Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-25

.Administrațiu­nea in Pasagiu­li Româniiî Alo. !. — Red­acțiunea Strada Colțea, No. 42. ANULU AL CINCI-SPRE­ DE CELE VOE80E ȘI VEI POTIE ABONA­MENTE IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; 1 lună B lei. int i-ktemr^CTE : unui anu, 58 lei; șase luni 29 lei. IN DIST­iv- trei luni 15 lei^ ug. luna g lej A knnamentala ^CGPU la 1 Și 16 ale liniei Abonamentele.^­ 2Jben, francia, Italia și Anglia pe trimis­*1­11 , Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. v 10 •­ A­NTINȚITIKÎ Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani i­nerți­uni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile si ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru 6 REFULATE. — Articole nepublicate se voru arde. SERVIȚII­ TELEGRAFICII AK­U ROMMUNIJ1. London, 6 Iulie. Ambasadorele engelă de la Petresburg, d. Buchanam, va în­locui la Viena pe lordulu Blomfield care se retrage. Lordul­ Loftus se duce la Petresburg, și Russel la Berlin, Paris, 6 iulie. Cea mai mare parte din candidații propuși de către Uniunea libe­rale au­ fost­ aleși. Gambetta a fost­ alesă la Paris și la Marsilia. Candidații partitei legitimiste și bona­­partiste au cădută pretutindene. Bucuresci, *î­ ntindă trebuință astă­zi se trecemă frun­­tariele, ne vomă opri­m­ă momentu Austria. Ministerul­ actuale are nenoro­în­cirea d’a nu fi pe deplină și ’n modă clară nici pentru dualismă nici pentru federalismă. Pe d’uă parte dechlară că va m­ănține Constituțiunea dualistă, ci pe d’alta se silesce a ’mpăciui pe Croați și pe Bo­­hemi, făcându-le ore­care concesiuni, a­­cordândule ore­care drepturi, ca cele spre exemplu ce acordă Polonilor­. Ca totă omulă, ca tote guvernele cari umblă pe două poteci, guvernul­ actuale este combătută de dualiști și puțină susținută de federaliști. Astă­felă, Camera deputa­ților, după ce­ să ținu multă timpă nu­mai prin credite lunare, acumă îi refuză împrumutură cerută de 6ț> de milione fiorini, pentru acoperirea deficitului bu­getară. Raportarele comisiunii s-a servită cu următorea conoidorațiune. „Atitudinea ministerialui actuale și te­merile ce desceptă în poporațiuni acestă altitudine, în privința menținerii Constitu­­țiunii, impună Camerei imperiasa datorie da nu pune la disposițiunea guvernului mai multe fonduri de­câtă ce­ o va­­ tre­bui neapărată pentru conducerea aface­­rilor”.“ Aceste considerări fură adoptate de 87 de deputați contra 56, și guvernul­ se va găsi silită se convoce Camera mai de tim­puriu­ spre a-i cere din i oă mijlace pentru a-și prelungi c­istința. t In acestă timpă presa reacționarie, ne găsindă d’astă-dată că este în interesul« iei d’a ataca Romănia și a inventa bande bulgare și ucideri de israeliți, ne mai putendă apoi se susție acumă că Romănia armeza, se orga­­niseza, se pregătesce și devine ună arsenale, aruncă oă mulțime de calomnii asupra bu­nei și bravei Serbie. Ea spune între al­tele că se face uă mare lucrare spre a sili pe principele Miliai se abdice și se puie pe fronti ună principe imperiale ală Rusiei. Adevĕrulu însă, celă puțină pen­tru astă­ dî, este, că Serbii, nu au cea mai mică poftă de principe străină— esem piere n’aă fostă atrăgătorie pentru dânșii — și că din contra, se pregătesc« a da guver­nală principelui Milan, la 22 Augustă, când ese din neversnicie. Se mergă principele, pe calea naționale a Miloșiloră, și se nu se temă de calomniele presei austriace, sicuru fiindă că Serbii solu­­se pe domnii cei buni precumü aă mănite di­u că sciți s’alunge pe cei carii urmă­resc« politica străinilor», dore­Manifestarea uriașii a Franciei, făcu­se se cutremure din temeliile sale. Tro­­nul­ imperiului germană, Gazeta Ger­maniei, Norduri, aretă curată ca nici în visă nu-și putea închipui lumea poli­tică din Berlin, un asemene minune. Do­­vada cea mai pipăită a turburării și a spaimei ce produse asupra Prusiei acestă manifestare este că disa gazetă fu atâtu de coprinsă de deliriu în câtă dice că se nedrepta Prusia a fostă acuzată „c­a impusă Franciei uă indemnitate de res­­belă care coverșia sorginții acestei țări:“ Câtă de mare trebuie se fiă delirială cândă ajunge a câta se scuze jaful« prin ase­menea argumente! Ce ar dice judecăto­­rele cândă celă acusată c’a jăfuită pe cine­va ar respunde: —Nu este adevărată că l’amă jăfuită, fiindă că vedeți, elă are âncă uă mare avere. Ș’apoi aceste cu­vinte cu care Prusia se apără, nu spună, în modulă celă mai clară, că scopul ă ce a urmărită n’a fostă a ’nvinge pe Napo­leone ci a ucide Francia ! Turbarea se manifestă încă și ’n altă modă. Gazeta critică pe Francia că n iocă d’a ’ntrebuința averea iei cu econo­mie, ea o cheltuiesce organisându puterea armată, ba încă mărindu-o cu 900.000 de omeni. Acesta dovedesce, dice pru­sacul­, că Francia voiesce a și relua pre­­domnirea iei în Europa. E nostimă în adeveră domnuță prusacă. I se pare că spune lumel uă noutate cândă dice că Francia voiesce a’și redobândi loculu­i ei. Ba mi, deci! Credută-aă are domnii Pru­saci, c’aă sfîrșită cu Francia fiindă­că, prindendu-o dormindă în corupțiune, aă bătută-o, aă arsă-o ș’aă despuiatu-o cu cinci­spre­ dece miliarde? 1) Cumu ? Dară, strălucită viță a casei de Brandebourg, de la Cornitele Conrad de Hohenzollern și pen’acumu, n’ai putută âncă se cunosc î­n acea electricitate a Franciei, ce une­ori îi dă acea grațiă puterică, ș’alte ori pro­duce acele spresiuni, ce ’ncremenescă și scuduie lumea întregă? Și decă n’ai fostă în stare a ’nțelege efectele electricității, cumă învățata, atâtă de multă învățata Ger­­maniă,climă dire d. Michelet, „nu scie âncă cee­a ce pote citi în cinci sute de cărți de istorie, de drept«, de statistică? Con­sultă, doc­ă Germaniă, pe naturalist!, con­sultă physiosoligia, silescete se ’nvețî și tu­ră dată ce este unitatea organică. Ună singură poporă o are. Francia. „El­ nu mai este poporulu în care cir­culațiunea este răpede și deplina; ună singură medulară nu se póte despărți. Suvenirile cele puterice ale trecutului, marea tradițiune comună, frățiele militare, au restrensa legămintele nóstre. Toți pă­rinții noștril au combătută, aă suferită și adese­au perită împreună. Sufletul« co­mună este în fii loră.“ Urmările formidabile ce face B­rancia, dice Gazetta, „trădau cugetări de resbu­­rare, intențiuni belicase.“ Multă inteligință i-a trebuită nâmțului ca se facă s’acésta descoperire. Multă naivitate în adevĕru d’a crede că Francia n’o se-șî reabiliteze onorea, n’o se-și reie miliardele de care fu despuiază, n’o se-șî reie mai cusumă, acei doui fii naturali ai iei, Assasia și Lorena! Dacă Prns­a voia pacea, trebuia s’o facă, îndată ce a cădută imperatorele. Dacă voia pacea, trebuia s’o facă îndată, cerendă mimai că simplă despăgubire de cheltuielele făcute, și nimica mai multă Ea din contra a răpită, a jăfuită, a arsă ș’a smulsă două coste din corpul­ Fran­ciei. Ea n’a voită pacea cu Francia ci uciderea Franciei. Ură a vou­ă, ură va avea. Yentă a­semenată furtună va cu­lege. Și éca că deja i s’aă dată patru mari și prime avertisemente, Anteiu, eroismul« cu care aă luptată insurgenții, și puterea cu care guvernul ă a asediată ș a luată Parisul­ în doue luni. Ală douil’ea. Unirea tutorii partitelor­ naționale, pentru a face se triumfe Re­publica contra monarh­iei. Al­ treilea: manifestarea puterii și u­­nității Franciei prin versarea în 6 ore a cinci miliarde de franci. Alți patrulea. Strasburg și Metz. Al-1) Cinci miliarde au­ mâncatu armatele germane; cinci miliarde au cheltuitu Francia cu resbelulfi,­­și cinci miliarde ale contribuțiunii. sasia și Lorena, sărăcite, ruinate, arse și cădute în sclavia Prusiei, supscriseră la împrumuturi naționale alu Franciei, cea d’autéiu optu-spre dece și cea d’a doua done-deci de milione. — Nu ve mai daă­r nici uă despăgubire, le dise înfuriată, d. de Bismark; supscriți, le mai dise, sup­­scriți că voiți a­semănea prusaci, și le voiu despăgubi de tóte perderile. — și ei respinseră supscriindă la înprumuturi naționale ale Franciei. La luptă deră, domni prusați, la luptă crâncenă căci acumă a­­veți a lupta cu dreptatea și cu Republica. Acestă actu de devotament«, de pa­triotism«, de înțeligin­tă și de coragiă po­litică ale cetățianilor­, mari și mici din Strasborug și Metz, făcută luptă tunulu Croup și asoluta dorină a prusacilor«, ne conduce, prin legea contrastelor«, la romănii noștri­ în afacerea Strousberg. Suntem« uă națiune liberă ș’autonom­ă și ’ndurămă a face pe brânci suptă pulbe­rea rădicată prin bătaia din picior» a d-lui de Radovici. Avemă tratate, garantate de șapte pu­teri. Avemă în avantagiulu nostru a loră rivalitate — mai en­sumă căndu este vorba de domnia Dunării ș’a guriloru­iei. — Avemă în favórea nostră onorea și dreptul«, și tremurăm î naintea dom­nului de Radovici care susține falșiulă, hoția, coțcăria, cumnu­a disti d. Carp. Avemă unu contractă, avem­l mii de dovedi că noi l’amu pădi­u și Strousberg cu principii germani și cu d. Ambron l’aă violată, și ne-au furată, și ’n aeastă stare de lucruri ce vedemă ? mai toți Ro­mânii, comercianți, proprietari, magistrați, ingineri și legiști, se pitulescă și tacă de frica d-lui de Radovici, apără­torele oficiale ală coțcarloră, ș’acesta, atunci cândă Statulă este forată cu 160 de mi­lióne, desonoratu, de către miniștrii în facia națiunii ș’a străiniloru, și îmbrâncită de către guvernulă Prusiei a dă țera în mâna loră prin emanetarea tutor« moși­­eroru iei. In facia unei situațiuni a­­tâtă de durerosă pe câtă este rușinosă și periculosă, putemu dice că Românulu ș’a împlinită datoria. Cestimea este lămu­rită, celă puțină pe câtă ne efeară pute­rile. Amă spusă asemene ce este de fă­cută, ca se ndreptămu, pe câtă va fi cu putință, reulu făcută de către ministrulă Ghica-Boerescu, eră nu se ne afundăm« cu totulu. Amă spusă că totă ce avemă de făcută este simplă: este, se stămă în dreptu, în lege, în concesiune. Cu tóte aceste, câte-va cuvinte încă, uă formu­lare mai clară, ca se nu remne umbră de nedumirire. VINERI, 25 IUNIU 1871. IAUfi­­NEZA­TE ȘI VEÎ FI .^BON^BEA. IN BUCURESCÎ, la Administrațiunea diariuri­i. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu p«șta . Pentru Anunțiuri a se adresa la adm­iinistrațiune. ' . TIJV. PARIS Pentru abonamente : la d.. Darrag-Hallegrain, ‘ Rac de l’ancienne comedie, 5. .­­ Pentru anunțiuri: la d-nil Drain, Thomas et C­-ni Rue Lepeletier, 23. LA­­ VIENN’A. Pentru abonamente : la d. B. G. Popovicî, Fleiscl­markt, 15. Pentru anunțiuri:­ la d-nil Haasenstein și Vogt Neuermarkt, 11. Considerândă că ministerială care a subscrisă adtulă de concesiune este totă acela ce a lăsată pe concesionari se calce necontenită concesiunea, și se sustragă depositulu Statului română de la Berlin, acelă ministeriu se ftă îndată trasă la res­­pundere. Considerândă că conformă art. 7 alin. 2 și art. 15 alin. „6 dobândile vor­ fi plâ­­­tite în timpurî construcțiunii de con­­­cesionari“, guvernul ă se nu mai dis­cute ună momentu asupra acestei ces­ iunî, ci s’o primescu ca bine și definitivamente resolvată de către arbitrii, do. Vernescu și Plagino. Considerândă că conform art. 27 din concesiune, singura autoritate competinte a judeca neî nțelegerile dintre părțile con­tractante suntu arbitrii, guvernulă română s’aplice, în câtă îlu priveșce, sentințele deja date de arbitrii, și se supună jude­cății for c cestiunile ce ară mai fi nere­­solvate. Se aplice apoi, în câtă îlă pri­­vesce sentințele, făr’a admite apelă nici a­­mănare, după cumu îi dă dreptu con­­vențiu­nea. Considerândă că conformă Art. 24 alin. 2 „Concesionarii nu vor fi putea nici uă odată se se prevaleze de vre uă pro­­­tecțiune străină, în cmte stațiunile cată „s’ar rădica între denșii și guvernulă „românii în privința concesiunii de faciă, “ guvernulă se respingă ori­ce, ingerință străină, se nu recunoscă concesionariloru dreptul ă d’a apela la tribunale și autori­tăți străine, se nu recurgă em­ ensu­ șî la asemeni autorități pentru a nu da pro­­teste și tóte „contestațiunile ce s’aru rădica între ambele părți“ se le privesc” ca definitivamente respirate de către ar­bitrii. Considerândă că sustragerea deposi­­tului română de la Berlin este una faptă ce iese din categoria contestațiunilor­ pre­­vedute de art. 24 și 27 din concesiune, că eașiî concesionarii nu contestă ca să luată mai multă de­câtă cee­a ce pretindă că li se cuvinea, o guvernulă română se urmărască pe cale criminale pedepsirea culpabililor­ și restituirea depositului, în suma ce se va constata că ’n adeveră trebuia să fiă. Considerândă că conformă art. 6 și 23, „la casă cândă terminu­ pentru înce­perea și terminarea construcțiunii ară „trece și întârziarea ar urma încă șase „luni, fără se fiă justificată prin causă „de forța majoră, recunoscută de tribuna­­„lulu arbitrar«, concesiunea se va anula,“ guvern să se anuleze concesiunea. Considerândă că Statulă Romănu tre­buie se plătescă cee­a ce i s’a dată, în­dată după anularea concesiunii, se nu­­mască uă comisiune pentru evaluarea lu­crărilor­ și tutorii materialelor­ aduse pentru casele ferate. Acestă­­ omisiune va fi compusă de Romăni competing și de străini, Englezi Fr­ancesi și Germani, a­­semeni competing și două integritate recu­noscută: ecitatea cere a se numi asemeni străini, căci din momentul­ ce concesiu­nea se anuleza, lucrările deja făcute și materialurile deja aduse privesc­ și pe detentorii străini, a căroră capitală este îngagiată, și trebuie prin urmare a le da cea mai deplină satisfacere. După evaluarea făcută de comisiune, și numai pentru suma constatată ca în­­rebuințată, Biaxuiu romanii va urma a plăti detentorilor a­cele 7­ la sută, stipu­­ate prin concesiune, pe baza cărei­a ei au cumpărată obliga­țiunile. Pentru diferința ce se va găsi între suma întrebuințată și cea luată de pe o­­bligațiuni, România neputendă avea nici oă răspundere, căci nu ea a ’ntrebuința­­t-o, detentorii își voru căuta cu concesi­onarii, și totă d’uă dată, constituindu-se în societate de acționari, conformă art. 14 din convențiune, și dândă bune și re­ale garanții României, voru putea se ur­meze, decă se va conveni, construirea că­­il­oru ferate. Acesta este legea, acesta este dreptulă, asta deju­lată se facă Camera, asta va cere națiunea se facă Camera, Prusia, decă voiesce se scape pe principii compromiși, pe principii coțcarî, cumu îi numesce d. de Carp, se le dea bani ca se’i pună ’n posițiune da trece de onești; de nu, sei lase se s’afunde, căci nu credemă că d. de Bismark cugetă că România s’a îngagiată a plăti pe toțî principiî prusiani coțcarî. Români, ne­amă împlinită datoria. A­­cumă împliniți-ve p’a vostră, séu culca­ți ve cu domnii miniștrii,’suptă talpa cio­­boteloru d-luî de Radovici. ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Mercuri, 23 Iuniu­, 1870, Președința d-lui D. Ghica. Presintî 85 domni deputați. După formalitățile cotidiane. D. ministru de financie citesce mesa­­giulu domnescu prin care re ’nainteză camerei proiectulu de lege pentru aședa­­rea a 15 persone la pensiune. D. ministru de resbelu citesce espu­­nerea de motive și mesagiulu­ prin care se ’nainteză proiectulă de lege pentru „regularea posițiunei oficiăriloru “ D. N. Negrea vogă pe d. ministru de financie se escludă din tabloulu moșie­­loră ce s’asigură pentru datoria flotante, publicată prin Monitorii, unele moșii din districtulu Putna, pentru care esiste deja pendinte­rna precesă între stată și comuna Focșiani.­­ D. Ventura at­rage atențiunea d-lui mi­nistru de interne asupra șicaneloră ce se pună comunicațiuniloră călătorilor« între Bucurescî și Brăila, din causa nepotrivi­re! orelor« între drumul­ de seră’ Stras­­berg și vaporelorü de pe Dunăre. D. prim-ministru explică că guver­nul ă s’a ocupată de acesta cestiune. Com­­paniele de vapore au respinsă că nu pote schimba orele nici face vr’uă ’nlesnire pâne la Septembre, din causa lipsei de personale. In urma acestora s’a ’nsărci­­n­a­tu direct orele poștelor« se se ’nțelegă cu compania drumului de ferit, deca potă schimba orele trenului. De nu se va face nici cu acesta vr’uă ’nvoielă, guvernul­ va pune la disposițiunea călătorilor« unulă din vaporele sale spre a ’nlesni cu modulă acesta circulațiunea între Bucurescî și Brăila. Se continuă cu ordinea bilei. După câte­va esplicațiuni, se pune la votă amendamentulu rămasă nevotată din ședința de ieri, prin care se fisăză mași­­mulă tasei de jugăritu la 10 bani pentru perech­ia de vite de la carele încărcate. Resultatulă este : &2. votanți, $7 bile albe pentru, 35 bile negre contra. Amendamentul« dară se primesce. Art. 43 se retrage de guvernă. De la art. 44—74 inclusivă se pri­mesc­ nemodificate. La art. 75 s’adauge tasa de 50 bani de metru pentru stradele nepavate, după propunerea d-lui generală Vlădoiană. Se primesce ca adausu la art. 76 a­­mendamentulă d-lui Ionide, d’a se tasa și stradale cu petre cubice, deră neca­­nalisate, cu câte 1 leu nou și 50 bani de fie­care metru. D-niî Agarici și Leon Eraclide propună a se admite ca articulă nou masimală unei tase de 2 lei nouă la sută asupra mărfurilor« ce se consumă ]n comună. D. prim-ministru combate acesta tasă, c^nu prin admiterea iei se impieteza asu­pra vămiloru și cu montuu acesta, vent­­urile statului voră scăda. D. M­u­r­uzi și L. Eraclide susțină a­­mendamentulă, ca una din cele mai drepte tase de impusă din partea comunelor«. D. Sutzu, ca membru din comitatul« delegațiloru, aretă motivulă care a făcută pe comitat« d a respinge amendamentul«, opinând« că, admitendu-se acestă amen­dament«, se omoră totă comercială. D. Moscuna susține amendamentul« d-loră Agarici și Eraclide presintândă luptă amendamente d’a se intercala rasă și pentru lucrurile și mărfurile de tasă, pe cari le specifică. D. ministru de finance arata că fis­­culă prelevă 7 la sută pentru mărfurile ce se introducă: ce se va face cândă s’o înființa tase și de comune? Cu câtă se va mări și adauge tasa vă­­milor, cu atâta contrabanda se va încu­­ragia și, ca ministru de finance, în cea­ a ce ’să privesce e contra acestui am­enda­­mentă. Discnsiunea se 'nchide. Amedamentulu d-lui Agarici și Eraclide se respinge. La articlulă pentru lasa vinulă din co­mune d. Negri, propune a se specifica ca tasa de 50 bani pentru vadra de vină muoă se se ia numai de la vinulu ce se consumă la cârciumi. Se primesc­. Articlele următore se primescu nemo­­dificate. Art. 83 — 85 se retragă de gu­vernă. De la art. 86 — 92 se primescă ne­modificate, art. 93 se suprime. La art. penultimă d-na G. Brătianu rugă pe gu­vernă a retrage acestă articlu ca unulă ce este în contradicțiune cu acesta lege care se numesce de masimum fiindă forțați mai târziu­ a vota și alte rase co­munale; la art. care prevde, ca legea de faciă se se puie în aplicare de la 1 ianuariă 1872, d. Popovici presintă un amendament d’a se suprime acestă articlu pentru mo­tivul­ că suntă alte diferite tase înființate ,prin a­nume proiecte de legi și altele arendate pe mai mulți ani prin contracte. După diferite doră neînsemnate discn­­siun­i la­­ care iau parte d-nn: Agarici, Muruzi, Sutzu, M. Costache și I. Fetii,

Next