Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)

1870-11-26

ÎNTREBARI MINIȘTRILOR D­IN FACIA CAMEREI. I. După art. 47 din legea comunale, „orî­­„ce contestațiune asupra alegerilor” se face „la consiliile parmacinte Iu termenă de 10 1) „Cea maî mare parte din ambiț'oșî carĭ se redică ia fi titluri nouî pentru a autoriza uă nouă putere. Augustă case voi se ascundă uă pu­tere nouă sub nume cunoscute ți sub digni­­tățî ordinare . Elă făcu­se se numescá IMPERATU ca se'șî păstreze autoritatea asupra legiunilor­; elă făcu­se se creese dispune de poporă, și „tribună“ pentru a pute principi­ ale senatului, pentru ală pute guverna. (­Saint Evremond).“ la Cine se mai póte îndoui acumă că legist’ de „Pressa“ n’a citită notița acestui filosofă, cândă s’aă hotărîtă se predice independința ți regatulă rusescă. ROMANPLD 2 6 BRÜMARU 1870 ministru de interne, amici intimii și strinsu legații cu acelă prefecți, ce măsuri a luată pentru a combate acești flagelă, epidemia Decorațiomaniei ? X. de regiune, Benjamin Constant iată în ce moda se exprimă asupra gu­­verneloru arbitrare cari cerii legi noui pentru a-și acoperi culpabili­tatea lerii: „Recurgêndu la arbitrariu, gu­vernele dau aceleași drepturi pe cari le ia. Ele perda prin urmare mai multă de­câtă câștigă; de perdă totală, picénda unui poporă legile télé sunt­ insuficiente pentru a se guverna ele autoriseră pe acestă popora a respunde: déca legile nóstre suntu insuficiente voimă alte legi; și la aceste cuvinte tétá au­toritatea legitimă a unui guvernă cade, nu’i mai remâne de câtă forța, nu mai este guvernă.“ Și fiindă că Regimului nostru i-a plăcută se termine discursul ă seă cu cugetări d’ale lui Montes­quieu, ciuntite și tradiție falsă, de a­­ne­voie și nouă, se termin­ă că aceste reflesiuni totă cu uă cugetare d’ale lui Montesquieu, ensă întregă și tradusă exac­ă. “ Vorbindă despre guvernemêntulü lui August, Montesquieu (zice: „Augustă (acesta este numele ce lingușirea dede lui Octaviă) sta­bili ordinea, adică servitutea dura­bilă 1) căci, într’ună stată liberă în care se surpă suveranitatea, se numesce regulă totă cea­a ce poate se fundese autoritatea fără margine a unui singură omă, și se numes­ce tulburare , definire, guverne­mentă­reă, totă cea­a ce póte se măniie onesta libertate a supuși­­lor”. „Toți omenii cari au avută pro­iecte ambițibose­ră lucrată a pune ună felă de anarh­ie în republică. Pompeiă, Crassus și Cesar reușiră de minune. Ei stabiliră impunitatea asupra tuturor­ crimelor­ publice, totă cea­a ce pute opri corupțiunea moravurilor­, totă cea­a ce putea face uă bună poliție, se desființă de denșii; și precumă bunii legis­latori caută se facă pe concetățe­nii lor­ mai buni, aceștia lucraă se-­ facă zei. Ei introduseră prin urmare obiceiul­ de a corumpe pe poporă prin bani; și cândă cine­va era acusată pentru intrigi, se co­­rumpea chiară și judecătorii; ei fă­cură se se tulbure alegerile prin totă felulă de violențe; și când a se da cine­va în judecată pentru acesta, se intimidau și atunci jude­cătorii ; autoritatea poporală însăși era desființată , probă Gabinius care după ce restabili, fără voia popo­rului, pe Ptolemeu, prin forță ar­mată, veni­­ la Roma se înțelege) cu sânge rece ca se­cară triumfă.“ Ce distanță, între epoci și ce i­­dentitate între fapte! Cine ară putea <pu­ce că istoria guvernului lui Augustă scrisă de Montesquieu nu este întocmai isto­ria guvernului lui Carol I, care se petrece astă­­ ji înaintea ochilor noștrii! Vé mai place acumă Montes­quieu, d-loră miniștrii? X. „(file­­ere ln orașiul îS Bucurescî, Iași, Cra­iova, Galați, Brăila, Ismail) și Ploiesci, „se adreseza ministrului de interne, care va „pute casa alegerile, deci se constată iregu­larități grave; în aceste casa se procede „la alegeri nuoi In termenu de 3­0 de ț­ile.“ De la 1 Noembre, cândă s’a facut­ ale­gerile comunale în totă țara, atâtă generale câta și parțiale, — și până a­ sî a ur­mă 25 țjile. în termenul de 10 glie ministrulu de in­terne a primita unu. protesta sub-scrisu de vr»uă 70 alegetorî, toți fruntea pieței Plo­iesci, cari arătă legalitatea alegerii în per­­sonela d-lorfi Grigorescu, Parapenu, etc, și scandalura provocata de judecătoruia de in­strucțiune Linaru, ca se strice acéstă ale­gere și se număscă [în locule pe Ion Filiu și tovărășie Ce s’a făcuta, prin urmare, cu acestă a­­legere ? S’a casata alegerea celor­ adevărați aleși și s’a confirmata alegerea celora nu­miți de judele de instrucțiune Linaru, ajutata de dorobanți, sca vice-versa ? Termenul a dă 10­­ file a­­spirată de 15 zile. Pentru ce Monitorula n’a spus a pene acuma și nu spune prin organula ministrului de interne cari sunta personele confirmate ? II. Este mai multa timpa de când a fostuia prim procurore de Prahova, Căpitănescu, a fostă destituita, — de­și Monitorulu oficiale de la 26 Septembre dice „înlocuiții, — pen­tru însușirea în esercițiui a funcțiunii sale a unei însemnate moșteniri a unora minori, fapta constatata chiara de parchetura curții din Bucuresci. Primula procure­aia curții din Bucuresci, fratele d lui ministru de justiție, mai cu deo­sebire, cunosce bine și de aprope acestă scandalosa afacere și are, pe câta seima, intimă convingere, după constatări necontes­tabile, cum­ numitura funcționara a tăvălită autoritatea de represintata ala legii și ale guvernului, în tota timpulü câta a ocupata postura de prim procurore ala tribunalului Prahova. Pentru ce­i doja și ministrulű justiții și parchetura curții nu grăbesch se se trămită în judecată și se sp­judece acesta prevenția de spoliare spre a se da pildă semenilora set și îndestulare societății bântuite ? III. După nisce seh­ițe particulare de peste Milcovă aflămă că epidemia ivită în acești ani din urmă în Bucuresci, mai cu osebire la rândurile omeniloră țjișî ai ordinei, ~ „ Decorațiomânia “ — ară fi începută se aibă victime și In orașială Botoșani, de­și cu nisce simptome forte neobicinuite până acumă și cu totulă stranii; era ună casă care s’ară fi întâmplată­­ jilele acestea: Consiliul­ județană de Botoșani, negreșită, numai din propria sea inițiativă și împinsă de ună simțământă patriotică, ar­ fi luată decisiunea pentru a crea și decerne prefec­tului acelui județ fi­ uă decorațiune In modulă următoră: Placa va fi de aură In mărimea unui hcosară, ense In formă ovală; p’uă parte va coprinde armele feres­tre pe cea­l­altă uă efigie pre­ care purtând fi d’asupra vă co­rtină ’n briliante. Marginile medaliei vor­ fi incongiurate asemenea de două rânduri de briliante. Valu­rea ei se urcă la 2000 de franci. Do­uă parte a medaliei va figura uă inscripțiune camă în acești termeni: „Recompensă sentinelei patriotice“. Pe lângă acestea, consiliul­ județană, se sfice, că ară­mai fi fișată și serbătorile na­ționale la cari prefectură va putea se pa­rte acestă decorație, atârnată de gică cu uă panglică lată tricoloră, după ce mai ântâiă i se va da uă autorizație din partea gu­vernului.­­ Acastă decisiune a consiliului județană de Botoșani, ni se spune de amici de peste Milcovă, că s’ară fi și înaintată ministerului pe lângă ună lângă raportă ftavorabilă, sub­scrisă de însuși prefectură. Pentru demnitatea administrației și In­­teresul­ seriosității ei, Intrebămă pe­­­ ADUNAREA DEPUTAT­LOR II. Ședința de Mercur,25 Brumară 1870. Ședința se deschide la ora 12 și jum. p. m., sub președința d-lui Ion Agarici, vice-președinte, cu formalitățile cotidiane re­gulamentare. Se acordă concediu d-lui I. Sturdza. Se dă citire comunicarilorü secțîunilor, prin care se încunoșcințăză constituirea lor­. Președintele dă citire o­dine î­n file­ D. C. Crădișt­nu, ministru de finance, cere ca adunarea se fișeze astă­z­i pentru Interpelări, pentru că artî senatura are se voteze respunsuri la discursul­ tronului și miniștrii sunt și ocupați prin urmare la Se­­nata. D. Sihlenu anunță d-lui ministru de fi­nance interpelarea urmatóre: dăcă ’n Oc­­tombre, la licitarea din Craiova pentru bu­nurile statului, s’a vânduta și bunura nu­mita Stignița din Mehedinți, s’a adjudecata și, de s’a adjudecata, de ce nu s’a con­firmata ? D. Ministru declarândui că respunde ’n­­dată, d. Sihlenu desvoltă interpelarea că acea moșie s’a adjudecata cu 28 mii gal­beni și că s’afirmă că pene­ap ja nu s’a con­firmată. D. ministru de finance. S’a confirmata de mai multe cjila și s’a și depesiatd la Craiova. D. Sihlenu, atunci sun­t a satisfăcuta. D. Gr. Bălănescu anunță să interpelare d-luî ministru de finance și anume: care a fost a mobiliia că, prin uă disposițiune ministe­riale, publicată și de Monitoru, d. minis­tru a redusa termenulu de 3 ani. In cari besmenariî statului aveau dreptul d’a bene­ficia și a ’lul rescu­mpăra chiaru de la stata? Apoi după ce lege d. ministru sporesce bes­m­anulu cu 50 la sută atunci, cănda bes­­mănariî voru se du transmită și chiar a a­­celora cari au deja dreptului d’a­ lu res­­cumpăra ? Guvernul­ va respunde peste 3 <jile. D. Al. Candiano-Popescu anunți vă interpelare d-lui ministru de resboifi, care consistă ’n acestea: S’a votata de 2 ani legea milițielor si. Căndfi are de găndfi d-sea a aplica într’unu moda efectiva acastă lege ? D. P. Suciu cere a se pune la votă a se continua ședința publică, ori adunarea trece totfi In secțiuni, unde nu s’ar ter­minata lucrările pentru proiectele de legi financiare? Cu ’nvoirea adunării, camera trece n sec­țiuni, anunțându-se pe mine ședința publică. Ședința se redică la ora 1 p. m. Giurgiu. 18 Noembre 1870. D-lui redactare ală jianului ROMANULU. Domnule redactare, Uă scenă curit­să s’a petrecută de curând In finnlă vitregului consiliu județană de Vlașca, avândă de actori chiară pe unii din­tre membrii consiliului și aceia ai comita­tului permanente. Se spune — și acestă „se spune“ este posi­­tivă­— că comitatul­ permanentă a aprobată licitația venitului de jumâtate la sută, pe ca­re comuna Giurgiu, pentru enormitatea pre­țului oferit­ l’a adjudecată asupra unui Ji­dană, era membrii ce au subscrisă aproba­rea eraă d. Stană Șișîu și coconu Nicolae Lahovariu cu prefectură Pereță In capă. Este indispensabile, dacă nu pentru mi­niștrii ce ne guvernă, celă puțină pentru țară, a areta cine suntă și ce represintă cei doui membrii cari cu secondată pe prefectă In aprobarea menționatei licitații, căci numai aste­fel, se póte convinge despre mobilulă ce cată se’a fi împinsă a nu contraria voința stăpânului. Primul­, Ștefan Șișu, ună individă simplu fără cătuși de puțină instrucțiune sau cu­­noscință de administrarea afacerilor­ publice, este vechiula fabricantă de voturi ală fami­liei Pereță, care pentru serviciile făcute, mai alesă Ia alegerile de la 29 Mai, a. c., cândă s’a distinsă în arta de a mânui bâta și a desemna pe cetățenii independința furiei solda­­ților. Introduși contra legei și a constituțiu­­nii în localul s­elecțiunii ca­sei împungă cu baionetele, a fostă din grația patronului di­­racladisită cu funcțiunea de membru în co­mitatul­ permanentă, de unde trage bietulü omă modesta, lofa de opt, mii lei vechi,­­sicema modestă căci este puțină lucru pen­tru ună amploiată cu atari merite. Secundulii, coconu Nicolache Lahovari, este tatălă ministrului de justiție, de­și superi­­oră colegului sef Stan Șișu, atâtă prin e­­ducațiune câtă și posițiunea sociale, totuși avea datorii de recunoscință către prefectă, de­oare­ce numai prin puterea acestuia a fostă a­­lesă membru in plasa Glavaciocu, unde ni­meni afară de zapc­ă nu l’a cunoscută, și apoi iarășî prin influența sa a încuviințată esecutarea drumului județană la primăvară de preferință pe moșia domniei-sala Drăgă­­nești­, măcară că alte drumuri presintaă ună mai mare interesă. Ni s’ar pute acumă obiecta că cei două membrii au fostă victimă, unulă servilismu­lui către stăpănită ce ha d­radladisită și al­­tuta datorii sele de recunoscință, atunci ce interesă a avută prefectură ca se persiste la aprobarea licitațiunii ? Asupra acestui pântă gurele rele vorbescă multe și comentază faptulă In diferite moduri ce nu i suntă fa­vorabile; cee­a ce se afirmă însă este că domnia-sea este filosiciană, și stă în inti­­me relațiuni cu ex-doctorul­ Moritz Wer­th­eimer. Dară se lăsămă obiceiurile și se renimă la cunoscințele aprobării licitațiunii. Consiliul­, Intruă ședință ținută septemâ­­na trecută in absența prefectului, examinănd procederea urmată cu aprobarea licitațiunii In chestiune, a dată ună votă de blamă comi­tatului permanente, declarândul verde că reă­a făcută ce­a făcută, tiru­la doua de 14, ale curentei cândă a avută locă uă altă ședință participândă la dânsa și una dojană ală cărui, nume nu-să pronunțați nici uă dată, după ce au mustrată fu­rte aspru pe d. Stan Șișu, și-a dată demisiunea din funcțiunea de membru împreună cu d. Const. Aninoșeanu din aceia de supleantă, și s’a retrasă facă de supărați. Nu discutămă câtuși de puțină nici fap­tul ă , nici marafetulă celoră cu demisiunile, fiindă­că amă șciută de ma î nainte că ună corpă formată prin fraudă și violență, pre­­cumă este acesta, nu putea se producă de câtă asemenea acte ridicule. Vă simplă întrebare ânsă vomă adresa d-lui prefectă Pereță, care la 29 Maiă a. c. știu atâtă de bine se lovască libertățile ce­­tățeniloră. In câtă șiii pe unii se­ să compa­re cu crudulă Moravievă ală Rusiei: — ce face domnia-sea In facia votului de blamă dată de consiliă și care s­ă priveșce directă, mai alesă la urma declarațiuni ce ar fi fă­cută d. Stan Șișa și Lahovari că Își retragă semnăturile ? Crede zire că mai potă gcupa fotoliu­lă de președinte în comitatul­ perma­­nente saă are de gândit se distrugă singură opera mea, disolvăndă consiliulu­i Respinsă nu vomă ava, suntemă con­vinși despre acesta, dară l­ă așteptămă la lucru se vede că dacă i-a mai remasă pu­țină pud­uire. Acasta fiindă scena petrecută, ve rogă se bine-voitî a o da publicității, inserăndă pre­­senta epistolă in cortinele stimabilului d-v. 4iară cu care ocasiune bine-voitî a priimi încredințarea distinsei mele considerațiuni. Alese Hristescu, mitatului centrală armână, către Armeni: Armeni ! , Francia e In periculă! Inamicii ei suntă la porțile Parisului ! Acesta va se­ifică că n’avemă nici ună momentă de perdută. Da­­toria no­stră, linia no­stră de conduită este trasă prin recunoscință ce amă contractată către acestă poporă generosă. Miseria no­stră, propriele no­stre suferințe, ne facă a simți ceea­a ce acestă poporă de bravi trebuie se sufere. Se alergară, Airaenî, din tóte păr­țile globului, pentru a plăti datoria no­stră de sănge către acestă poporă, care de atâtea ori ba­versată pe ală­scă pentru noi, cari suntemă francezii Asiei. Rasele no­stre sunt­ identice, aspirațiunile no­stre sunt­ aceleași, el suntă In Europa ceea­a ce noi trebuie se simă intr’uă <fi pentru Asia, slăbirea loră, ară fi perderea no­stră! Armeni, se nu uitămă tradițiunile no­stre, se simă demni de strămoșii noștriî. Francesii suntă frații noștri, Lusiniani aă fostă regii noștri, săngele loră curge la­vinele no­stre, ei ne privescă din Înălțimea ceruriloră; se­ne silimă a ne areta demni de patria și nu­mele ce purtămă. La lucru, Armeni, mo­­mentul ă a sosită, trebuie a ne hotărî, se alergămă, se sburâmă la ajutorul­ fraților­ noștri, ei n’aă trebuință de slabele no­stre brute, muiate prin fețele unui slavagiu se­culară, dară se arezămă lumea că copii ar­meni nu uită nici vă­ dată bine­facerea prii­­mită, nici insulta cu atâtă mai multă, și că ei sunt­ adevărați descendinți ai lui Haigă și Tigrane. Noi n’avem­ nici uă legătură a guvernămintelor­, noi n’avem­ nici neutra­litate a păzi, nici patrie a compromite; sin­guri fără inconveniente, putem­ fi de fire­­care folosă către amicii noștri ! Ce vomă risca ? Ore independița no­stră ? Vait., noî amă per­­dut’o de multă! Averile no­stre? Ele suntă pe fie­care a fi e spuse la cupiditatea apăsă­­torilor­ noștri! Viața no­stră ? Putemă (jJcu­ că trăimă, cândă suntemă sclavi barbarilor) ! Oatirea no­stră? Numai m­ă omă liberă o póte avea ! Vai, noî n’avemă nici patrie, nici libertate ! Se ne unimă dâră și se mer­­gemă cu toții a vedea și a Învăța cumă a­­castă nație de eroi șcie se ’și apere patria și libertatea, acasta este cea mai bună șco­lă pentru noî, și in același timpă se ne Inde­­plinimu cea mai sacră datoriă a no­stră de recunoscință, acesta este de a ne apropia de independința no­stră. Provedința divină, prin gura sântului nos­tru George, ne-a promisă, și promisiunea sea trebuie a se îndeplini, că redesceptarea no­stră naționale va ava locă atunci, cândă națiunea bravilară francesî va fi cu noî, atunci crucea formată de sabie a prea iubitului nostru rege Tridat va apărea d’asupra sântului munte Sebuh și va deveni semnală transformări no­stre po­litice ca și a animelor­ no­stre. Armenii datoria și interesul­ nostru na­țională ne obligă de a fi alături cu Francesi pe câmpul­ de cntire, de a învinge cu ei și de a trăi cu iei, căci Francia și cu Ar­menia nu pote muri nici vă­dată. Trăiască ! Francia! Trăiască Armenia, sora sea, Comitatul. Armeni. „Journal de Bucarest“ în No­­sen de Duminecă 27 Noembre a publicat­ apoi unu articolu prin care arată scriea următore: „Armenii, din tóte părțile lumea au res­punsă cu căldură la apelul­ de mai susü, și m acestă oră Marsilia vede spectaco­­lul­ unei reuniuni mai multă de șase sute Armeni echipați cu chiăltuielile loră, pur­­tândă fie­care costumulă țetei de unde suntă: sub-scripțiuni sunt­ deschise pretutindeni și că resultatulă e prea satisfăcătoră. Numerală voluntariloră armeni cresce pe fie­care SCIRI DESPRE FRANCIA ARMENII INTRE APARATORII FRANCIEI „ Journal de Bucarest“ în No­­sen de la 19 Octombre trecută a publicată urmatorulă apelă ală co­*■

Next