Romanulu, septembrie 1871 (Anul 15)

1871-09-15

ABONA­MENTE IN CAPITALE : una anü 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; 1 lună 5 lei. ÎN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șase luni 29 lei; trai luni 15 lei; uă, lună­ 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Anu Qxemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria Germania trimestru 7 fi. arg. (18 franci.) A.astXr5 Ngpi TJRÎ Ai sunți rari, pagina TV, linia v30 litere — 40 bac) Inerțisîmi și reclame, pag­­in­, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce ti&mîteri NEFRANCATE vorű ».^FUSATE. ~ Article]* republicate se vor­ arde. ANUL I AL CINCI-SPRE­(­EDELE Administrațianea în”Pasaginln Rom­ee. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. MERCURI, JOUI 15, 16 SEPTEMBRE 187!, VOESCE ȘI VEI PUTIE (A) Jradițiunea de DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulă privată ală Monitorului). Paris, 22 Septembre. Consiliul­ de re­­visie a anulată, pentru vin­ă de formă, sentința pronunciară în contra lui Rossel, pe care la trimisă înaintea ală 4-lea consiliu de resbelă. Roma, 22 Septembre. — Papa a amâ­nată în luna lui Noembre numirea epis­­copiloră. Berlin, 28 Septembre. — Gazetta Cru­cii duce ca D. d’Aroim­a făcută pe lân­gă guvernul­ france­ză seriese reclama­ți­uni în privința maltratărilor­ ce au su­ferită Germanii în escesele ce au fost­ comise de curendă la Lyon. Bucurescii « Răpciune. Desbaterile urmate Luni în procesul­ bănuițiloră d’a fi luată parte la manifes­tarea de la 10 Martie, că dată, grație d-luî procurore Tacian, — celă care a fostă înaintată astă primă­vară, după is­toria dulapului — ună rolă din cele mai ridicule acusării. Dora de­ nu trebuie se simți pre pretențioși în privința d-luî pro­­curore; d. Papiu Ilarian, i-a spusă deja de Sâmbătă în susținerea cestiunii prea­labile Constituționale: „nu sc­e carte!“ — Inchipuiți-vă că d. Tacian susținea că nu existe în codice un­ articlu ce se află scrisă și numerotată ca și tóte cele­l­alte, în facia unei asemeni enormități, cumă putea și d. Papiu se’și reție apostrofa­rea ? — S’apoi se simți drepți, respinge­rea cestiunilor, prealabile puse de apă­rare, cestiuni desvoltate cu atâta clarita­te de d. Papiu Ilarian și de d. Pantazi Ghica, a creată d-lui procurore uă posi­­țiune cu totulă în disproporțiune cu es­periința și cu..... opiniunea d-lui Papiu asupra d-sele. In adevĕrü, uădată ce se ■stabilise că delictul­ nu este politică, ci comună, ce era se facă d. procurore cândă n’avea în dosarie nici plângerea celor­ bătuți, nici plângerea proprietarului pen­tru gramurile sparte? Cu miijlocele inte­lectuali de care dispune d. procurore, nu putu de­câtă se pună cestiunea pe ur­­mătorulă tărâmă: Nu acusămu pe bănu­iți pentru simțimintele lor­ politice, nici chiară d’a fi făcută manifestarea (vorbă se fiă), ci pentru că la somațiunea par­chetului nu s’aă retrasă și s’aă pusă prin urmare în rebeliune contra autorității. Pe acestă temă își croi d. procurore a­­cusarea, și ’n juvenila’­ ardóre d’a o face savantă, îl­ împinseră păcatele se invoce autoritatea lui Faustin Eli. Atunci ni’să apucă d. Fleva, primulă apărătoră care vorbi în fondă, îi dem­onstră mai ântâiă ca spusă ună cutezătoru neadevără că mulțimea nu s’a resipită la somațiunile parchetului, căci procesulă Verbale închir­­iate de primulă procurare în sera mani­festării­­ fice precisă că lumea s’a resipiti la somațiunile făcute; „totă­și procuro­­­­rele nu s’a pututu opri d’a face pre­cari arestări.“ Luândă apoi pe acela­și Fau­stin Eli, invocată de d. procurore, d. Fleva demonstră, — în altă cestiune totă cea-a ce’f­u­sese și d. Papiu­­— că acestă autore, departe d’a zice cea-a ce voiesce d-sea cere, din contra, în termeni clari, că în casă de somațiune din partea par­chetului, nici se fiă arestați cei ce se supună, necumă trași naintea justiției și condamnați; ânsă procesulă verbale ală parchetului­­ zice că lumea s’a resipiti la somațiunile făcute, că n’a fostă nici uă împotrivire și că dacă s’aă făcută câte­va arestări, este pentru că d. procu­­rore „nu s’a pututu opri d’a le face. Ori­cumă se va lua déra acusarea, si­lințele d-luî procurore remână totă nimicite. Dera ce situația ne crează tribunalului acestă întortochiare a procesului pentru a’lă pute considera ca de delictă comună? In urma acusării susținută de procurore, tribunalulă nu póte condamna, căci stă faciă procesulă verbale închiărată de par­chetă în sera manifestării, care’î spune că lumea s’a resipită, că n’a fostă împo­trivire. Nu póte condamna pe cei ares­tați, căci acela­și actă oficiale spune că eî nu s’aă împotrivită și c’au fostă ares­tați numai pentru că procurorele „nu’și a putută opri“ arderea. Prin urmare tribu­nalulă, decă va condamna pe bănuiți, nu se va pute întemeia de­câtă pe probe că ei în adevĕrü suntă acei cari să spartă halba cu bere a d-lui de Radovici, și ’n asemene casă condamnarea ar fi pentru delictă politică, tribunalulă ar căde în contrazicere ca dênsulu énsu­și, șVr călca totă-d’uă-dată și art. 105 din Cons­­tituțiune. In acusarea susținută contra d-lui Si­meon Mihălescu, d. Tacian a fostă ancă și mai puțină fericită. Aci nu s’a pu­tută feri d’a acusa pe d. Mihălescu ca prefectu, și numai pentru delictă politică. „D. Mihălescu este complice.“ In ce ? în manifestare de sigură. Atunci e acuzată de delictă politică, și ce caută procesul ă­naintea tribunalului? „D. Mihălescu este complice pentru că n’a­u somată mul­țimea se se retragă.“ Ente procesul ă verbale ală parchetului constată că soma­țiunile au fostă făcute și cine le putea face de uu prefectură, ca agiate ală par­chetului? Deră se ch­emă că minte pro­­cesulă verbale, că somațiunile nu s’aă făcută, atunci parchetulă este și elă com­plice, și ’n loc­ d’a susține acumă acu­sarea de ce nu trece pe banca acuzați­­lor­ ? Se mai pute încă ca prefectură se nu se fi supusă ordinilor­ parchetului, la ascultarea cărui­a era pusă printr’uă a­­dresă a procurorelor generale, păstrată de d. Mihălescu; dejű atunci de ce par­­chetulă n’a usată de puterea și dreptul ă seă contra insubordinatului, de ce acea insubordinare nu se găseșce consemnată în celă mai mică actă din dosară, ci din contra acolo se află numai una actă de mulțămire a parchetului către d. Simeon Mihălescu pentru concursulii inteliginte ce d-sea a dată în liniștirea mișcării, fără a face se curgă uă picătură de sânge? Prin asemeni întrebări d. Mihălescu și d. Fleva, ca aperătură, amețită perenda pe d. procurore. Se mărturimă că nu erau pre generoși. Cu tote aceste nu trebuie a se crede că și procurorele nu găsi argumente pu­­terice contra acuzatului. „D. Mihălescu. zise primulă procurore, este omulă celă mai oneștit, celă mai inteliginte, celă mai integru, celă mai finit,“ și ori cine vede că ună asemene omă nu póte comite de câtă scandaluri. Ș’apoi are și prece­­dinte d. Mihălescu, de câte ori a ocu­­p­ată vr’uă înaltă funcțiune a comisă ne­­orânduieli ca cele de la 10 Martiă: „astă­­felu cândă a fostă prefectu de Ialomița, suptă ministerială d-lui Costa-Foru, astă­­felu la 10 Martiă.“ Venînd­ d. procurore are totă dreptulă : fostulă prefectă de Ia­lomița este culpabile calegerile nu s’aă făcută în judeciulă ce administra după cumă ceruse d. Costa-Foru, și acesta re­­venindă acumă ierü la putere, trebuie se pedepsescă pe fostulă seă prefectă pentru insubordinare, pentru acestă spirită de re­­­beliune. In facia unoră asemeni argu­mente­ză amuțită neapărată și inteligința și fineța d-lui Mihălescu, și elocința lo­­cală și pătrunderea d-lui Fleva. Se sciț­­deră bine, domni judecători, că pe prefectură de Ialomița aveți a’lă judeca. Și băgați bine de somn se nu scăpați ocasiunea, căci c’uă singură sen­tință puteți satisface pe două personagie: și pe d. de Radovici și pe d. Costa -Foră. Și pe d. de Radovici care schimbă c’uă băt iie din piciură ministeriele în România, și vine cu halba de bere în mână se sud pe cele mai sânte simțiminte ale Ro­­mânilor­, și pe d. Costa-Forö, care nu uită pe prefectură nesubordinată, ce nu’î trămise deputații ceruți. Alte argumente și motive nuTi­ lăsată de procurore; nu vă permite se condam­nați pe preveniți ca unii ce s’au împo­trivită somațiunii oră, căci a făcută se se probeze că n’a fostă nici uă ’mpotrivire. Nu vă permite se condamnați pe fostulă prefectă ca complice, căci a făcută se se probeze că elă a somată mulțimea, că elă a fostă supusă la tote ordinile par­chetului. Câtă despre cele­l­alte motive ce sară pute invoca, ele nu vă potă servi, căci a vă face procesulă curată politică, și prin urmare numai de competința juriu­lui. Daci aveți deci otârîrea d’a con­damna, motivați cu coragiă sentința vostră numai pe necesitatea d’a se satisface a­­roganța prusiană și răsbunarea d-lui Cos­ta-Foru. Mexic asigură a­ntrebată pe r­ariulii oficiale d’n că guvernulă americană ministrulă de externe ală Mexicului în ce condițiuni acestă republică ar fi dis­pusă a­re’noi raporturile sale cu Francia. Președintele republicei, Juarez, ar fi declarată îndată că este gata a deschide relațiuni diplomatice cu guvernul­ repu­blice­ francese, fără alte condițiuni de­câtă acelea care se voră găsi două potrivă onorabile pentru cele două țări. Se speră în Mexic, că Francia urmândă exemplulă Angliei, nu va ’ntân­jia d’a trimite ună ministru plenipotențiarii la Mexic. Monitorul­ de ieri ne dă una superbă comunicata, la care spațiul a nu ne per­mite a răspunde de câtă­mâne. X.UMIHIZA­T& ȘI VEI FI ABORABBA IN BUCURESCI, la Administratiunea diartului, 5? £ I8XRICTE, la corespondinții sei și cu p . Pentru Anunțiuri a ee adresa la administratiun­a X-A. PARI8 _ Pentru abonamente : la d. Carrae-Hallerrain,­­ de l’ancienne comedie, 6. Pentru a.țjpa­rtit N^ad-nis Crain et Mis-Olla, 1 8«­­ "/"­SSA Ped­r­u abotufenjntiía­d. Alj. Popovici, PM, Haanoeeteln și V Nu de famósesc concursuri pentru șco­lele din Botoșani, în favorea cărora s’au declarată independințî domnii profesori Francudi, Marsillac și Nestore, cari mai ântâiă le desaprobaseră ca nelegali, nu de aceste concursuri în speciale mai vremă astă­zi a Zice câte­va vorbe. Și ce amă mai pute Zi ne despre acele concursuri, care vor­ face unul­ din tit­lurile cele mai.... acusatore ale genera­­latului domnului Tbeli asupra scólelorü ? Și ce amă pute adauge la acele ce Zice publicută de două-trei zile, asupra conduitei d-loră Francudi, Marsillac și Nestore ? Noi speramă că: Magna vis est con­­scientiae, ut paenam semper­ante oculos versuri putent, qui peccarint. (Mare este puterea consciinței, în câtă cei care pe­­cătuiră, pururea voră vede naintea ochi­­loră loră amenințătorea pedepsa, Cicerone) Ei lăsămă doja în plata consciinței loră, după ce i-au judecată deja colegii loră independințî și publiculă luminată. Aci voimă a atrage atențiunea citito­rilor­ noștri asupra unei alte procederi și a unoră alte călcări de legi a domnului Thell, generalele care a încălecată legea scólelorü și care dându-i pinteni va câta a o domoli în mersură ei liberă de fluctua­­țiunile politicei Zilei. Procedeură celă noă constă în adăm­girea de condițiunî care se se­cera de la concurenți, pentru catedre scolastice, fără ca mai ântâiă acele se fiă fostă, ne cum prevăzute de legea instrucțiunii, dorü nici măcară la timpă impuse, fiă și ală­turea cu legea, prin simple publicațiuni ministeriale, apărute în foile publice ofi­ciale și private. Pentru concursurile ce acumă se facă, d. Generală ministru Thell a publicată, mai multă seă mai puțină în limitele de timpă lăsate de lege, ce condițiuni cere se insușasca aspiranții la ună postă va­cantă în ramură învățământului. D’uă-dată énsé, comisiunile întocmite pentru ca se asiste la concursiunile publicate, sunt ă chrămate de câtre d Thell, prin­­ă a­­dresă ce trimite Rectorelui, ori cutăruia Președinte de comisiune, a mai cere de la cei ce se voră înscrie la concursuri, și unele-altele însușiri și acte, de care în publicațiurnile la timpă făcute prin Moni­tore, nu s’a făcută nici-uă mențiune. Asemene condițiuni noue, surprinzătóre suntă : 1) . Se certifice că că­etatea majoră, cerută de art. 434 din codulă civile; 2) . Se certifice că sunt­ Români, năs­cuți din părți Români și crescuți în Ro­mânia . 3) . Ca în casă de a fi streini sau de naționalitate română, născuți însă în alte staturi, se fiă îndeplinită prescripțiunile art. 8 și 9 din Constituțiunea tereî; și 4) . Ca candidații se certifice deca­tă satisfăcută obligațiunile impuse prin art. 79 din legea pentru recrutațiune. In casulă cele mai favorabile pentru d. Thell, asemene condițiuni cerute de la candidați numai în ultima Zi la Z'ua con­­cursului, suntă numai ună miZ­ocă d’a imposibiliza ori­ce concursă. In adeverü, candidații cei mai mulți veniți de prin districte depărtate n’au putută a se numi de câtă cu actele și testimoniile ce le-au crezută indispensabile, fiă după legea spe­ciale a instrucțiunii publice, fiă în ve­dere cu cele prescrise de ministeră, prin publicațiunile concursurilor, în fața ofi­ciale. Doru, unde scriu candidații că li se va cere în Ziua concursului, acte ca cele de mai susă, bună­ oră testimoniă probândă tragerea la sorți, certificate pro­­bândă nu numai originea română, dorii și nascerea în țară, ba­­ncă și crescerea sine qua non în patriă? De unde puteți se scie candidații și mai cu sumă can­didatele, că de astă-dată îi se va cere vârsta după codulă civile, ca cele ce nu putea se probeze acesta vârstă, nici se se mai deranjeze, și se speseze și cea­ a ce nu aă prin călătorii și oțeluri la Bu­­curesci ? In totă casulu, repetită, procedeulă ministeriului, d’a impune candidații oră condițiunî, neanunțate soră, chiară dăcă ară fi acele condițiunî legali, e u­ă pro­­cedeă condemnabile și care, în casulă de față, departe d’a se lăuda că e în fa­vorea legii, — constitue ună noă actă de arbitrarietate a generalului ministru Déru lucrulă e și mai reă de­câtă atâta. Condițiunile suplimentarie cerute de la candidați, sunt, în genere, și nelegali și din cele mai grave consecințe pentru în­­vățământul­ nostru. Se le cercetămă, din acestă respectă, mai d’aprope. Prima conați­une suplimentariă este a ave vârsta. D. Thell cere candidaților­ in genere vârsta de 21 ani. Legea speciale a ramului prevede a­­­nume cazurile în care este cerută o vârstă, otarită. Asia art. 361 cere ca direcții» cele scalelorü de fete se aibă etate de 21 ani pentru scólele primari și 25 ani pen­­­­tru cele secundari; așia art. 293 ficșeză vârsta rectorului la 40­­ ani. Mai încolo, nici oă limită de vârstă nu impune le­gea. Ba din contra, din mai mulți arti­cole apare că legiuitorinlă a dispensată de vârstă pe cei care, insușindă cele­lalte condițiuni, se consacră la învăță­­mântă. Vedă-se bună-oră art. 245, 322­ alin. 3, și art. 328, care se zice că elevii scalelorü normali, simpli elevii (cari după art. 322 alin. 3 pot­ fi minori) pot­ deja fi profesori suplinitori în Gimnastă. Déja chiară decâ legea scalelorü, o lege promulgată mai în urmă de­câtă codicele civile, nară dispensa de vârsta civile, campanii­a d. Toți consecințele unei aplicări surprinzătóre, oricâtă de legale, a articolului 434 din codulă civile ? Nu­mai acelă care ară aspira se afle ună modă indirectă și în aparință legale, d’a închide scólele populare, póte se aplice la scoli art. 434 din codulă civile. In adeverü, câți din candidați, eșiți prin scólele normale și câte din junele fete care termină cursurile secundari vor­ putea, în casulă aplicărei art. 434 în cestiune, se devină învățători, institutori și institutoi ce ? Actualmente 3 din patru părți din în­vățători de la sate sunt: juni între 18—20 de ani și totă în asemene proporțiune sântă institutorelejune, între 16—20 ani. Ce se va face cu asemene învățători, institutori și institutori ? Indepărtare-v oră ? Lucrul ă e posibilă sub regimele ac­tuale. Eră chiară decât acestă depărtare nu o ară urmări d. Tel­, ce va face ca se afle candidați pentru cele­l­alte scule de fete și băieți, care stau închise, ori care e urgență a ce mai crea, deca, după cumă este evidenta, nu va afla candi­dați și candidate cu vârstă în conformi­tate art. 434 din codul­ civile? Condițiunea sea relativă la naționalitate este ori­când fiă de frumosă in aparință, în contrazicere cu legea scalelorü. A­­cestă lege, liberale cumă trebuie se fiă uă lege a scalelorü, înțelegândă în ce măsură solința póte deveni naționale,s­au designată anume coșurile cândă con­­dițiun­a de Românii sau de naturalitate Română, este indispensabile. Așa bursele se daă numai la Români, așa art. 353 o­oresce că personalulă administrativă. Rectori, revisori, sub revisori, directori de scule secundare, directricele de scule de fete, provisori de internate, decanii fa­­cultăților și și toți cei însărcinați cu ad­­ministrațiunea școlară, voră trebui se fiă Români, născuți sau naturalisată.“ / >»

Next