Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)

1869-11-01

Aflămd că procesul­ Lahovari se judecă în acesta momentu de către curtea de casațiune, și cu u­­șile închise. Cumü­are, dup’atâtea bole, ce bântui curtea, ea se însă­nătoși d’uă­dată, se puse în stare d’a judeca și, după ce închise uși­le, apoi brodi se judece tocmai în­­truă­­ li de Vineri! „giunea epigastrică, forma­rea este globu­­llasa și presiunea sensibilă, pereții abdome­nului sunt­ flasci, perea forte elastică și „cu mai multe dungi și Încrețituri pe pe­trei­ abdomenului d’a­supra regiunii pubiene „în Întindere ca de 10 centimetre, se ob­servă că maculă cam de­colorea peilorii „argăsite, la loculü acelei pete pelea este „puțini­ elastică, fără suplite, aridă și cu „puțină vitalitate a dermului; câte oă dungă „violetă se observă pe alocurea, acesta e­­­ ste resultatulü probabilit ale unei confusiuni „profunde. In stare de resoluțiune, contra cir­culația capilară și inervația Începu a se „restabili. In regiunea trocontirică drapta se „observă ji­ roșâță cu tumefacție și vine­rii­eehimotică împrejuri­ în dimensia unei „piese de 10 bani. „In regiunea sacrală asemenea se oservă urmele unei confusiuni, care Începe se dispară. „Din cele descrise la Nr. 5 și în speci­­­al, din anamneza, starea presentă și eșa­­­minărea esternă a corpului individei Zona „lui Radu Miulescu, precum­ și din esami­­narea cadavrului copilului menționați­ sub „Nr. 6, resultă urmatorele certitudini și „probabilități. „ 1. Este ceru­t că Iona Miulescu se află „actualmente la începutulu convalesenței unei „febre puerperale, agravată pate prin metro­­„peritonita desvoltată în urma unui avortü „laborios”. „2. Cadavrul„ esaminate este cu multă „probalitate alü unui foetus avortat” între „a 8-a și a 9-a lună, căci prin decimație și „complexul” altorü caractere se constată po­­„sitiv” că acelu copilü nu a avută esistență „extra uterină (este nàscuta mortii) și că „etatea și condițiele în care se găseșce a­­„cesta mica cadavru, se co­respunde cu „starea da puerperiu, în care se găsesce „muma Iana Miulescu, care declară că l-a a­­­vortat”. „3. Causa intimă a morții foetului și a „determinării avortului este ne­accesibilă ; „dar Postrivit este că accidentele sinistru „prin care se pare că a trecută acesta nenorocită mamă In timpulü gravidenței în specialii contusiunile aretate la „Nr. 5, examinarea istemnă, a putută „contribui seriosă la terminarea funestă „a esistenței acelui foetus prin provo­­­carea avortului. ..P. S. Rem­ăne Încă de notalii că mai „mulți săteni Macăeni, care ar­ reclamata că „au fostü maltratați, dar asupra cărora, ne „mai puténdu-se observa ni l una semnu „de violință esternă după unu tim­pü de 20 „zile, nici nu s’a mai trecut. In presenta „relație, neilindit cu putință a se emite nici „chiarö probalitățî asupra sănetăților” din „timpulu trecută.“ Se constatama și noî ad­ că, în­tre luna a 8-a și a 9-a, nu mai es­te una avorta, ci dă naștere pre­matură cea­a ce, conformă legiloru medicale ș’a codului, se socotește ca uciderea unui copilü. Acesta con­statare făcută, s’asceptàma ca con­­siliulu medicale superiore se dea și ela opiniunea sea, și se vedemu décà va sei se gasesca ín acésta ucidere ș’acea „önére“, invocată în publicu de d. prefectu ala județu­­lui ArgeșiO. S’asceptămă asemenea se vedemu decă dd. miniștrii vom ia îndată în judecată pe toți cei icusați de crimele de loj Cucu-Mă­ 3ăi­, precum­ fostul­ guvernu a destituita îndată ș’a trimisă­naintea justiției pe acuzații de la Mărășești, de­și acolo puntulu de plecare era celu puțind voința d’a descoperi uă prădăciune și de­și acolo nu s’a comisu nici unu omorü. Piteeci, 26 Octombre 1869. D-lui Directori alu diariulu ROMANULU. D'mnule directore, Bine-voit î e primi lei nouî doue­ sute de la mai mulți cetățeni pitescenî, cari au avut nobila plăcere a contribui la ajutorulu ne­­fericițilorQ Tofaleni, espropriați­ de injustr­­ia și barbarisraule maghiare. Du uă altă espe­­diț­iune ve voiți mai trimite încă uă altă sumă și lista celora care au contribuite. Primiri osebite su­me și considerațiuni etc. N. T. G­rigor­escu. Lista redacțiunii ROMANIULUI. Lei par. Ecaterina M. Atanasiu 54 M. C. Atanasiu 54 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ——­— ROMANULU­I NOEMBRE 1869 11 FEBRUARIU. Natura lui 11 Februarie nu se póte tăgădui, fără a nu se tăgădui totu ce s’a făcută atunci. 11 Februarie a fost: óre­uă re­voluțiune sou­ră restaurațiune ? 11 Februarie a fost a­uă revoluțiune. El­ a adus a­uă constituțiune libe­rală. In Francia, de câte ori na­țiunea în luptele sale se esprim­ă printru o revoluțiune, plinătatea li­­bertăților, venia se încunune spe­ranțele națiunei. Când­ venia re­­staurațiunea, spre exemplu lovirea de Statu a lui Napoleon I, inva­­siunea Franței, de către armatele străine, și cu regii cu drepturi di­­vina. 11 Decembrie, cele mai din urmă triumfă ale despotismului, li­bertățile suferiră și regimele de ar­bitrară, mascată de ore­cari liber­tăți, sacrifică pe alta rusă sau vic­tima abătută. Acestă victimă este toto­deuna suveranitatea națiuneî. 11 Februarie nu fu ca nici una din reacțiunile despre care am vorbită. Elu ju­ră revoluțiune, fu­nctula proclamată, spre a înapoia națiunii suveranitatea, controlului el, respon­sabilitatea miniștrilor­; tot a ce uă revoluțiune de principii putea se­ proclame. 11 Februarie proclamă, j Elu proclamă, în adevăr, și moște­nirea, dreptur­ divină; derit,în condi­­țiunile de controlă și de garanție și de resistență legală, nu se făcea din națiune proprietatea unei familii. Suveranitatea națiunii remăne în totă puterea s­a, garanția națiunea era dorit în esecuțiunea strictă a con­­stituțiunei. Acea constituțiune s’a în­­lăturată. Revoluțiunea s’a schimbată în restaurațiune. Revoluțiunea a luată caracterü de restaurațiune, de întor­­cere la cele trecute. Însă acestă schimbare în restau­rațiune nu s’a făcută la 11 Fe­bruarie. Ea a venită cu ministe­­riul­ actuale, ale cărui copii este unul­ din membrii revoluțiunii de la 11 Februarie. Când­ reacțiunea din țară își aretâ ranele sale la cur­țile străine, ca crșetoriî, ce își des­facă brațele la porțile avuțiloră, a­­ră tândă ranele corpului lor­, când­ ea denunță că România voia se in Transilvania supta guvernulu libe­ralii, că redică bande de Bulgari, ca se resterne Turcia, puterile, găsindă interesulü lor a­mestecată cu inte­resele reacțiunii din România, încura giară și sprijiniră restaurațiunea,care îndestră oră­și România cu omenii vechi și cu uă stare de lucruri, me­nită a stinge în sînul ă­iei ori­ce ambițiune, ori­ce simțimentă națio­nală, ori­ce putere, demnitate, mă­rire și chiar o fericire interioră, lu­cru ce nu se făcuse de la regula­­mentul­ organică. Restaurațiunea veni prin insinuire și unele din curțile Europei se fe­licitară e’au contribuită a da Romă­­nilorü unii guverni conservatorii, sau restaurațiunea. Triumful­ din Crimea în 1856 se retractă deja în 1869 Interese vitali tăcură ca națiunea se rabde cu tăria, martirilor, pati­­mele și persecuțiunile ce nu fură mai blânde de­câtă acelea, ce su­feri Francia supta restaurațiunea care urmă după 1815. Puterea ministerului, care înlătura constituțiunea și legile, era chiar­ă în acea înțelepciune, ce consilia na­țiune! reservarea și rebdarea. Acea înțelepciune um­ază și astă­zî. Se facem o acumu­lă compara­­țiune între epoca din­ainte de 11 Februarie și între epoca de astăzi. S’aă împlinită are speranțele de a­­tunci? Totă națiunea, înainte de 11 Februarie, striga cu vocea năbușită că acela, care dă gemete, își perde sunetulü țipetului, contra risipirilor ü averii statului, contra favoriților­, comusardilori, cari predau țera și nu aveau nici oă răspundere, con­tra justiției, care se inspira de vo­ința ministrului, contra administra­­țiunii, unde de la cele mai înaltă funcționară­, pănă la cele mai mici aginte, păreau că au misiunea a tă­gădui imperiulu legilorü și consci­­ința datoriei; armata costăndă su­me imense, și, fiind î neînsemnată, în proporțiune cu cheltuielile, scu­­lele poporului trecute numai în bu­­gete, clasele cele mari, date ca si­necure la favoriți care nu le pre­­sintaă de două ori pe ană. Stri­ga națiunea contra corupțiunii, con­tra centralizării în guvernă a tutor nervilorű de viață publică, contra spiritului funestă d’a face din na­țiune proprietatea unui om­, unei clici, unui ministeră, și din națiune a face două tabere: una de învinși și alta de învingători, cee­­a ce de­nunță intenționi rele pentru intere­sele publice, căci ori­ce guvernă adevărată morală n’are trebuință de bande, spre a se m­enține putere, ci­ o găsesce în probitate, înlăturările de la legi se fie, nu­mai ca se se despaie țera și se se înavurască unii alții, fără pedepsire. Se face să are comparațiune între verile trecute și cele de astăzi? Este de prisosă. Națiunea scre ce are astăzi sî, și ce­a avută în timpii trecuți. Evenimente ne­atârnate de vo­ința națiunii și detorate nepăsării de amarea patriei, de sacrifîcie, nă putută se se unescu cu corupțiunea, spre a ne da restaurațiunea și a des­­minți pe 11 Februarie. Dera a­­cele evenimente simtă în politică ca dibăcia pilotului contra valuri­­lor­. Vasulă trece, timpul­ se face lină, și datoria tuturor ă este se re­pare ruina vasului. Vasulă este spart și spărturile sunt­ cunoscute de toți. Misiunea acestei reacțiuni nu era reparațiunea, ce se pretindea a se a­­duce în țară în urma unei sisteme de guvernământă­are care, combă­tută pentru că era liberală prin na­tura sa; misiunea iei era restaura­țiunea, bazată pe interese egoiste, pe interesele Austriei și ale reacțiu­­nii din întru, adică umilința și slă­birea țerei, tăgăduirea constituțiunei, a legilor­, preeminința puterii exe­­cutive asupra celora­r­lalte puteri, într’ună interesă personală, ucide­rea dreptului de controlu al­ na­țiunii, și revenirea la cele vechi. Acesta sistemă omoră libertățile na­ționale și politice la ori­ce popor­. Ori­ce guvernă constituțională are în sine ast­fel­ de resorturi, în­cătă­­cândă unele din acele resorturi se ariază de la datoria loră, cele­l­alte servă a­ le aduce pe calea bună la locul ă loră. Acesta nu s’a făcută la noi în timpul­ confusiunii resorturilor­. Al­tădată competinte, acumă se decla­mă ne­competinte și oprite de con­stituțiune în dreptul­ d’a pune în locă resorturile desordinate. Națiu­nea ea însăși părți nepăsătore. Aceste momente sunt­ mici fri­guri în viața poporelor­; ele trecă căte vă­dată, altă dată ieu cu ele via­ța națiuneloră. Se ceremă controlulă națiunei. Ce este acesta controla? Este fréuda pusă arbitrarului. Ună guvernă respinge acestu freu nu­mai atunci, căndă n’are idei bune pentru interesele publice. Ună guvernă constituțională în­că cameră ș’un Sonată, ales prin vio­­lațiune și corupțiune, póte se facă tot. Căte uodată și pentru puțină tim­p, unele guverne reușescă, suntă feri­cite, mai cu sumă atunci, căndă se crede în genere că ele suntă îm­pinse de scopuri bune și în inte­resul ă publică, dar, fiindă că chiară interesele egoiste potă fi îmbrăcate cu mantia intereselor publice, nu se iertă scopulă bună prin mirifice rele. Cu Camera servilă sau fără con­trolu, totu reala este putinciosü a se face. Suntü țerî, cumu este Ea­­glitira, unde legea dă dreptu po­pului a resiste legală. Acestü dreptu­llă au și Români, după Constituți­une. Déru înțelepciunea a făcută pe națiune a renunța la acesta drept și a suferi, în interesul, liniștii pu­blice. Intruă țară fără controlu, un­de ună guvernă ară face tată , unde ună guvernă cinică ară avea doctrina d’a sacrifica interesele ge­nerali celoră particulari, cândă a­­celă guvernă ară administra fără lege și, unită cu camera servilă ar fi­ce atrocități, — nu vomă ta ice a vota se trecă țera în robia unei pu­teri, căci acesta este uă cestiune pe care numai puterile Europei o potă aborda, — dérü în cele din ântru ară dărui ca­­ zestre miniștrilor­ și favoriților sau ori­cărui altul, mo­șiile Statului, ară schimba consti­­tuțiunea liberală a țarei, declarândă țera proprietatea unui om, sau a unei clase, cine s’ară împotrivi ? Cine ară mai apăra constituțiunea și legile ? Spiritură publică ? Démi acolo, unde m­ă guvernă­ază lucra astă­felă, spiritulă publică este con­­rupta séa complice. Cândă națiunea a făcută tată ce a făcută la 11 Februarie, avea în vedere regimele libertății, garanțile date de ecilibrulă constituționale, deci iată ce s’a făcută atunci nu trebuia se mergă cu restaurațiunea­­ci cu revoluțiunea, nu cu despotis­­mulă, ci cu democrația. 11 Februa­rie nu se póte tăgădui, fără nu se tăgădui totă, ce s’a făcută atunci ! Statulă Română nu va înflori și speranțele națiunii, viitorul ă­iei și tóte instituțiunile patriei, în care pu­­nemü speranțele și mândria nóstră, se va resipi fără u­ă­regime libe­rală și națională fără a urma strictă constituțiunii și legilorü. Cu despotismul­, suptă masca ar­­bitrariului, cu tăgăduirea libertății, nimică nu se va întări nici păstra. Este materialis ,este cu putință a se dărîma basele pe cari s’a redicată m­ă edificiă, ș’a se putea păstra partea ce repausă pe acele base?! Totă, ce se face, nu merge. Suntă multe căușele acestui durerosă e­­fectă, — déri cele mai mari suntă lip­sa instrucțiunei și educațiunei pu­blice. Uă autoritate, care crede că res­­pândirea instrucțiunii în poporă ar fi stricăture pentru interesele iei, mări — Căsătoria trebuie se se facă In optu­m­ile. — Ce, ești nebunü '­ — Nu ! eu sciű ce­­ ficü ; trebuie se fii intr’uă septemână căsătoriți!. Doru ascultă Victore, te roge unu singura lucru : cândö vei 0 cu Alicea, cândü vorbesc! cu ea, al cáta se pate de amabili) și blândă cu ea. Acesta va avea multă influență asupra ei. Monstrulü respinse părintelui seu c’o va trata cumü merită. — Voiu se’î areta cu cine are a face, de va lo cerea a pronuncia mimai numele acelui afurisit de’Alva, atunci... pe Dumnezeulu meu, nud va merge bine. Déru nu putu vo­bi mai multu, căci fu­­necații idrâșî d’uă tuse teribile. Mandel sili piOulu sev­a se duce se se culce, și Victor, după maî multe m­juriî, se supus u­­n fiu mai póte trăi multu, I­ise Mandel după ce e și fiulu seu, va urma în curênda pe mama lui. Maî bine asta, căci trainda nu m­î-aru face de câtu numai rușine și dese­­nare. Mai nainte en*e d’a muri, trebuie se ie de socie pe Alicea, spre a servi s­opu­­rilor­ mele. Nici unu simțimentfi de compătimire, nici un mis­are de milă nu’lü cuprinse, cându vedu pe b­ula seu ieșindO din cameră, și cu tóte acestea în brațele acestei ființe in­fernale voia s’arunce pe neposa lui. Era târziu, când­ Mandel s redică de pe scaunü și părăsi Biblioteca. Intențiunea sea era d’a se culca, dér­ ândi! se uită în parcu, și védu cumu rațiile lumii se reversa pe verdeța, simți că plăcere a respira câte­va momente aerulu recorosit ale nopțeî, a-și recori puțină fruntea ș’a scăpa de nișce du­reri teribile de cepe. Se cobori deja pe scară, și se duse pe terasă, de unde se cobori în parcă pe care ’la traversă cu capulü plecată. Ici colea luna aruncă radele iei argintie pe brasdele verii. D’uă dată S’atifji una sgomotü, pe care Man­del lla auzise de atâtea ori. Ela se Înfiora și stătu în loca. Cândü Își redică o­chiî, pă­­mântulű era acoperită de raze luminóse pe cari se vedea că umbră. Era fantasma Castelului Negru. Alba și recea lumină a­lunei da figure! cî uă mă­rime uriașă, și, acoperită cu vestmintula sea albă, in­fîia In viață, ea naintă puținfi câte puțin! pene se apropiă de ele. — Isabela ! Isabule ’, strigă bătrânulă cuprinsă, de spaimă, ce cauți tu aici ? spune de ce v­e urmăresc! pretutindeni? En se fantasma nu respinse ni­­mica. Ea se retrase încetă câte Încetă apoi dispăru îndată la întunecimea arborilor. Mandel, după ce se desmeteci, se îndreptă spre camera sa de culcare și se culcă; déra nisce visuri teribile t­u chinuiau și ’i spe­­ri­ă necont­inlă repausulu. In timpulü acesta Alicea zăcea in camera iei, coprinsă de du­reri sfeșitore și șiraie de lacrimi curgăndă din frumoșii ei ochi. Déja d’uă dată se re­dică și țjn­e : — De ce se mai șeț­ă aci, unde totulü este întunecosit și tristă, și un­de nu mai este nici uă speranță pentru mine? Ce legăminte mĕ ține la Castelul­ Negru ? Nici unula ! nici unulu ! Acésta ideie lî coprinsese totu sufletulu, și nu putea scăpa de ea. Ea se așed­ă Ungă ferastră și inedită profundu. Cându orolo­giu la bătu mierjulă nopții, ea sa hotărî se fugă din Castelulu Negru. Acésta idee de uă cam dată o Inspăimêntă, apoi își dise că era uă datorie, care o împlinea atâta că­tre ea Însăși, câtă și câtre Alva. Și putea ea se ascepte să oră mai favorabile ? Décá mânc­ară fi fostă pre tănită ? Auț­ise des­tule de la Victoră, spre a cunosce că nesce mesurî estraordinare se luaseră contra iei C’uă mare grabă strlnse deja totü ce’i era scumpu, iubită și necesariă, le puse Intruă legătură și, ieși In cea mai mare tăce­re din Castelu. Cândă ajunse In parcă, se intorse, aruncă o ultimă privire spre Castelulu Ne­gru și, suspinândă profundu,­­jn­e .]— Mî-amă perdută patria, pe amicii mei iubiți și totu ce mi-a fostă , cumpă In lume, găsi-voiă óre în alte locuri și In alte pământuri cea-a ce ama perduta ? (Va urma).

Next