Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)
1869-11-01
Aflămd că procesul Lahovari se judecă în acesta momentu de către curtea de casațiune, și cu ușile închise. Cumüare, dup’atâtea bole, ce bântui curtea, ea se însănătoși d’uădată, se puse în stare d’a judeca și, după ce închise ușile, apoi brodi se judece tocmai întruă li de Vineri! „giunea epigastrică, formarea este globullasa și presiunea sensibilă, pereții abdomenului sunt flasci, perea forte elastică și „cu mai multe dungi și Încrețituri pe petrei abdomenului d’asupra regiunii pubiene „în Întindere ca de 10 centimetre, se observă că maculă cam decolorea peilorii „argăsite, la loculü acelei pete pelea este „puțini elastică, fără suplite, aridă și cu „puțină vitalitate a dermului; câte oă dungă „violetă se observă pe alocurea, acesta e ste resultatulü probabilit ale unei confusiuni „profunde. In stare de resoluțiune, contra circulația capilară și inervația Începu a se „restabili. In regiunea trocontirică drapta se „observă ji roșâță cu tumefacție și vineriieehimotică împrejuri în dimensia unei „piese de 10 bani. „In regiunea sacrală asemenea se oservă urmele unei confusiuni, care Începe se dispară. „Din cele descrise la Nr. 5 și în special, din anamneza, starea presentă și eșaminărea esternă a corpului individei Zona „lui Radu Miulescu, precum și din esaminarea cadavrului copilului menționați sub „Nr. 6, resultă urmatorele certitudini și „probabilități. „ 1. Este cerut că Iona Miulescu se află „actualmente la începutulu convalesenței unei „febre puerperale, agravată pate prin metro„peritonita desvoltată în urma unui avortü „laborios”. „2. Cadavrul„ esaminate este cu multă „probalitate alü unui foetus avortat” între „a 8-a și a 9-a lună, căci prin decimație și „complexul” altorü caractere se constată po„sitiv” că acelu copilü nu a avută esistență „extra uterină (este nàscuta mortii) și că „etatea și condițiele în care se găseșce a„cesta mica cadavru, se corespunde cu „starea da puerperiu, în care se găsesce „muma Iana Miulescu, care declară că l-a avortat”. „3. Causa intimă a morții foetului și a „determinării avortului este neaccesibilă ; „dar Postrivit este că accidentele sinistru „prin care se pare că a trecută acesta nenorocită mamă In timpulü gravidenței în specialii contusiunile aretate la „Nr. 5, examinarea istemnă, a putută „contribui seriosă la terminarea funestă „a esistenței acelui foetus prin provocarea avortului. ..P. S. Remăne Încă de notalii că mai „mulți săteni Macăeni, care ar reclamata că „au fostü maltratați, dar asupra cărora, ne „mai puténdu-se observa ni l una semnu „de violință esternă după unu timpü de 20 „zile, nici nu s’a mai trecut. In presenta „relație, neilindit cu putință a se emite nici „chiarö probalitățî asupra sănetăților” din „timpulu trecută.“ Se constatama și noî ad că, între luna a 8-a și a 9-a, nu mai este una avorta, ci dă naștere prematură ceaa ce, conformă legiloru medicale ș’a codului, se socotește ca uciderea unui copilü. Acesta constatare făcută, s’asceptàma ca consiliulu medicale superiore se dea și ela opiniunea sea, și se vedemu décà va sei se gasesca ín acésta ucidere ș’acea „önére“, invocată în publicu de d. prefectu ala județului ArgeșiO. S’asceptămă asemenea se vedemu decă dd. miniștrii vom ia îndată în judecată pe toți cei icusați de crimele de loj Cucu-Mă 3ăi, precum fostul guvernu a destituita îndată ș’a trimisănaintea justiției pe acuzații de la Mărășești, deși acolo puntulu de plecare era celu puțind voința d’a descoperi uă prădăciune și deși acolo nu s’a comisu nici unu omorü. Piteeci, 26 Octombre 1869. D-lui Directori alu diariulu ROMANULU. D'mnule directore, Bine-voit î e primi lei nouî doue sute de la mai mulți cetățeni pitescenî, cari au avut nobila plăcere a contribui la ajutorulu nefericițilorQ Tofaleni, espropriați de injustria și barbarisraule maghiare. Du uă altă espedițiune ve voiți mai trimite încă uă altă sumă și lista celora care au contribuite. Primiri osebite sume și considerațiuni etc. N. T. Grigorescu. Lista redacțiunii ROMANIULUI. Lei par. Ecaterina M. Atanasiu 54 M. C. Atanasiu 54 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ——— ROMANULUI NOEMBRE 1869 11 FEBRUARIU. Natura lui 11 Februarie nu se póte tăgădui, fără a nu se tăgădui totu ce s’a făcută atunci. 11 Februarie a fost: óreuă revoluțiune soură restaurațiune ? 11 Februarie a fost auă revoluțiune. El a adus auă constituțiune liberală. In Francia, de câte ori națiunea în luptele sale se esprimă printru o revoluțiune, plinătatea libertăților, venia se încunune speranțele națiunei. Când venia restaurațiunea, spre exemplu lovirea de Statu a lui Napoleon I, invasiunea Franței, de către armatele străine, și cu regii cu drepturi divina. 11 Decembrie, cele mai din urmă triumfă ale despotismului, libertățile suferiră și regimele de arbitrară, mascată de orecari libertăți, sacrifică pe alta rusă sau victima abătută. Acestă victimă este totodeuna suveranitatea națiuneî. 11 Februarie nu fu ca nici una din reacțiunile despre care am vorbită. Elu jură revoluțiune, functula proclamată, spre a înapoia națiunii suveranitatea, controlului el, responsabilitatea miniștrilor; tot a ce uă revoluțiune de principii putea se proclame. 11 Februarie proclamă, j Elu proclamă, în adevăr, și moștenirea, dreptur divină; derit,în condițiunile de controlă și de garanție și de resistență legală, nu se făcea din națiune proprietatea unei familii. Suveranitatea națiunii remăne în totă puterea sa, garanția națiunea era dorit în esecuțiunea strictă a constituțiunei. Acea constituțiune s’a înlăturată. Revoluțiunea s’a schimbată în restaurațiune. Revoluțiunea a luată caracterü de restaurațiune, de întorcere la cele trecute. Însă acestă schimbare în restaurațiune nu s’a făcută la 11 Februarie. Ea a venită cu ministeriul actuale, ale cărui copii este unul din membrii revoluțiunii de la 11 Februarie. Când reacțiunea din țară își aretâ ranele sale la curțile străine, ca crșetoriî, ce își desfacă brațele la porțile avuțiloră, ară tândă ranele corpului lor, când ea denunță că România voia se in Transilvania supta guvernulu liberalii, că redică bande de Bulgari, ca se resterne Turcia, puterile, găsindă interesulü lor amestecată cu interesele reacțiunii din România, încura giară și sprijiniră restaurațiunea,care îndestră orăși România cu omenii vechi și cu uă stare de lucruri, menită a stinge în sînul ăiei orice ambițiune, orice simțimentă națională, orice putere, demnitate, mărire și chiar o fericire interioră, lucru ce nu se făcuse de la regulamentul organică. Restaurațiunea veni prin insinuire și unele din curțile Europei se felicitară e’au contribuită a da Romănilorü unii guverni conservatorii, sau restaurațiunea. Triumful din Crimea în 1856 se retractă deja în 1869 Interese vitali tăcură ca națiunea se rabde cu tăria, martirilor, patimele și persecuțiunile ce nu fură mai blânde decâtă acelea, ce suferi Francia supta restaurațiunea care urmă după 1815. Puterea ministerului, care înlătura constituțiunea și legile, era chiară în acea înțelepciune, ce consilia națiune! reservarea și rebdarea. Acea înțelepciune umază și astăzî. Se facem o acumulă comparațiune între epoca dinainte de 11 Februarie și între epoca de astăzi. S’aă împlinită are speranțele de atunci? Totă națiunea, înainte de 11 Februarie, striga cu vocea năbușită că acela, care dă gemete, își perde sunetulü țipetului, contra risipirilor ü averii statului, contra favoriților, comusardilori, cari predau țera și nu aveau nici oă răspundere, contra justiției, care se inspira de voința ministrului, contra administrațiunii, unde de la cele mai înaltă funcționară, pănă la cele mai mici aginte, păreau că au misiunea a tăgădui imperiulu legilorü și consciința datoriei; armata costăndă sume imense, și, fiind î neînsemnată, în proporțiune cu cheltuielile, sculele poporului trecute numai în bugete, clasele cele mari, date ca sinecure la favoriți care nu le presintaă de două ori pe ană. Striga națiunea contra corupțiunii, contra centralizării în guvernă a tutor nervilorű de viață publică, contra spiritului funestă d’a face din națiune proprietatea unui om, unei clici, unui ministeră, și din națiune a face două tabere: una de învinși și alta de învingători, ceea ce denunță intenționi rele pentru interesele publice, căci orice guvernă adevărată morală n’are trebuință de bande, spre a se menține putere, ci o găsesce în probitate, înlăturările de la legi se fie, numai ca se se despaie țera și se se înavurască unii alții, fără pedepsire. Se face să are comparațiune între verile trecute și cele de astăzi? Este de prisosă. Națiunea scre ce are astăzi sî, și cea avută în timpii trecuți. Evenimente neatârnate de voința națiunii și detorate nepăsării de amarea patriei, de sacrifîcie, nă putută se se unescu cu corupțiunea, spre a ne da restaurațiunea și a desminți pe 11 Februarie. Dera acele evenimente simtă în politică ca dibăcia pilotului contra valurilor. Vasulă trece, timpul se face lină, și datoria tuturor ă este se repare ruina vasului. Vasulă este spart și spărturile sunt cunoscute de toți. Misiunea acestei reacțiuni nu era reparațiunea, ce se pretindea a se aduce în țară în urma unei sisteme de guvernământăare care, combătută pentru că era liberală prin natura sa; misiunea iei era restaurațiunea, bazată pe interese egoiste, pe interesele Austriei și ale reacțiunii din întru, adică umilința și slăbirea țerei, tăgăduirea constituțiunei, a legilor, preeminința puterii executive asupra celorarlalte puteri, într’ună interesă personală, uciderea dreptului de controlu al națiunii, și revenirea la cele vechi. Acesta sistemă omoră libertățile naționale și politice la orice popor. Orice guvernă constituțională are în sine astfel de resorturi, încătăcândă unele din acele resorturi se ariază de la datoria loră, celelalte servă a le aduce pe calea bună la locul ă loră. Acesta nu s’a făcută la noi în timpul confusiunii resorturilor. Altădată competinte, acumă se declamă necompetinte și oprite de constituțiune în dreptul d’a pune în locă resorturile desordinate. Națiunea ea însăși părți nepăsătore. Aceste momente sunt mici friguri în viața poporelor; ele trecă căte vădată, altă dată ieu cu ele viața națiuneloră. Se ceremă controlulă națiunei. Ce este acesta controla? Este fréuda pusă arbitrarului. Ună guvernă respinge acestu freu numai atunci, căndă n’are idei bune pentru interesele publice. Ună guvernă constituțională încă cameră ș’un Sonată, ales prin violațiune și corupțiune, póte se facă tot. Căte uodată și pentru puțină timp, unele guverne reușescă, suntă fericite, mai cu sumă atunci, căndă se crede în genere că ele suntă împinse de scopuri bune și în interesul ă publică, dar, fiindă că chiară interesele egoiste potă fi îmbrăcate cu mantia intereselor publice, nu se iertă scopulă bună prin mirifice rele. Cu Camera servilă sau fără controlu, totu reala este putinciosü a se face. Suntü țerî, cumu este Eaglitira, unde legea dă dreptu popului a resiste legală. Acestü dreptullă au și Români, după Constituțiune. Déru înțelepciunea a făcută pe națiune a renunța la acesta drept și a suferi, în interesul, liniștii publice. Intruă țară fără controlu, unde ună guvernă ară face tată , unde ună guvernă cinică ară avea doctrina d’a sacrifica interesele generali celoră particulari, cândă acelă guvernă ară administra fără lege și, unită cu camera servilă ar fice atrocități, — nu vomă ta ice a vota se trecă țera în robia unei puteri, căci acesta este uă cestiune pe care numai puterile Europei o potă aborda, — dérü în cele din ântru ară dărui ca zestre miniștrilor și favoriților sau oricărui altul, moșiile Statului, ară schimba constituțiunea liberală a țarei, declarândă țera proprietatea unui om, sau a unei clase, cine s’ară împotrivi ? Cine ară mai apăra constituțiunea și legile ? Spiritură publică ? Démi acolo, unde mă guvernăază lucra astăfelă, spiritulă publică este conrupta séa complice. Cândă națiunea a făcută tată ce a făcută la 11 Februarie, avea în vedere regimele libertății, garanțile date de ecilibrulă constituționale, deci iată ce s’a făcută atunci nu trebuia se mergă cu restaurațiuneaci cu revoluțiunea, nu cu despotismulă, ci cu democrația. 11 Februarie nu se póte tăgădui, fără nu se tăgădui totă, ce s’a făcută atunci ! Statulă Română nu va înflori și speranțele națiunii, viitorul ăiei și tóte instituțiunile patriei, în care punemü speranțele și mândria nóstră, se va resipi fără uăregime liberală și națională fără a urma strictă constituțiunii și legilorü. Cu despotismul, suptă masca arbitrariului, cu tăgăduirea libertății, nimică nu se va întări nici păstra. Este materialis ,este cu putință a se dărîma basele pe cari s’a redicată mă edificiă, ș’a se putea păstra partea ce repausă pe acele base?! Totă, ce se face, nu merge. Suntă multe căușele acestui durerosă efectă, — déri cele mai mari suntă lipsa instrucțiunei și educațiunei publice. Uă autoritate, care crede că respândirea instrucțiunii în poporă ar fi stricăture pentru interesele iei, mări — Căsătoria trebuie se se facă In optumile. — Ce, ești nebunü ' — Nu ! eu sciű ce ficü ; trebuie se fii intr’uă septemână căsătoriți!. Doru ascultă Victore, te roge unu singura lucru : cândö vei 0 cu Alicea, cândü vorbesc! cu ea, al cáta se pate de amabili) și blândă cu ea. Acesta va avea multă influență asupra ei. Monstrulü respinse părintelui seu c’o va trata cumü merită. — Voiu se’î areta cu cine are a face, de va lo cerea a pronuncia mimai numele acelui afurisit de’Alva, atunci... pe Dumnezeulu meu, nud va merge bine. Déru nu putu vobi mai multu, căci funecații idrâșî d’uă tuse teribile. Mandel sili piOulu seva se duce se se culce, și Victor, după maî multe mjuriî, se supus un fiu mai póte trăi multu, Iise Mandel după ce e și fiulu seu, va urma în curênda pe mama lui. Maî bine asta, căci trainda nu mî-aru face de câtu numai rușine și desenare. Mai nainte en*e d’a muri, trebuie se ie de socie pe Alicea, spre a servi sopurilor mele. Nici unu simțimentfi de compătimire, nici un misare de milă nu’lü cuprinse, cându vedu pe bula seu ieșindO din cameră, și cu tóte acestea în brațele acestei ființe infernale voia s’arunce pe neposa lui. Era târziu, când Mandel s redică de pe scaunü și părăsi Biblioteca. Intențiunea sea era d’a se culca, dér ândi! se uită în parcu, și védu cumu rațiile lumii se reversa pe verdeța, simți că plăcere a respira câteva momente aerulu recorosit ale nopțeî, a-și recori puțină fruntea ș’a scăpa de nișce dureri teribile de cepe. Se cobori deja pe scară, și se duse pe terasă, de unde se cobori în parcă pe care ’la traversă cu capulü plecată. Ici colea luna aruncă radele iei argintie pe brasdele verii. D’uă dată S’atifji una sgomotü, pe care Mandel lla auzise de atâtea ori. Ela se Înfiora și stătu în loca. Cândü Își redică ochiî, pământulű era acoperită de raze luminóse pe cari se vedea că umbră. Era fantasma Castelului Negru. Alba și recea lumină alunei da figure! cî uă mărime uriașă, și, acoperită cu vestmintula sea albă, infîia In viață, ea naintă puținfi câte puțin! pene se apropiă de ele. — Isabela ! Isabule ’, strigă bătrânulă cuprinsă, de spaimă, ce cauți tu aici ? spune de ce ve urmăresc! pretutindeni? En se fantasma nu respinse nimica. Ea se retrase încetă câte Încetă apoi dispăru îndată la întunecimea arborilor. Mandel, după ce se desmeteci, se îndreptă spre camera sa de culcare și se culcă; déra nisce visuri teribile tu chinuiau și ’i speriă necontinlă repausulu. In timpulü acesta Alicea zăcea in camera iei, coprinsă de dureri sfeșitore și șiraie de lacrimi curgăndă din frumoșii ei ochi. Déja d’uă dată se redică și țjne : — De ce se mai șeță aci, unde totulü este întunecosit și tristă, și unde nu mai este nici uă speranță pentru mine? Ce legăminte mĕ ține la Castelul Negru ? Nici unula ! nici unulu ! Acésta ideie lî coprinsese totu sufletulu, și nu putea scăpa de ea. Ea se aședă Ungă ferastră și inedită profundu. Cându orologiu la bătu mierjulă nopții, ea sa hotărî se fugă din Castelulu Negru. Acésta idee de uă cam dată o Inspăimêntă, apoi își dise că era uă datorie, care o împlinea atâta către ea Însăși, câtă și câtre Alva. Și putea ea se ascepte să oră mai favorabile ? Décá mâncară fi fostă pre tănită ? Auțise destule de la Victoră, spre a cunosce că nesce mesurî estraordinare se luaseră contra iei C’uă mare grabă strlnse deja totü ce’i era scumpu, iubită și necesariă, le puse Intruă legătură și, ieși In cea mai mare tăcere din Castelu. Cândă ajunse In parcă, se intorse, aruncă o ultimă privire spre Castelulu Negru și, suspinândă profundu,jne .]— Mî-amă perdută patria, pe amicii mei iubiți și totu ce mi-a fostă , cumpă In lume, găsi-voiă óre în alte locuri și In alte pământuri cea-a ce ama perduta ? (Va urma).