Romanulu, iulie 1870 (Anul 14)

1870-07-31

006 potă esecuta planurile și scopurile reservate. Și ore se nu fie acestea uă cursă întinsă contra națiunei ro­mâne? La acesta lăsămă se res­pundă onorabili! cititor!, din parte-ne ne mărginim și a face apela la pa­­triotismul­ confraților­ noștrii de dincolo de Car­păți, menționându-se că politica guvernului Iepurenu duce patria Românilor și în abisală pezi­­ciune­ și distrugere!. Credem­ că e timpului supremă ca România se aibă vă­dată unai guvernă­tare, patriotică și romănescă, pentru că numai asta i se pote asigura rolulă ce -i este destinată a­ lă juca în con­­certulă statelor­ europene. Ascep­­tămă ca totă Românulă, fie acela de ver-ce partită, se’șî întindă mâ­na frățescă, se delature tóte pasi­unile de partită, și idolulă lui se fie : Patrie, Națiune si Romanismu­l“ 7 $ 9 sa tre ” ’a câmpulu francese, la prima oca­­siuna favorabile. ReehiscSsiunile de cas­­ă, causată un mare b­ritațiune printre locuitorii de la ț­r­a in Prusia. Un mare femete este aprope a-u se ivi la unele ți­nuturi, decá resbelulü va tin­e mai mu­lte două lună. Banca prusiana a dată dija 3­00,000 ta­leri pentru ușturarea sortei familielor, lip­site de susț­inetoriî loră, déru acesta suma nu e djibícö, la comparațiune cu numărului familiilorü reduse la cea mai profundă să­răcia. (Corespondința Slavă). TELEGRAMA Viena, 11 Augustu 1870. Redacțiunii diarului „Românulu“ CoraitatulO centrale, pentru serbarea de la mormêntulu lui STEFANU CELU MARE, decise — ladă cu situași­unea critică actu­ale — amânarea festivității din 15 (27) Au­gust­ 1870, pentru 15 (27) 1871. Președintele comitatului, N- Teclu După scrie date ca positive de către or­gane occiase ale guvernului prusian­, mi­nistrule de resbelți ale Ungariei, d. Szende, a fost o chiamata cu mare grabă la Viena. G­eneralul­ Klapka a plecat­ la Pesta unde speră sa aibă une comandamente, décá even­im­en­tele are feri și pa Amina i ros iveni. înarmările in Italia sunt­ grăbite cu cea mai rare ’nsuflețire. Comandorul­ de Lucea directore generale de materialuri la ministe­­riulu de marină, a plecat­ de la Fiorenza la Spezzia, cu scopa d’a acetiva pe câte se poste mai mult. Înarmarea flotei. Se prepară mobilisirea a țiece divisiuni Ele vor­ fi ’mpărțite in trei mari corpur de armată, cu ui divisiune de reservă. Co­mandam­entulu superiorii aiti acestora trei corpuri va fi ncredințatu principelui Hum­bert. S-a răspândit a scomptulu la Londra ca SKteiuDe­a parlamentară va fi prelungită pănă la 12 August­. Diab­ula Times ț­­ce că ordine au fost­ date ca tote bateriele artileriei regale de la Woolwich sp­re gata se merga la diferite porturi ale Mediteranei spre a contribui la formarea unei armate de observațiune. In același tim­p, aflamă că departamen­tală de resbelu­s primite de la Admiralitate uă comunicațiune, care t­nde a face se se indrepteze fără întăriplare spre Malta tote ce este necesarii­ armării flotei de la Mediterana. Legiunea americană, despre care se vor­­besce de câte­va zile, a dobândiții definitive, după le Goulois, autorizațiunea d’a se or­­ganisa. Se va compune din 500 omeni, toți Americani, afară de comandantele șefa, care va fi Francesa și numita de către ministe­­rium­ da resbelü, de care va depinde legiu­nea, numai pentru operațiunile de resbele. E­a va forma partea celorll­alte corpuri fran­cese pe cale de organisațiune și care nu se secundeze Intr’una moda atâta de folositori) armata imperiului. Polonesti din Posen nu vor­ fi ținuți a lua parte ’n acestu resbelu, căci e tema ca cu cumu­ va s’o­­ ntorca pe fóia cea­l­altă și spiarulu oficiale francese publică urmă­tórea notă : „Governulu a decis­ că pașaportulu va fi CrTulü, in timpulu revicluluî, de la orî­ cart ruletoril, la ori-ce naționalitate arü aparține, ca sa esă din Fran­ța sau ca se pătrundă pe D­ritoriulu imperiului. Acésta decisiune nu e de locu aplicabile și la supușii State­lorii actualminte ’n resbelii cu Francia, cari nu vor­ pate că­ etari în lotru iü imperiului, de câta în virtutea autoriațiunii speciale, liberata de ministerial­ de interne.“ Vă depeștă cu data 3 Augustu stilu nou, din Paris, către Cores­­pondința Slav­e, se esprime ’n ur­mătorii termen!. Uă notă a ambasadorului francesü la Co­penhaga anunță că principele Carol de G­utke­­bourg s’a intorsü in misiune sânge regele Danemarcei, fratele seu, ca­re-î ofere, din partea Prusiei, restituirea Slesvigului până la Eider, adică totă partea danesă, și pe lângă acesta Duppe! și insula Als, totul­ cu con­­dițiunea unei stricte netralitățî. Regele Christian a convocată unu consiliu de miniștrii în care aceste propuneri au fostő desbătute. Toți miniștrii stau pronunțații pen­tru refularea imediată a proposițiunilor­ pru­­siane. Danematka înțelege a ’șî reserva liberta­tea­­ facțiune. Asta­ fdu a fostu respunsuiu dusu la Birlia de principele de Glucksbourg. Ua alianță S’a­mebiriată definitivă Intre Danemarka și Francia, la prevederea unor o­are­cari eventualități, și Francia s’a logogiata a nu tracta da pace mai nainte ca Dane­­m­arka se da fi fosta pusă ’n posesiunea te­­itoriului de care a fostu despuiată de Prusia. Oă altă depeștă din Dresda, cu data 4 Augustu, relateză : Două convoiuri pline cu răniți au sosită ațjt diminuță. Aceștia sunt­ victimele aface­rii de la Saarbrouck. Acești răniți, în numera de 400—500 aprópe, au fostü transportați a spitalulu militară. Asta­ sérá va sosi una alta convoiu. 8e­silescu s’ascund­á pe răniți și se ’i lm­pedice d’a comunica cu publicul­. Vă depeștă din Roma, cu data din 29 mn­i., anunță ca patru­spre­zece oficiali fran­­cesi ați părăsiți­ servițiulu Papei; oficia­lî germani facü și ei asemenea, dérü Bivarez îî mai cu deosebire parți cei mai grăbiți a­r­­ intra in țara lora. ROMAN­UL­U 3I IULIU 1870 Certele ziarelor­ românesce din România sunt­ urmărite La Transilvania cu atențiune incordată. Omenii, caii pene aci n'au mai prinsă fo­c românescä In mână, citescă a­­cumi­ romănesce chiar­ și cu ajutorul­ dic­ționarului. Tóta lumea stă în mirare, cândă citesce, că d-vostră in b­ ani ducă totu nu ați fost, ia stare de a reiarma pentru eventualități, în care se fii’ sili­t a ve apăra neutralitatea. Se afli însă și ómeni, cari starea d-vostră de neapărare o atribuie d’a dreptulu lipsei de curagiu, de spirite ostășescă și acelei pol ilice bizintine codaldă, ai cărei repres'n­­tanțî și adepți își iubes­c do­uă miiă de ori mai m­ul­e viața și averea lorii, plăcerile frivole și com­­iditatea, de câtă patria, nați­unea și astariule, pentru că ori cânde este vorbi de apărarea acestor­ bunuri supreme, i­i­lotodetina recurgă la ajutorul­ brad­eloru străine , n’aö curagiu de a înfi­unta nici mă­­caru pripria lovitură. Din fiarele de la Pesta veti fi vedjută ci ministrulü com.­ Andrassi, după petrecere de mai multe i­ile în Viena, g’a re’ntorse la Pesta, fórte Îngrijite, a țim­tü ín dietă uă ședință striase secretă, în care a descrisă pe largă înfricoșata situațiune. A^î mai văzută ierășî că sesiunea dietaie se închise ca ieri și că astăziî se deschise Îndată sesiunea an. 1871, adică camerele Ungarii­? s’au pusă In permaniță; sau votată credite nouî pen­tru armată și miliția (Landwehr) care se eserciteza necoptenite, era numeruta miliției este, după însuși descoperirea făcută de mi­­nistru, de 130 mii. De cândă s-a­tiu­ Jle ședința secretă dié­taié in Posta, familiele nobleței se tragă de la moșii (de la tară) pe la orașele mari. Parola de Joi este dată asta: „Prusia v-a face de sicura invasiune, astă dată ensă d’a drep­­tură în Transilvania, și asta ținuturile dintre Bucovina, Transilvania și Moldova vorö­­ da primul­ teatru scenelor­ celoră mai sân­ge­rase. Sașii și Germanii din Transilvania se ca­limra pe­ficia pentru Prusia. Maghiarii ge­me­nă a­fl atăt­ de amețiți, în­câtă nu miî sciu ce facă și ce vorbască. Nemesist­ă. „Nesce Frances!, scoși afară din ducatul­ Bade, au avutö se sufere tractiv­ din cele mai nedemne pene la fruntaria elvețiană, unde au fost­ conduși Ia lanțuri. „Mai mulți au fostu prădați de bagage și siliți se plates­ă câte 24 creițari ca chiria pentru ncl­isórea m care erau adăpostiți în contra violințeloru popor aliunii. „Unii pre­ care numérü d­e desertorî pru­sian! au fostu îndreptați ln spre Tours, unde au fostu Internați.“ Stefa­n Tiirr către cornițele de Bismarck. Escelentâ. » Ve aduceți âncă de bună sema aminte de dilele de 10 și 11 Iuniu 1866, in cari discul arâma împreună dispre eventualitatea unui resbelü Intre Prusia și Austria. Era décá aducerea aminte ari­ fi slăbită intru câtu-va, apoi ’raî iene voie de a veni in a­jutorul­ memoriei escelenței vastre, repro­­ducéndü ore­cari detalia chiarü In privirea locului la care s’a intemplata acea convor­bire. Memoria se destepta adesea íntr’una modă admirabile prin asemeni detalie este­­m­are și prin numirea unui loc­ cunoscute, care din Intémplare stă in legătură cu con­vorbirea. La 10 Iuniu 1866, sora, avui ofersa de a ve vorbi ln camera de lucru a escelen­­țieî vostre, era la 1 i Iuniu petrecurumü împreună uă oră în grădina escelenției vo­stre suptă, una arbore. Ereațî forte ingri­­genta asupra resultatului resbelului ce avea să íncépa. ’Mi Miceau­: „Ab!­déca are vré impératulu Napoleone, resbelulu are fi pré ușiorS pentru noi; Impératulu arüi puté lua ușiore Belgia și chiarü Luxemburgulö, și are regula marginile Franciei. Ami­ propusu tóté acestea imperatului, déru elu nu se invo­­iesce la acesta. Déca veți merge la Paris, spuneți, vé rogü, tóte acestea înălțime­­séle principelui Napoleoné. “ Acestea le manifestarăți escelența vóstra în fața mea, in sjilete de 10 și 11 Iunie 1866. După resbelu, io luni Februariu 1867, intorcêndu-me ei­ latr’uă misiune în Or­inte, vorbii séráfi cu d-vóstrá, arĕtându-ve opiniunea mea că unitatea Germaniei numai atunci s'arü puté realiza, cându Prusia s’arü decide de a urma esemplulu lui Cirolü- Albert, care la 1848 numai desfășiară stin­­dardulu naționale alt­ Italiei, dândü țărel­uă constituțiune liberale. Démü noi vedeme, adăugai eu, cum e că Prusia desfășiară pre­­tutindene numai stindarde prusiane, și cum că da confederațiunei uă constituțiune, care e mai puțină liberale de câtă ori­care din constituțiunile țezeloră nemțescî. Escelența vostra ’mî respundeau­ că tóte acestea ereau adevérate și cumu că veleită­țile de bonusificare, cari distingă guvernul r­e­gelui Wilhelmü, suntu deplorabile, dérit cum că escelența vóstra nu aveau­ puterea de a Îndrepta totu ce a causatu regele și partitura mare prusiana. Vorbindu despre Austria, ea d*sea cuma că acésta putere va face pale Unguriloru asta­felu de concesiuni, cari arți putea răs­punde dorințelor și țârei. Escelența vóstrá ’ral răspunserăți câ vS îndoialî despre acésta, și apoi adăogarăți : „Austria lucreza pururea pentru Prusia. Considerați tract­ulți de Gassein precurați și cele de Nikolsburg. Austria pă­răsi pro aliații sei, și -mi dete mie ocasiune de a închiria alianță cu denșii. Fiți convinși că, daca concesiunile austriace nu aru mul­țumi­t d­e Unguri, ea voiu face totu spre a ajuta patriei vostre, ca se-și câștige deplina sea independință, ba voiü favorisa încă și lățirea Ungariei spre resim­tü.“ Eu ‘mi luai voii de a respunde Escelen­­ței vóstre că Ungaria nu are nici uă vele­itate de cu cerințe, dorü că ea are trebuință, pentru securitatea sea, de restabilirea Polo­niei, prin care s’arü da uă satisfacere acelei nobile țeri și din partea Prusia m­­orü. Esce­­lența vóstru ’mi respunserăți la acesta, cumu­ră Prusia e gata a face raultü pentru Un­garia și pentru țările de la Dunărea-de-jos­, dorü că despre Polonia nu póte fi vorbă, din causa ci Prusia nu se póte lipi de a­­m­iciția Rusiei. Excelența vóstrá venitățî tn cursulil convemțiunii a vorbi despre vivaci­tatea jurnalelor­­ francese, asupra cărora vă plângeați, și apoi adăugarăți: „Cu Franța voiü *e trăiencă la amiciții, și nici de cum nu voiți resbalț cu Francesii. Noi avem­ de a mulțămi cu deosebire împăratului Napoleon succesulu armelorü nóstra in a­­nulu 1866. Impératula, prin neutralita­tea saa șî prin purtarea sea cea reală, pen­tru care n’a cerută nici uă compensațiune, a facilitată planul­ nostru de resbelü ; chiarü pentru aceea suntü gata de a sprijini Franța întru tote. Déru aci tu Berlin trebuie ae fla cine­va circonspacta , pentru că du trebuie a speria pe regele nostru. Era déca imparatulu Napoleon arai voi a manifesta ía scriso vruă dorință era­ care a sea, apoi eu iéa asupra mea de a realisa dorința ssa in câtea fun­­da­­ ji­e. Spre exemplu, déca vré se anesezi Luxemburgul, creeze­ șî că partita francesă in Luxemburg, care se cere unirea cu Francia. Din part­.’mî nici vomu cerceta déca acésta unire se cere de adevă­rata majoritate a populațiunii, nu vomu accep­ta in tăcere faptulu indeplinita. In cata pen­tru Belgia, amü­disü adese și o mai repetă, impératulu Napoleon se ocupe Belgia ; și, décà une guverna óre­ tare s’arü rădica cu Împotrivire, noi îî vom­ fi opune baionetele nóstre. “ Escelința vóstra scie cä eu amil repetitQ aceste cuvinte imperatului Napoleon­, vinde­m că eu v’ame scrisă despre a­­sta, supt a­­cea adresă pe care escelința vóstra cu m­â­­nele proprie o ați așid*til In portofoliul­ meu, și pe care ea o pastreza cu 'ngrijire. In acésta scrisóre a mea eu ebiämama lua­rea a­minte a escelințeî vóstre că, deva Prusia vrea se aibă amici la Francia, ca se probeze, prin purtarea "î, că scopul­ politicei séle este uă Germanie liberă, ere nu mili­­tarismulu prusianű. Concesiunile făcute de Austria ungurilorü erau importante, marea majoritate le-a pri­mită cu bucurie, și eu însu­mi, când a îmî revedil patria, in luna Sepe­mbre 1867, după un d­esiltu de 20 da ani, m'ama con­­vinși) ca marea majoritate a Unguriloru era împăcată sinecram­ente cu monarcult scai. Puțind după acesta mă dusei la Constanti­­nopole și daci la Belgrad. In acesta din urmă orașă întărit la consululu Italiei, ca­­vilerul al Slovasio, pe consulele prusianű, d.1 Lothareau și pe președințele Senatului săr­­bescu, d. Marinovicî. Urmă uă convorbire politică , la cursul­ acesteia, consulele pru­­,i­siane, întorcându-se către d. Marinovicî, ruse­­ că Serbia trebuia se se pregătiască cu mare energie, pentru ca la cea d’ântăiu ocasiune favorabile se treca Dunărea și Sava, se lé Croația, Bad­ea și Banatulu și Să vie întra­­jutorulu Prusianiioru, cari voru merge prin Bohemia asupra Vienei, pe cându pe de altă parte voru înainta Rușii. Bară din partea­ oservaiu d-lui Lobare^u că cuvintele séle îmi dedeau multa de gân­dită, și că s'ara părea că’n Berlin s’a schim­­cu desevărșire planulö resbeluluĭ din 1866. Ce e dreptu, consulele cumü [d'a da una altu prusiana, cerca a­­sem­ne vorbeloru séle, dérü din ce la ce se incurca mai multu. Era după ce remusciü singurii cu președin­tele Senatului serbescö, d. Marinovici m’asi­­gură că nici uă dată Serbia nu se va lăsa a fi împinsă prin aciiările prusiane la ’n­­treprinderî atâta de cutizatóre, mai ales­ că Serbia ține multa a românca ln emicie cu Ungaria. Ea­b servai la acesta că interesulu am­­belor a sterî, ale Ungariei ș ale Serbiei, cere ca ele se remâne la cea mai deplină armonie, și că eu trebuie sa bine-cuvânte­zü fericita Întâmplare care’mi descoperi uă bu­­cată din planurile prusiane, cari suntu in stare d’a me desface cu desăvârșire de tóte simpatiele mele prusiane. După tetarcerea mea din Oriinte, in luna Octombre 1867 navraî aceste incidinte (­ore după obiceiulu mea ila­tasemnasemn la no­tițele mele) ore d­­ora amici și compatrioți. N’aveamu nici de cuma intențiunea d’a vorbi despre tóte acestea la publice; déru, după ce văd­O cuma escelența vóstra in descope­ririle ce ați facutu meși-vă și cu deosebire prin publicarea tratatului Benedetiano, vreți se vă arătați ’naintea lume! ca una inocinte, apoi el consideră ca une resbelü onorabile trimiterea către escelența vóstra a acestora mici suvenir­, pa calea publicității, la care ați fier 10 apait). Ungaria d­ore­sce fierbinte as vedi Germa­nia liberă și mare; ânsă Ungaria nu Se va lăsa nici uă dată educe­ro Încurcături de către Prusia, amică intimă a Rusiei. La cea dântâiă amenințare, Ungurii se vor­ grupa în jurulu monarhului lorü, ca un dium da pericola, supta Maria Tereza, spre a'și apăra patria. Stefan Tnrr. CORESPON­IA PARTICULARA A MffiMAMBMJI. Din Transilvania ni se scrie, cu data din 7 August, următorele l­ăttimai în Monitorulu universale um­ătoarele: Aflama din sorginte sicură ci principele Antoniu de Hohenzolern și fiulu séu, prin­cipele Leopold, se află in completă disgrație la Berk­off, pentru cuvânture ca o renunțiare la tronulu Ispanicî. renunțiare consimțită de dănșiî. D. de Bismark arti fi imputată chiarfi, în termeni forte vii principelui Antoniu ca fosta, prin precipitarea sea, causa că Ispania s’a pututü desface de luptă și ca8ta­fela dănsa, prin chiarü acesta, a permisu Franciei 58 puse pe Rhina cele uă sută de mii de omt­ni, cari i-ar­ fi fostu necesari pentru a păcii Pirineiî, décá candidatura principelui Leopold arü fi fosta minținută. D. de B sraark e­ssu­S-folü dù disperatü da neutralitatea Ispaniei, basată pe aceste renunțțare, la câtă a facutu sa sa retragă ori-ce comandamente militară de sub ordi­­nile principilor. Antoniu și Leopold de Hohenzollern. TELEGRAMA Brails. 11 Augustă, 1870- D-luî ministru de financie, s­ui co­pia diariului ROMÂNULU. Drăgulinescu, subprefectu­ra Vădeni, sub­­casiere în trecut­, a delapidat­ suma de ei 622, recipisa dată primarului mai mare și mai mică suma încasată la tesaurii. De­­clarațiunea primarului comunei Osman p­as­­tografiată. A delapidată încă lei 865 prin falsificarea cu lăsături a debitului și credi­tului comunei și subcasieriei. Amii protes­tată casiarului la 28 iulie. Ieri napte Dră­­gulinescu veni in Osman cu banii pentru a-i înapoia și a șî sustrage actele; acesta s’a re­­fugiza, pentru a că­ ța a ordonată a-mi di-

Next