Romanulu, aprilie 1871 (Anul 15)

1871-04-22

VCESCE ȘI VEI PUT­E ABONA­MENTIS IN CAPITALE: unu anu 48 lei; șese luni 24 lei * trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șese luni 29 lei* trei luni 15 lei; un lună 6 lei. «"Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei ! Unu exemplaru 20 lesni. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) • ANTINȚTTJRÎ Anunțu­tcT, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Ineferrțitm^­și reclanșe, pag. III, linia 2 Iei —­ — Scr­aff^frișjjrorL­ce .-trimiteri NEFRANCATE vor­ fi U EÎ'tJÎA­P&l; —.Artid­ele nepublicate se vor­ arde. < Adminte frațiu­n­ea In Pasagrufu Somani«, Ș». 1. — ac<U<?(iunort Strada Colțea, îVo. 42. ) ANULU ALU CINCI-SPRE­ fLECELE JOII, VINERI 22, 23 APRILE 1871. SUBHNEZA­TE ȘI VEI FI A. 33 IN BUCURESCI, IN DISTRICTE, Pentru Pentru abonam Pentru et C­ nne Pentru abonamente, laTi­'^HST Popovici, Fleisch­markt, 15 Pentru anunțturi: la d-nil Haasenstein și voller Neuermarkt, 11. Din causa serbiítorii de a­zi, diariului nu va apare de câtü Duminicii. București, 21 Priari Plor ar fi 1871 Neluăndă nici uă parte la luptele dileî și privindu tote partitele de la noi, c’m­ă odată cu totulu desinteresatü, suntemă, póte, în posițiune d’a vedé mai bine de câtfi ce­ în luptă. In ori ce casă, omulü, și mai cu sema unu organü publicü, a­­vendu datoria imperiosă d’a spune cea-a ce crede că este ín interesulu publicu, vomü apune cea-a ce credemu, remâindu ca partitele se cugete ș’apoi se facă cea-a ce vorű crede că este bine a face. Guvernulu și partita sea acasă necon­tenită pe membrii tutoră celora-1­alte par­tite că voiescu desordinea și resturnarea Costituțiuni! ș’a tronului. Plecându d’aci guvernulu merse pena ordina a nu se permite nici unei partite d’a propaga i­­dicele sale. Ori­cinej va face propagande, Zică do. miniștri­ aginților, puterii ese­­cutive, se fiă arestați. Totu în acestă timp, guvernulu sparse dulapul, care conținea actele acusatore în contra bandeloră și a unora din capi­­lară, déru aresteza necontenitil pe cetâțianiî bă­tuți de bande și merge pen’a chiăma ’naintea judecatoriloru de instrucțiune pe ânsuși d. Simeon Michălescu, ș’a’lă chiă­ma nu ca simplu cetățiană, ci ca fostil prefecții â­ S Poliție!. In facia acestora acte, intrebarea pe guvernă și partita sea: ce scopii se urmăresce? Voiescu dd. miniștri! în genere și in parte dd. Florescu, Crezulescu, Tell, Costa- Foru, gruparea tutorii partitelor­ în giu­­rula Constituțiuni! ș’a Tronului, produ­­sulu celui de căpeteniă ală Revoluțiuni! de la 11 Fevruarie? Dec’acesta este do­rința și voința loru, déc’acestu­ a este sco­­pulu ce urmărescu, modulu celu mai sh­­curü pentru isbândă se fiă pre acela d a acusa ș’a lovi cu sete și cu ură tote partitele ? DD. miniștri! sciu că situațiunea pre­side a Occidintelui ș’a Oriintelui este din cele mai amenințiătorie pentru Statură română. Ii întrebăm fi dérit : mijiloculu celu mai bunu d’a puté se scapäme de invasiune, de cuceriri’ și celu mai puține de retrunchiare, de revenirea la doua Prin­cipate și două Domn!, se fiă őre d’a di­­visa națiunea ín facia strainiloru, séu d’a uni tóté partitele ș’a­ le pune in facia străi­nului, într’uă mână cu legalitatea și în cea­laltă cu arma apărării? Intrebămă pe do, miniștrii: interesulu românismului cere ca dumneloru se spusă străiniloru că țara este în anarchiă, și într’uă anarchiă pene la sinucidere, și că tote partitele s’au întrunită pentru a res­turna Tronulu? sau, din contra, se spune că tóte partitele sunt­ întrunite pe tere­­muru legalității și că divisiunile și lup­tele ce se vede suntu numai pe tere­­murü principieloru de stabilitate, cu sin­gura osebire c­ă unii vorű se mergă mai iute ș’alții mai încetă? Intrebămă pe do. miniștrii — și între­­bămă nu pentru a critica, ci spre a ne lumina cu toții — cumă óre ar procede, decă ar voi invasiunea, robirea Statului română, Imperatorilor ș­i Austrieî sau Ru­siei, sau celü mai puțină revenirea la vechiele doua domnii, și la vechi! domn! Sturza, Cuza, Bibescu? Intrebămă pe dd. Miniștrii, dacă acu­­zații de dumneloru, ca conspiratori con­tra Tronului, Ion Gh­ica, Ion Bratianu, Ni­­colae Ionescu, Michail Cogălniceanu, Ște­fană și Nicolae Golescu, & & &, suntu acei­a cari aă pusă în desbaterile publi­ce abdicarea­ Principelui Domnitoru, séu décá, din contra, acști­a suntu miniștrii cu cu memorandură și mai cu semn epistola cu pricina, publicată­ cu dinadinsură, cu precugetare și cugetare în tot­a Europa ? Intrebămă pe d. Lascar Catargi, decă acei­a, pe cari îl acusă dumneloru că conspiră contra Tronului, séu dumnelui în­suși a făcută cunoscută fostei Camere ab­dicarea Principelui domnitoru? Ii intrebămă âncă, ce sară fi ’ntâmplata, decă cei acosați de dumnelorű, ca doritori de rescule și revoluțiuni și ca conspira­tori contra tronului, ară fi intrată în ziua de 11 Martie, în ședință publică, ară fi dechlarată că iéa actă de abdicarea ce și l’a anunțată oficiale sară fi procesă îndată, după glăsuirea articoilor­ 84, 85, și 86 ai constituțiuni!? Și l’acastă ’ntrebare îi rugămă și ’i con­­jură să se cugete bine și se spună apoi cine a dată dovedi pipăite de moderațiune, de ’nțelepciune și de iubire pentru tronă? Acusatorii sau acusații? D. Lascar Ca­targi sau majoritatea fostei Camere? DD. miniștrii actuali acasă pe cei carii au publicată una manifestă, prin care chiamă pe toți a sa ’ntruni pe teremuri legale, pentru a menținâ Constituțiunea, legalitatea și ordinea. Acela apelă dum­­neloru îlă numescă fructură unei coali­­țiuni pentru resturnare. Noi, cari n’amă luată nici uă parte la nici uă lucrare fă­cută în țară în timpă de 8 luni, avemă dreptulu și datoria se scuduimü puțină pe doi. miniștrii, ca, desceptândă inteli­­gința, logica și patriotismul ă­lară, se-i facemü se cugete asupra unei alte în­trebări . Pe ce dreptu bănuiescă și acasă întru­nirea diferitelor a­partite, făcută în lumina cea mare și cu dec­lararea că ea se face numai pentru apărarea Constituțiunii, pen­tru menținerea produseloră revoluțiunii de la 11 Fevruarie, cândă ministerială ac­tuale este ela însuși compusă de omeni ale căroră principii și fapte au fo­tu cu totul­ opuse, și căndă coalițiunea minis­teriale s’a făcută în secretă și programa­rea este forte întunecată și încurcată, și partea ei cea mai puțin obscură este cu totulă în contrazicere cu faptele? Cu ce drepții se spune cele ce s’au disă din acestă parte contra d-soră Co­­gălniceni, Ion Ghica, Ion Bratianu și Ni­colae Ionescu, și uită, dd. Lascar Catargi și Mavrogh­eni, c’aă disă și publicată, au decretată și decretă: „Art. 1. TrimitemQ în judecata înaltei Curți de justiție și Casațiune, pentru vio­lări de Constituțiune și de legi, și pen­tru risipă de bani publici, pe miniștrii fostului Domnă din 14 Iulie 1865 și a­­nume pe bd. Nicolae Cretzulescu, gene­rală Florescu etc. etc.“ Bănuielă pentru bănuială, acusare pen­tru acusare, temere pentru temere, coa­lițiunea, care are guvernul­ în mână, nu este mai grava și nu póte inspira temeri mai mari de­cătu coalițiunia care de­­c­lară că nare altă misiune, de­câtă d’a lupta pentru menținerea fructelor, revo­­luțiunii de la 11 Fevruarie? Ș’acum, intorcându-ne către partitele a­ carora delegați au publicată și subscrisă m­ă apelă către țeră, pentru apărarea Constituțiunii și mănținerea legalității, îî intrebămă : ce facă și unde suntu? Déca membri! aceloră patru partite s’aă întrunită ș’au făcută unu apelă către țară, negreșită că ei au vedutu m­ă pe­­liclu, venindă din întru séu din afară, séu mai dreptu, din întru și din afară. Ei bine! Acelă periclu înlăturatu-s’a prin simpla publicare a unui manifestă, seu mai dreptu a unei simple dări de stimă despre lucrările Adunării desființate ? Credi dumneloru că publicarea unei sim­ple dări de somn este d’ajunsă pen­tru a înlătura­ periclele carii că silită a­­ceste patru partite a se întruni? Credit dumneloru că, 11 urma publicării acelei dări de somn, nu mai dă nici uă detoriă de împlinită, nu­maî aă a combate sau­celu puțină a constata nici uă ilegalitate, nici una adasă, nici uă cursă? Credi dumneloru că puterea esecutivă, lăsată singură în facia națiunii și națiunea în fația puterii esecutive, nu vorű­ aluneca, nici una nici alta, nu va merge nici una nici alta pre departe, ’nu­­’ulta sensu seu intr’altulu? Credu dumneloru că, lăsândă națiunea, în perioda electorale, fără uă lumină de totu minutulă, făr’uă speciale direcțiune pentru fie­care actu, și lăsândă guvernulu fără nici uă seriosă întâmpi­nare pe calea legale, ș’aă împlinită mi­siunea și către națiune și către guvernă ? Deci credu astă-felă și nu se ’nceta, atâtă mai bine pentru noi toți; décâ éase s’a­­măgescă, atunci suntemă siliți se consta­­tămă cu durere că guvernulu aruncă na­țiunea în prăpastie, printr’uă acțiune ile­gale și furiosâ, și membrii celoră patru partite ajută pe guvernă, printr’uă neac­­țiune din cele mai fără exemplu, chiară în timpi normali. De câtu­va timpă Monitorulu publică forte dese ori numiri în garda naționale din capitale sau din județe, de coloneii, comandanți, căpitani, etc., în locul ă celoră ce se aflau în funcțiune. Articlul­ 18 ală legii goarde e­dice: „ Numirea și alegerea la grade se face „pe trei anî.“ Intrebămă dorit , în virtutea căriî legi s’a schimbată, coloneii comandanți și că­pitani numiți pe trei ani? Intrebămă: este are acesta că dovadă de respectă ale legalității și constituțiunii, care confirmă și menține legea gardei ? Intrebămă ce ar face guvernul­, deci oficialii destituiți în modă ilegale și in­­constituționale ară refusa d’a părăsi co­manda la care au fost­ numiți pe trei ani și pe care nimine nu le-o pote rădica penă atunci, de câtă urma unei sen­tințe judiciare? Cine ar fi în asemene casă resvrăti­­torulă, rest­urnă­to­rulă ? Oficiărulă, care ar apăra legea, sau guvernulű care o sfășiă? Punemă întrebarea, lesândă ca d-nii Miniștri!­ensií se respundă, puteri mai întinse asupra tuturoru dele­­gațiunilor­, nu va fi responsabile de cătr către comună. Membrii comitatului sunt­: Antoine Arnaud, Léo Merlet, Ranvier, Pyat, Charles Girardin. Formațiunea comitatu­lui s-a adoptată cu 45 voturi, contra 23. Serviciului telegrafică ală UOMAXI LII. Versailles, 2 Mai.—In prima sară, ne­­goțiurile de capitulare la fortulă Issy au fost­ definitive rupte. Canonada a reînce­pută. La Lyon era câte­va tulburări care a fostă răpede supreme. La Thiers (orașiă în departamentală Puy-de-Dôme) asemene rescolă, însă nu gravă; culpabilii au fost­ arestați. Alegerile provințialî au dată resultate favorabile partitei republicane­ conserva­­torie. Cluseret a fost­ revocată de comune, arestată, și înlocuită prin Rosel. Cecilia a fost­ numită comandante ală fortului Issy. Eri s era canonadă mai vină, pe totă linia de la Porta Maillot péné la Montmartre. Patisula este consternată. Florenze, 2 Main. — Demonnstrațiunea proiectată la Roma pentru aniversarea lui 1849 n’a reușită. Guvernul­ a desco­perită nesce rnișele de uneltirî străine spre a turbura pacea. London, 2 Main.—Comuna a adoptată crescerea impositului asupra venitului. (Servițiulă privată ală Monitorului). Versailles, 4 Main. — In urma rum­­perii negocierilor­, canonada a reîncepută în centru fortului Issy, și se asigură că este acumă forte vită. In Adunare, Picard confirmă că la Lyon au avută loc­ turburari, că prefectură Valentin a fost­ rănită și că ordinea s’a restabilită; asemenea au fostă tulburari, deră fără gravitate, în orașial­ Thiers (Auvergne); pretutindeni culpabili­ au fost arestați. Picard c^ice că nu pate acumă se atribuie unu caracteră alegeriloră, de­ore­ce însemințările sunt­ încă incomplete; aceste alegeri încă sunt­ de natură a li­niști pe Cameră și pe țară. Paris, 2 Masă. — Diar.ulă oficiale ală comunei decretă organisarea imediată a unui comitată de salută publică, compusă de 5 membrii, numiți de comună prin scrutini individuale. Comitatul­ va avea EPISTOLĂ către REDACTORII DI­ARULUI „ PRESS­A “ Domni redactori, Ați bine-voită a reproduce apelul­ meu către părinții de familie. Reproducându-le, ați mersă cu frățietatea pen­­a­lă precede de­spresiunile cele mai bine-voitore și lingușitore pentru mine. Ori­câtă de ne­meritate ară fi laudele ce mi-adresați, scl­­indă că ele suntu sincere și că numai iubirea frățască le-a esigeratu, ve rogu, primiți spresiunea simțimintelor­ mele de gratitudine. Acesta datorie de inimă și personal e împlinită, totu­și nu suntü achitată, cândă vorbescă cu nisce barbați politici ca dura­­no-vostru, atâtă de ’nsemnați și putericî, din mai multe ponturî de’vedere. Dovada că­’mi cereți mai multă, este că, dintr’uă cestu­me cu totul­ personale, ați voită a face uă cestiune generale și politică, pe care ați întinsu-o asupra unei partite în­tregi. Ca bărbați politici, profitându de cei mai mici incidinți, diceți, intre altele: „Noi amu considerată totu­de­una, pe drepta séa nedreptă, pe d. C. A. Rosetti ca sufletulă, ca inima partitei roșie. Dérü ce rem­âne corpulă, cândă inima pléca Nu vé vomă face poticnitatea pentru dumne­ vóstra întrebare: de ce ne numiți Roșii, nici décá, fiindü noi Roșii, primiți ca voi se fiți albii României? Trecemu peste tote aceste lupte de cuvinte străine, și fără aplicare la noi, și venimă la par­tea esențiale a cestiunii. Acei pe carii îi numiți Roșii, contri­­buii-aă ei, și încă în modulă cela mai puterică, la arderea regulamentului or­ganică, la resturnarea domniei regula­­mentarie și la distrugerea protectoratu­lui esclusivă ală Rusiei? Suntü ei acei carii, plecândă de la arh­ondologie și Că­pitan Costache, ajunseră, printr’uă luptă fără curmare și necontenite acuzări, în­criminări și ’ntemnițâri, la Revoluțiunea de la li­bevruarist și la Constituțiunea de la 30 Iuniu 1866? Déci nu le recunosceți nici ună me­rită pentru lucrările loră în țară ș’afară din țară, decă eî n’am avută nici ună me­rită în cele patru mari evoluțiuni și re­voluțiuni ale României, în trecutulu pă­­trară de seclu, spuneți cine și cumă se-a făcută tóte aceste și pentru ce al nostru­ fură persecutați, eșilațî și ’ntemnițați de tote guvernele, române și străine, câte avu­­rămă de la 1848 și pâne astăzî ? Dacă sunteți de părere că tóte actele cele mari s’aă făcută de către voi ș’amicii voștri­ politici, spuneți: cumă se face că ne-ați nu­mită și ne numiți încă vă partită? Cumă se face că de la 1857, și pene mai deună» di, membrii acestei partite fură totu­de­una aleși de către capitala Bucurescî? O­e la 1857, la 1858, și suptă totă Domnia lui Cuza, totă poliția d-lui Simeon Mihă­­lescu a votată în Bucurescî pentru noi și pentru ai noștriî? Neputéndu nega faptele, veți dice — cumă diceți de cătă-va t­ipu — că na­țiunea, vedendu faptele nóstre cele rele și comparăndu-le cu faptele vóstre cele bune, vedendu că noi amă lucrată numai pentru interese personale și voi numai pentru binele publică, vedendu că noi amă speculată averea publică și ne­amă îm­bogățită, pe căndă ai voștrii avuți că venită și săraci aă ajunsă a fi, ne­a părăsită acumă, și de bună voie, în cu­­noscință de causă și, cu fericire, s’a arun­cată iată în brad­ele vóstre! Admitemă c’asta este. In acestă casă case cu, ce dreptate și eu ce logică di­ceți, că plecăndă eu din țeră, ieți cu mine „sufletulă și inima partitei roșie ?" Cumă pate cineva se ia sufletulă unui cârpă, care de mai mulți ani dechiarațî că este șiremăne mortă? Ancă ceva. "Déc’amú fostă noi­uă par­tită — s’acésta ați recunoscutu-o, numin­­du-ne partita roșie — pe ce temeiu ziceți că, lipsindă ună singură omr, acea par­tită perde sufletulă și inima iei? Partita protivnică nouă, partita albă, scu verde, scü fistichie, — căci nu seiü ce colore voiți s’aveți — partita ordinii, cumă o numiți, perde ca are și sufletă și inimă, plecăndă unulă din membrii iei ? Noi credemu că nu. Ori­care dintr’ai dugpnevóstrá ar ple­ca, fiă domnulă Boerescu sau d. Tell, fiă d. Dumitru Ghica sau Nicolae Cretzu­lescu, fiă d. Lacar Catargi­scu d. Ge­nerală Florescu, fiă d. Costa-Foru sau principele Grigorie Sturdza, noi nu voma zice c’ați perdută nici sufletulă, nici inima, nici capulă. Și sciți pentru ce ? Fiindu­că, pentru onórea din mĕvóstra și fericirea țerei, nu voimă a crede că sunteți nesce corpuri grupate in jurul­ unui omu, era nu în jurul­ unei ideie. Sunteți destulă de învățați ca se scrți că partitele, carii s’aă grupată în jurul­ unui omu, au fostă partitele principilor legitimiști, orleaniști, bonapartiști, etc etc. Partitele cari s’aă grupată în jurul­ unei idei, unoră principie, au fostă partitele vechiului regime și, partita poporului, partita aristocratică și partita democratică ect., ect. Istoria v’a spusă asemene că partitele principilor­, ca și partitele stră­inului, partitele cari s’au grupată în ju­rul­ unui omă, unui principe, s’aă stinsă cu omulă, cu principele, cu familia pen­tru care lucraă: din contra, partitele carii se grupeza în jurulă unei idei e sou­ală unoră principie, își potă schimba denumi­rile, se potă reforma, darii nu se potă stinge. Vedeți în Engin­era partitele Whigs și Tomi, protestante și papiste; în America republicanii și democraticii; ín Francia partita revoluțiunii ș’a contra-revoluțiunii, a mișcării ș’a resistenței, a celoră cari voru se mârgă nainte ș’a celoră cari voră se dea na­poi, tote aceste partite aă perdută în cale — prin felurite morți — omenii soră cei mai însemnați, cei mai puternic și mai sperimentațî, și cu tote acestea ele, când fi mai tari, cândă mai slabe, vă mersă nainte. Puneți dorit, domni redactori ai Pressei, puneți mâna pe fruntea și pe consciința vostră, și spuneți: pe ce­­ teme să ne nu­miți pe noi partita unui individă și pe voi a unui principiu? Pe noi partizanii unoră candidați la domnie și pe voi ai unei ideie? Multe și felurite acuzări ne ați făcută, dérü numai servitorii drapele­­lor. Sturza, Cuza, Bibescu nu ne pu­teți numi. Le lăsămu dorit, domni redactori, în in­teresuli generale și conformă demnității pers­onale, se lăsămă acusările deșarte, și se ne combatemă ca nișce inamici sinceri și reali. Dacă noî séű voi suntemă uă partită, ai cărei­a aderențî sunt­ grupați în jurul­ unei ideie, omenii potă peri, dar nu și ideia, nu și partita. Dacă, din contra, sun­temă grupați în jurulă unui omu, acela omă nu pate fi de câtă unu principe, și partita acea­a va peri, căndă va peri și omulă iei, principele iei. Partita din care facă parte, Z’ce^ ne* contenită că este părăsită de totă țara. Ei bine, de este astă-felă,ea a perită cu mine și prin mine; ea a perită atunci, căndă eu, „sufletulă și inima iei,“ eramă în corpul ă iei. N’aveți déja cea mai mi­că logică. Zicându că ea pere prin plecarea mea. Din contra, déca ea este perdută, cumü ziceți, iu timpulă câtă amü fostă în corpul ă iei, va redobândi viață, aruncăndu mica­­ărticică a iei, care a contribuită s’o ducă la scădere, și ’n curéndu pute­rea principiilor, îi va reda vechia iei pu­tere și splendore. Aceste Zise, ve rogă se primiți fră­­țesci de unele salutări și urările cele mai sincere, ce facă ambeloră partite, se lup­te faciă n fâd­ă, fiă­care pentru princi­­piele iei­­dérii... lupta se le fiă leale, căci numai atunci aceste lupte vor­ fi rodito­­re și bine­ facétorie pentru România, atâtă d’amărîtă în trecută, ș’acumă atâtă d’a­­própe de gura prăpastie!. C. A. Rosetti.

Next