Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)
1871-06-10
ROMANÜLÜ 10 IUNíü 1871 487 Tuiculu, Ungurulă, Polonulu Tremura, Cu Muscalulu, Teutonulă, Cândă eternulu se scula. Lăudați lu, că e mare Dumnedică, Ce-a păzite cu mâna’i tare Pe Români, poporulă săă. Elu ne-a dusu la libertate Și la dreptu, Făcendu-ne a combate Cu credința lui în peptă. Tirania adi ne-apasă Și slabimii. Dară... divinule nu ne lasă A ei jertfă se perimă. N’audiți glasu’i putinte Resunândă: „înainte, înainte: „Fiii mei, paștțl luptându“ ? Și de vorba lui se plecă Cei Carpațî, Dunărea și Prutulă secă Se’și dea mâna frați cu frați. Tremurau cu lașitate Cei dușmani. Și de frică în palate S’ascundă grasnicii tirani. Lăudați’să, că e mare Dumnedeu, Ce-a păzită cu mâna’I tare Pe Români, poporulă său. Elă ne-a fostă în veci părinte Și stăpână. Nici de astăzi înainte N’o se uite pe Română. Președintele societății pronunță apoi urin scurtă discursă de ocaciune, după care apoi d. O. Mish sailu făcu tabloul ă epocei de degradare, căreia pandurulă din sătulă ( Vladimiră se sculă ca săi puteri capătă, espuindă cu erudițiunea adevăratului istorică sfârșitul ă den martiră, marțea atroce ce suferi mariuimosulă eroă. ( D. George G. Tocilescu relevă |< marea ’nsemnătate a solemnei serbărî ce se săverșia, arăd. N. V. I. Scurtescu espuse caracterulă festivității și mobilele ce determinară l pe societate a alege jliua, anulă și loculă în care se i se pomenescă memoria. D. Grigore G. Tocilescu făcu apoi biografia nemuritorului erou și, cu colori vii, întrună stilă energică și atingătoră, făcu cu atăta căldură apoteosa Vladimirescului, în câtă întréga adunare, adâncă emoționată, isbucni n aplause intusiaste. S’adaugemă apoi la acestea dulcea melodie a arteloră naționale, esecutate de musica gazdei, sub conducerea distinsului măiestru d. Cratoviți; naivitatea și simpatica atențiune cu care mulțimea de poporă, adunată de prin prejurur Cotroceniloră, asculta aceste narațiuni ale unui trecut de vitejiă; s adaugem veselia și buna-voință, spontaneitatea și naturalulă danțuriloră și horeleră romănescă, s’adaugemă frumusețea timpului și comoditatea localității, și ne putem forma uă mică ideiă despre modulă cum se petrecu serbarea societății Românismulu. La frugala gustare ce ’ntruni pe membrii societății se ’nchină de numerose ori pentru marii bărbați ai națiunei, ca George Lazără, amicală lui Vladimirescu; pentru revoluțiunea din 3(15)Mai 1848 în Transilvania, pentru limba și căntecile române, pentru deșceptarea simțului de naționalitate, pentru răspăndirea instrucțiunei în poporă etc. După declamarea poesiei „ Junimea române“, compusă tot de d-lă Lepădatu, serbarea oficiale se termină, cnsé ea ținu péné séra, căndă d. Satmari bine-voi a fotografia mul- țimea adunată în fadia pavilionului ÎJ și aspectulű întregei serbări. Péne c ’nnoptat lăutarii căntaă, și danțurile , și horele se ’nvirteau pe câmpiă. ß Astatfelu se celebră acastă frumosă di, amintire despre valorosului bărbată, pomenire sfântă a glorioseasele ’ntreprinderi. c E și timpulu. r Déoa n’avemu alte monuminte r care se ne aducă aminte eroii și a martirii națiunei, se facemă celu pu L țină arătă, ca pidsă recunoscință pentru mărețele loru fapte! G. Dem. Teodoüescu. j ____________________ ( ( La 7 ale cuvintei era termenului fisatu ( pentru cercetarea procesului intentată stu L dințiloru și d-lui Simeon Mihălescu, ca perturbatori ai ordinei publice. Se dicea că agenții poliției au cutreierată totă nop htea suburbele Bucurescilor, făcându -â o propagandă crâncenă și amenințătore ca se oprescă lumea de a asista la acea ședință, cercândă se’năbușescă espresiunea interesului și simpatiei ce inspiră publi cului că causă arătă de justă și de naționale, se zice că autoritățile totu-de unai tremurânde și fricose, mai cu osebire cunoscândă injustiția și arbitrariulă acțiunea intentată, se temea ca acea simpatie publică se nu se manifeste într’ună modul mai energică. Ceea ce este positive este că poliția, în activa’i necontenită temere, a desfășiurată ună afară de forță publică, demnă de uă mai bună fortă, în grădina Cișmegiului era ascunsă uă compania de pompiărî, și in curtea tribunalului se spunea două companii, toți agenții poliției oficiali și secreți erau în picioire și furnicați cari în uniforme cari deghizați în civili, prin curte, prin sală și prin sala de ședință, precumă și prin tote camerile tribunalelui. I Ceva mai multă erau acolo chiară aginții provocatorii Ense ceea ce era în adeveră scandalosă, ceea ce a indignată cu dreptă , cuvântă publiculă, ceea ce era ună ultragiă netrebnică adusă publicului onestă, preveniților și apărâtorilor ună umilință insrigată demnităței și independinței justiției, culmea cinismului, a fostă că forța publică a mersă pené a înființa sens finele la ușia tribunalelor, soldați cu pusei ! cari păream... ce? Pe cine? Pentru ce? Nimeni nu și-a putută da semă de acesta; de ajunsă este ca acestă ultragiă, acestă umilire sa impusă și magistrațiioră tribunalelor și publicului, și că d-lă preșer dinte, care singură terea acolo, cu acea numai elă avea pu j ploconită umilință care îlă caracterisă și cu acea supunere la ordinile celor mai mari, care a constituită meritul- seu în cariera sea judecătorescă, a plecată capulă și nu numai langăduită, deră amănținută sentinelile. .1 și le a suferită ca uă amenințare, pentru ca armata se năpădescă sanctuarulă justiției. I . Tote aceste cercări case ale poliției fură I ■ Jinfructudre: în vană a trepădatu agințit pollițieî noptea mahalalele in vană desfășiurarea formidabile de forță publică, în vană tote i acele formidabili silinți se înăbușescă el, presiunea interesului și a simpatiei publică, îl în vană tote sentinelele la ușia sălei audiinței, ca se spăimente lumea, se o intimideze, și se o oprescă astăfelă de a pătrunde în sala ședinței: iocalul era -I plină, mulțimea se îndulzea, și ca la au- i divița precedinte a causeî, nu se putea străbate pene la bară, de mulțimea auditorului; și în adeveră, recunoscemă că aginții poliției cari trepădaă prin acea lume trebuie se edifice pe șeful ălora, a cândă ei ii voră spune totă ce a audite _ despre scandalurile, arbitrarură, ridiculilele, și neleguirile ce se comită. 71 Ancă mă lucră demnă de totă înteresulă și de culmea indignațiunei, care s’au petrecută acolo, era presentarea la prel sidență a d-loră Ion Ghica și Cariagdi, aduși i * cu citațiune a presidentului ca martor d in unu procesu corecționale. D. Ion Ginea cu acelu sânge rece, care este atâta de cunoscută, cu acea ironică espresiune pe figură pe care i-o scrmă toți, cu acea cuvântare mișcătore și sardonică, salută pe president,Q și ’i spune că este Ion Ghica, acelă care a fostă ministru și că se vede chiămată ca martură aici, unde nu credea se potă figura în nici oă condițiune, și ’i cere esplicațiuni asupra împrejurărilor, care au provocată chiămarea sea. Presidentulă ’i respunde că d. Simeon Mihălescu a cerută acesta. „Ca mărturii“ întrebă d-nulă Ion Ghica d-nulă presidentă ’î arată petițiunea a d-lui Simeon Mihălescu, și, după ce o citesce d. Ion Ghica, ’î dice că fiăcare are capulă seă, cu priceparea sea, și că d-sa nu vede că d-nulă Simeon Mihălescu îi chiamă ca mărturii, că în petițiune spune că d-sea pute depune, în interesul justiției, deră că se întrebă dacă acolo, la tribunală, este loculă unde d-sea póte depune ; în sfârșită întrebă pe d-nulă presidentă decă ’l ordonă se remâie. Presidentulă o încurcă; d. Ion Ghica, insistă: „îmi dai ordină se rămână?“ După oă lungă insistință din partea d-lui Ion Ghica, voindu se ’și lămuresc bine situațiunea, și încurcătură din partea d-lui presidentă, acestă din urmă se decide: i spune că trebuiesce se remâie ; d. Cariagdi, atunci ministru al justiției, astă dî senatorii, adusă și d-sea cu citațiune ca martorii cere aceleași explicațiuni, arată inconvenientele și ilegalitatea unui asemenea procesă, spune că d-loră, ca miniștrii, este nedemnă se’I chiăme a depune ca marturi, cândă d-loră suntă responsabili, și cândă nu suntă justițiabili de tribunală, căci, decă ară fi se dea sema de faptele lor, nu acolo se potă presinta după lege pentru acesta. In sfîrșită, după multe eșuațiuni și văraită a d-lua presidentă pe la loculă solută se primesc! ordine — germană independință a magistraturei .. ce demisiune ! — ședința se deschide. D. presidentă face apelă nominale : șepte nu respundă la apelă, seră nu era procedura ndeplinită, nu li se deduse citațiunile , fie cine 'nțelege pentru ce. După apelă, pe cândă se făcea că restoiesce dosarul, ca se veijă decă s’aă trămisă citațiunile după adrese, vorbă se fie! d. Fleva cere cuvântul ă ca se atragă atențiunea d-lui presidentă asupra unui incidență. D. Fleva arată că suntă sentinele la ușia triburalului, că acesta este uă amenințare gratuită, ună faptă neușitată și neaudită în analize judiciare, și cere rădicarea loră de acolo. D. Pantazi Ghica fuke că, după lege, justiția nu se dă justiția bililor, cu baioneta, că acesta este și în contra legei și Jună ultragiă adusă publicului, prevenițiilor, aparatorilor, și chiară magistraților tribunalului, că, decă domnii magistraț nu simplă acesta, diforă o simtă și protestă pentru că și pe preveniii și pe publică și pe apărători îi scie destulă de maturi ca se nu se depărteze de la buni cuviință și respectură ce datorescă justiției și locului unde suntă; că numai în materie criminale legea tolereză soldați armați în sala de ședință, și acesta numai pentru paza arestanțiloră, dară îi nici ună chipă în materii corecționale D-sea scie bine că aceste cuvinte nu voră dobândi nici uă satisfacțiune, deri o face ca uă protestațiune, pentru demnitatea justiției și ca se mplinască ui , datorie. J D. Papiu Ilariană desvoltă că constituțiunea, determinândă divisiunea puterilor,ra separată puterea judecătorescă de ce nesecutivă, că a făcută pe cea judecătorescă independinte și suverană, și că pre ■ sidentală, în casă de a se tulbura ordine publică, sau de a se comite uă necuviință, are dreptulă se sea raesurî, dér » pen’ atunci nu; că puterea esecutivă n - trebuie, nu se cuvine se intervină în una procesă între dânsa și noi cu forța publică, și că a înființa sentinele la uși sanctuarului justiției este în contra constituțiunei. D. procurare încurcă cu mă că ară fi fostă de ajunsă ună cuvântă ală unui [ singură apărătără în acestă privință, și că aceia ce ’să face se proteste, este se vor dă cumă se adusă de timpulă tribuna iului, luândă toți apărătorii cuvântul ă în nă cestiune asia de neasemnător. (Ne ’nsemnătore, este bine <zisă cândă justiția se dă cu sentinele și cu baionete , într’ună stată liberă). Tribunalul se face că merge se delibereze; după două minute se ’ntorce; și i d. președinte declară că tribunalul ă a decisă ca soldații se stea afară, acolo, căci nu făcu nici unuireu nimenui. (Mai frumosu, mai legale și mai liberă , nu se póte! Ș’apoi mai ceremu și inama i vibilitate a magistraturei tribunalelor și sârmană Româniă!) ( Preveniți, apărători și publică își înăbușescă indignațiunea, ședința urmeză. ( D. președinte, cu componațiunea’i cunoscută, cu acela surîsă ce cată se mei nagere și capra și verza, și cu acea grațiositate sub care ascunde supunerea la ordine, anunță apărărea că procedura nu este îndeplinită, că unii preveniți, cari lipsescă, nu a! primită citațiunile, și că din acestă causă se va amâna. j D. Pantazi Ghica cere cuvântulă. Năbușindu’și indignațiunea și căutândă a se stepâni în facia unei asemenea unicități, se scula și ia cuvântulă . D-sea nu se miră ca tribunalul ă se ’ cerce a profita de cela d’ântâiă protestu de amânare ce i-se presintă, acesta este consecința logică a lucruriloră, și nu’i miră câtuși de puțină, când ăuă acțiune este așta de nefundată, cândă s’a căutată , numai preteste spre a tîrîuă junime , studiosă la baza justiției, numai ca se deamă satisfacțiune in scie cn. Este naturale ca acusatoriî se care a prelungituă situațiune anormale și vătemătore personelor, în societate, în asemenea condițiuni a ginților de acusațiune nu le pasă nimică de onorea, de posițiunea cetățianiloră, ținute în stare de suspiciiune. D-sea dice onore, pentru ca aci nu se póte preocupa de opiniunea publică, ori câtă se scie opiniunea publică cumă că acusațiunea este nefundată, și lovește pe nedreptă acestă tinerime, viitoră ală țârei, oricâtă se nu se ’ndoiescă opiniunea pulică nici de cumă de onorabilitatea d-ln. Simeon Mihălescu neclintită, oricâtă de mare este considerațiunea de care cu dreptă cuvântă se bucură toți preveniții în opiniunea publică și mai cu deosebire de la acestă acusațiune, nu este mai puțină adevărată că uă acusațiune loveșce, și decă nu reușesce a lovi, țintesce se lovescáin onórea omului, și că a prelungi neresolverea ei, este a nesocoti drepturile și garanțiele ce legea asecură persanilorü; d-sea <jice acesta ca uă simplă protestațiune, și cere ca celă puțină în Interesul regulă uii procedure! se se permită apărării se puie câteva cestiuni prealabile și se invoce câteva escepțiuni de competință, care voră servi a evita tribunalului formalități inutile și lucrări s oțiose, și află lumina aspra adevăratei . case legale, ce este a se urma cu acestă procesă. D. procurare respunde că, și d-sa ar fi voită ca acestă procesă se se săvârșiască, i că prelungirile nu vină nici de cumă din partea parchetului, c! d. Pantazi Ghica | trebuie se scie câtă este de anevoie îndeplinirea procedurei, din care caută s’a . amânată necontenită acestă procesă. , (Pură efectă ală civilisațiunii d-lui pro- icurore cândă tribunalele amână pentru neglijința loră, totă părțile suntă cula pariiie!) D. procurore adaogă: că causa neîndeplinire- procedure! este că unii din preă veniți nu se găsescă, nu li se cunosc eu domiciliulu, și că trebuiesce se se facă ă publicațiunile, conformă legii, în termeni - de 40 zile, în Monitoru, nu acusațiunea aderă este causa amânării, și nu provine ea din voința membrilor, parchetului l cată pentru cererea de a se desvoltă cestiuî prealab li și escepțiuni de competință, d-sea nu póte admite acastă descriere acum, cândă nu suntă toți presinți și cândă procedura nu este regulată în privința citațiunilor, pentru că legea se opune la acesta. D. Pantazi Ghica, avândă replica, iurce că, daca nu este rea voință din partea ministeriului publică, este negreșită celă puțină neglijință, pentru că era detoria sea și diligența sea, dacă se credea că societatea a fostă amenințată prin ună delictă, se care a se ’ndepli procedura și a regula astfelă, încâtă societatea se ftă cu ună momentă mai nainte satisfăcută, și se nu ție cetățianî onorabili însă stare anormală de suspiciune; că, dacă atunci, cândă suntă interese particulari, legiuitorulăa impusă părților civile interesate datoria, de a denunța domiciliulă preveniplară a forțiori când ministerul publică crede că societatea este lesată, elă este datoră se caute se descopere pe delicvenți și se-i dea justiției; cumă s’a găsită domiciliulă soră ia instrucțiunea judecătorului și nu se găsescă pentru tribunală? Câtă pentru cessiunile prealabile și escepțiunile de competință, d-sta crede că tocmai apărarea se află în termenii legei: codul de proedură penale prescrie că scepțiunile și cozurile de nulitate trebuiescă se se propune înainte de orice ucrare în fonda, în istanță, acasta voiescu d-loră se facă, și tocmai în interesului regulării proceduri și a timpului tribunalului. După uă scurtă deliberațiune, tribunaulă ese cu ună jurnalul de amânare, fisândă termenulă pentru 11 Septembre viitoră. X... girante res purvi Storn, P. Bălăceanu. ACTU DE MULȚUMIRE. In urma descoperirii făptuitorilor și găsirei numeroselor bijuterii ce mi s’aă furată prin spargere în nóptea de 9 Aprile, anulă curentă,’mi facă vă datoria de consciință a aduce prin publicitate adânca mea recunostință d-lui prefectă ală Capitalei, pentru înalta solicitudine și benevoitare stăruință ce aă pusă în dobândirea a acesuî resultată pe deplină safisfăcâtură, deorece astă di culpabilii suntă la locul ă unde societatea prin organulă legei trimite de idiviiiiî ce comită asemene fapte și subsemnatură, suntă pusă in posesiunea unei părți îi s mnae din bijuteriile a căroră sustrag re ’mi o azionaseră mare pagubă. A. Rosemberg Bijoutier. Revalesciere du Barry. De cândâ sâuțiasca Papa d’s 'nsa nStoșită cu fericire prin întrebuințarea delicatului Revalesciere du Barry, și mulți medici de spitale au recunoscutii virtutea sa, nu mai este nimeni care se nu cunoscă puterea acestui nutrimentă neprețuită vindecătorii și înlăturătoră pentru ună mare numără de bule; astafel o înlătură fără medicamente și fără chieltuială tóte suferințele de stomaefi, pieptă, nerve, plămâni, gâlci, flegmă, respirațiune dificile, suferința de bășică, de rinichi, tuberculosa, oftica, astma, tusea, nemistuirea, constipațiunea, diarea, isomnia, slăbiciunea, emeroidele, dropica, frigurile, amețala, congestiunea la capă, migrena, grefa chiară in sarcine, diabeta, melancolia, slăbirea, rematismul, bulele oselora și gălbinarea. Eatracte din 72,000 de certificate pentru însănătoșirea unora bule cari n’au putut fi vindecate de nici ună altă medicamentă: Cerdopatala Nr. 71,814. Crosne, Seine și Oise (Franeia), 24 Marte, 186S D. Richy, perceptorii, de multă timpă bolnavă de oftică, ajunsese pe patul ei morței și luase deja și ultima comunicare, căci cei d’ântâiă medici nul mai promiteau de câtă puține zile de viață. Avasei atunci recursă la Revaletciera du Barry, ș’acesta avu ună succesă atâtă de fericită, încâtă în puține septemâni bolnavul s’a putută din noă ocupa cu afacerile sale și s'a restabilită cu desăvârșire. Mie ensă’mî mi-a făcută atâta bine Revalesciera dumitale, încâtă subscriă cu plăcere acestă certificată. Sora St. Lambert. Mai nutritare decâtă carnea, RevaleseOra, întrebuințată de copii și de ómeni mari, aduce uă economiă de 50 de ori prețulă eî, ce s’ară da alta felQ la medicamente. In cutii de tinichea două jumătate funt fi costă fi. 1.50 — 1 fundă fi. 2 50. — 2 funtji fi. 4.50. — 5 fan^î fi. 10— 12 fum? fl. 20 — 24 fm^ fl. 86. — Revalescibre Ciocolată în prafă și’n tablete pentru 12 cescl costă fl. 1.50.— pentru 24 de cescî fl. 2 50. — pentru 48, fl. 4.50.— în prafă pentru 120 cescî, fl. 10, pentru 288, fl. 20,pentru 576, fl. 86. Se cumpără la Barry du Barry et Cuie, la Viena Waluischoasse No. 8. — In București la d-nii Teodorescu S Atanasiu vis-a-vis de parifi în colți, succesori al d lui I. Angelescu. — La Iassy la Friedrich Ohl, farmacistă. — La Botoșani la Samuel Wohl. Și’n tote orașiele la farmaciele cele bune și la venȘtorii de obiecte medicamentase. Casa de la Viena espeduiesce oriunde, când i se trimite costului. II.