Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-18
ANULU ALU TREISPRE RECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Len Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe §ése luni « « 24 « 29 pe trei luni« ■ 12 « 15 penă lună.«5*6 anű esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria . fl nr. 7 val. aust Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii EUGENIO CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. CA.MDAIA, 10 Uniustiune, 160». LUMINÉZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea siariului. In districte la corespondințiîn jiariului prin poștă. La Pans la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANU N țJITTEIX.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei noul SERVICIU TELEGRAFICA ,11.1 nOMANDT.HI. VIENA, 28 Octombre. Noua Presă Liberă zice că min striuia afacerilor străine a cerulu de la Porta permisiunea de a opera pe teritoriul turcesc), pentru a opri soriă Insurginților Întăriri din Herzgovina și din Montenegru. PARIS, 28 Octombre. Desființarea celoru trei mari comandamente militarie ar fi olărită. (Serviciul privată ală Monitorului.) PARIS, 26 Octombre.— Imperatorulă s’a preumblată In grădina Tuileriiloră. A fostă întâmpinată de populare cu aclamații căldurose. Liniștea nicăiri ma fostă turburată PARIS, 27 Octombre.— Imperatorulă, care a asistată ieri la represintațiunea Teatruluifranceză, a fostă fórte aclamată. Apresidată astăți consiliulă de miniștri, Desară se va intorce la Compiegne. MADRID, 27 Octombre. — Acordulă in cabină s’a restabilită. Ministrulă de justiție a renunțată la propunerea sa, de a se reduce budgetul ministerului de culte și a primi proiectulă propusă de ministrul de finance. Astăz Ji majoritatea cortesiloră tine uă mare adunare, spre a desbate alegerea unui monarhică. Bucuresci, 29 Brumarelu. Reproducemü mai la vale, după Presa, dă parte din alți douilea articlu, ce publică supta titlu Logodna. Acastă dare de samă este însemnată prin toastulü redicatü la mesă, în jiua logodnei, de către mama yinorei Domne a Romănilor. In momentulü căndă mama consacră logodna fiiei sale, în momentulü cânducere bine-vântarea cerului pentru copiii iei, cându cerulu îi dă dreptulü d’a da ea ânsa și acea bine-cuvântare, care ia urarea cerl cu fiiéi géle, bine-cuvântarea ce ea îî dede? „Se se consacre la fericirea unui popor, care este chrămat a se bucura, de securit, bună mare și fericită viitoru !“ Suntu rari, fórte rari în istoria omenirii și !n analele princiare mai cu semă asemeni simțiminte, și d’aceaa salutä sau cu respectu pe mama, care scie binecuvânta astafelu pe fiia iei, securi fiindu c’asemene bine cuvântări nu potă aduce de câtu fericire. " Telegrama de astăzi ne spune, în modu indirectü, în adevere, dar torte G arată că mare este eroismul cu care luptă Dalmațianii, dacă imperiul austriacă pe lângă numejraja cela mare de oștire, cea concentrată acolo, cere voie de la Turcia d'a trimite oștiri, noue cu cari se ocupe Herzegovina și Montenegru. Pretestală că se cere acesta, pentru a opri întăririle ce potă primi insurgenții, este vechiă, forte vechiă și prin urmare elă nu mai póte amăgi pe nimeni. Ca se -nțelegemă câte ceva din cele ce se petrecă în Dalmația, precum și despre puterea ce are imperiulu austro-maghiară și realitatea cu caraelă relatâzâ faptele, se ne amintimă câteva din seriile publicate până acumă, prin telegramele austriace. La 19 Octombre ne spune că trupele austriace au ocupară fără luptă înălțimele de la Codeme : bateriele bată cealaltă parte a costei. La 20 se anundă că oștirea ține înălțimele de la Risano și trage în resculațî. Totă la 20, Corespondința Nord- Est comunică următorele telegrame: Viena, 20 Octombre sera. Insurgenții de la Cattaro, atacați din tote părțile d’uădată de câtre oștiri, fură respinși de la Risan, după o scurtă resistență. Fortulă Dragai, ce fusese învinsă de dânșii, s-a liberată. Se consideră insurecțiunea ca sfîrșită. Viena. 21. Uă luptă între insurginți și trupele imperiale. Insurginții bătuți cu perderi mari. La 22 Octombre. A fostă uă încățărare între trupele imperiali și insurginți; aceștia au fost ă respinși cu mari perderi. Viena 25. Fortulă Stanzevich a căzută în mâna insurgințiloră, prin trădare. In noptea de la 23 ei au atacată și forturile Trinita și Garozda, dară au fostă respinși cu mari perderi. La 27: Noui trupe ș’aprovisionare aă reîntărită fortulă Dragai și Cerkvice. Ele avură mai multe întâlniri cu insurgiuții. Din ambe părțile perderile au fost mari. Scimă toți că ’ntregă Dalmația mare de câtă 30,000 de suflete și că imperiulă a fostă trimisă, de la începutulă insurecțiunii, căte ună soldată de fiecare sufletă. Se scie că, chiară decă toți omenii validi ară lua arma înmănă; chemară mai remănea acasă de cătă bătrânii de era scrise cu litere mari „La Carles Toron și Havana“. Pe acestă corabie se văd jură mișcare și Alva conchise de aci că este gata de plecare. Elfi se aprin de unii matrozii și află de la elfi, că corabia va pleca cela multú dupăuă oră, și că, de va avea plăcere a se imbarca In ea, se ascupte pe căpitanul, care va sosi Îndată. Alva se preumblă puțină pe strade, și se apropia d’uă prăvălia, unde uă mulțime de arme erau espuse de vendere. Ideia despre perilele, care’la asceptați, tri cu ca fulgerul, prin mintea lui și’n ultimulă momentö cumpără unu revolvtiű cu 6 focuri, apoi alergă pe corabie unde căpitanul ajunsese deja. Alva i se presintă, și’lă întrebă: déci póte merge la Charlestoun. — Voiescî se plătesc! sau se lucrezi? Nu întrebă căpitanul. — Și uni și alta, respunse Alva. — Cuivű ’țî-e numele ? — Alva Burton, respinse Alva, căci voi se mârgă suplu adevératulu său nume. — Imi placi băiete; prin urmare, te ieu cu mine, căci crede se găsescă încă vruna locö și pentru tine. 70 de ani, femeiele, copiii până la 15 ani, și bolnavii, totuși acele 30,000 de suflete nu potă da mai multă de 5, fîă chiar 6 mii de luptători. Telegramele neaă spusă, în timpă de dece <iile, c’acei 30,000 de soldați aă respinsă de mai multe ori pe cei 5, fiă și 6 mii de luptători „și totădauna cu mari perideri.“ Ele ne au spusă încă că „insurecțiunea se consideră ca sfârșită.“ Și -n adevară că, dup’atătea „învingeri și mari perderi“, trebuia se se fi sfârșită insurecțiunea prin perderea tutoră luptătorilor. Cine deru mat luă fortulă Stanzewich, fiă și prin trădare ? Femeile, copiii și bolnavii, ce remaseseră în în satele lor? Și pentru ce la 27 Oct. se mai trămiseră noua oștiri ? Și cine a mai luptată cu ele, ș’a luptată astă-feră în, cătătase șî telegramele austriace s’anunție că „perderile au fostă mari din ambe părțile?“ Guvernatori ai națiunilor, căudă ore vă veți oțărî, nu cjicemă se fiți omeni de trubă, dérü celu puțină se spuneți neadevĕrula astă felă, încâtă se nu fiți îndată demascați și rușinați!!! Căudă? Atunci numai, căudă poporele se voră lumina, voră înțelege solidaritatea și voră sei se clică, în modă pacinică, dară cuotărîre. Voima. Lista No. 5 a Administrațiunii ROMANULUI. DEPEȘĂ TELEGRAFICĂ Doctorului Rațiu. Turda (Transilvania). Ală cucelea versământă, una mită iranel, subscripțiunea Românului, spediată aȘi prin poștă. Rosetti. Lei p. D. Teodosiadis 54 Una anonimă. 108 D. Grig. Vultun seu. 2 7 D-na B;ca Lahovari 54 — Elisa Cerk z (năs. Lahovary). 27 D. Dimitrie D.Kár. énu (comerciarnű). 27 Unü anonimă 27 D. N. Dimancea, (PitescU. 54 D-na Aristea Grădiștâru. 27 D-na G. Bicaloglu 13 20 D. Căpitan Nichita Ignat 27 Tűtalü lel vechi, 445 20 Form romanului CASTELULU NEGRU1) CAP. VI. PE MAßE. jSra aprope noul predimineța, cândă Alva ajunse In New-York, și merse ună restaurantă spre a medita asupra platonului viitorului seu. Unde se se ducă ? se Întrebă elă. Poseda 40 de dolari și una orologiu de aură; acesta era tata averea sea. Se gândi multă, și-și jise cu fine că trebuie se se lase in voia întâmplării; dară țipă lucru sta nestrămutată In mintea sa, trebuia se părăsască New-forlulă cătă ma în grabă. După ce dejuna, plecă spre portă, care gemea de o adevărată pădure de Catarguri. Intre nenumăratele afișiuri aflate pe catargulă celu mare ală corăbiilor și unulă i se părea ca ună senină din ceră, pe uă pândă lungă, legată de catargulă unui Brik. 1) A vedea Românulu” de la 11,12,13, 14 și 6 Octombre. Alva, care călătorise pe Yaktulu părintelui său, cunoscea forte bine meseria de marinară, și sciu prin urmare a se face folositorii căpitanului corăbiei Filipit, precum și equipagiuluî iei. Aerul mării îi reduse puterile, și-lu adjută unde era trebuința, in ziua urmatóre, pe cândă Alva se află lângă ruta cârimi, zăbiună omă a cărui fisionomie îî era cunoscută și care ședea pe unü toncü de funii. El avea uă față arsă de sare, cu nesce ochi negri neastâmpărați, cari faceau fisionomia lui forte neplăcută, vestmentele lui se păreau croite pentru unu altă cârpă. — Cine este omul, acela ? Inhibă Alva pe cârmadă. — Se numeșce Ambrose, respunse Cuter. Acesta era numele cârmaciului, Elă merge la Havana, lucrându pentru jumătate din costulă călătoriei. Era mersul nopții; Alva sta pe covertă și privia jocurile valuriloru, cândă d’uădată se simți atinsă pe umbră; cândă se intarse, zări la palida lumină a lug și fața lui Ned, — Așî voi se vorbescă câteva cuvinte ARBITRARIULU In nici ună timpă, în nici uă țară civilisată și luminată, sentimentală publică nu póte fi favorabile arbitrariului. Acolo, unde se întâmplă a fi favorabile arbitrariului, spiritură publică ală națiunii aceleia este coruptă și asemenea națiunea este părăsită, fiindă că nu are de câtă sartea pe care o merită. Arbitrariul omora morala, securitatea, națiunea și pe aceia, cari cărmuiescă, ca persona sau ca castă sau ca partită. Triumfală lui este scurt, și sfârșitul este totădeauna căderea arbitrariului. Arbitrariul nu esiste numai în sfaturile despotice. El esistă chiară la acele națiuni constituționale, unde legile sunt violate și de guvernă și de guvernați. Aceste cozuri de arbitrariu surită atunci purururea de la puterea descreționară, ce legile du lăsată unui mare numeră de funcționari ai autorității, sau încuragiate de cetățenii, cari se supună abuzurilor, fără se întrebuințeze mijloce de apărare legale, de cari ei dispună după legi. Dacă funcționarul scie că orice actă , nejustificată de trebuința serviciului, va fi deferatu la autoritatea superiorä, la tribunale, și decă ară sei cătă miniștrii, cari nu iubescă abuzurile și violările de legi, și nu numai nu le daă adesea ordine secrete d’a viola legile, dară îi daă și judecății, s’ar gândi multă, înainte d’a lua respunderea faptelor infame. Dacă nimeni nuar consimți a răbda arbitrariulă, nimeni nu ar fi care se să facă. Cândă la guvernă suntă ómeni, cari comită arbitrariă, în totă administrațiunea arbitrariulă domnesce nepedepsită; atunci orice funcțonară se face ună tirană. In acastă stare de lucruri, dacă presa nu mai produce efectă asupra opiniunii publice corupte, dacă oamerile nu mai suntă mă controla, dacă națiunea, ea însăși, este nepăsătore la lovirile ce i se daă, dacă corupțiunea a legată în lanțul ăiei de aură totă ce a fostă june și învețată, tóte suflările ce nu tăgâduiescă libertatea, dreptatea, patria, ca se merite favorite corupțiunii, cu d ta, dacă nu te superiijise elă, și se uită cu frică în tóte părțile. — Ce ai se-mi spui? Întrebă Alva camă indispusă. — Eu susu-mî nu sciii, déré mi se pare că teama mai vei juta undeva, de și te prefaci că nu-țî aduci aminte de acesta. — Nicî că’mî aducă aminte, și unde? respunse Ala, ș’ară fi voită se mai adauge că nu prea ținea multă la acesta cunoscinții. — — Credă că teama vețută în strata Liberty în New-York, ș’apoi adause cu jumătate voce: una amică bună cerceta despre d-ta. Nu e așa că d-ta te numesc! Alva Burton. Ei bine! amiculă care cerceta despre d-ta era Moliti, comisară polițienescă. Cine este acela Molite? $ise Alva camă încurcată. — Vă pasere forte curiosă, cu sboră iute, care de multe ori a avută a face cu mine, și care credă că tocmai acumă nu ți-ar placea se vie. —. Domnule .... ! — O nu te supăra , iubite. Sciu totulă, chiară din gura lui Melite, părintele d-téle vitregă este ună scelerată bătrână. Derii ale acestei Cleopatre, ce plătesce cu farmecele simpatiilor sâle și cu auzul ă iei prodigiosă, atunci nu mai este nici ună controlă, nici uă barieră, ca se mai oprescă furia arbitrariului. Tóte garanțiile cetățenesci încetază. Averea, viața, ovórea suntă în riscă d’a fi violate, ca într’uă pădure sălbatică. Nu vomă vorbi de legi și de instituțiuni, cari constitue arbitrariulă, cumă spre exemplu arestulă preventivă, care pedepsesce pe cină înainte d’ală judeca; nu vomă vorbi de multe elipsuri constituționale; vomă vorbi numai de violarea legiloră în ființă, într’uă țară constituționale, dară unde nu mai este nici ună controlă liberă. Autoritatea face ce voiesce: cetățânul este călcat în casa sa de bande sub ordinele poliției, maltratată, bătută suptă ochii unei poporațiuni care tremură, neavândă consciința dreptului și demnității omului. Magistrații ei înșiși nu cutuză a pedepsi, după legi, pe aceste unelte de terorisare, și, cândă sunt siliți de opiniune a le chiăma înaintea lor, adesea le achită, și autoritatea pe de altă parte le resplătesce, puindu-le în serviciul statului. Orice magistratură, câtă de morală, sunt asemenea regime mare de câtă se alegă între a sta în funcțiuni și a călca legea, stă între a-și face datoria și a fi destituiți și a muri de fume pe strade, cu familiile lor. Critica legală și morala, îndreptată atâtă autorității, câtă și favorițilorăiei, instrumente de abuzuri, cărora tot este iertat și crimele lor sunt acoperite, este privită ca uă crimă, și, când justiția nu se crede destulă de tare spre a lovi victima, fără a face se nască reenezuță societății, favoriții lovescă pe cei care ie-au criticat crimele, făcute prin bandiți în serviciul poliției. In fine omul se substitue autorității legii, pune în loculă reguliloră fise și nepărtinitare ale legilor, voința capriciosä, schimbatöre, și interesată a unui omă saă alinei elice. Arbitrariulă, chiară atunci, cândă este îm hotare și nu rănesce interesele private, încă este ună rendară, cândă elă rănesce aceste interese, se face hodiosă. La acelă taci, căci éca că vine Cârmaciulă. Fă astăfelă ca se nu înțelegă nimicö. Eă suntă tăcută ca morméntulű. picêndu aceste cuvinte, Ned dispăruse Îndată și Alva se cobori In cabina sea, unde s’aruncă In pată, și se gândi multă, pene ce d’uă dată își aduse aminte câ’n adeveră mai veduse p’acestă Ned, și că chiară acelă Molite ’lă adusese Intr’uă ’ji, cându se furaseră nesco lucruri din Castelulă Negru, pentru care faptă fu închisă in pușcărie. Atunci înțelese și purtarea cea amicală a făcătorului de rele, care fără îndoială ’să credin totă de meseria lu’ și presupusese pate că era a furată pe părintele seu și a fugită. CAPITOLULU VII. Rebelii In cele două file urmitóre, corabia abia se mișcă din locu; dérii către serajileî a două, se redică una vente și, cândă se sonda apa, se ver ju că ea este destulă de favorabile. — De vațină vântură, ține căpitanul Clark, vorbindă cu Alva, vomă fi In ilove <file In Charles Town. Și nu e asta că tu