Romanulu, decembrie 1869 (Anul 13)

1869-12-01

ROMANUL!) 2 DECEMBRE 1869 D preșente est­t a că biroulu a c‘tita n o listă d­act‘‘ depu'ațî și camera a decisă r se se fi1 ascepte 10­­ file. Acesta dreposi­­. n0 1 s­a Și facuta cunoscută prin telegrame i . s.ascepta respunse. s­­. Robeica esprimă dorința ca camera a biroulu se’și atragă atențiunea asupra t­­rt. 89 din regulam­entulu camerei, care­­ prevede că în fie­ce septemănu se se aduc­i că unü raporta înaintea adunării despre pozi­­­­țiunile presintate camerei. In tóte Sâmbetele d-lui n’a lipsită, nici­­n sesiunea trecută nici în acesta, și péne acuma cu tóte astea n’a ve­­i mjute veninde une atare raporte. D-sea apoi desvoltă importanța acestei disposițiunî, pre­­ved­ute de cameră, care ar pute face ca in­terpelările se fie mai puține; că ,î, cându ele se face, séo se trece la ordinea (fileî fără vre­o resoluțiune, sée guvernul) face din ele cestinni ministeriale, 0íce deputaților­ că sunt­ oposanți. Conchide a se pune în vi­­­ góre art. 89 din regulamentö. Președintele explică că adunarea nu lasă petițiunile m nelucrate și că Sâmbăta victare se va pune la ordinea (Jile) raporturile co­­misiunii de petițiuni. D. Simeon Mihălescu rugă pe adunare­a stabili­rii mode de procedură. De­și din minima minoritate, d-lui face parte din co­­misiunea de petițiuni. Articolulö respective z­ice că se incepe lucrarea asupra petițiunilor și din cursulű septămânei: ce va face acumö comisiunea ? Va incepe cu cele din cursulf1 săptămânii sec cu cele vechi, din săptămâ­­nele anteriore ? Președintele explică că comisiunea va o­­pina în acesta privință.­­D. I. Margh­ilomanu demisionéza din­­ c omisiune­a de petițiuni, fiinde și 'n alte co­­misiunî. Adunarea ’ncuviițază. D. C. Esarcu cere a ’șî desvoltă inter­­pelațiunea d-sele, despre facultatea de medi­cină. După o­ scurtă discuțiune de regula­­mente, d. C. Esarcu, luând­ cuvântule, a­­răta că a anunțată interpelarea din causa agitațiunii ce esiste între medici, profesori radiatri nu­ 1 &e oVficiia^^^l^u^uu^ oposițiune. D-sea ’ncepe prin a mulțămi «nul ministru de solicitudinea ce a arétatü învățământului; însă modulo d’a procede e de natură a produce agitațiune și de consi­­derațiune. Module de procedare de care s’a servit e d. ministru a aruncatű confusiune în diferitele elemente. Cestiunea e destul­ de importantă, căci fa­cultatea de medicină din Bucuresci este nu nu­mai ua scală națională superiora, darö ea e menită a deveni focarulu silinței medicale in totű priintele. Măsura luată de d. ministru o va consi­dera d-sea din trei ponturi de vedere, și le va arăta pe fie­ca­re, și a­nume din puntulu de vedere ij. Alți epoceloru școlare, in care s'a fă­­cutu înființarea facultății. 2) . A prestigiului și demnității facultății de medicină și a medicilori. 3) . Luptă puntulű de vedere legala. In adeverit, la noi în țară începerea anu­lui scolari se pune la Septembre; atunci se produce reforme, ameliorări etc. Cândü énee profesorii au loceputulu cursului după une programă data, el continuă toto saulu cu acela. D. ministru a ered­ută case utilă a transforma s­ala de medicinii în facultate; dér c­are trebuia se facă acesta Intruna timpii, care nu era nici de cum e potrivite pentru acesta transformare ? lina din doua, séc se fi mai asceptate, séc se fi luatü a­­ceste mesen la Septembre, la inceputulu a­­nului scolarii viitorii. Déca acésta unö inconvenientö, apoi ce­le mal grave inconveniente suntü acelea, ca­ re pericol éza prestigiul­ și demnitatea vii­­tórei facultăți, a m­edicinei în genere, și a corpului medicalii din țară. D. Ministru­la consultată lucrările ante­riore, făcute cu maturitate atâtă în sinula consiliului permanantă de instrucțiune și în sinula consiliului generali, cât și și de co­­misiuni speciale, numite de foștii miniștrii de instrucțiune. Da le arü fi ținută In somn, nu ară­t ajunsă aci. Nu e locuir­ a areta acele lucrări, ci nu­mai cele 2 sisteme, propuse pentru înființa­rea facultății de medicină.­­ In sînulă consiliului generală de instruc­ fi­țiunea 9’a produsă două sisteme și anume: sistemulö ca­re se fi înființată una singură i­ană, In care se se primescá elevi cu liceul I terminată, și programe de facultăți, elabo­­­­rate, conformă legii, de consiliul­ generală de­­ instrucțiune,­­ căci ori­ce programă tre­buie se treca prin acestă corpă. ; In anul ă alri doilea s’ară 0 Înființată al– ’ i-lea ană de facultate, In care aru fi intratei elevii anului anlére, și așia mai Încolo in < toți anii, pene ce facultatea s’are fi înființații i cu autoritate și prestigiulü cuvenite. Mai e și une alte­ sisteme propuse și studiate de consiliulu generali alü instruc­țiunii publice. Ministrul­ de atunci a numitu o comisiune specială, care a declara­t­ necesa­­riă înființarea facultății. Raportulü acel co­­misiune propune aceste alci doilea sisteme ; acele raporte e imprimate, se póte citi și un­ele s’a preved­ută tóte măsurile necesare; se prevăzuse și d’a nu se mai trimite prin districte elevi din scala, nepreparați destul­ de bine.se prevăzuse programa, studiere, di­­viziunea lora, cestiunea anilor­ de studiu etc. In facia acestor­ sisteme, care e măsura luată de d. ministru? Sistemulö d-lui ministru nu e nici unul­ din două; e une s­tema bastardü , inființă­­ză duei ani de facultate, lăsândă a funcțio­­ na anulü alö 4 și 5-le alri scólell.. Cum e d­e pune ’n aplicare d. ministru a­­ceste sisteme . Prin numire de profesori fără concursü și aștri-felri în câte presti­­giule viitórei facultăți se sufere fórte multe. Sub­ punturi de vedere legalű, D. mi­­nistru face un programă pentru cel duoă ani al facultății. După legea instrucțiunii, nici uă programă nu se pute aplica, fără aprobarea consiliului generale de instrucțiune, cume ffa facutu programa acesta ? Uă programă după fantasiă. Spre exemplu: In tóte pro­gramele de facultăți, sunt­ sch­ițe ce nu se dac de câtă un ale 4-lea și 5-lea ană. E uă catedra asupra buleloru de copil. Acesta ca­tedră, care e rară și e in ală 4-lea și alți 5-lea .UU­­ItX JQUUuiu crea in­uvvulu­­i. țsw­u.um­ vutu­tă ace catedră, și d. ministru o pune la anulu ale 2-lea; e ea cumü s’arü da trigonome­tria unui eleve, care nu cunosce aritmetica. Prin urmare programa acesta — nefiindă fă­cută cu necesara maturitate — nu e o stare a satisface cerințele sciinței ș­ a fi la nivelulü elevilorü ehiămațî a urma după don&a. Astö felö dérü s’a urmatű; și tóté astea >n contra art. 20 din legea instrucțiunii pu­blice, care prevede module de elaborare ale programei. Se vedem­u acuma cumu s’a făcută nui­­mirea profesoriloru?Cu părere de rea constată că mai tóte numirile suntu ilegale. Aprecieza sclvnța profesorilor­ numiți, darö ei sunt­ numiți contra legii. Asta­ felu ce are­­ zice cine­va, cându 8’are lua une profesore, care n tóta vieța lui a profesato, a­preciată cu­tare genu de studie, și acuma se fie pusă a­precia­tă maternă cu totul ei străină și pe care nu studiat-o de câtă acumă 10—15 ani? Astă­felă, ca se chea­m­ă esemplu, pe d. doctore I. Capșa, fostă profesoră 20 de ani de obstretică, i­­i numesco de altă studiu, lipsindă sciința medicale d’ună specialistă, și ’să numesce contra legii, care preve­dea că profesorii se potă numi sau­ In urma a propenimente publice, făcute In aceiași materie, sau prin publicare de opere lu acea­și materie, sau prin esamene, sau prin concursă. D.'Capșa și cel-l-alțî suntü • numiți contra legii, fiindri­că n’am făcută ni­­mică din acestea și cu marea vătămare a­­ instrucțiunii, prestigiului și demnității vii­­■ tórei facultăți. Acestea are d’o camă dată de țjisă, reservân­ l­du se­s­face propunerile ce va crede de cuviință, după respunsul­ d-lui ministru. D. ministru de culte, A. Crețescu, res­­i­punde că inaințarea facultății de medicină e­i preved­ută prin art. 253 din legea instruc­­­­țiunii publice. Totö asemenea e preveduta ș-o j scula de medicină superiora la Iași. A ered­ută că ’O­ine ci aceste article tre­buiescă aplicate. D-sea dore­a procesă la înființarea facultă­ții de medicină din Bucuresci și a preve­­d­ută în bugetulă pe 1­870 și scola de me­­­dicină din Iași. Interpelarea d-lui C. Esarcu vede că pri­­vesce mai multă modulă de procedere la în­­ființarea facultății. Facultatea de medicină însă nu se înfi­­ințază acuma pentru prima ora. In 1867, prin ună actu­ală consiliului de ministri 1, se hotărasce a se înființa; guvernul a urmâ­­toră revoca ace măsură, pe motivele: 1) de lipsă de credite speciale — motivu care era atunci, dera care a(si nu mai e — 2) în vederea art. 3­57, 358 etc. din legea instruc­țiunii, și cere amânarea aplicării decretului domnescă de la Î1 Februare. Primulă ar­gumentă ațiî lipsesce, câtă despre art. 357 elă nu se póte esplica aci, căci art. 2­53 prevede clară modulă de numire ală pro­­fesorilorü la facultățile de medicină, eî n’aă a fi chiminați la concursă; profesorii șcólei de medicină, și num I eî, să se fia profesori a facultate; ideia de concursă e esclusâ déré prin legea actuală de instrucțiune pu­blică. S’a mai obiectata numirea unoru profe­sori, cari predaseră alte cursuri. . . . Asta e și eta pentru ce a facutu acestea Suntö In­tre profesori unii, cari n’au calitățile nece­sare d’a fi numiți profesori de facultate. D Esarcu, de exemplu, după lege, mare dreptulri a f1 numită profesore la facultatea de me­dicină, pentru că art. 273 Ari opresce, căci d. Esarcu, de­și doctorii in medicină, nare dreptul­ d’a esercita medicina In teza mare îndeplinită acesta formalitate, deci nu se pote numi profesore la facultate. Apoi între profesorii actualei școli sunt­ unii, care nu sunt­ medici de profesiune, cumü e, de es., d. E. Bacaloglu și Ananescu și d­­orit deci, conformă legii, nu poti asemenea fi numiți profesori la facultatea de medicină In fine alți profesori, cari nu se pot­ numi la facultate, căci, de­și au titluri de medici nu au trecută studiile liceale. In prezența acestei necesități ce putea face ? A inaugura prima facultate de medicină cu profesori aleși dintre ilustrațiunile medi­cale romăne cari au dobândită uă reputa­țiune europeană, medaliați din Francia, în 4----v *— — — al« Unu ».->1« nt­ i Necuviința preoee­ută de d. Esarcu a pre­­d­ut-o și d-sea și, cândv a procedată la me­­surile luate, a avutu în vedere și d-sea lu­crările menționate de d. interpelatóre, d’acea numirile suntu provisorie, și, cându se vorü faci definitive se va pune fie­­care la locuiri pe care­­ să merită. (Va urma). CORESPONDATĂ PARTICULARA A "ROMANULUI­» Pesta, 5 Decembre, 1869. Intimitate între guvernele din Pesta și Bucuresci.— Cestiunea Tofărenilor­. — Persecutarea lui Ale­­sandru Romană.— Conferinți deputaților­ romăni din dietă. — Causa resculei din Dalmația. — Cabinetulu negru In respunsulă seü la interpelarea lui. A. Romano în privința Tofăreni­­lor­, m­inistrulu Rainer, îndată după vorbel3 că una individă are­ care­a împărțită „în numele unui gubernii străină“ ajutare între acei nefericiți, adause următorele: „Dupî ce ânsă guvernulu maghiarü are cunoscin­­ță secură că ac­stă afirmațiune este cu totul­ nelasată și că din causa aporturilorü (în ființă) una gu­vernă străinü n’a putută se facă a­­cesta, — guvernulü și-a facut­ da­­toria a ordona cercetare“. Verî­ei ne pate se­seră că vorba e aici de gu­vernulu României, care va fi bine se nu trecă cu vederea acestă pre­­țiosă descoperire a ministrului ma­ghiarü. Cunoscemű acuma întregulu alfabeta ale politicei maghiare, scima cugetele și tendința austro-maghia­­ră în privința Romănilor, în ge­nere și în privința României în spe­cială. Cu atâtü mai multü ne mi­­romü derű cumu potu se subsiste astă­ziî, între guvernulu din Pesta și din Bucuresci, atari „raporturi,“ în câtă ministrulu maghiarü se fîă mai multu de catu „secura“ că guver­nulu românü este atâtü de mare sclavit ale guvernului maghiar­, în carit­ela, pentru a nu displăce acestuia, nu póte sevârși nici chiar­ acte de filantropie, nici chiar­ sa­crifice spontanee în favorea mise­­riei. Unii popora, care pote privi cu indiferență la atare purtare­a guvernului seu, se mai póte are­numera între poporele vii? Nu! A­­cesta e mai multă de­câtă umilire, este una ce... pe care durerea ini­­m­ei nu ne lasă a-o esprime! U’ama amintită deună­tor de incursițiunea spaniolă începută clilele aceste în Transilvania prin trimisura guver­nului maghiară procurorul­ Anjalfy, acum, m­inistrul­ Rainer afirmă îm­­părășirile mele prin forbele: „Gu­vernulu s’a ținută de datorință a ordona cercetare!“ Așa­dară cerce­tare pene și pentru contribuirile fă­cute pe sema victimelorü justiției maghiare, a Tofólenilorü. „In pute­rea raporturilorü subsisting“, d-la Cogâlnicenu, sluga cea bună și cre­­dinciósá a ministeriului maghiaru, va cerca negreșită se trămită pe urma lui Fălcoianu pe toți mari­­nimoșii contribuitori din România, pentru ajutorulü Totoleniloru, era dincoce, acela pe care Tu așteptă cea mai mare pedepsă pentru scă­parea de frigă și lume a 300 su­flete, dr. Rațiu. El­ este acela „are cine“, care a împărțită primulu aju­toru între Tofălenî, în care privin­­ță Maghyar Ujsag d’ai­î primi la 1 Decembre următorea telegramă: „ A formațiunea d-lui ministru de inter­ne, privitóre la împărțirea de ban la 1 Noembre între Tofălenî, este nee­­xactă, pentru că suma amintită s’u îm­părțită în presența și prin concursul­ nostru de către dr. Raită, cu care oca­­siune deusula a spusă Tofalenilorü că napoleonii a venito de la mai mulț contribuitori particulari din Romănia și nu de la guvernul­ d’acolo. Au mai venitű ajutare din Pesta și din alte locuri, prin urmare d-la mi­nistru fu informată rea de poliția sa, ne rugam­ ca acesta verificare se se publice în favorea dreptății.“ Urmezu subscrierile comitatului pen­tru ajutorarea Tofălenilor”. Eră deci intriga maghiară demascată!. . Drepta resplată pentru interpe­larea sea, făcută In interesu umani­tari, d.­ Acsandru Roman este a­­prope de ușa temniței, îndată după interpelare, comisiunea, ce are ce­rerea tribunalului pentru estradarea lui Romano, ca se fiă arestată pen­tru cele ce scriă în Federatiunm, ’șî dete părerea in favorea tribuna­lului, era în ședința din 3 Decem­bre a camerei procurorulu de stat, cere consimțului camerei pentru in­tentarea unui nou procesă de pre­să contra lui Romano, pentru ca dénsula se ved­ă ce însemneză a in­terpela p’una guvernă maghiarü pentru țeranî, era ca toți alții se se intimideze. Acestă procedere, revol­­tatore de inima ori­cărui om­ cu fii­ță, a silită pe pucinii deputați români ai dietei pestaneva ținb­uă conferință, pentru a se consulta cu ce posițiune se ia denșiî „faciă cu causa Tofărenilor, și anume faciă cu responsură ce dederă miniștrii maghiari la interpelarea lui Roman, cumÜ și faciă cu cererea președin­telui de la tribunalul­ de presă, a­­dresată casei represintanților­, pen­tru permisiunea de a esecuta sen­tința adusă în contra lui Roman?“ # * •» Adevărata causâ a resculei din Dalmația în ea totu mai este una obiectă de seridsă acusare a dinas­tiei și a omenilor­ politici. Resul­­tatul a tutorii scriitorilor­ și dedu­­ceriiorű înfățișază în lumină și mai mare politica periculosă libertății po­­poreloru din partea Maghiarilorü. Călătoria monarh­ului în oriental fu întreprinsă numai din motive cu­­rate politice; ea a îngreunată multă posițiunea popórelorü din orientă îindă­ că libertatea acelora popóre este mortea Maghiarilorű, cari nu­­mai pe ruinele acelora vorü ași ri­dica națiunea la valore europenă. Omenii bine informați sunt­ aple­cați a crede că iritarea certei în­tre vice­ regele Egiptului și între Sultanul­ și noua încordare c re­­ațiuniloră între Turcia și Egiptu ar fi resultatulu machinațiunilor­ maghiare. Ungurii, în prevederea că causa orientului toto­are se fie de­cisă odată, se vede resoluți­a pro­voca catastrofele mai curândă de curm­­are se le aducă firesca des­­voltare a lucrului. Și pentru ce? Fiindă­că Maghiarii credă că stau astă­­ jî mai bine ca ori­cândv, era că poporele orientului sunt­, după a lora părere, încă destulă de slabe ca se potă fi învinse două alianță austro turcescâ și ca cestiunea ori­entală se se resalve în favorulü aces­tor­ aliați. Suntă unii carii credă că ânsășî rescula din Cattaro ar fi fost­ provocată înadinsu din parte au­­stro-maghiară. ț­iarul serbescu Zas­­tava dice tn astă privință din cu­vântă în cuvântű urmatórele: „Mi­­nisterulu Beust-Andrassy a provo­cată în adinsa rescula din Dalmația și numai pentru ca se aibă cu­vântü plausibila pentru închinia­­rea de tractate cu Turcia contra vieței și libertății creștiniloră din­ pr­inte. Cum a cutesa Austo - Un­garia — dice „Zastava“ — a călca în picioire simțimintele a 18 milió­­ne Slavi și a închiria legături cu inimiculü juratu alți creștinismului ? Prin acesta ea înfige pumnalulu morții în inima a trei milióne Sârbi șî Croați.“— Si­­n a 11 milióne Ro­mani, adaugemă noi, afară de dol. Cogălnicenu, Ghica, Boerescu et Popa-Tache. ■» * *• După informațiuni, despre a că­­rora autenticitate nu me po­ú în­­doui, cabinetul­ negru este însăr­cinată din nou a fi cu deosebită privighere asupra corespondințelor, care vină de la mai mulți omeni cunoscuți de poporarî în Transil­vania, în granița militară și în unele orașe din Banat­. Ostenela deșartă și ridiculă­.. Astă­ clo­poarele împi­late și tiranite nu mai conspiră de locu, n’au nici uă trebuință de cons­­pirațiune; împilatorii lor o facă to­ridă, pentru ca ele se ftă înțelese la unii, scapă, fără ca indivizii se vorbescă séu se se véià măcară unii pe alții. Conspiratorii suntă sosü, era nu joși? în poporű. Cons­pirator ă este ună Loayai, care minte în fața dietei și a țetei că buge­tul ă­scă are ună prisosă de 6 mi­lióne, căndă același bugetă, cerce­tată și verificată, se constată cu de­­ficitu de optu-spre­ dece milióne fio­rin!. Conspiratură este b. Detves,­ carele voiesce se maghiariseze scó­­lele românesc­ cu ori­ce preță. Con­­piratori sunt: Weikleim Rainer și Horvath, carii aă esisată limba ro­­mânéscá din tote ramurile vieței publice. Conspiratori sunt­ toți a­­ceia, carii urmază pe unii poporu în contra celui­l-alta, pentru ca în fine se sugrume din noă libertatea tuturoră. Conspiratori suntă toți a­­cei funcționari, în totă cuprinsulă Ungariei, carii—chiar­ după mărtu­risirea actelor­ oficiale — facă causă comună cu tote numerósele bande tâlhăresc­, sau adică funcționarii sunt ospetariî tălhariloră de drumuri. Conspiratori suntă toți aceia, carii împartă milióne în sinecare la fa­milii aristocratice, ora pe locuitorii pacinicî îi lipsescă de moșierele loră. In fine conspiratorii cei mai crimi­nali și cel mai periculoși sunt­ a­­cei miniștrii, carii țină închise tote ușile monarhului, pentru ca nici ună

Next