Romanulu, martie 1870 (Anul 14)
1870-03-01
Pe aflu..*.. p. Pe șase luni « Pe trei luni pă lună Lei ndistr. 58 « 29 « 15 « 6 ANI £ 1^ITI^ATRI]-SPRE I,ECELER___________Administrațiunea in Pasagiu lu Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA Le în capitală 48 p. 24 » 12 • 5 Unu esemplară 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « ‘ fior. 7 val. aust DUMINICA, 1 MARTE 1870. XIURINEAZĂ-TE ȘI VEI PI Pentru abonamente, anunțțurî §i reclame a se adresa în Bucurescî, la administrațiunea pianului. In districte ia corespondințiî pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. 5. AMITITJRILE Linia de 30 litere................ 40 bani ,aserțiuni și reclame, linia.. 2 lîțtrouî, TELEGRAME. Craiova, 11 Marte, 6 ore séra. Primită la redacțiune la 12 Marte, la 10 ore diroviața. Nota Oficiului. Intârdiată din causa întreruperii liniei și aglomerației coresp. Redactiunii ROMANULUI. Domnului Ion Brătianu, Biurourile definitive ale colegiului 4 de Doljid, care v’a realesii deputată, ve felicită, în numele întregului colegiu, și ve urămu se urmați pe calea care ați apucații de la 1848 pâna astăziî. Națiunea desceptată ve va urma ca unu singurii omu, căci scie că tot» ce s'ar acuza In țară bine, nu se détoresce de câtă seminței puse în acea gloriasa epocă. Se trăiți, d-le Brătiane! Se traiescu România liberă și marel Preotulu Ciochină Voinea, David Ion Diculescu, G. Chinter, Alesandru Iliescu, Ivancea Dinescu, Petru Opaisiu Pitescu, 11 Marte 5 ore sera. Sosită la 12 ore 30 minute nóptea, primită la redacțiune la 12 Marte la ore dimineța. Aci oficiulu nu face nici uă oservare de întărrilare. Redacțiuni ROMANULUI. Colegiulu I-iB de Argeșil a alesă in unanimitate de deputata totu șe Maiorulu Radu Mihail. Negulescu. SERVITIU TELEGRAFICII AKU BOHAIVILUII. PARIS, 12 Marte. Zgomotele asupra indisposițiunii principelui imperiale sunt desmințite. In corpulu legiuitorii ministrului marinei dice că cestiunea electivității consilielor coloniale esteotărîtă in modă afirmativii în principiu. Mai multe proiecte, presintate de deputați, au fost respinse. Camera s’a amânată pe optările. VVIENA, 12 Marte. Ministrulu comerciului a presintatu Camerei deputațiloru tratatulu cu guvernul a română, în privința navigațiunii Prutului. Bucurescî, S SS&,1870. S’a jlisit de țera întregă, de totă Europa și chiar de către cei maî neclintiți servitori aî luî Vodă Cuza, că 11 Fevruarie a íbstü triumfulü moralități asupra imoralității, alți virtuții asupra viitului, și prin urmare ale re’nviuärii naționalității române. Ș’abia unii anii guvernă Dumitru Ghica, Hamalu, Boerescu și Geambașiu, și cea că ieri, în Cameră, d. Generaru Florescu dise că 11 Fevruarie este: „Pe Acvila română Unu negru de întinsă.“ Și Camera uitări, scuduindu-se de aplaude și numai patru voci protestară! Fostulu Domnu Cuza dise totă ieri în Cameră, cu puțină naintea d-luî Generării Florescu: „Camera deputațiloru a întărită votulu cu care me trămite în represintațiunea țereî... „Scumpii îmi este a vedea în votulu sea ș'a luî întărire că țera, în acea neatârnare, spre a-șî revărsa dreptatea asupra ureî ș’a orbirii patimilor”. „Țera și Camera au dovedită că n’a uitată binele ce amă făcută și totă crede că, de departe séü d’aprope, nici uă înconjurare nu-mi póte stinge adânca dorință d’a o vedea fericită și ,’nflorită.“ Se se bage de semn că Principele nu vorbesce în manifestulă seă de câtă vădată, și forte tăreată, de colegiul» care ba alesă, pen’ aci elă spune mereă că Camera deputation! l’a ’ntarita de represintante ală țereî, că Țera și Camera a dovedită că ma uitată , și totă crede, etc. Și d. Generală Florescu explica îndată în Cameră cuvintele Principelui: „Fără 2 Maiu nu se împroprietăriaă sătenii. „11 Fevruarie este mă doliu.“ Informațiunile în No. de astăzi ne spună: „D. Cogalnicianu n’a scrutu nimica lespre alegerea lui Vodă-Cuza. In adeveru astăzi cunoscemu positivu intrigile plăsmuite la Mehedinți, de unii foștii colegi alu d-lui Cogălnicenu, spre a face a se alege Vodă Cuza, fiinda d. Cogălnicenu ministru de interne. Demisionarea d-lui Cogălnicinu cu trei țile înaintea alegerii a dejucată pre jura Stale intriga. „D. Cogalnicanu are și avea destulă inteligință spre a pricepe că alegerea lui Vodă Cuza, fiindu d-sa ministru de interne, pre nimeni altuia nu putea să compromită mai mult și de cita prodomnia sa, prin urmare, nici că putea să patroneze seu să tolereze o asemenea alegere.“ Asiaderii s’afirmă positivă că fostulă colegă ală d-lui Cogălnicenu, și raportator^e Camerei pentru alegerea lui Cuza, d. V. Boerescu, „a intrigată spre a face a s’alege Vodă Cuza.“ Ecă cea fostă ministerială de la 16 ^Noembre! Ecă onarea și tactica politică a unora din acești miniștrii! E că Camera ce a adusă și situațiunea în care ne a pusu! Totă Informațiunile ne spună: „Vodă Cuza s’a făcut a sigiliula sea astofelia ; la drepta și la stânga unei urne este una Moldovanu și nid Munteni. Dasupra urnei corona princiară, sub care se afla datele 5 și 24 Fevruarie, D’asupra coronei uă banderolă cu Inscripția, vox populi, vox Dei!“ Asindelű Vodă-Cuza spune că alegerea sea de la 1859 a fostă făcută prin vocea lui Dumneșică, adică a poporului, și d. generală Florescu explică, și Camera, în acei majoritate, încuviințeză că 11 Fevruariu n’a fostă vocea poporului, n’a fostă vocea lui Dumnezicu, ci intriga, calomnia și ura a cinczi iese individă . Vodă-Cuza spune în manifestul ă seă către Cameră, și generaliul Florescu repetă și explică că „fără lovirea de Stată“, fără violarea legilor și sperjurarea jurământului făcută de către Capul Statului, „nu se împropietăriră sătenii.“ Principele Cuza spune că națiunea a recunoscută binefacerile violării legilor șale sperjurului și le a ’ntărită din nou, „în acea neatârnare“. Generaliul Florescu spune în aceaașî fii, și majoritatea Camerei aprobă, că 11 Fevruariü ira fostă „vocea poporului în acea neatârnare“ și n-a produsă pentru națiune de câtă „ună doliu“. Faptele și cuvintele fiindă destulă de clare și elocinți, se căutămă ce mai este de înregistrată în acestă săptămână. Un deputată, d. Voinov, întrebă mai de ună-fiî pe d. Lambru Golescu de este adevărată seă fiu ca frateză cu străinii din Stambulă, despre uă lege votată de una din Camerele Statului română, despre legea reorganizării bisericei române. Ministrulă respunde peste piciură, cumă vorbesce mai totădeauna cu Camera actuale, și Camera trece la ordinea dileî, fără se se rădice uă singură voce măgarii. Ministrului jice între altele d-lui Voinov că întrebarea sea, curiositatea sea „nu este patriotică“. Ei bine, se vedemă cumă s’a ’ncuibată patriotismulă în peptură d-loru Dumitru Ghica, Cretzescu și Golescu-Lambru. Articlul 20 al constituțiuni edice : „Biserica ortodoxă romană este și remane neatărnată de orice hierarchia străină, păstrându-șî însemnitatea cu biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor”. „Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale bisericei ortodoxe romane te vor regula d'uă singură autoritate sinodale centrale, conformă unei legi speciale. „Mitropoliții și episcopii bisericei române sunt aleși după modulă ce se determină prin uă lege speciale.“ Ce face treimea ministeriale, mai sus- menționată, în facia acestui articlu ală constituțiunii ? Ce face primulă ministru ș’atuncî ministru ală afaceriloră străine, d. Dumitru Ghica, și care a ’ntovărășită pe Domnul» Romanilor ă la Livadia ? La ce acte îi îndemnă patriotismulă încuibată în ale loră animii? Străluciții și patrioții consiliata ai tronului lui Carol I nu voră se spuie represintantului națiunii, d. Voinov, cea a ce facă. Dară cea a nu voră se spuie dumneloră ne o spune patriarculu. S’ascultămiidera: „Respunsurii Patriarcului ecumenica de la Constantinopole către Domnule Românilor ”, Carol I. „înălțime, „ Priimindu scrisórea înălțime! Vóstre de la 16 Decembre, amilii încetată, amu Înțeleșii ș’amu lăudata piesele simțiminte ale bunei vóstre onirii și zelulu ce aveți pentru îndreptări a lucruriloru bisericei ortodoxe din România, aduse la nerânduiala de fostulă Domnu Cuza, silindu-se cu domnesca îngrijire a ajunge la buna și dorita lor d restatornicire. Pentru sfârșita ațî judecată „cu drepții atrămite“ la marca lui Christa biserică de la noi, proiectulü de lege al bisericei ortodoxe romane, spre aprobre. Și patriarchală cere: „Art. I. întărirea alegerii mitropolițiiorii, adică cererea prin scrisóre domnescu, ca din vechime, pentru darea patriarchicesc î cărți de canonicesca orânduire a mitropolițiiorii României, după legiuita lora alegere din țară.“ „Art. 3. Presința ministrului laică, nefiindü basată pe nici unii canonii, aréta ne’neredere din partea unui guvernă pentru nu corpii săniiî și iubitorii de legi cume este sinodulö.“ Art. 7. Nu primesc Patriarhală aprobarea guvernului la tote oțărîrile Sinodului. Art. 13. „Nu sedice nimica despre așerarea definitivă a mitropolitului prin carte pdriarchicésca este dore de adăugații. „Domnitorulu, comunicând prin scrisórea sea resultatului alegerii din țară, va cere de la Patriarhhă carte patriarchicescă, pentru canonicescă așocare a Mitropolitului.“ Vomă publica întrunită din no. viitare întregă epistola prin care Patriarchul respunde dacea a a Domnului Romăniloră, căci astă disparțiulă ne lipsesc. Este d’ajunsü însă părțile ce reproduseră mă, ca se versă ori cine că patriotismulă consiliariloră Tronului constă. In a consilia pe capulu Statului a corespunde dba dreptulu cu străinii pentru cestiunî din întru, carii privescă numai pe Români, și pentru carii, în ori ce casă numai miniștrii potă vorbi și scrie: In a consilia de Capulu Statului a supune legile votate de Camere la desbaterea străinilor ă sale supune Elă ensușî, prin epistole d’a dreptur ă ale sale. Așia dură violare a constituțiunii, violare a drepturilor nóstre naționale interiore, și punerea în respundere d’a dreptur ă a Capului Statului. E că actele patriotice ale nouilor dinastici. Situațiunea den fiindă, credemă, destulă de lămurită, și spațială lipsindu-ne astă-riî cu totul și, închiăiămu, cjicândă astă-șli cea-a ce Șiserămă și ieri, rlcendu astă-Și ca și ieri, că singărulu mijlociu pentru a vindeca zealu, a curma pendulă, este: a pune în lucrare cea-a cea șlisă d. Brătianu la banchetălă comercianților!: „Se ne esercitămă drepturile și datoriele, și se nu mai facemă cumă făcurămu în trecută, căndă înduramă în tăcere tote jafurile și strivirile ș’apoi întru-rji na sculămă, resturnămă totă ș'apoi ieri ne culcămă.“ A sosită timpulă se dovedimă că scimă se ne mănținemă drepturile și scimă se ne’mplinimă datoriele. A sosită timpulă se dovedimă că suntem a uă națiune, și trebuie s’o dovedimă cu atâtă mai cu semă, cu câtă Austria veghieză și lucreză. Ni se spune acumu, la 6 ore sera că ni s ar fi trimisu de la Craiova să depeșă, de d. Stolojanu prin care ne spunea. Colegiul îi alu ÎV-lea a alesu din nou pe d. Ion Brătianu în contracandidature! Îu Cuza, susținută de dinasticii dileî. N am primită nici pen’acimiu altă depeștă de la Craiova, de cătu cea publicată mai susu, denunțămo dern ceaa ce ni se spune pentru ca se facemi se triumfe adeveri lunare a materieloră ce făceai subiectulă acelei cuvântări. Ea a fostă lungă, fiindăcă am îmbrăcișiată într’u singură conferință uă materii atâtă de vastă și nouă. A fostă pucină coordinate în părțile iei, căci am fostă nevoită se recurgă numai la slaba mea memoriă, ca se-mi aducă aminte fapte și oservațiunî culese în timpă de mai bine de doueșteci de ani întină mulțime de autori vechi și noui. Dério se-mi oservî, d-le Redactore, că la vârsta mea nu-mi era iertată prin pre multă zilă se-mi facă de urîtă cu aceia, carii avuseseră buna voință se vilă se m’asculte. Asia este condunsă aîspi simplimintele de durere ce nrnă coprinsă la tristură spectaclu ce mi-a înfățișată societatea din capitale a României, ai înțelege că vârsta nu era putută scuti d’acesta greș să. Intradevăr, domnule Redactare, am simplită mai toh! acea durere ca la 48 și de la 53, cândă ana versuză invasiunea armatelori străin,e.. căci este mai ucidâ forță pentr’uă societate invasiunea pasiuniloră mîrșiave, de câtă chiară a armatelor străine, fiă cele mai barbare. M’am dusă în dealuru Mitropolieiotărîtă se facă apelă la tote partitele, la tote fracțiunile, la tote înperechiările, ca celă pucină în privința nevoiolor naționali;'în facia penele- ’ soră d’afară se-și amorțască' pasiunile, se uite serele, se-și înfrâneze poftele, și, cu ori ce prețiu, se ’nlocuiescă ambițiunile personale prin ambițiunea naționale; ensă clamprea, vuietulă intrigeloră, ah! calomniilor fi, înjurăturele ș’asaltură la putere mică înăbușită vocea și hram scoborîtă din acelă deală, unde uădinioră se sevîrșaă tote fapte cele mari naționali, cu inima sfărîmată, dera nu și descuragiată. Ș’atuncî mi-am glisa: Decă vieța nu mai este în dealul Mitropoliei, decă sufletulă României, scârbită și elă de cele ce se petrecă, s’a retrasă d’acolo, elă trebuie ea să se fiă aiurea, trebuie se fiă în națiune și mai cu osebire în luna generațiune, care este chrămată la rândul ăi ei se ocrotesca, se întărescă și se marescă patrimonială naționale. Deri! care este acelă patrimonii!? Cine ni-lă înfâțișază? Monumintele trecute, rădicate pe teritoriul României? Nu. Luptele silnice pentru apărarea esistinței naționale n’aă dată repausă Romăniloră spre ale rădica. Analile naționali? Ele au fostă spulberate și câte ne au remasă nu suntă de câtu ale timpdoră de decadință. Chiară luptele eroice ale Moldoveniloră și Munteniloră pentru apărarea principatelor, în anii XIV, XV și XVI seclu, sunt înecate în luptele pretendinților, la tronă, în luptele boierilor, lupte provocate de setea de putere. Ințelegă, d-se Redactare, că noua generațiune, multă mai cultă decâtă generațiunile trecute, se simplă că i se strînge inima de durere, cândă caută se-și de sema, de naționalitatea română în pretinsa nostră istoriă naționale. Înțelegi chiară momentele de descuragiare, ca acele în care se pare a fi astă ji societatea noistră. Ună -------------------------------------------- D-lui Redartore alu fiacului ROMANi TILU Domnule redactare, Aî esprimată buna voitare dorință d’a publica în Romănulu cuvântarea mea la Ateneă, „asupra originiloră Romăniloră“. Profită derű de acestă bună voință, însă, ca se-ți dovedescă sincera mea recunoștință, voți profita cu discrețiune, asta íelü încâtă nu cu dauna sjlariului se se facă acestă publicațiune, mă explică . Gurăntarea mea a fostă lungă, pre lungă, prin urmare fatigante; însă, ceea ce a făcut'o și mai greă de mistuită a fostă pucina coordi