Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)
1869-11-26
ANULU ALO TREI SPREZECELEA ADMINISTRAȚI FÎNEA IN PASAGIULU ROMANO; No. 1. — REDACȚIONEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Leii. Lei pe anu.....p. capitală. 48 p. distr. 58 Pegessi P'11' « * 24 • 29 petrei lun. « * 12 « 15 peuă lui.ă ««5*6 una esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust SERVICIUL TELEGRAFIC AL II »,MATSUI-UI. PARIS, 7 Decembre. Centrulü stângii aderămas pe deplinü cu programa centrului drepta. Fusiunea Intre aceste doue nuanțe ale Camerei se va face ln curendü și de vorü forma oă majoritate de 151 voturi care este considerată ca constituția. (Servicio private ale Monitorului.) MUNICH, 3 Decembre. — Ministerulü spaniola Maltos a frimisü aci, ca probă de adesiune la circulara principelui de Hohenlohe, să copie după protestarea forte energică, adresată Papei în contra intențiunei de a se proclama ca dogmă de către consiliö infailibilitatea Papei și syllabusulu. PARIS, 3 Decembre. Aserțiunea siartului Morning herald, anunțându întrunirea unei conferințe, pentru a judeca în privința conflictului turco-egiptian, nu este exactă. Asemenea telegrama adresată «Jiariului Neue Freie Presse și care lnsolințdză că ambasadorul Franciei a declarații marelui vizirü că guvernulü seü nu consideră aceste conflicte ca uă ctstiune interidră a Turciei, este eronată. Rochefort a cerutü In cor pulii legislativii ca postulü Înființații pentru paza camerei se se incredințeze guardei naționale, care, fiind compusă de alegători, este mai aptă a apela camera de orice surprindere, vie din orice parte. * 7 MREGORI 26 NOEMBRE 1869 LUM1HEZATE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri si reclame a se adresa In Bucurescî, la administraiunea pariului. In districte la corespondinți «Jianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Haliegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■Airras^iTKKr.» Linia de 30 litere................ 40 bani Inseriiunîgi reclame, linia.. 2 lei noul 25 Brumaru. Z Imirea. Bucurescu, Frumosă și instructivă fu ședința de ieri a Camerei, și multă va mări ea, în țară și în străinătate, autoritatea, prestigiul ministeriului actuale. Și cumi se nu crescă în stima și considerarea națiunii unu ministeru, care presintă spectaclul celü rară d’a face din Cameră unu circa de acrobați, în care primulu ministru se se ia la frântulă cu colegulă seu de la interne! Ministrul de interne, omu post tivü și sperimentatu, ș’a adus, în cameră, conformă cuvântului seu de la Ploiesci, treizeci de luptători ai sei; aceștia suntă temelia și numai restulă este lăsată dibăciei. Primul- ministru are slăbiciunea d’a se crede atâtă de inteliginte și mare omă politică, încâtă se nu-să potă trage pe sfera, ne cumă de sfera nimeni, nici ânsușî d. Cogălniceni, nici chiară cândă acestua i-o zice: — Mare omă ești, Luminarea Ta! — După ce se făcură alegerile, înțelese ceva Beizadoua, dară. . . . acumă Popa Tache și gendarmii deghisați din Ploiesci, și cei nedeghisați din cele alte județe, îl legaseră atâtă de strînsă de ministrul de interne, încâtă, ca și frații Siamesi, nici chiară după ce s’au certată, cei mai dibaci chirurgi nu cuteză a face operațiunea. Beisadella cea mare mai are încă mă dură. Ea crede că, îndată ce se va areta și va vorbi, este peste putință se nu învingă, și pe aceste considerante era secură că la deschiderea camerei uă bună majoritate de deputați se va grămădi în juriu cu aceaașî înlesnire, cu care s’aă grămădită pe peptul decorațiunile tutoră puteriloră străine. Se mi s’arete, s’a clisă Beisadoua, se mi s’arete mnă singură ministru, întruă singură țară și ’n oricare epocă, care a sciutu, într’ună ană de zile, se merite a fi decorată de tote puterile străine și a dobândi încă de la ună mare imperatore uă renumită țigară! Nu este nici unulă; istoria tua putută încă înregistra ună asemenea fenomenă. Gumă deră se mai putea înduoi peisadela noastră că majoritatea camerei va refusa d’a lă lua de capă și conducătorii ală iei! Legănată d’aceste ilusiuni veni președintele cabinetului in facia camerei și trăsări ca dintr’ună somnă adâncă, cândă vedu că se proclamă de președinte ală Camerei d. Gr. Balșiă. Cu tóte aceste, se făcu ore care învălmășelă în jurul acestei alegeri; se făcură ore-care concesiuni la alegerea vice-președintelui, și se dete din noă în cuvintele ilusiunilor séle, cândă vedu alaltăierî că cădură Cogălnicenistiî, căndă vodă s’alegă de vice-președinte pe d. George Brătianu. Deru vaî!... nu trecură de câtă 24 de ore și ieri, la alegerea comisiunii bugetare, Cogălniceniștii fură 41 și cel cu beisadeua, deși fură 45, se diviseră ânsa, votăndă pentru 38 de candidați! Cădere mare și, pe lângă cădere, ridiculură și mai mare! Sâmbăta trecută ne afirmă lauă mesă, unde între alții prăndia și vă sună domnișoară. In timpul mesei, după ce toți se serviră, și frumósa domnișoară dintre cei d’ânteiă, dintr’uă măncare de iepure, unulă din meseni începu a lăuda modulă cu care era gătită iepurile. Domnișora, care credea că ’n vieța iei n’a mâncată și nu va mânca iepure, lăsă d’uă dată se-i cadă din mănă furculița și cuțitulă și strigă cu cea mai mare naivitate!—„Vasedică că iepure mănâncă!“ — Asia a pățitu-o ieri în Cameră și președintele ministerului. Tocmai după ce vâȘu votură, înțelese, bieta besaidea, că nu măncă de câtă cea a ce-i servia ministrulă din întru, și desceptarea sea, care nu era frumosă și naivă ca acea-a a domnișareî cu iepurele, îlă dete prada celei maî depline derîderi. Da, domnule primă-ministru, iepure ai mâncată și iepure vei mânca, dacă iepure va plăce d-lui Cogălnicanu se țî servescă. Nu te mai supăra derű, și nu te mai espune și mai multă rîsului, cumü te-aî espusă ieri, fugindă din Cameră măniosă! Este ună scandală, ai di să ieri mormonidă. — Asta este derat, cănd tote lucrările ministerului dumitale au fostă scandală și ilegalități, cumă pre nu ’nțelegî că scandaluri numai vei întimpina în cale-ți, de scandaluri te vei poticni și prin scandaluri vei căda de la ministerie! Și câtă este de mare scandalură pentru primul- ministru cândă cei 41, carii dă urmată impulsiunii ministrului din întru, votară toți ca mnulă, și cei 45, carii credea primulü ministru că să voră urma, votară pentru 38 de candidați! Și câtă iste de mare învățămêntulu, ce Camera actuală de te ieri națiunii, cândă, în urma acestui scandală, ministrul din întru luă cuvântulu și spuse, destulă de limpede, că elă ba provocată, că elă a voită se se facă așa, pentru ca se dovedască tuturoră că elă este adevâratură stepând ală Camerei, ală situațiuni!! — „Nu este nepăsare din partea celoră carii aă votată albă clise, d. Cogălnicenu, ci dovedă de marea dorință ce au ca votuli se se facă cu bună înțelegere a tuturoră." — Și inteligintele d. Manolache Costachi, îndată suptă-bniă, explică: — „Cu concordia frățescă.“ — Asia, vedi! domnule președinte alü cabinetului; seu mergi cu d. Cogălnicenu „în concordia frățescă“ seu îlö urmeziî cu supunere, cumü ți-o spuse dibaciulu Iepureanu, séu denu, seardă-te adî în scandaluru de ieri, în rușinea în care te-a muiată, ș’asceptă-te ca mâne se fii afundată și mnecatu într’âusa. Da, ministrulu din întru nu s’a datu ieri după perdea. Elă, apărândă pe faclă pe cei carii au votată albă, sa declaiarată de autotorele scandalului. A făcută și mai multă. Elă a acusată pe cei 45 de iubitori ai divisiunii, ș’a spusă, limpede și curată, că speră c’acestă sepțiune le va servi pe viitor ă, că la o a doua votare voru pune minte și i se voră supune voinței séle. D. Alesandru Lahovari fu singurulă care ințelese și respunse ministrului din întru: „Causa, dise, este că majoritatea acestei Camere a voită se impuie voința sea Camerei întregi, se impune nisce membrii carii nu suntu espresiunea voinței majoritățiii națiunii.“ Aleșii d-lui Cogălniceni, <ise d. Al. Lahovary, suntă majoritatea Camerei, deri nu și represintanții voinței majorității națiunii. Pre bine. Demű ce va cali ce are și d. Cogălnicenii de aleșii d-lui Dumitru Ghica ? Cumă are între bâta lui Popa-Tache și săbiele gendarmilor, se va putea distinge care deputați represintă voința națiunii? Vomă fi fericiți, când d. Al. Lahovary va voi și va face acestă alegere, deru peiv atuncî se ne permită a’i spune că noi stăruimu a crede că ea este forte cu greă de făcută și că d. Cogălniceanu îlă va învinge și măne,cumă l’a învinsă și ieri. Ș apoi na ventitu d. A. Lahovary cumă ieri chiaru la ’nvinsă d. Voinov, cândă i-a Șisu: — „Noi amă fostă 41, carii numă voită a ne ’nțelege cu ceî-l alțî deră de ce d. Lahovary, eu cel 45, nu saă putută înțelege între dumneloză saă votată pentru 38 de candidați?“ Acuzarea este gravă, căci este întemeiată pe faptă. Cei 41 al d-luî Cogălniceni au mersă p’uă cale ca omeni carii scă ce facă. Cei 45 al d-lui Dumitru Ghica s’aă împărțită pentru 38 de candidați, ca oameni amețiți, carii nu scă nici de unde aă plecată, nici unde se ducă. Acusarea este ’n sfârșită cu atătă 1 mai gravă, cu cătă faptul că de ieria înnecată în ridiculă și camera și ministerulă și n’a eșită d’asupra de cătă d. Cogălnicenu, căruia puțină , îi pesă de orice ridiculă, destulă , numai se isbutescă. Acestea este în scurtă faptulă de ieri ală camerei, i pe care noi, mărturimă, l’amă privită cu cea mai mare mulțămire, i căci elă servesce din tóte puuturile de privire a face și pe cel mai orb , se vedă la ce capelă va ajungi ună guvernă, ală cărui principii este bandele de es-pușcăriașî. Vedurămă ieri în Cameră'yri'o ductură bandeloră electorale. Recomandămă, celor ce vor se să vedă-și afară din cemeră, corespondința nostră din Pesta, pe care o publicămă mai la vale. Aci se va vede din nou că, precumă ministerială, conformă principiului seă născătorii, a fostă silită se susțiă aci pe prădătorii și ucigașii de la Cuca-Măcăii, totă astăfetă a susținută în Viena prin d. Boerescu, șin Bucuresci prin Monitorii, pe baronulă Aporă, despoiătorulă Tofaleniloră. Și de ce nu? Aporii de la Cuca-Măcăii n’aă spălată cu totulă pe Aporă de la Tofalăă? Nu s’aă făcută la Cuca- Măcăii crime cu multă mai grave chiară decâtă cele despre care noi amă dată sema?! Nu suntă aceste crime constatate prin actulă medicale, prin procesulă verbale ală procurorului și mai cu sumă prin raportulă colonelului Gornescu?Nu constată acestua că s’aă dată jafă c la doue comune, saă spartă casele și lăzile, sa ucisă onórea socieloră și pruncii în pântecele mameloră, s și nu spună că tote s’aă făcută ducpă ordinile administrațiunii? Și mi- a instris toți, siliți se-și plece capulăi și se ’ngenuchie naintea tutoră a jcestoră crime, nu este logică și naturale se scuse pe baronulă Apor, care n’a făcută de cătă pe jumătate din crimele comise la Cuca Măcăii? Logica principieloră este frigurosă și, prin urmare, numai dinacestă punte de vedere, recomandămă corespondința nostră din Pesta, precum și epistola ce d. doctoră în dreptă E. Statescu, adresată d-lui doctoră în științe C. Esarcu. Se sfîrșimă cu câteva cuvinte la adresa guvernului. , Amă spusă din prima Și, ș’amă , repetită de mai multe ori, că nici ună momentă n’a intrată în mintea nostră d’a zice că miniștrii sau ministrulă ară fi ucisă pe Ion Fălcoianu prin otravă. Amă spusă că miniștrii suntă culpabilii, căci am violază legea în privința lui. Amă spusă că suntă culpabili, că setea resbunării i-a împinsă pen’ a nu asculta legala protestare a șese procurori. Amă spusă că suntă culpabili de mórtea lui, căci, călcând ă legile, nesocotindă protestarea procuroriloră, și dovezile ce-i înfățișa familia că Fălcoianu este bolnavă, i l’aă trămisă în umeda și neiȘâtorea scorbură de la Dobrovătză. Acestea le amă spusă, dému numai acestea. Ei bine! Una din foile guvernului, Pressa, chiară astăzî susține că noi amă Șisă că guvernulă a dată otravă lui Fălticoianu, ș’apoi se disculpă. Și cândă i s între altele că nu putea fi otrăvită, fiindă că „Fălcoianu era peste pui și țintă se mai fiă omă politică“ Disculparea este unică în felul ăidei. Așa dera, după apărătorii guvernului, dordea că elina fostă otrăvită este numai aceaa că elă „nu mai era putință se fiă omă „politică.“ 6 Precumă éaseamă imitată pe >î d. Cogălnicanu, care ne acusă camă © voită se lă omorîmă— fiindă căă se crede că este omă politică — totă astă-felă nu vomă întră pe calea pe care aă alunecată apărătorii sei. Amă zisă că nu credemi în otrăvire, căci nu putemă crede că va fi mă ministru, care se s’afunde în asemene crime. Amă tăcută mai multă decâtă atâtă. Medicii au declii arată că starea sângelui ș. c. l. nu dau destule probe despre causa morții lui și prin urmare ei nu poță esclude bănuiala otrăvirii. Ce făcurămă noi? Cerurămă necontenită se se facă grabnică analiza chimică, ca se dispară bănuiala emisă în publică de către medici. Cine dorit a servită pe miniștrii?. Noi, scu amicii sei, carndică că n’a fostă otrăvită fiindcă, după dânșii, Fălcoianu nu mai putea fî ună oină politică? Constatândă acestă ciudată modă de apărare aln amicilor guvernului, constatândă asecutarea ce ei daă astfel oamenilor politici, constatândă că numai noiamă cerută ca analiza chimică se se facă îndată, constatândă că până ieri remășițeleui Fălcoianu, ce trebuiau a fi supuse analizei n’a voită guvernulu se le trimiță la loculă competinte, deciiiarămă din nuoă că noin’amă acusată pe miniștrii de asasinată prin otrăvire, déru că ei ș’amicii soră aă făcută totă ce aă putută, pentru a s’acusa ânșii. E că la ce resultate conducă, în tote, principii lui Popa Tache. 0 ENIGMA ELECTORALE. D. Esarcu a fostă alesă depilată fără scirea d-lui, astă veră, pe căndă se afla — dacă ne aduce mă Cine aminte — în voiagră, de colegială ală IV-lea din Roman, cu care pene aci nu se scie a fi avută așa multe și strînse relațiunî. Se zice chiară că cometenții d-lui Esarcu aveau tată arătă de puțină onorea de a lă cunosce pe d-lui, cătă și d-lui pe acea dea sei cine suntă alegători în colegiuiu al IV-le din Roman. Lumea se întrebă dejit, prin efectul cărei forțe misteriase delegații sătenilor din Romană și dă îndreptată tocmai pe malurile Dâmboviței privirile lor, pentru ca se-șî găsască represintant în camera legiuitóre; și prin ce minune ochii lor se popriră tocmai asupra d-lui Esarcu, care din întâmplare atunci lipsia din Bucuresci, și se delecta respirând aerulă pură ale Italiei séu ducêndu pașii sei pioșî pene *n marii austeri ai Escurialuluî ?! Interesulă particulară, ce scrmă că d. Esarcu portă tutuloru adulților, în genere și celoră de sesă bărbătescă în parte, dorința d-lui— de secură forțe lăudabile— de a-i vede luminați, educați și învățați, nu este de ajunsă spre a ne explica acestă pornire a alegotorilor săteni din Romană, către elegantula și gentilulă propoveduitoră din Bucuresci, nici preferințele loră pentru o personă, care pentru dânșii nu putea se aibă nimică de concretă. Idealismul, platonismul, în materiă electorală, nu a intrată încă așia da adâncă în moravurile nóstre politice, pentru ca se credemă că delegații sătenilor din Romană nu au avută altă în vedere, cândă ! aă votată pentru d. Esarcu, de câtă