Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)
1871-09-15
ABONAMENTE IN CAPITALE : una anü 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. ÎN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șase luni 29 lei; trai luni 15 lei; uă, lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Anu Qxemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria Germania trimestru 7 fi. arg. (18 franci.) A.astXr5 Ngpi TJRÎ Ai sunți rari, pagina TV, linia v30 litere — 40 bac) Inerțisîmi și reclame, pagin, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce ti&mîteri NEFRANCATE vorű ».^FUSATE. ~ Article]* republicate se vor arde. ANUL I AL CINCI-SPRE(EDELE Administrațianea în”Pasaginln Romee. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. MERCURI, JOUI 15, 16 SEPTEMBRE 187!, VOESCE ȘI VEI PUTIE (A) Jradițiunea de DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulă privată ală Monitorului). Paris, 22 Septembre. Consiliul de revisie a anulată, pentru vină de formă, sentința pronunciară în contra lui Rossel, pe care la trimisă înaintea ală 4-lea consiliu de resbelă. Roma, 22 Septembre. — Papa a amânată în luna lui Noembre numirea episcopiloră. Berlin, 28 Septembre. — Gazetta Crucii duce ca D. d’Aroima făcută pe lângă guvernul franceză seriese reclamațiuni în privința maltratărilor ce au suferită Germanii în escesele ce au fost comise de curendă la Lyon. Bucurescii « Răpciune. Desbaterile urmate Luni în procesul bănuițiloră d’a fi luată parte la manifestarea de la 10 Martie, că dată, grație d-luî procurore Tacian, — celă care a fostă înaintată astă primăvară, după istoria dulapului — ună rolă din cele mai ridicule acusării. Dora de nu trebuie se simți pre pretențioși în privința d-luî procurore; d. Papiu Ilarian, i-a spusă deja de Sâmbătă în susținerea cestiunii prealabile Constituționale: „nu sce carte!“ — Inchipuiți-vă că d. Tacian susținea că nu existe în codice un articlu ce se află scrisă și numerotată ca și tóte celelalte, în facia unei asemeni enormități, cumă putea și d. Papiu se’și reție apostrofarea ? — S’apoi se simți drepți, respingerea cestiunilor, prealabile puse de apărare, cestiuni desvoltate cu atâta claritate de d. Papiu Ilarian și de d. Pantazi Ghica, a creată d-lui procurore uă posițiune cu totulă în disproporțiune cu esperiința și cu..... opiniunea d-lui Papiu asupra d-sele. In adevĕrü, uădată ce se ■stabilise că delictul nu este politică, ci comună, ce era se facă d. procurore cândă n’avea în dosarie nici plângerea celor bătuți, nici plângerea proprietarului pentru gramurile sparte? Cu miijlocele intelectuali de care dispune d. procurore, nu putu decâtă se pună cestiunea pe următorulă tărâmă: Nu acusămu pe bănuiți pentru simțimintele lor politice, nici chiară d’a fi făcută manifestarea (vorbă se fiă), ci pentru că la somațiunea parchetului nu s’aă retrasă și s’aă pusă prin urmare în rebeliune contra autorității. Pe acestă temă își croi d. procurore acusarea, și ’n juvenila’ ardóre d’a o face savantă, îl împinseră păcatele se invoce autoritatea lui Faustin Eli. Atunci ni’să apucă d. Fleva, primulă apărătoră care vorbi în fondă, îi demonstră mai ântâiă ca spusă ună cutezătoru neadevără că mulțimea nu s’a resipită la somațiunile parchetului, căci procesulă Verbale închiriate de primulă procurare în sera manifestării fice precisă că lumea s’a resipiti la somațiunile făcute; „totăși procurorele nu s’a pututu opri d’a face precari arestări.“ Luândă apoi pe același Faustin Eli, invocată de d. procurore, d. Fleva demonstră, — în altă cestiune totă cea-a ce’fusese și d. Papiu— că acestă autore, departe d’a zice cea-a ce voiesce d-sea cere, din contra, în termeni clari, că în casă de somațiune din partea parchetului, nici se fiă arestați cei ce se supună, necumă trași naintea justiției și condamnați; ânsă procesulă verbale ală parchetului zice că lumea s’a resipiti la somațiunile făcute, că n’a fostă nici uă împotrivire și că dacă s’aă făcută câteva arestări, este pentru că d. procurore „nu s’a pututu opri d’a le face. Oricumă se va lua déra acusarea, silințele d-luî procurore remână totă nimicite. Dera ce situația ne crează tribunalului acestă întortochiare a procesului pentru a’lă pute considera ca de delictă comună? In urma acusării susținută de procurore, tribunalulă nu póte condamna, căci stă faciă procesulă verbale închiărată de parchetă în sera manifestării, care’î spune că lumea s’a resipită, că n’a fostă împotrivire. Nu póte condamna pe cei arestați, căci același actă oficiale spune că eî nu s’aă împotrivită și c’au fostă arestați numai pentru că procurorele „nu’și a putută opri“ arderea. Prin urmare tribunalulă, decă va condamna pe bănuiți, nu se va pute întemeia decâtă pe probe că ei în adevĕrü suntă acei cari să spartă halba cu bere a d-lui de Radovici, și ’n asemene casă condamnarea ar fi pentru delictă politică, tribunalulă ar căde în contrazicere ca dênsulu énsuși, șVr călca totă-d’uă-dată și art. 105 din Constituțiune. In acusarea susținută contra d-lui Simeon Mihălescu, d. Tacian a fostă ancă și mai puțină fericită. Aci nu s’a putută feri d’a acusa pe d. Mihălescu ca prefectu, și numai pentru delictă politică. „D. Mihălescu este complice.“ In ce ? în manifestare de sigură. Atunci e acuzată de delictă politică, și ce caută procesul ănaintea tribunalului? „D. Mihălescu este complice pentru că n’au somată mulțimea se se retragă.“ Ente procesul ă verbale ală parchetului constată că somațiunile au fostă făcute și cine le putea face de uu prefectură, ca agiate ală parchetului? Deră se chemă că minte procesulă verbale, că somațiunile nu s’aă făcută, atunci parchetulă este și elă complice, și ’n loc d’a susține acumă acusarea de ce nu trece pe banca acuzaților ? Se mai pute încă ca prefectură se nu se fi supusă ordinilor parchetului, la ascultarea căruia era pusă printr’uă adresă a procurorelor generale, păstrată de d. Mihălescu; dejű atunci de ce parchetulă n’a usată de puterea și dreptul ă seă contra insubordinatului, de ce acea insubordinare nu se găseșce consemnată în celă mai mică actă din dosară, ci din contra acolo se află numai una actă de mulțămire a parchetului către d. Simeon Mihălescu pentru concursulii inteliginte ce d-sea a dată în liniștirea mișcării, fără a face se curgă uă picătură de sânge? Prin asemeni întrebări d. Mihălescu și d. Fleva, ca aperătură, amețită perenda pe d. procurore. Se mărturimă că nu erau pre generoși. Cu tote aceste nu trebuie a se crede că și procurorele nu găsi argumente puterice contra acuzatului. „D. Mihălescu. zise primulă procurore, este omulă celă mai oneștit, celă mai inteliginte, celă mai integru, celă mai finit,“ și ori cine vede că ună asemene omă nu póte comite de câtă scandaluri. Ș’apoi are și precedinte d. Mihălescu, de câte ori a ocupată vr’uă înaltă funcțiune a comisă neorânduieli ca cele de la 10 Martiă: „astăfelu cândă a fostă prefectu de Ialomița, suptă ministerială d-lui Costa-Foru, astăfelu la 10 Martiă.“ Venînd d. procurore are totă dreptulă : fostulă prefectă de Ialomița este culpabile calegerile nu s’aă făcută în judeciulă ce administra după cumă ceruse d. Costa-Foru, și acesta revenindă acumă ierü la putere, trebuie se pedepsescă pe fostulă seă prefectă pentru insubordinare, pentru acestă spirită de rebeliune. In facia unoră asemeni argumenteză amuțită neapărată și inteligința și fineța d-lui Mihălescu, și elocința locală și pătrunderea d-lui Fleva. Se scițderă bine, domni judecători, că pe prefectură de Ialomița aveți a’lă judeca. Și băgați bine de somn se nu scăpați ocasiunea, căci c’uă singură sentință puteți satisface pe două personagie: și pe d. de Radovici și pe d. Costa -Foră. Și pe d. de Radovici care schimbă c’uă băt iie din piciură ministeriele în România, și vine cu halba de bere în mână se sud pe cele mai sânte simțiminte ale Românilor, și pe d. Costa-Forö, care nu uită pe prefectură nesubordinată, ce nu’î trămise deputații ceruți. Alte argumente și motive nuTi lăsată de procurore; nu vă permite se condamnați pe preveniți ca unii ce s’au împotrivită somațiunii oră, căci a făcută se se probeze că n’a fostă nici uă ’mpotrivire. Nu vă permite se condamnați pe fostulă prefectă ca complice, căci a făcută se se probeze că elă a somată mulțimea, că elă a fostă supusă la tote ordinile parchetului. Câtă despre celelalte motive ce sară pute invoca, ele nu vă potă servi, căci a vă face procesulă curată politică, și prin urmare numai de competința juriului. Daci aveți deci otârîrea d’a condamna, motivați cu coragiă sentința vostră numai pe necesitatea d’a se satisface aroganța prusiană și răsbunarea d-lui Costa-Foru. Mexic asigură antrebată pe rariulii oficiale d’n că guvernulă americană ministrulă de externe ală Mexicului în ce condițiuni acestă republică ar fi dispusă are’noi raporturile sale cu Francia. Președintele republicei, Juarez, ar fi declarată îndată că este gata a deschide relațiuni diplomatice cu guvernul republice francese, fără alte condițiuni decâtă acelea care se voră găsi două potrivă onorabile pentru cele două țări. Se speră în Mexic, că Francia urmândă exemplulă Angliei, nu va ’ntânjia d’a trimite ună ministru plenipotențiarii la Mexic. Monitorul de ieri ne dă una superbă comunicata, la care spațiul a nu ne permite a răspunde de câtămâne. X.UMIHIZAT& ȘI VEI FI ABORABBA IN BUCURESCI, la Administratiunea diartului, 5? £ I8XRICTE, la corespondinții sei și cu p . Pentru Anunțiuri a ee adresa la administratiuna X-A. PARI8 _ Pentru abonamente : la d. Carrae-Hallerrain, de l’ancienne comedie, 6. Pentru a.țjpartit N^ad-nis Crain et Mis-Olla, 1 8« "/"SSA Pedru abotufenjntiíad. Alj. Popovici, PM, Haanoeeteln și V Nu de famósesc concursuri pentru școlele din Botoșani, în favorea cărora s’au declarată independințî domnii profesori Francudi, Marsillac și Nestore, cari mai ântâiă le desaprobaseră ca nelegali, nu de aceste concursuri în speciale mai vremă astăzi a Zice câteva vorbe. Și ce amă mai pute Zi ne despre acele concursuri, care vor face unul din titlurile cele mai.... acusatore ale generalatului domnului Tbeli asupra scólelorü ? Și ce amă pute adauge la acele ce Zice publicută de două-trei zile, asupra conduitei d-loră Francudi, Marsillac și Nestore ? Noi speramă că: Magna vis est conscientiae, ut paenam semperante oculos versuri putent, qui peccarint. (Mare este puterea consciinței, în câtă cei care pecătuiră, pururea voră vede naintea ochiloră loră amenințătorea pedepsa, Cicerone) Ei lăsămă doja în plata consciinței loră, după ce i-au judecată deja colegii loră independințî și publiculă luminată. Aci voimă a atrage atențiunea cititorilor noștri asupra unei alte procederi și a unoră alte călcări de legi a domnului Thell, generalele care a încălecată legea scólelorü și care dându-i pinteni va câta a o domoli în mersură ei liberă de fluctuațiunile politicei Zilei. Procedeură celă noă constă în adămgirea de condițiunî care se secera de la concurenți, pentru catedre scolastice, fără ca mai ântâiă acele se fiă fostă, ne cum prevăzute de legea instrucțiunii, dorü nici măcară la timpă impuse, fiă și alăturea cu legea, prin simple publicațiuni ministeriale, apărute în foile publice oficiale și private. Pentru concursurile ce acumă se facă, d. Generală ministru Thell a publicată, mai multă seă mai puțină în limitele de timpă lăsate de lege, ce condițiuni cere se insușasca aspiranții la ună postă vacantă în ramură învățământului. D’uă-dată énsé, comisiunile întocmite pentru ca se asiste la concursiunile publicate, sunt ă chrămate de câtre d Thell, prină adresă ce trimite Rectorelui, ori cutăruia Președinte de comisiune, a mai cere de la cei ce se voră înscrie la concursuri, și unele-altele însușiri și acte, de care în publicațiurnile la timpă făcute prin Monitore, nu s’a făcută nici-uă mențiune. Asemene condițiuni noue, surprinzătóre suntă : 1) . Se certifice că căetatea majoră, cerută de art. 434 din codulă civile; 2) . Se certifice că sunt Români, născuți din părți Români și crescuți în România . 3) . Ca în casă de a fi streini sau de naționalitate română, născuți însă în alte staturi, se fiă îndeplinită prescripțiunile art. 8 și 9 din Constituțiunea tereî; și 4) . Ca candidații se certifice decată satisfăcută obligațiunile impuse prin art. 79 din legea pentru recrutațiune. In casulă cele mai favorabile pentru d. Thell, asemene condițiuni cerute de la candidați numai în ultima Zi la Z'ua concursului, suntă numai ună miZocă d’a imposibiliza orice concursă. In adeverü, candidații cei mai mulți veniți de prin districte depărtate n’au putută a se numi de câtă cu actele și testimoniile ce le-au crezută indispensabile, fiă după legea speciale a instrucțiunii publice, fiă în vedere cu cele prescrise de ministeră, prin publicațiunile concursurilor, în fața oficiale. Doru, unde scriu candidații că li se va cere în Ziua concursului, acte ca cele de mai susă, bună oră testimoniă probândă tragerea la sorți, certificate probândă nu numai originea română, dorii și nascerea în țară, bancă și crescerea sine qua non în patriă? De unde puteți se scie candidații și mai cu sumă candidatele, că de astă-dată îi se va cere vârsta după codulă civile, ca cele ce nu putea se probeze acesta vârstă, nici se se mai deranjeze, și se speseze și cea a ce nu aă prin călătorii și oțeluri la Bucuresci ? In totă casulu, repetită, procedeulă ministeriului, d’a impune candidații oră condițiunî, neanunțate soră, chiară dăcă ară fi acele condițiunî legali, e uă procedeă condemnabile și care, în casulă de față, departe d’a se lăuda că e în favorea legii, — constitue ună noă actă de arbitrarietate a generalului ministru Déru lucrulă e și mai reă decâtă atâta. Condițiunile suplimentarie cerute de la candidați, sunt, în genere, și nelegali și din cele mai grave consecințe pentru învățământul nostru. Se le cercetămă, din acestă respectă, mai d’aprope. Prima conațiune suplimentariă este a ave vârsta. D. Thell cere candidaților in genere vârsta de 21 ani. Legea speciale a ramului prevede anume cazurile în care este cerută o vârstă, otarită. Asia art. 361 cere ca direcții» cele scalelorü de fete se aibă etate de 21 ani pentru scólele primari și 25 ani pentru cele secundari; așia art. 293 ficșeză vârsta rectorului la 40 ani. Mai încolo, nici oă limită de vârstă nu impune legea. Ba din contra, din mai mulți articole apare că legiuitorinlă a dispensată de vârstă pe cei care, insușindă celelalte condițiuni, se consacră la învățământă. Vedă-se bună-oră art. 245, 322 alin. 3, și art. 328, care se zice că elevii scalelorü normali, simpli elevii (cari după art. 322 alin. 3 pot fi minori) pot deja fi profesori suplinitori în Gimnastă. Déja chiară decâ legea scalelorü, o lege promulgată mai în urmă decâtă codicele civile, nară dispensa de vârsta civile, campaniia d. Toți consecințele unei aplicări surprinzătóre, oricâtă de legale, a articolului 434 din codulă civile ? Numai acelă care ară aspira se afle ună modă indirectă și în aparință legale, d’a închide scólele populare, póte se aplice la scoli art. 434 din codulă civile. In adeverü, câți din candidați, eșiți prin scólele normale și câte din junele fete care termină cursurile secundari vor putea, în casulă aplicărei art. 434 în cestiune, se devină învățători, institutori și institutoi ce ? Actualmente 3 din patru părți din învățători de la sate sunt: juni între 18—20 de ani și totă în asemene proporțiune sântă institutorelejune, între 16—20 ani. Ce se va face cu asemene învățători, institutori și institutori ? Indepărtare-v oră ? Lucrul ă e posibilă sub regimele actuale. Eră chiară decât acestă depărtare nu o ară urmări d. Tel, ce va face ca se afle candidați pentru celelalte scule de fete și băieți, care stau închise, ori care e urgență a ce mai crea, deca, după cumă este evidenta, nu va afla candidați și candidate cu vârstă în conformitate art. 434 din codul civile? Condițiunea sea relativă la naționalitate este oricând fiă de frumosă in aparință, în contrazicere cu legea scalelorü. Acestă lege, liberale cumă trebuie se fiă uă lege a scalelorü, înțelegândă în ce măsură solința póte deveni naționale,sau designată anume coșurile cândă condițiuna de Românii sau de naturalitate Română, este indispensabile. Așa bursele se daă numai la Români, așa art. 353 ooresce că personalulă administrativă. Rectori, revisori, sub revisori, directori de scule secundare, directricele de scule de fete, provisori de internate, decanii facultăților și și toți cei însărcinați cu administrațiunea școlară, voră trebui se fiă Români, născuți sau naturalisată.“ / >»