Romanulu, octombrie 1871 (Anul 15)
1871-10-10
ANUL I AL CINCI-SPRE PEOBLE Administrațiunea in Pasagrini Română. No. 1.—Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. VCESCE ȘI VEI FUTIE IN CAPITALE : ABONA MENTE nnű anü 48 lel; șiae Inni 24 lel trei luni «2 lel; 1 luni 5 lel. !N DISTRICTE : unu anű. 58 lei; șase luni 29 leli trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unü’exemplary 20 bent. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) , ANUNȚIt TEl Rauduri, paginaa IV, linia 30 litere — 40 bani inerți snni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori ce trimiteri NEFRANCATE vor fi rEFUZATE.— Ardelel» «publicate se vor arde. DEPEȘI TELEGRAFICE. (Servițiulă privată ală Monitorului). Belgrad, 19 Octombre. — Principele Milan și regentulă Blasnavatz au plecată în Crimeea, spre a visita pe imperatorele Alesandru. Madrid, 18 Octombre. — Congresul a luată în considerațiune, cu 193 voturi contra 27, propunerea de a se da guvernului ună votă de încredere. Paris, 19 Octombre. — Diariulă oficiale <Jice: de la Jlpéne la 15 Octombre, justiția militară a dată 740 ordine de eliberare și a pronunciată 91 sentințe. Totalul eliberărilor efectuate până la 16 Octombre este de 8,910. Se anundă că consulul francese de la New-York, acuzată de delapidări, a fostă achitată. (A) »Edițiunea de seral București, 291 Brumarele. Monitorele de ieri ne anundă că avemă din nooă plăcerea d’a primi în miijloculă nostru pe creatorele de ministeriu, d. de Radovici. Ei ce în ce modă și în ce calitate vine? Acésta nu ne o spune nici Monitorele nici Pressa de astăzi, care consacră că colonă de revistă politică acestei fericite reî ntorceri. Totuși Pressa mărturisesce, cu tote cruțările posibile pentru înalta personă despre care vorbesce, mărturisesce că este „atâtă mai bine, dacă ună dreptă câștigată, și recunoscuta de însușî cabinetulu din Berlin, prin acreditarea directă deja făcută pe lângă Suveranul nostru, a fostă pusa mai presusa de unu formalismu esagerată, contrariă spiritului epocei și desvoltării relațiunilor dintre State Puțina mai la vale, ea mărturesce ierusi ceva forte însemnata. Ecă cuvintele sale: „In urma ispitirii făcute de cabinetuia din Berlin celui din Constantinopole, de a interveni cu forța în favorea detentoriloru de obligațiuni germani, a trebuita neapărată se succedă sărăculă și pate chiară uă suspensiune în relațiunile diplomatice dintre cabinetul nostru și cele din Berlin.„ Nu voimă a mai reaminti Românilor, câtă de necalificabile cutezare a trebuit a se aibă guvernuri actuale, pentru a nega, a desminți oficiale, prin Monitore, acea cerere a cabinetului da la Berlin la Constantinopole d’a „interveni cu forța în favorea detentorilor și de obligațiuni germani.“ Nu voimu a mai împrospăta în memoria tuturoru acele injulte pe cari guvernulă se adresa prin Monitore celoră cari denuncină fapta cabinetului din Berlin, calificându’i de calomniatori și de amăgitori ai opiniunii publice. Acumii se vede cine a spusü adevĕrula și cine a calomniată; acumă, mai cu semă, cândă ânsuși organulă guvernului este silită a mărturi, contra desmințirii oficiale, că s’a cerută de la Berlin intervenirea cu forța, toți Românii voră sei pe cine trebuie se credă și ce valore suntă datorise de afirmărilo ră seă negărilor ministerului actuale. Pressa mai confirmă și cea a ce sa spusă despre voința cabinetului de la Berlin d’a ne face insulta se acrediteze lângă Sultanul, pe agintele din Bucuresci: acestă insultă însă, acesta nesocotire batjocoritare a suveranității nóstre ca Stată, ca națiune, Pressa o numesce: uniformaHsmu e sageratu! Acastă fraie trâdu pe deplină în ce modă înțelegă cei de la Pressa și guvernul lorü simțimintele de demnitate naționale, în ce modă consideră el și câtă de ieftine ar vinde drepturile nóstre cele mai netăgăduite de statu autonomă. Cuvântulu formalismu conține ’n el ensașî recunoscerea unoi dreptu óre care, și, ’n casula de față, acestuí dreptü este celu pe care guvernulö disii românescu ilü recunosce Prusiei, dreptulu d’a ne arunca desprețulii ce-a voitu se ne arunce. Adice » formalismu exageratü “ In Gestiunea de față, este adice : „noi suntemu statü semi-suveranü, cumü asa d. de Bismark, acesta are totu dreptulű d’a acredita lângă Sultană pe agintele Germaniei din Bucuresci, énse, uă asemene acreditare fiindu „una formalisma exageratu,“ este mai bine a nu se face.“ Asia derű guvernulu actuale și cei de la Pressa <]ncă, împreună cu d. de Bismark, că suntemu statu semi-suveranü, că oricare statu deplina suveranü are dreptulu a ne arunca disprețul cea voită ani’să arunca Prusia, care nu ni l’a aruncată, numai vedendu că va ramâne cu totulă isolată și prin urmare ridicule și ’n acestă demonstrațiune de ură în contra nostră. Unele ș’același suntă deră simțămintele cabinetului din Berlin și ale celui din Bucuresci, în privința respectului ce se datoresce drepturilor și demnității națiunii române; și, decă guvernulu din Bucuresci n’a putut ave plăcerea d’a primi din mânele d-lui de Radovici —cu sărutările obicinuite ale Fanarioțiloriberatura de acreditare ală Maiestății Sale Sultanului, causa este numai că ambele cabinete au considerată acesta ca una „formalisműesageratü.“ In acestă punte ne-a lămurită pe deplină organulu guvernului , este énsé altuli mai importante, despre care nu numai că nu ne lămuresce, dérü ne încurcă. E că’lfl . In ce calitate revine d. de Radovici? In calitate de represintante ală confederațiunii Germaniei de Nord, cum a fost acreditată la prima venire a sea ? Acesta nu se pate, căci Confederațiunea Germaniei de Nord a devenită Imperială Germaniei: d. de Radovici nu mai pate fi decâtă represintante ală acestui imperiu. Unde suntü dorit nouele epistole de acreditare ? Pressa nu ne spune nimică; ba ne face chiară cunoscuta ceva forte gravă și care nu ne era încă solută: „ruperea relațiuniloru diplomatice“ dintre Germania și România. Așia dorit, décá relațiunile au fostă rupte, d. de Radorici a ’ncetată pentru câtă va timpă d’a fi represintantele Germaniei de Nord, în România, și, chiară cândă s’arű fi re’ntorsu totu în acésta primă calitate, totuși avea nevoie d’a fi din nuoă acreditată. Unde ’i suntu dérit, mai repetită, nouele epistole de acreditare pe lângă Domnulă Românilorfi? Berată n’are, epistole d’ areditare ca represintante ală Imperiului Germaniei n’are, ce este dérit d. de Radovici, de nu unu simplu particulară? Ce este acestă nuoă modă d’a trimite ună represintante, de nu ună nucă dispreță ce ne aruncă d. de Bismark? Acestă dispreță primescu la pe facia sea puterea esecutivă, impută prin violență, națiunea română cnse nu ’10 va primi nici uă dată, și va cere de la orice guvernă ală iei se nu intre în nici ună felă de relațiune cu d. de Radovici, pene cândă nu va fi acreditată pe lângă Domnul Românilor, în calitate de represintante ală Imperiului Germaniei. Este naturale ca guvernul actuale se primesc, cu capulă plecată a intra în relațiuni cu d. de Radovici, căci, d-sea fiindă stăpânulă și creatorele acestui guvernă, care este pentru ordine și disciplină, nu maî încape ’ndouiala că nu servitorii voră cuteza a cere de la stăpână epistole de acreditare pentru dânșii! Așia dorit, neavândă dreptulă acestă guvernă a cere de la stăpânul ă seă epistole de acreditare, le va considera ca ună „formalismă exagerată“ și va presinta ambii sei obrazi la palmele de disprețiă ale d-lui de Bismark. Se fiă cuse bine constatată că orice Română, neputândü vede ’n d. de Radovici de câtă ună particulară, care are și desavantagială d’a’i fi cunoscută într’ună tristă modă, va cere necontenită a nu i se recunosce uă autoritate disprețuitore, a nu se intra în nici ună felă de relațiune cu dânsulă, pene cândă nu va fi acreditată în noua sea calitate pe lângă Domnul Româniloră. Deschidă-i-se așeie unoră ministerie ușurpate prin violență, deschidă-i-se ușele unui paiață în care Românii speraseră a vede mai multă demnitate, pré puțină neposa: disprețuia ce intră cu d. de Radovici pe acele ușie, nu privesce decâtă pe cei cari i-le deschidă. Societatea de asigurare Nord British and Mercantile, spre respinsă la epistola d-lui Taciă, ne trimite spre publicare să reclamă în favore’î, înserată în diabulă Times. Fiindă că scimă ce va serică uă asemene reclamă în diabulă Times, se ne permită societatea a nu ’i o publica, ș’a da ad locă unei reclame de altă natură: Tribunalele de sfară judecândă asupra plângerii d-lui Tacit, a condamnată la desdaunare pe onorabila societate Nord British and Mercantile. Profitămă de acestă ocasiune, pentru a declara înc’ua dată că suntem cu totulă contra oricărei societăți străine de asemene natură care, mai cu semă, este sucursala unei societăți stabilite în străinătate. Respingemă a priori și cu totui prețuia orice asemene sucursale, pentru cuvântulu că ele n’aă, nu potü ave de scopă de câtă a scote, suptă forma de beneficiă, câtă se póte de mulți buni din țară ș’a-i trimite la casele principale din străinătate, căroră-a aparținu. Pe câtă timpă dorü ,noi nu avemă asemeni societăți, necuimă sucursale în străinătate, cari se compenseze prin banii ce ne vor trimite pe cei ce’i scotă din țară sucursalele străine, nu vom susține nici unufdu de asemeni societăți, între Flessingne și New York. Propunerea fu respinsă cu 44 voturi în contra a 22. La 7 octombre papalii au celebrată la biserica Santa-Maria-Maiore a treia aniversare seculariă a bătăiei de la Lepante. In acesta biserică splendidă, în capela lui Sestus, e ’ngropata papa Pius, autorele principale ala cruciadei în contra Turcilor, la 1571. Cea d’a doua camera a Olandei s’a ocupat trei zile cu propunerea presintată de 5 deputați, prin cari cereau să subvențiune anuale de 600,000 florini, în cursă de 10 ani, pentru stabilirea unui servițiă regulată de barele cu vapor. Diarnele engleze sunt pline de reflecțiuni privitore la urmările probabile ale incendiului de la Chicago, care va fi pote celă mai însemnată din câte se țină minte. Perderile s’au calculată la bursa din Londra că se suie la 2 și jumătate miliarde franci. Mare parte din orașiă fiindă construită din lemne, focuță s’a putută întinde cu ’nlesnire și, în 36 de ore, fu ’n stare se consume bogățiele și tesaurele unuia din cele mai mari orașie ale Uniunii americane. In doua orașiul Chicago dispăru: răpciinea distrugerii sale nu se pote compara decâtă cu aceaa a prețuirii perderiloră. (L’Indep.belg.) ITALIA. Faimósa comisiune permanente pentru apărarea statului, instituită la 23 Ianuarie, 1862, supt președința principelui Carignan, a fost disolvată la 10 Septembre trecută. Raportul ei va fi supusă parlamentului de generalele Ricotti. Omenii speciali vorü avea discutii. Comisiunea propune două planuri de fortificațiune: unulă completă ș’altulă redusă. Adoptarea celui d’ântâiă ar costa după cumă cititorii Românului aă mai avută ocasiune a vede — ar costa să chiăltuială de 306,500,000 fr. a celui d’aldouilea, uă chiăltuială de 183,312,142 fr., ceea ce este încă pro greă pentru uă țară a căreia situațiune financiară nu este așia de strălucită. Comisiunea s’a servită, pentru Roma și ținuturile de prin împrejură, de carta elaborată de d. Moltke, atunci a lipsită la delegațiunea Prusiei, de pe lângă sântulă - scaunü și de a statului majore francese. Planulă redusă propune d’a se ’ncinge Roma, la uă distanță de ,mijlocă de 4 kilometre, cu 22 forturi despărțite. Ună forță mai considerabile, construită în vârfala Muntelui Mario, care ar deveni ună alü douilea Mont-Valérien, ar apăra valea Tibrului, din susul orașiului. Focurile ar fi completate de acelea ale unei redute radicale pe înălțimea Antenna, care domină luncele confluinților Antennei și Tibrului. Numai în Nord, din causa configurațiunii terenului, în formă de amfiteatru, este multă mai dificile d’a se găsi, la distanța necesariă a forturilor ordinare, înălțimi ciri se nu flă dominate d’altele la uă distanță d’uă bătaie de lună. E positivă că din acesta parte au venită tote invasiunile cele mari în Roma, pe uscată. Monetăria, dice Monitorumu francese, a bătută oă medaliă de aură, pe care orașială Paris o va oferi cetății Londrei pentru a’îmulțămi de grăbirea cea pusă spre a veni în ajutorulu re’mputernicirii capitalei Franciei. Acesta medaliă, d’uă mare suprafață portă p’ua parte, armele orașiului cu faimasa de visă, fluctuat nec mergitur, — „se sbuciumă de valuri, dérü nu se ’necă“ — pe cealaltă, inscripțiunea următore: Orașiulu Paris cetății Londrei. Re’mputernicirea Parisului. DUMINECA, 10 OCTOMBRE, 1871* 2.ASEMNEZA-TE ȘI VEI F2 ABONAERA 15 BUCURESCI, 1. Administrațiunea diadalul. IN DISTRICTE, la corespondinții sei și cu p*. ș Pentru Anunnțiuri a se adresa la administrațiunea A paris Pentru abonamente: la d. Carrue-Hallegrain, de l’ancienne comedie, 6. Pentru anunțiuri: la d-na Orala, el Micoud, 7 B Rocheeh------Pentru abon. Pentru am La 11 Octombre, iium aniversării ocupațiunii Orleanului de Prusianî, mai multe diarie n’aă apărută. S’asigură că d. Thiers e ’ncântată de resultatul alegeriloră consilieror generali din Francia și că consideră operațiunea totale a scrutinului ca ună votă de ’ncredere care i se acordă. Aproposito totă de d. Thiers, citimă urmatorea relațiune curiosă, înserată ’n Independința belgică: D. Thiers devenindă șefulă guvernului francesc, a fostă numită ca canonică ală ordinei Sant Ioan-de-Latran, la Roma. Bula pontificale, care confere acestă titlu, nu să numesce „președinte ale Republicei francese“ ci cu cuvintele latine: Dux Francorum, căpetenia Francilor. INVITARE La „CONGRESULU PRESEI ROMANE“ Subsemnații au onore a invita pe tote organele presei române—politice, literare, șciințifice, istorice și religiose — cari nu’și adâncă delegații lor, atât din România liberă, câtă și din cele alte provincie române, se bine-voiescă a’și trimite imediată represintanți la Congresulu presei române, care ’și ține ședințele sale în Bucuresci. Ședințele regulate ale Congresului var începe de la 12 ale cuvintei luni Octombre, 1871, în Bucuresci. Președintele congresului, Al. D. Holban Secretari, G. Dem. Teodorescu, Dem. Pandravu. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA ȘI DICTIONARIULU LIMBEI. — Urmare 1) — D. Sion dice că propunerea d-lui Odobescu i se pare că merită totă atențiunea societății. Societatea, cândă a făcută regulamentulu în 1869, a arătă în vedere ca dicționariu să se se lucreze principalminte de către oă comisiune de trei membri, ca apoi la 1870, redândă că acesta comisiune reducendu-se numai la doui membri — lucrarea mergea ’ncetă, a venită ideia se distribuie lucrarea la mai mulți din membri. Cu acesta s’a creată uă situațiune nouă. Membrii colaboratori au lucrată pate după un sistemă diferită de aceaa a d-loră Masimă și Lauriană; cu tóte acestea ei suntă acumă puși în posițiune d’a vede materialele lor, transformată, pate chiară respinsă, atunci era că pe d’uă parte membrii comisiunii suntă fatalminte siliți a face să adă de puțină politeță, éra pe dalta membrii colaboratori ’și simțină atinse susceptibilitatea și a marea soră propriă. De aceaa conchide ficondii că se asociéze cu propunerea d-lui Odobescu. D. Romanu observă că lucrarea dicționariului s'a făcută după planulă trasă de regulamentulu societății, că d-lui se ’mpacă cu sistema aplicată de comisiunea lesicografică, fiindăcă o află forțe raționabile. Singura reflesiune ce ’i vine se facă astă dî, este acea că și chiară revisiunea din 1870 s’a făcută fără regulă !) vede Românulut de la 9 cu mie,