Romanulu, martie 1870 (Anul 14)

1870-03-01

Pe aflu..*.. p. Pe șase luni « Pe trei luni pă lună Lei n­­distr. 58 « 29 « 15 « 6 ANI £ 1^ITI^ATRI]-SPRE­ I,­ECELER___________Administrațiunea in Pasagiu lu Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VOIESCE ȘI VEI PUTEA Le în­ capitală 48 p. 24 » 12 • 5 Unu esem­plară 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « ‘ fior. 7 val. aust DUMINICA, 1 MARTE 1870. XIURI­NEAZĂ-TE ȘI VEI PI Pentru abonamente, anunțțurî §i reclame a se adresa în Bucurescî, la administra­ți­unea pianului. In districte ia corespondințiî­­ pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. AM­I­TITJRILE Linia de 30 litere................ 40 bani ,aserțiuni și reclame, linia.. 2 l­îțtrouî, TELEGRAME. Craiova, 11 Marte, 6 ore séra. Primită la redacțiune la 12 Marte, la 10 ore diroviața. Nota Oficiului. Intârdiată din causa în­treruperii liniei și aglomerației coresp. Redact­iunii ROMANULUI. Domnului Ion Brătianu, Biurourile definitive ale colegiului 4 de Doljid, care v’a realesii deputată, ve felicită, în numele întregului colegiu, și ve urămu se urmați pe calea care ați apucații de la 1­848 pâna astă­ziî. Națiunea desceptată ve va urma ca unu singurii omu, căci scie că tot» ce s'a­r acuza In țară bine, nu se dé­­toresce de câtă seminței puse în acea glo­­riasa epocă. Se trăiți, d-le Brătiane! Se traiescu Româ­nia liberă și marel Preotulu Ciochină Voinea, David Ion Di­­culescu, G. Chinter, Alesandru Iliescu, Ivan­­cea Dinescu, Petru Opaisiu Pitescu, 11 Marte 5 ore sera. Sosită la 12 ore 30 minute nóptea, pri­mită la redacțiune la 12 Marte la ore dimineța. Aci oficiulu nu face nici uă oservare de întărrilare. Redacțiuni ROMANULUI. Colegiulu I-iB de Argeșil a alesă in una­nimitate de deputata totu­ șe Maiorulu Radu Mihail. Negulescu. SERVITIU TELEGRAFICII AK­U BOHAIVI­LUII. PARIS, 12 Marte. Zgomotele asupra in­­disposițiunii principelui imperiale sunt­ des­­mințite. In corpulu legiuitorii ministrului marinei dice că cestiunea electivității consilielor­ co­loniale este­otărîtă in modă afirmativii în principiu. Mai multe proiecte, presintate de deputați, au­ fost­ respinse. Camera s’a amânată pe optă­r­ile. VVIENA, 12 Marte. Ministrulu comerciului a presintatu Camerei deputațiloru tratatulu cu guvernul a română, în privința navigațiunii Prutului. Bucurescî, S SS&,1870. S’a­­ jlisit de țera întregă, de totă Europa și ch­iar­ de către cei maî neclintiți servitori aî luî Vodă­ Cuza, că 11 Fevruarie a íbstü triumfulü moralități­ asupra imoralității, alți virtuții asupra viitului, și prin ur­mare ale re’nviuärii naționalității române. Ș’abia unii anii guvernă Dumitru Ghica, Hamalu, Boerescu și Geam­­bașiu, și cea că ieri, în Cameră, d. Generaru Florescu dise că 11 Fe­vruarie este: „Pe Acvila română Unu negru­­ d­e întinsă.“ Și Camera uitări, scuduindu-se de aplaude și numai patru voci pro­testară! Fostulu Domnu Cuza dise totă ieri în Cameră, cu puțină naintea d-luî Generării Florescu: „Camera deputațiloru a întărită votulu cu care me trămite în re­­presintațiunea țereî... „Scumpii îmi este a vedea în vo­tulu sea ș'a luî întărire că țera, în a­cea neatârnare, spre a-șî revărsa dreptatea asupra ureî ș’a orbirii pa­­timilor”. „Țera și Camera au dovedită că n’a uitată binele ce amă făcută și totă crede că, de departe séü d’a­­prope, nici uă înconjurare nu-mi póte stinge adânca dorință d’a o vedea fericită și ,’nflorită.“ Se se bage de semn că Princi­pele nu vorbesce în manifestulă seă de câtă vădată, și forte tăreată, de colegiul»­ care ba alesă, pen’ aci elă spune mereă că Camera deputat­ion! l’a ’ntarita de represintante ală țereî, că Țera și Camera a dovedită că ma uitată , și totă crede, etc. Și d. Generală Florescu explica îndată în Cameră cuvintele Principelui: „Fără 2 Maiu nu se împroprietă­­riaă sătenii. „11 Fevruarie este m­ă doliu.“ Informațiunile în No. de astă­zi ne spună: „D. Cogalnicianu n’a scrutu nimica lespre alegerea lui Vodă-Cuza. In adeveru astăzi cu­­noscemu positivu intrigile plăsmuite la Mehedinți, de unii foștii colegi alu d-lui Cogălnicenu, spre a face a se alege Vodă Cuza, fiinda d. Cogălnicenu ministru de in­terne. Demisionarea d-lui Cogălnicinu cu trei ț­ile înaintea alegerii a dejucată pre ju­­ra Stale intriga. „D. Cogalnicanu are și avea destulă inte­­ligință spre a pricepe că alegerea lui Vodă Cuza, fiindu d-sa ministru de interne, pre nimeni altuia nu putea să compromită mai mult și de cita pro­domnia sa, prin urmare, nici că putea să patroneze seu să tolereze o asemenea alegere.“ Asia­derii s’afirmă positivă că fostulă colegă ală d-lui Cogălnicenu, și raportator^e Camerei pentru a­­legerea lui Cuza, d. V. Boerescu, „a intrigată spre a face a s’alege Vodă Cuza.“ Ecă ce­a fostă ministerială de la 16 ^Noembre! Ecă onarea și tactica politică a unora din acești miniștrii! E că Camera ce a adusă și si­­tuațiunea în care ne a pusu! Totă Informațiunile ne spună: „Vodă­ Cuza s’a făcut a sigiliula sea asto­­felia ; la drepta și la stânga unei urne este una Moldovanu și nid Munteni. Dasupra urnei corona princiară, sub care se afla datele 5 și 24 Fevruarie, D’asupra coronei uă banderolă cu Inscripția, vox populi, vox Dei!“ Asin­delű Vodă-Cuza spune că alegerea sea de la 1859 a fostă făcută prin vocea lui Dumneșică, adică a poporului, și d. generală Florescu explică, și Camera, în a­cei majoritate, încuviințeză că 11 Fevruariu n’a fostă vocea poporu­lui, n’a fostă vocea lui Dumnezicu, ci intriga, calomnia și ura a cincz­i iese individă . Vodă-Cuza spune în manifestul ă seă către Cameră, și generaliul­ Florescu repetă și explică că „fără lovirea de Stată“, fără violarea le­­gilor­ și sperjurarea jurământului făcută de către Capul­ Statului, „nu se împropietăriră sătenii.“ Principele Cuza spune că nați­unea a recunoscută bine­facerile violării legilor­ șale sperjurului și le a ’ntărită din nou, „în a­cea neatârnare“. Generaliul­ Florescu spune în acea­a­șî fii, și majoritatea Camerei aprobă, că 11 Fevruariü ira fostă „vocea poporului în a­cea neatârnare“ și n-a produsă pentru națiune de câtă „ună doliu“. Faptele și cuvintele fiind­ă destulă de clare și elocinți, se căutămă ce mai este de înregistrată în acestă săptămână. Un deputată, d. Voinov, întrebă mai de ună-fiî pe d. Lambru Golescu de este adevărată seă fiu ca frateză cu străinii din Stambulă, despre uă lege votată de una din Came­rele Statului română, despre legea reorganizării bisericei române. Mi­­nistrulă respunde peste piciură, cumă vorbesce mai totă­deauna cu Camera actuale, și Camera trece la ordinea dileî, fără se se rădice uă singură voce măgarii. Ministrulu­i jice între altele d-lui Voinov că întrebarea sea, curiositatea sea „nu este patriotică“. Ei bine, se vedemă cumă s’a ’ncuibată patriotismulă în peptură d-loru Dumitru Ghica, Cre­­tzescu și Golescu­-Lambru. Articlul­ 20 al constituțiuni e­dice : „Biserica ortodoxă romană este și re­­mane neatărnată de ori­ce hierarchia străină, păstrându-șî înse­mnitatea cu bise­rica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor”. „Afacerile spirituale, canonice și disci­plinare ale bisericei ortodoxe romane te vor­ regula d'uă singură autoritate sinodale centrale, conformă unei legi speciale. „Mitropoliții­ și episcopii bisericei române sunt­ aleși după modulă ce se determină prin uă lege speciale.“­­ Ce face treimea ministeriale, mai sus- menționată, în facia acestui articlu ală constituțiunii ? Ce face primulă ministru ș’atuncî ministru ală afaceriloră străine, d. Dumitru Ghica, și care a ’ntovărășită pe Dom­nul»­ Romani­lor ă la Li­va­dia ? La ce acte îi îndemnă patriotismulă încuibată în ale loră animii? Stră­luciții și patrioții consiliata ai tro­nului lui Carol I nu voră se spuie represintantului națiunii, d. Voinov, cea­ a ce facă. Dară cea­ a nu voră se spuie dumneloră ne o spune pa­tria­rculu. S’ascultămii­dera: „Respunsurii Patriarc­ului ecumenica de la Constantinopole către Domnule Români­lor ”, Carol I. „înălțime, „ Priimindu scrisórea înălțime! Vóstre de la 16 Decembre, amilii încetată, amu În­țeleșii ș’amu lăudata piesele simțiminte ale bunei vóstre onirii și zelulu ce aveți pentru îndreptări a lucruriloru bisericei ortodoxe din România, aduse la nerânduiala de fostulă Domnu Cuza, silindu-se cu domnesca îngri­­jire a ajunge la buna și dorita lor d resta­­tornicire. Pentru sfârșita ațî judecată „cu drepții a­trămite“ la marca lui Christa bi­serică de la noi, proiectulü de lege al­ bi­­sericei ortodoxe romane, spre aprob­re. Și patriarchală cere: „Art. I. întărirea alegerii mitropolițiiorii, adică cererea prin scrisóre domnescu, ca din vechime, pentru darea patriarchicesc î cărți de canonicesca orânduire a mitropolițiiorii Ro­mâniei, după legiuita lora alegere din țară.“ „Art. 3. Presința ministrului laică, ne­­fiindü basată pe nici unii canonii, aréta ne­­’neredere din partea unui guvernă pentru nu corpii săniiî și iubitorii de legi cum­e este sinodulö.“ Art. 7. Nu primesc­ Patriarh­ală aprobarea guvernului la tote oțărî­­rile Sinodului. Art. 13. „Nu se­dice nimica despre a­­­șer­area definitivă a mitropolitului­­ prin carte pdriarchicésca este dore de adăugații. „Domnitorulu, comunicând prin scrisórea sea resultatului alegerii din țară, va cere de la Patriarhhă carte patriarchicescă, pentru canonicescă așocare a Mitropolitului.“ Vomă publica întru­nită din no. vii­tare întregă epistola prin care Patriarchu­l respunde dacea­ a a Dom­nului Romăniloră, căci astă di­spar­țiulă ne lipses­c. Este d’ajunsü în­­să părțile ce reproduseră mă, ca se versă ori cine că patriotismulă con­­siliariloră Tronului constă. In a consilia pe capulu Statului a corespunde dba dreptulu cu străi­nii pentru cestiunî din întru, carii privescă numai pe Români, și pen­tru carii, în ori ce casă numai mi­niștrii potă vorbi și scrie: In a consilia de Capulu Statului a supune legile votate de Camere la desbaterea străinilor ă sale supu­ne Elă ensu­șî, prin epistole d’a dreptur ă ale sale. Așia dură violare a constituțiunii, violare a drepturilor­ nóstre națio­nale interiore, și punerea în res­­pundere d’a dreptur ă a Capului Statului. E că actele patriotice ale nouilor­ dinastici. Situațiunea den­ fiindă, credemă, destulă de lămurită, și spațială lip­­sindu-ne astă-riî cu totul și, închiă­­iămu, cjicândă astă-șli cea-a ce Și­­serămă și ieri, rl­cendu astă-Și ca și ieri, că singărulu mijlociu pentru a vindeca zealu, a curma pendulă­, este: a pune în lucrare cea-a ce­a șlisă d. Brătianu la banchetălă co­mercianților!­: „Se ne esercitămă drepturile și datoriele, și se nu mai facemă cumă făcurămu în trecută, căndă îndu­­ramă în tăcere tote jafurile și stri­virile ș’apoi întru-­rji na sculămă, resturnămă totă ș'apoi ieri­ ne cul­­cămă.“ A sosită timpulă se dovedimă că scimă se ne mănținemă drep­turile și scimă se ne’mplinimă da­­toriele. A sosită timpulă se dove­dimă că suntem a uă națiune, și trebuie s’o dovedimă cu atâtă mai cu semă, cu câtă Austria veghieză și lucreză. Ni se spune acumu, la 6 ore sera că ni s ar fi trimisu de la Craiova să de­peșă, de d. Stolojanu prin care ne spunea. Colegiul îi alu ÎV-lea a alesu din nou pe d. Ion Brătianu în­­ contra­candidature! Îu­ Cuza, susținută de dinasticii dileî. N am primită nici pen’acimiu altă de­­peștă de la Craiova, de cătu cea publi­cată mai susu, denunțămo dern cea­a ce ni se spune pentru ca se fa­cem­i­ se tri­umfe adeveri lu­­nare a materieloră ce făceai­ subiec­­tulă acelei cuvântări. Ea a fostă lungă, fiindă­că am îmbrăcișiată într’u­ singură confe­rință uă materii atâtă de vastă și nouă. A fostă pucină coordinate în părțile iei, căci am fostă nevoită se recurgă numai la slaba mea me­­moriă, ca se-mi aducă aminte fapte și oservațiunî culese în timpă de mai bine de doue­șteci de ani în­­tină mulțime de autori vechi și noui. Déri­­o se-mi oservî, d-le Redac­tore, că la vârsta mea nu-mi era iertată prin pre multă zilă se-mi facă de urîtă cu aceia, carii avuse­seră buna voință se vilă se m’a­­sculte. Asia este­ condu­­nsă aîspi simp­­limintele de durere ce nrnă coprinsă la tristură spectaclu ce mi-a înfăți­șată societatea din capitale a Ro­mâniei, ai înțelege că vârsta nu era putută scuti d’acesta greș să. Intradevăr­, domnule Redactare, am simplită mai toh! acea durere ca la 48 și de la 53, cândă ana versuză invasiunea armatelori­ străin,e.. căci este mai ucidâ forță pentr’uă societate invasiunea pasiuniloră mîr­­șiave, de câtă chiară a armatelor­ străine, fiă cele mai barbare. M’am­ dusă în dealuru Mitropoliei­otărîtă se facă apelă la tote partitele, la tote fracțiunile, la tote înperechiă­­rile, ca celă pucină în privința ne­­voiolor­ naționali;'în facia penele- ’ soră d’afară se-și amorțască' pasiu­nile, se uite serele,­­ se-și înfrâneze poftele, și, cu ori ce pre­țiu, se ’n­­locuiescă ambițiunile personale prin ambițiunea naționale; ensă clamprea, vuietulă intrigeloră, ah! calomnii­lor fi, înjurăturele ș’asaltură la pu­tere mi­că înăbușită vocea și h­ram scoborîtă din acelă deală, unde uă­dinioră se sevîrșaă tote fapte cele mari naționali, cu inima sfărîmată, dera nu și descuragiată. Ș’atuncî m­i-am­ glisa: Decă vieța nu mai este în dealul­ Mitropoliei, decă sufletulă României, scârbită și elă de cele ce se pe­­trecă, s’a retrasă d’acolo, elă trebuie ea să se fiă aiurea, trebuie se fiă în națiune și mai cu osebire în luna generațiune, care este chrămată la rândul ă­i ei se ocrotesca, se întăre­­scă și se marescă patrim­onială na­ționale. Deri! care este acelă pa­trimonii!? Cine ni-lă înfâțișază? Monumintele trecute, rădicate pe teri­­toriul­ României? Nu. Luptele­­ sil­­nice pentru apărarea esistinței națio­nale n’aă dată repausă Romăniloră spre ale rădica. Analile naționali? Ele au fostă spulberate și câte ne au remasă nu suntă de câtu ale timpdoră de decadință. Chiară lup­tele eroice ale Moldoveniloră și Mun­­teniloră pentru apărarea principa­­telor, în anii XIV, XV și XVI se­­­clu, sunt­ înecate în luptele pre­­tendinților, la tronă, în luptele boie­­rilor­, lupte provocate de setea de putere. Ințelegă, d-se Redactare, că noua generațiune, multă mai cultă de­câtă generațiunile trecute, se simplă că i se strînge inima de durere, cândă caută se-și de sema, de na­ționalitatea română în pretinsa nostră istoriă naționale. Înțelegi­ chiară momentele de des­­curagiare, ca acele în care se pare­­ a fi astă­­ ji societatea noistră. Ună --------------------------------------------­ D-lui Redartore alu f­iacului ROMANi TILU Domnule redactare, Aî esprimată buna voi­tare dorin­ță d’a publica în Romănulu cuvân­tarea mea la Ateneă, „asupra origi­­niloră Romăniloră“. Profită derű de a­­cestă bună voință, însă, ca se-ți dovedescă sincera mea recunoștință, voți­ profita cu discrețiune, asta­ íelü în­câtă nu cu dauna sjlariului se se facă acestă publicațiune, mă ex­plică . Gurăntarea mea a fostă lungă, pre lungă, prin urmare fatigante; însă, cee­a ce a făcut'o și mai greă de mistuită a fostă pucina coordi­

Next