Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-24

ANULU ALU PATRU-SPRE­ VEDELEA Adminiatrauisman in Fftaagitűü »oman, Mo. L­­ H^daoifu­me* strada Qoirea Mo. 42. SAMBATA 24 BRUMARELU 1870 VRESCEȘI VEI PUTE abonamente l. n. L. n. On fl anü .... în capitale 48 districte 58 Sese luni . _ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 m lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele íncepu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplari 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Aus­tria și Germania trim. fl. arg­. 7. aus. 7 ANUNTtURI L. b. Linia de 30 litere. .....................— 40 . Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE V­ORU ARDE. — REDACTORI EUGENIU CAIUDA. LUMI VIEZA­ TE ți VBI PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In B­u­c­u­r­e­s­c­i, la Administrațiunea­­ Ziarului In Districte, la corespondințiî sei și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrad­e Rue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunț­uri: La d-il Drain, Thomas et D­ie Rue Lepeletier, 23. LA VIEI ® A Pentru abonamente: La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasensten et Vogler, 11. Neuermarckt DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciulu privata ale Monitorului). VERSAILES, 1 Noem­bre. — Zgomotele incapolata de Gazeta-Bursei , din Berlin, (edițiunea de sér3, din 31 Octombre) și re­lative la uă tentativă de an­­utate Io contra regelui Wi­lhelm, cu care ocasiune ministrul­ de re­belii de Roon ar fi fost ranite, sunt­ neadevărate și de pură inventune. VERSAILES, 2 Noembre. — leri, la amétsa, Thiers a avutü uă conferințță cu Bismark, ce a duritü trei ore. éiji-diminépi s’a ținuțit la Regele unu consiliu de re sbely, la care Bismark a asistato. La amé<jo­uă altă con­­ferinți a avutu locü Intre Bismark și Thiers. BERLIN, 3­1 Octombre. — Se vestesce de la Florenza, cu data de 30 Octombre. In­ dependința italiană publica testűil unui estrad­o din epistola ce d. genardi a adre­­sata regelui, felicitându’lü In numele séu personale și In numele guvernului francesc pentru liberarea Romei și conservatiunea de­finitivă a unități italiane și esprimă admi­­raț­iunea sa pentru ordinea și energia ce au presidata la realisarea acestui faptu. în de­­pendința italiană publică asemenea și res­­punsuri din 26 Septembre ale d-luî Vis­conti Vinosta la acta epistolă prin care, mulțum­indu d-luî Senard, dte că cabinetulu italiană, implinindu aspiraț­iunea naționale, a servitö In același timpu causa generale a civilisațiun­i și a progresului. Bucuresci, 4­23 Brumară Brumărelfi Circulă vultRulu ca unu fiu de 25 de zile ar fi suspinsă oribilulu macelu din f­rancia, sau că celu puțină d. Thiers ar fi pri­mită condițiunile armistițiului și re­­mâne ca și guvernul­ apărării na­ționale se se pronunțe. Dămă acesta scomptu suptu tóta reserva, pentru că ni s’ar păre în adevera strania d’a se’nchiria unü armistițiu în urma declarărilor­ fă­cute atâta de Prusiani, în <^iab­ula loj­a oficiale, câta și de guvernul a apărării naționale, prin vocea in­spirată a geniului Republicei fran­­cese din 1870. Ne abținem­ déja astă-șli d­e emite cugetările ce ne desceptă inchiria­­rea unui armistițiu, până când o vomă vede confirmată să d­ea în­­chirierii definitive. Evenim­entul­ de la Târgoviștea— cară se dà numim, asta­fel, prin sensațiunea ce­a produsă — ur­meză d’a ocupa, cu impresiuni di­ferite, întrega societate și prin re­percusiune întrega presă. Apreb­ările nóstre au provocata deja doua article în șl­amiului Presset, afară de primula furibundă mani­festă, la care amă avută de­ja ono­rea d’a respunde. Nu credemă că este nevoie d’a posede arta divina­­țiunii, pentru a spune că cele două din urmă article și mai cu sema ultimulű, cu tóte că e multă mai mo­derata în formă, nu este produsul­ acelei­așî pene, care a scris­ pr mulü articlu. In acesta, de­și d’uâ ivolință ș’uă desperare estremă, a­trăgea cela puțină atențiunea discusiunea, avea uă însemnătate, și și încă forte mare, cândă ne făcea se presimțima crima ce verdictulă jurațiloru de la Târgoviștea făcuse se se mediteze. Acesta articlu me­rita respinse, l-am discutată, și spe­ră­mü că Pressa nu va ave a se plânge de violență și necuviință din p­arte-ne, nici chiară d’acele cuvinte puțină curtese, prin cari, cu tóte silin­țele lăudabile ce face pentru a se ține în marginele parlamentarismu­lui, nu se póte opri d’a ne săgeta. Ense ce se pote respunde ulti­­miloră articlii, cari nu suntă «le câtu uă forte palidă reminiseniță cu variațiuni a primului articlu ? Ce se póte respunde, spre exemplu, urmă­torului pasagiă luata între altele: „Asia dâră nu vedemu în ce ?noi suntelă mai violenți de câtă „Românulu', și elü numesc o crimă „faptele din Ploiesci, ca și noi. Di­­nferința între noi, este numai că „Românulu se estasiazi înaintea „frumusețea acestei crime, și admi­­­ră pe jurații cari aă legitimatu-o, în vreme ce noi, ne indignămă contra crimei și contra celoră „ce legitimeză crima.“ Amű are ce discuta, când ă scrii­ KiVMö in'll "ínL |/\1aciiS cela puțina —nu voi să se banuime buna credință — că diferința în­tre Românulu și Pressa nu este de­locă acea­a ce­a văzută d­lui, ci că noi, recunoscându că crime S’au comisă la Ploiesci, demonstrămă că numai guvernulu, numai puterea e­ a comisa și și-a primită pedepsă prin achitarea vutimelor­ sale de către juriulă din Târgoviștea, pe cândă Pressa, din contra, pretinde ă crima a fost a «omisă de către cei ce nu mai putură suferi imfa­­miele și crimele puterii, și e desperată că juriulă n’a adausă ș’uă condam­nare criminale asupra victimeloru puterii. Șefi c­ombătută Pressa credin­ța nostră, respundeam fi, căci aveamă pentru ce respunde, énse cândă merge pen’a pretinde că noi recu­­nd scemă că acuzații puterii aă co­misă în adeverG uă crimă, ce mai putemă ave de «jisu ? Pressa pretinde apoi că noi „rău­­„durau și márimii pe criminali, toc „mai acuzau după achitare, eră „mai nainte ne lepădamă de tóte „și de toți.“ Aci permite ni-se espresiunea: ni­mică nu pate fi mai puțină adevă­rată de­câtă cee­a ce spune Pressa Noi ama deplorată și deplor­amu, ama reprobată și reproba mii nefe­ricita imprudicță și lipsă de matu­ritate de la 8 Augustă, care n’a servită atunci de câtă a da încă câtiVva timpu putere unui regime cu totulă decăzută, ș’a-i da protestu se com­iță crime și torturi și mai oribile. Acesta énsé nu va se clică că n’amu dorită din inimă, c régimélé se’și se pedepsa pentru ca disperată răbdarea Ploiesceni­­loru; acesta nu va se a fică că nu trebuia se simă fericiți d’a vede că consciința juriului de la Târgoviștea a descoperită pe adevĕraturi cul­pabile ș’a înfierată pe puterea cri­minale, care provocase prin desfi­deri necontenite răbdarea Ploiesce­­nilor, pân’a face pe câțî­va dintre dânșii se comită apă acru, lipsită de prudință și maturitate, énse res­­pec­tabile prin nobila indignare care l’a inspirată. Și cu atâtă mai feri­ciți suntemu, cu câtă ânsuși Pressa de acli mărturisesce că jurații târ­­govisteni au erau amicii nostrii po­litiei. Pentru a da cnse uă ideie generale despre esința articilor, Presset și despre argumentele ce natural min­te li se opună, se reproducemă ur­­mâtorulă pasagiă : „Noi amă întrebată în revista de „ alai tă­ieri, ce s’a făcută la Ploiesci „este sau nu uă crimă? Cei ce co­­„mită uă crimă, trebue s­ă nu pe­­­depsiți ? Judele ce achită pe cri­­minală, sciindü că a comisă crima „este s­ă nu mnă­reă judecătoră, ună „judecătoră nedemnă, care ofenseză „legile divine și umane, și care dis­ Acesta este tema variată și răs­­vartată a ambiloră articlii, și Pres­sa caută a insinua că noi ne­amă ferită d’a respunde acestoră între­bări, pe cari le pune din m­oă îna­inte pentru a se pute feri d’a res­punde la întrebările nóstre, relative la crima unei lovituri de Stată. Ei bine! se mai respunde mă vă dată! Se­­ ch­emă: Da! Au fostă crime la Ploiesci! Ceră criminalele a fostă regi­mele , care a disperată Ploiesci! prin două ani de neauzite crime și persecuțiune. Da! Cei ce comită crime trebu­­iescă pedepsiți! Și juriul­ de la Târgoviștea a fostă la ’nălțimea cestiunii ce se presinta ’nainte’i, deosebindă și pe­­depsindă pe adevăraturi culpabile. Da! Judele ce achită pe crimi­nali este ună jude nedemnă și cri­minale! Acesta a jerutit-o ș’a simțitu-o bine juriulă din Târgoviștea, și d’a­­cea a achitată pe victimele îndelun­­geloră provocări ale regimulul și­ a condamnată prin urmare pe regime, adevăratulă culpabile. Respuns’amu în fine la cestiunile ce ne tace? Este mulțămită Pres­sa?. ... Nu! Ei bine!.. se ne punemă pe teză­­mură pe care este ea, și voiesce se fimă și noi, se admitemă că crima a fostă comisă de acuzații puterii și că n’a fostă nici uă provocare, nici din partea regimelui, nici prin depește­­ false din Bucuresci unde d. Iepu­­renu vorbia ca I. Brătianu la tele­grafii cu toți Roșii din România, cu toți principalii, celă puțină. Ense chiar în acestă casă crima este politică, era nu ordinară. Diferința e imensă — legiștii de la Pressa trebuie se scie­ . Se scie asemene de totă lumea că criminalii politici de a­ fi, condamnați și chiară uciși potă deveni martiri nemuritori, ba chiară sânii, mane. Și Cristă, după Farisei, era ună criminale politică, care voia se restórne regimele și societatea, și ca criminale politică a fostă judecată și răstigniții. Ce probă mai măreță și mai sfântă des­pre valorea ce trebuie a se d­a acu­­săriloră de crimă politică! Nu «slh­emă că toți trebuiescă a­­chitați, că toți suntă propagatorii adevărului, viitorul­, istoria, in ver­dictul ne­î nduplecată arată pe ade­vărații criminali, ca și pe martiri și pe victimele unei puteri arbitrarie , Ună Catilina va fi stigmatisata pené’n nemărginirea seol­loră. Nimini nu póte fi dorit destulă de ignorante pentru a c onfunda c rima po­­itică, c ândă esiste, cu crima ordinară. D’acea-a înțelepciunea noueloră legis­­ațiune­a conferită totă juriului, adică adecâtoriloră «conșt­iinței, eră un apli­­­­catoriloră automați ai literii legiloru, 1 * 1­­ V­ ___ cele politice mai cu sem­ă instituțiu­­nea jurațiloru găsesce aplicarea mă­­rețeloră idei, care au concepută-o, consciința, neîncurcată de paragrafii egileză, avându a descoperi ade­­vĕrulű în adâncele’î și sântele’­ tainițe. Sei numim li­dérü chiară crimi­nali pe acuzații puterii, énse crimi­nali politici, și âcă totuși că con­șciința unoră jurați, pe cari însășî Pressa spune că nu erau pen’aei adepții noștrii politici, a judecată șa pronunțiată că legitime și nobile a fostă motorulă care a făcută se re­­fară la Ploiesci <^iua de 8 Augustă în sunetulă lugubru alü­tocsinului. Se nu se puse Pressa pe acestă terema, căci nu va reeși de câtă a arăta mai arfiétare înfierarea pe care a săpat o fum­ulă din Târgo­viștea pe fruntea regimelui ce ne domni­see. Traiesca deja cetățenii vechiei capitale Târgoviștea: Tache Constantinonu, Alese Ra­­d­ovi­ci, Chirita Teodoră. „Și sft­igie Esss Cele mai ciudate sgomote cir­culă prin orașiă în privința esis­­tinței ministeriului actuale. Cre­­de că c’ar­ fi timpu se mai reapară în Monitorii asigurarea că „cea mai „perfectă armoniă domnesce între „membrii guvernului.“ TELEGRAMA Viena, i Noembre, sos­ită la Bucureștii la 1 Noembre. Diariului ROMÂNULU. Românii găsiți la Viena salută juriulă din Târgoviștea, care a in­serată pe putinții «jile», achitândă pe frații Ploiesceni. SUPLIMENTU IA LISTA CIVILE D-luî redactare aici fault­ului ROMÂNULU. Domnule redactare. Singurulu diariu ce’mi potă procu­ra este »Romănulă.« Neputința d’a fi în cuvintele tutoră cestiuniloră ce se trateza și prin cele­­alte diare din țară, m’a făcută déjü se inseră cele cea di să «Jiarulfi »Drep­tatea« despre creditele estra-ordinarie, deschise de d. ministru alu financeloru pentru trebuința »Palatului« pene ce nu le-amu veciule în «Romăniță». Tocmai cândü amu cititu ensă, îmi adusei aminte că într’uă di, trecéndu pe dinaintea palatului și refjendu că se facu reparațiuni, amu Intrebatü pe unu amicű, de care eramu ín soci la : Cine-o fi plutindu aceste lucrări ? Vodă ? — Nu credu. ’mi respunse elu, fi­­indu că «filele trecute sc­ă c’amă totă cititü în «Monitoru» la licitațiuni pen­tru ast­feltt de lucruri și se înțelege că ministrul­ financelară n’are a face cu caseta M. S.t ci cu budgetului Acésta m’a făcută se fiu și ea curiosă a afla câtă sumă costă pala­­ula pe anu și se’m’ procură unu bu­­ceniLj din JiRiș, m­ilQjAnilu .m’mroM m­’ este vorba și d’uă șumuliță de 4­0.000 ei (nuci­.. se înțelege) pentru întreți­nerea, remontarea, construcțiuni, re­­parațiuni și asecurări la palatele prin­ciare, ve<fi art. 1 de la § 1 cap. 37 din budgetu. Acestă curiositate, satisfăcută o dată, și trecuse; însă Diavolulu, se vede, n’avu altă trebă, ci’mi procură arti— colula reprodusă de d-vostră, in care rei fonda că este vorba d’uă altă sti­­muliță de ob,000 și mai bine lei, ce­va mai măricică chiară de câtă cea din budgetu, mi se rădică uă altă curiositate . Curiositatea era d­a sei adică—bez de cele «fișede »Dreptatea« și »Românului — péne unde aă facultate d­ in­ mi­­niștri în asemenea materii d’a deschide credite. Ocupându-me de cestiune, amu fost transportată din raționamentă. In ra­­tionamentu péné ama conchisă că este imposibile ca veri-să lege se tolereze d’a se îndoui și în trei uă cifră pre­văzută vă dată in budgetu, după găsi­rea cu care nu mai a­d-loră miniștrii, căci — ’mi ama zisă — la ce folosii atunci atâtea formalități din partea adu­­nărei, cândă votezu m­ă budgetu, dacă votură ei, decisiunile ei, chramarea ei în acestă materie potă fi schimbate după placidă d-loră miniștrii? . . . Acésta cestiune m’a condusă la legea comptabilității. Aci, cautându, dedei mai ântâiă pe­ste art. 2b, care prescrie că, în easulii căndă creditele deschise de legea a­­­nuale de financie nu ajungă a aco­­­peri serviciele la cari suntă afectate, «domnulă, după încuviințarea miniș­­­trilor­ respectivi, pute se le deschi­­«să credite suplementarii prin ordo­­­nanțe domnești, fără ca aceste cre­­­dite se trecu in nici ună casă peste «uă a treia parte din creditulă ser­­­vițiului votată.« Déra fiindu că aci era vorba de credită­­suplementară, eră nu estra-ordinară, aplicabile la suma de 13,333 lei, adică — scoféndil

Next