele de altă bine locuința ei. Voiamu se trecu nainte, Elü se sculase pentru a duce diamantele*dală ura ne’nduplecată ce mi-aî păstrată, déru obosiala m’a ’nvinsu, ș’amă cădută In déru marchisa ’lu opri cu gestulu. — Dă’mî doliulu și austeritatea vieței dumitele, nesângerată pe pragu. Amu fostu Îngrijită și voie! <Jise ea. Nu trebuie se superi pe d-nu vindecata mâhnire pe care inima dumitele vindecatü. Când o amuțise că voiescu se pentru acesta. — Ea sună. Marietta intră, chiarü arü voi s’o nege, déra pe care fata plecă, ama fosta reținută. Vai! inima mea — Dă-le acestei fete, mamă, vom fi multe dumitele le denunță. t'r^ slabă rae reținea și ea. Ară fi trebuită maî bine ro mânele iei de câtü intr’ale dom Fața oficiărului strălucia. Nu mai era a se ’însă și ei milă de mine, și ’n acesta □ului, cela oma blândă, timidă, mai fricoșii, care momentu n’ași fi avută a discuta intr’uă D-na de Cireix da credea are In stare dar d’uă lună se făcea umilită și mică, se lăsa luptă rușinosă onorea mea cu densa, le fura? Toți se uitară unii la alții. Barona isbi fura se’npotrivi. Era omulü luptei s ale Se ntorse spre Marchisa. Lui îi vorpuse mâna d asupra ochiloru, pentru a vede comande, necunoscândă nici uă șiovăție, bescü, dómnu, și nu dumitele, ție ela. Dumai bine pe oficiaru, nu că’să bănuia, déru Iniei uă slăbiciune și’n deplinulu avântă alai rerea me rătecesce, și de bună semăn amu pentru a judeca mai bine despre impresiunea puterii voinței séle, dreptulu d’a-țî vorbi d’unu amoru de care ce produsese asupră’î neexplicabila antipatie a Marchisa, înfiorându-se, déja supusă, Își puțină ițî pésá. Amu cu totulu altă ceva marchiseî. Proscrisulü remase liniscita. Elfi I aduna puterile, pentru a dobori pe adversa- a-țî ifice, aținti numai asupra d-nei de Cireix uă pri licului ei. D-na de Cireix s’aședă și ’și inciucișă bravire rece ș’amenințătóre Fu uă tăcere. Toți! — Și déca’Í Încetată d’a me iubi, urmă rele nepusatóre și d’uă părută linisce, dérü așteptându c’uă curiositatu plină de ură și de violință revelările, iar’indoiélá mincinóse, pe cari acesta omu i le promitea. — Dómnu,si?e Adrian, suntu duci spre dce auí, eramü la castelulü de Cireix cumö suntű și aslâțji. Numai eramü ténerü ; aveamű inert derea și speranța. Carolű era mal puțină camaradulu de calu amiculu merl, mai puțină amiculü de câtu fratele meu. Marchisulu de Cireix me trata marca pe fiiulu seü. Aveamü In viitorulü meü nu s iü ce credință inlusiastă și órbá. Se nu ’țî pari reü că ’ți amintescű acéstá epo.á, amü nevoie d’acésta, pentru a esplica cumü tc-amü iubită de ’ndată ce le-amu véi juta, și cumu amu pututu crede c’uă unire Intre noi n’am fi peste n putință. Ambițiunea și succesulu m’am fi făcută mare și bogata. Iubirea Marchisuluî me lăsa se cred tu c’așî puté se puia nedemnă de d-ta. Ș’apoi d-ta Însăți nu te ardaî contrarie dorințeloră mele și nu me respingeai; in umbră puteamü sa crede că erama iubită. Atunci, în plină fericire, amu fostü isbilü. Sosiamü de la Paris cu Carolü împreună. Pe cândü imi pregateamü carie«, Carola trăia la Paris nu nesce plăceri pre umibore, și câte uă dată ilu certama cu blân dețe ca unü amicü. Vefléndu’lü la Cireix, unde’la sciama adăpostită de ori ce primejdie, nelinistele mele ’ncetaseri. Iatrul țji me chiamă la uă farte. — Andrian, fjise